Intr-o conferinta la Bucuresti pe tema "celui de-al 4-lea val", Tofler, apreciatul sociolog american, la intrebarile asistentei curioasa de calea pe care o vede acesta pentru rezolvarea problematicii umanitatii, in special a calitatii pe care un adevarat leader ar trebui sa intrupeze, a raspuns: "toleranta"
Raspunsul sau a surprins pe cei care intrebau si care sugerau in cuprinsul intrebarii raspunsuri de genul: "nu e asa ca morala, nu e asa ca intransigeta fata de greseli, fermitatea conceptelor ca modele sociale, etc"
Ce este toleranta? Dorinta intolerantului sau acceptarea intolerantei? Bineinteles ca semnificatia psihologica ne intereseaza: atitudine ingaduitoare, indulgenta, capacitatea de a suporta diferite conditii de mediu psihologic? Definitiile releva caracteristici psihologice conform carora indulgenta si suportarea pare a fi aceesi miscare. Un fel de a constientiza ca si ceilalti au propriile greseli si ingaduinta fata de ele este reciproca? In acest caz toleranta este mai rea decat intoleranta care refuza sa suporte suferinte inutile?
Cred ca toleranta ca atitudine poate exprima doar cel care nu suporta suferinte, adica oamenii sanatosi sau vindecati de nebunia serioasa care au intelegerea suferintelor si comportamentului celor care sufera si care nu au asteptari de la cei care nu le pot onora suferinzi fiind. Fara intelegerea diferitului asemanator nu pot fi tolerant. Nu cred ca toleranta este un acord sau acceptare a manifestarilor opuse sau atitudinilor intolerante; Izvorul sau samnata tolerantei la care facea referire Tofler, cred ca este angajamentul personal al fiecaruia in a concretiza inteligent acorduri in directia unei actiuni in folosul tuturor celor interesati. Fara a vedea/ anticipa un folos propriu, marea majoritate a indivizilor umani nu se angajeaza in vreo actiune. Vor sa stie dinainte ce vor castiga daca.... ; altfel, se multumesc si cu cioara din mana si cu complacerea in suferinte si boli. Toleranta implica inteligenta creativa/proiectiva si nu selectia comparativa a celor angajati intr-o activitate.
Intoleranatii fac selectie permanent, iar actiunile lor nu se bucura de toate fortele care conduc la realizari complete si de sine statatoare, evolutive, fapt pentru care sunt sustinute prin abuzuri de tortionari sau inselaciuni. Intoleranta genereaza segregare si ca urmare conflicte sau rutine rigide, dogmatism in gandire.
Toleranta ca atitudine a intelepciunii decshide mintea si posibilitatile ei de exprimare si evolutie a exprimarilor in structuri de ordine si coeziune ,omogenitate , ale careor caracteristici sunt frumusetea si dinamica intensitatii sau puterea radiatiei lor.
Paradoxal toleranta ca atitudine nu este o idee care implica ideea opusa, ci o fundatie a frumusetii.
Un leader tolerant are intelegerea diferentelor si opusurilor in armonica frumusetii sau intensitatii vietii; Nu este cardas nici partas, nici impartitor de dreptate sau adevar. Nu are timp de judecati si condamnari a celor diferiti ca gandire sau cutume, de excludere si exclusivism. El asemenea unui dirijor conduce inteligent instrumentistii indiferent de calitatile diferentelor lor vibratorii, stabilind acordurile, interpretand partitura armoniei si implicit a frumusetii de dincolo de orice consideratii despre sau modele moarte de frumusete. Este constient ca inca nu este scrisa cea mai cea dintre simfonii si nici ca interpretarea exclude orice alta posibila interpretare ; aceasta constienta ii actualizeaza permanent prestatia si intensitatea ei fara sa compare sau ierarhizeze ceea ce nu poate fi comparat prin unicitatea sa spatiotemporala, punctuala ca expresie. Un leader adevrat isi promoveaza proiectul nu se promoveaza pe sine , este una cu proiectul sau; proiectul este angajamentul sau personal pus in slujba comunitatii si coroboreaza fortele acesteia prin acord . Acordul devine forta motrice in realizarea proiectului in miscare autocorectiva si evolutiva a actualizarii permanente a manifestarilor in oglinda scopurilor. Actualizarea releva punctul pe traiectoria realizarii in care ne aflam la un moment dat si ne determina permanent sa plecam de unde ne aflam si nu de unde dorim sa ajungem, odata ce dorinta exprimata prin proiect este mereu aceeasi precum orizontul tintit.
