Campul cunoasterii se exprima in gandire. Tot ce este, este hranit de gandul omului.
Gandul directioneaza energia atentiei concentrand energia vitala. Cunoasterea este gandul. Ceea ce nu este cunoascut este conceput. De ex. oamenii pamantului nu cunosteau resorturile fenomenelor naturale si au conceput un sistem de zei personificandu-le. Zeii deveneau sursa si explicatia fenomenelor neintelese, necunoscute, iar oamenii victimile naravurilor si jocurilor acestora, dependenti de bunavointa sau reauavointa zeilor. Recoltele si victoriilor oamenilor erau reflexia bunavointei zeilor , bunavointa conditionata de recunoasterea si hranirea zeilor , ideilor lor prin cunoscutele ritualuri de lauda si sacrificii. Aceasta conceptie se manifesta si astazi cand afirmam ca daca vrem sa obtinem ceva trebuie sa renuntam la altceva , adica sa sacrificam ceva din ce avem deja, mergand pana acolo ca pentru viata vesnica trebuie sa sacrificam existenta sau corpul biologic, intruparea , afiul domnului sau legii vietii. Se spune cand cineva moare ca "s-a dus la viata vesnica", ca " s-a dus intr-un loc mai bun' ca reflectarea a binelui dincolo de existenta corporala ca plenitudine reala a fiintei respectivului plecat. Legea vietii este exprimata, intrupata in armonia de sine statatoare a existentei planetare denumita ecosistem, sau biosistemul care inglobeaza toate formele de concentrare a energiei in ordinea vietii sau cosmosului, toate formele de agregare a substantialitatii evidente a universului inconjurator reflectate in constiinta omului. Paradoxul conceptiei antice se releva in irationalitatea ei; promite viata vesnica prin incalcarea legii vietii sau ordinii naturale, sau ecosistemului, prin sacrificiul vietii. Dupa cum perceptia evidentelor releva, prin acesta conceptie se obtine inversul promisiunilor ei: degradarea ecosistemului sau vietii planetei si reflexiv degradarea vietii individualizate, corporalizate ca om.
Un tanar trecut prin scolile care idealizase ratiunea existentei sale sociale, confruntandu-se cu contradictiile dintre ceea ce invatase ca este si ceea ce era in concret viata si comportamentul social, isi pune intrebarea ce inseamna sa fii liber. Gandi pentru sine ca libertate insemna sa-ti onorezi toate obligatiile sociale in asa fel incat niciunul din comunitatea sa existentiala sa nu-i poata aduce reprosuri sau sa invoce datorii neonorate, situatie in care se simte liber si fara poveri stand drept in fata oricui fara teama sau justificari. Din acel moment incepu sa-si inventarieze obligatiile sau datoriile , cele legate de profesie si cele legate de familie, prieteni, etc. Pana in acel oment aceste obligatii erau relativ putine la numar: punctualitate, bun simt, politete, cateva actiuni de practicat faptic si acesta situatie il facea sa se simta nebagat in seama de ceilalti, ignorat si "bagat sub radicalul lipsei de experienta" de cei din jurul sau. In armonie cu propria conceptie a libertatii incepu sa se achite cat putea mai bine de acele indatoriri neprecupetind nici un efort si alungand toate justificarile care-l indemnau sa amane ceva. Daca nu avea masina necesara unei deplasari, mergea pe jos, daca nu-i ajungea timpul statea dupa program, etc. Acasa nu punea capul pe perna pana ce toate cerintele gospodaresti si de alta natura nu erau indeplinite Cu fiecare achitare se simtea eliberat de presiunea datoriilor fata de societate sau cei din intimitatea sa relationala. Insa, ceva neasteptat se intampla; din acel moment in loc ca indatoririle sale sa se epuizeze sau restranga rational prin idenplinirea lor, dimportiva , numarul lor crestea exponential. Daca pana atunci se simtea marginalizat de la treburile importante de la munca sau de dupa, din acel moment in care isi conceptualizase libertatea , constata ca toti ceilalti parca ii dadeau din ce in ce mai multe indatoriri de serviciu si familiale, ca toti cei din jurul sau percepeau cumva asentimentul tanarului in a-si onora indatoririle si ii pasau din propriile indatoriri din ce in ce mai multe. Pe scurt : "daca cineva face, sa-i dam de facut ceea ce toti ceilalti nu vor sa faca de buna voie" ar fi expresia sentimentului pe care tanarul il avea. Tanarul din poveste ajunse colesit de treburi in toate domeniile si nu-i mai ajungea memoria si timpul sa se achite de ele iar simtamantul libertatii existentei sale disparu. Lauda si aprecierile celorlalti nu puteau constitui recompense pierzandu-si bunul cel mai de pret pentru el. Bineinteles ca in acele momente faptul si constienta sau amintirea ca-si concepuse libertatea astfel nu erau in memoria sa si coplesit de situatie cauta explicatia , sursa situatiei, greseala comisa, " ce gresesc, de sunt in situatia asta" . Dupa ceva ani , obosit de alergatura de a-si onora indatoririle numeroase, intr-un moment neasteptat isi aminti ca el a conceput astfel libertatea si conceptia respectiva a devenit capcana propriei libertati, modalitatea sa temporala plina de indatoriri si de efortul lui de ale onora pentru a-si conserva libertatea. Este usor sa gresesti insa sa repari greseala ba!. In loc sa recunoasca libertatea asa cum este ea, a conceput-o si conceptia a devenit circumstanta si actiunea sa in circumstante.