Cum poti trai intensitatea clipei cand te temi ca propria prestatie sa nu fie comparata sau judecata dupa sabloanele excusivismului nemultumirii spectatorilor? Pe nemultumit si cel ce se ridica prin coborarea celorlalti nu poti multumi sau inalta vreodata si aceasta evidenta nu este un motiv de a nu trai intens fiecare clipa a existentei tale pe directia propriului angajament si ratiune existentiala a pozitiei tale in existenta si societate.
Fiecare individ uman este propriul sau leader cand traieste intensitatea clipei si este condus de frumusetea proprie si a celorlalti sau, este un soldat care raieste conditia subordonarii, conditie de neacceptat pentru o fiinta umana. Te poti considera subordonat cand slujesti de buna voie aproapele si semenenii exprimand frumusetea lor intrinseca? Acordul personal cu propriile fapte ne scoate din statutul de subordonati dar ne si responsabilizeaza faptele. Infinitul nu are centru/leader sau orice punct al infinitului este un centru/leader. Putem respecta asta? Evident ca respectul implica inexistenta ierarhiei si pragmatismul sinarhiei organizatorice in a carei constienta si pricepere adevaratul leader/rege/ presedinte/ patron/individ, etc, lucreaza. Libertatea in comunitati inseamna ordine organizata , disciplina mintilor; o minte disciplinata este o minte libera iar disciplina inseamna respectarea ordinii organizarilor din care face parte si cu care si-a dat acordul, asentimentul. Asentimentul elibereaza mintea de poverile trecute, nerealizarile ei, si-si angajeaza fortele, intregul potential in directia realizarii . Nerealizarea, esecul, este asemenea unui gard in fata caruia gasim permanent scara cu care-l depasim pe directia realizarii angajamentelor personale, asentimentelor noastre. Fara un proiect clar in asentimentul celor implicati potentialele individualizate se ratacesc in confruntari sterile intr-o miscare browniana care nu duce undeva dar care poate fi in folosul proiectelor potrivnice aspiratiilor si asentimentelor unei comunitati hranindu-le si intretinand nemultumirea si frustrarea .
Ce sa facem , pe cine sa alegem, cand aceste calitati nu se vad precum copacii ?. Se spune ca cea mai importanata si pretioasa parte a unei fiinte umane nu este la vedere; dar se mai spune si ca atunci cand cunoasteti cele ce se vad , cele ce nu se vad vi se dezvaluie. Oare se spune fara un rost anume? Pomii dupa fructe se cunosc; oamenii dupa fructele rostirilor si faptelor lor. Violenta se acumuleaza in ficat afirma unii, iar cum se mai spunea in batrani, "sufletul omului ii iese pe gura"; cred ca nu este dificila alegerea noastra in a ce exprima fiecare si ce exprimari sa onoram cu atentia. Iubirea nu judeca, ci inobileaza tot ce atinge. Insa avem si ratiune ca sa nu confundam inteligenta cu judecatile de valoare si nonvaloare.
Tofler si Calin Georgescu prin in tot ce au scris si conferentiat se releva adevarti leaderi, directori de constiinte, adevarate faruri calauzitoare prin intunericul de peste oceanul urii.
Exista scrieri care indica o semnificatie surprinzatoare a tolerantei drept " act pururea cunoscut" Acesta definitie descride orizontul relevarii faptului ca fiecare are un inventar de asemenea fapte si acte. Ceea ce toleram ar fi ceea ce acceptam ca adevar cunoscut si imuabil sau pururea adevarat. Altfel spus, ceea ce toleram este cunoasterea fiecaruia concretizata in actele fiecaruia pe care nu putem afirma ca nu le cunoastem , memorate- deci "pururea cunoascute" Acte pururea cunoscute sunt amintirile fiecaruia? O astfel de definitie poate fi lucrativa autocorectiv descoperind ca sursa necazurillor fiecaruia se ascunde in actele toleratei sale. Cu ce acte suntem toleranti formeaza circumstante existentiale evident individuale. Insa acest context de semnificatii este un orizont inchis de felul cercurilor vicioase- buclelor temporale comportamentale din care este greu de evadat din moment ce exclude 'pururea necunoscutul" cu care evident "toleranta" este in acord, in asentiment.
Raspunsul sau a surprins pe cei care intrebau si care sugerau in cuprinsul intrebarii raspunsuri de genul: "nu e asa ca morala, nu e asa ca intransigeta fata de greseli, fermitatea conceptelor ca modele sociale, etc"
Ce este toleranta? Dorinta intolerantului sau acceptarea intolerantei? Bineinteles ca semnificatia psihologica ne intereseaza: atitudine ingaduitoare, indulgenta, capacitatea de a suporta diferite conditii de mediu psihologic? Definitiile releva caracteristici psihologice conform carora indulgenta si suportarea pare a fi aceesi miscare. Un fel de a constientiza ca si ceilalti au propriile greseli si ingaduinta fata de ele este reciproca? In acest caz toleranta este mai rea decat intoleranta care refuza sa suporte suferinte inutile?
Cred ca toleranta ca atitudine poate exprima doar cel care nu suporta suferinte, adica oamenii sanatosi sau vindecati de nebunia serioasa care au intelegerea suferintelor si comportamentului celor care sufera si care nu au asteptari de la cei care nu le pot onora suferinzi fiind. Fara intelegerea diferitului asemanator nu pot fi tolerant. Nu cred ca toleranta este un acord sau acceptare a manifestarilor opuse sau atitudinilor intolerante; Izvorul sau samnata tolerantei la care facea referire Tofler, cred ca este angajamentul personal al fiecaruia in a concretiza inteligent acorduri in directia unei actiuni in folosul tuturor celor interesati. Fara a vedea/ anticipa un folos propriu, marea majoritate a indivizilor umani nu se angajeaza in vreo actiune. Vor sa stie dinainte ce vor castiga daca.... ; altfel, se multumesc si cu cioara din mana si cu complacerea in suferinte si boli. Toleranta implica inteligenta creativa/proiectiva si nu selectia comparativa a celor angajati intr-o activitate.
Intoleranatii fac selectie permanent, iar actiunile lor nu se bucura de toate fortele care conduc la realizari complete si de sine statatoare, evolutive, fapt pentru care sunt sustinute prin abuzuri de tortionari sau inselaciuni. Intoleranta genereaza segregare si ca urmare conflicte sau rutine rigide, dogmatism in gandire.
Toleranta ca atitudine a intelepciunii decshide mintea si posibilitatile ei de exprimare si evolutie a exprimarilor in structuri de ordine si coeziune ,omogenitate , ale careor caracteristici sunt frumusetea si dinamica intensitatii sau puterea radiatiei lor.
Paradoxal toleranta ca atitudine nu este o idee care implica ideea opusa, ci o fundatie a frumusetii.
Un leader tolerant are intelegerea diferentelor si opusurilor in armonica frumusetii sau intensitatii vietii; Nu este cardas nici partas, nici impartitor de dreptate sau adevar. Nu are timp de judecati si condamnari a celor diferiti ca gandire sau cutume, de excludere si exclusivism. El asemenea unui dirijor conduce inteligent instrumentistii indiferent de calitatile diferentelor lor vibratorii, stabilind acordurile, interpretand partitura armoniei si implicit a frumusetii de dincolo de orice consideratii despre sau modele moarte de frumusete. Este constient ca inca nu este scrisa cea mai cea dintre simfonii si nici ca interpretarea exclude orice alta posibila interpretare ; aceasta constienta ii actualizeaza permanent prestatia si intensitatea ei fara sa compare sau ierarhizeze ceea ce nu poate fi comparat prin unicitatea sa spatiotemporala, punctuala ca expresie. Un leader adevrat isi promoveaza proiectul nu se promoveaza pe sine , este una cu proiectul sau; proiectul este angajamentul sau personal pus in slujba comunitatii si coroboreaza fortele acesteia prin acord . Acordul devine forta motrice in realizarea proiectului in miscare autocorectiva si evolutiva a actualizarii permanente a manifestarilor in oglinda scopurilor. Actualizarea releva punctul pe traiectoria realizarii in care ne aflam la un moment dat si ne determina permanent sa plecam de unde ne aflam si nu de unde dorim sa ajungem, odata ce dorinta exprimata prin proiect este mereu aceeasi precum orizontul tintit.