Este greu sa recunoastem ce suntem in circumstantele noianului de conceptualizari si idealizari, utopii care ne redefinesc degradandu-ne definitia originala care nu este in campul gandirii/ cunoasterii o idee despre, o reflexie aproximativa a ceea ce suntem. Nu cunoastem libertatea, iubirea, inteligenta, entuziasmul, creativitatea, etc , desi nu este fiinta umana care sa nu beneficieze de aceste calitati care nu-s idei, idei pe care sa le poti avea si controla conceptualizandu-le si folosindu-le dupa bunul/raul plac. Insa conceptia si puterea omului de a concepe ajunge sa domine fiinta care le ignora existenta si activitatile lor gandite. Manipularea conceptiilor, idealizarilor si utopiilor ca promisiuni, sunt capcane pentru intelectul cu care substituim mintea umana ca totatlitate, ca plenitudine, ca intreg/energie nemodelata. "Sanatatea" ca si concept lipsit de continut astazi, era reflexia "mintii intregi"-gandiri nefragmentate in sine. Insa conceptiile nu pot manipula perceptia, inteligenta. Conceptiile de larga generalitate sunt capcanenele intelectului care-i dau impresia unei oarecari posibile alegeri care-i amintesc de libertate. In orice capacana conceptuala ne aflam in evidente fiecare dintre noi , ne miscam, evoluam pana la limita propriei inconpetente.
Incompetenta este "uitarea/ pierderea respectului de sine" Fara respect de sine -indiferent cum si-l redefineste conceptualizandu-se atributiv fiecare- tot ce facem este manipularea propriei incompetente, indiferent in ce domeniu al existentei credem ca actionam. Masmedia este "plina' de stirile conflictelor incompetentelor personificate ca functiuni in societate, " a statului" in incompetenta conflictualitatii irationale denumita 'lupta pentru putere" a celor ce nu au putere in propria viata.
Gandul directioneaza energia atentiei concentrand energia vitala. Cunoasterea este gandul. Ceea ce nu este cunoascut este conceput. De ex. oamenii pamantului nu cunosteau resorturile fenomenelor naturale si au conceput un sistem de zei personificandu-le. Zeii deveneau sursa si explicatia fenomenelor neintelese, necunoscute, iar oamenii victimile naravurilor si jocurilor acestora, dependenti de bunavointa sau reauavointa zeilor. Recoltele si victoriilor oamenilor erau reflexia bunavointei zeilor , bunavointa conditionata de recunoasterea si hranirea zeilor , ideilor lor prin cunoscutele ritualuri de lauda si sacrificii. Aceasta conceptie se manifesta si astazi cand afirmam ca daca vrem sa obtinem ceva trebuie sa renuntam la altceva , adica sa sacrificam ceva din ce avem deja, mergand pana acolo ca pentru viata vesnica trebuie sa sacrificam existenta sau corpul biologic, intruparea , afiul domnului sau legii vietii. Se spune cand cineva moare ca "s-a dus la viata vesnica", ca " s-a dus intr-un loc mai bun' ca reflectarea a binelui dincolo de existenta corporala ca plenitudine reala a fiintei respectivului plecat. Legea vietii este exprimata, intrupata in armonia de sine statatoare a existentei planetare denumita ecosistem, sau biosistemul care inglobeaza toate formele de concentrare a energiei in ordinea vietii sau cosmosului, toate formele de agregare a substantialitatii evidente a universului inconjurator reflectate in constiinta omului. Paradoxul conceptiei antice se releva in irationalitatea ei; promite viata vesnica prin incalcarea legii vietii sau ordinii naturale, sau ecosistemului, prin sacrificiul vietii. Dupa cum perceptia evidentelor releva, prin acesta conceptie se obtine inversul promisiunilor ei: degradarea ecosistemului sau vietii planetei si reflexiv degradarea vietii individualizate, corporalizate ca om.
Un tanar trecut prin scolile care idealizase ratiunea existentei sale sociale, confruntandu-se cu contradictiile dintre ceea ce invatase ca este si ceea ce era in concret viata si comportamentul social, isi pune intrebarea ce inseamna sa fii liber. Gandi pentru sine ca libertate insemna sa-ti onorezi toate obligatiile sociale in asa fel incat niciunul din comunitatea sa existentiala sa nu-i poata aduce reprosuri sau sa invoce datorii neonorate, situatie in care se simte liber si fara poveri stand drept in fata oricui fara teama sau justificari. Din acel moment incepu sa-si inventarieze obligatiile sau datoriile , cele legate de profesie si cele legate de familie, prieteni, etc. Pana in acel oment aceste obligatii erau relativ putine la numar: punctualitate, bun simt, politete, cateva actiuni de practicat faptic si acesta situatie il facea sa se simta nebagat in seama de ceilalti, ignorat si "bagat sub radicalul lipsei de experienta" de cei din jurul sau. In armonie cu propria conceptie a libertatii incepu sa se achite cat putea mai bine de acele indatoriri neprecupetind nici un efort si alungand toate justificarile care-l indemnau sa amane ceva. Daca nu avea masina necesara unei deplasari, mergea pe jos, daca nu-i ajungea timpul statea dupa program, etc. Acasa nu punea capul pe perna pana ce toate cerintele gospodaresti si de alta natura nu erau indeplinite Cu fiecare achitare se simtea eliberat de presiunea datoriilor fata de societate sau cei din intimitatea sa relationala. Insa, ceva neasteptat se intampla; din acel moment in loc ca indatoririle sale sa se epuizeze sau restranga rational prin idenplinirea lor, dimportiva , numarul lor crestea exponential. Daca pana atunci se simtea marginalizat de la treburile importante de la munca sau de dupa, din acel moment in care isi conceptualizase libertatea , constata ca toti ceilalti parca ii dadeau din ce in ce mai multe indatoriri de serviciu si familiale, ca toti cei din jurul sau percepeau cumva asentimentul tanarului in a-si onora indatoririle si ii pasau din propriile indatoriri din ce in ce mai multe. Pe scurt : "daca cineva face, sa-i dam de facut ceea ce toti ceilalti nu vor sa faca de buna voie" ar fi expresia sentimentului pe care tanarul il avea. Tanarul din poveste ajunse colesit de treburi in toate domeniile si nu-i mai ajungea memoria si timpul sa se achite de ele iar simtamantul libertatii existentei sale disparu. Lauda si aprecierile celorlalti nu puteau constitui recompense pierzandu-si bunul cel mai de pret pentru el. Bineinteles ca in acele momente faptul si constienta sau amintirea ca-si concepuse libertatea astfel nu erau in memoria sa si coplesit de situatie cauta explicatia , sursa situatiei, greseala comisa, " ce gresesc, de sunt in situatia asta" . Dupa ceva ani , obosit de alergatura de a-si onora indatoririle numeroase, intr-un moment neasteptat isi aminti ca el a conceput astfel libertatea si conceptia respectiva a devenit capcana propriei libertati, modalitatea sa temporala plina de indatoriri si de efortul lui de ale onora pentru a-si conserva libertatea. Este usor sa gresesti insa sa repari greseala ba!. In loc sa recunoasca libertatea asa cum este ea, a conceput-o si conceptia a devenit circumstanta si actiunea sa in circumstante.
Este greu sa recunoastem ce suntem in circumstantele noianului de conceptualizari si idealizari, utopii care ne redefinesc degradandu-ne definitia originala care nu este in campul gandirii/ cunoasterii o idee despre, o reflexie aproximativa a ceea ce suntem. Nu cunoastem libertatea, iubirea, inteligenta, entuziasmul, creativitatea, etc , desi nu este fiinta umana care sa nu beneficieze de aceste calitati care nu-s idei, idei pe care sa le poti avea si controla conceptualizandu-le si folosindu-le dupa bunul/raul plac. Insa conceptia si puterea omului de a concepe ajunge sa domine fiinta care le ignora existenta si activitatile lor gandite. Manipularea conceptiilor, idealizarilor si utopiilor ca promisiuni, sunt capcane pentru intelectul cu care substituim mintea umana ca totatlitate, ca plenitudine, ca intreg/energie nemodelata. "Sanatatea" ca si concept lipsit de continut astazi, era reflexia "mintii intregi"-gandiri nefragmentate in sine. Insa conceptiile nu pot manipula perceptia, inteligenta. Conceptiile de larga generalitate sunt capcanenele intelectului care-i dau impresia unei oarecari posibile alegeri care-i amintesc de libertate. In orice capacana