Cum poti trai intensitatea clipei cand te temi ca propria prestatie sa nu fie comparata sau judecata dupa sabloanele excusivismului nemultumirii spectatorilor? Pe nemultumit si cel ce se ridica prin coborarea celorlalti nu poti multumi sau inalta vreodata si aceasta evidenta nu este un motiv de a nu trai intens fiecare clipa a existentei tale pe directia propriului angajament si ratiune existentiala a pozitiei tale in existenta si societate.
Fiecare individ uman este propriul sau leader cand traieste intensitatea clipei si este condus de frumusetea proprie si a celorlalti sau, este un soldat care raieste conditia subordonarii, conditie de neacceptat pentru o fiinta umana. Te poti considera subordonat cand slujesti de buna voie aproapele si semenenii exprimand frumusetea lor intrinseca? Acordul personal cu propriile fapte ne scoate din statutul de subordonati dar ne si responsabilizeaza faptele. Infinitul nu are centru/leader sau orice punct al infinitului este un centru/leader. Putem respecta asta? Evident ca respectul implica inexistenta ierarhiei si pragmatismul sinarhiei organizatorice in a carei constienta si pricepere adevaratul leader/rege/ presedinte/ patron/individ, etc, lucreaza. Libertatea in comunitati inseamna ordine organizata , disciplina mintilor; o minte disciplinata este o minte libera iar disciplina inseamna respectarea ordinii organizarilor din care face parte si cu care si-a dat acordul, asentimentul. Asentimentul elibereaza mintea de poverile trecute, nerealizarile ei, si-si angajeaza fortele, intregul potential in directia realizarii . Nerealizarea, esecul, este asemenea unui gard in fata caruia gasim permanent scara cu care-l depasim pe directia realizarii angajamentelor personale, asentimentelor noastre. Fara un proiect clar in asentimentul celor implicati potentialele individualizate se ratacesc in confruntari sterile intr-o miscare browniana care nu duce undeva dar care poate fi in folosul proiectelor potrivnice aspiratiilor si asentimentelor unei comunitati hranindu-le si intretinand nemultumirea si frustrarea .
Ce sa facem , pe cine sa alegem, cand aceste calitati nu se vad precum copacii ?. Se spune ca cea mai importanata si pretioasa parte a unei fiinte umane nu este la vedere; dar se mai spune si ca atunci cand cunoasteti cele ce se vad , cele ce nu se vad vi se dezvaluie. Oare se spune fara un rost anume? Pomii dupa fructe se cunosc; oamenii dupa fructele rostirilor si faptelor lor. Violenta se acumuleaza in ficat afirma unii, iar cum se mai spunea in batrani, "sufletul omului ii iese pe gura"; cred ca nu este dificila alegerea noastra in a ce exprima fiecare si ce exprimari sa onoram cu atentia. Iubirea nu judeca, ci inobileaza tot ce atinge. Insa avem si ratiune ca sa nu confundam inteligenta cu judecatile de valoare si nonvaloare.
Tofler si Calin Georgescu prin in tot ce au scris si conferentiat se releva adevarti leaderi, directori de constiinte, adevarate faruri calauzitoare prin intunericul de peste oceanul urii.
Exista scrieri care indica o semnificatie surprinzatoare a tolerantei drept " act pururea cunoscut" Acesta definitie descride orizontul relevarii faptului ca fiecare are un inventar de asemenea fapte si acte. Ceea ce toleram ar fi ceea ce acceptam ca adevar cunoscut si imuabil sau pururea adevarat. Altfel spus, ceea ce toleram este cunoasterea fiecaruia concretizata in actele fiecaruia pe care nu putem afirma ca nu le cunoastem , memorate- deci "pururea cunoascute" Acte pururea cunoscute sunt amintirile fiecaruia? O astfel de definitie poate fi lucrativa autocorectiv descoperind ca sursa necazurillor fiecaruia se ascunde in actele toleratei sale. Cu ce acte suntem toleranti formeaza circumstante existentiale evident individuale. Insa acest context de semnificatii este un orizont inchis de felul cercurilor vicioase- buclelor temporale comportamentale din care este greu de evadat din moment ce exclude 'pururea necunoscutul" cu care evident "toleranta" este in acord, in asentiment.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu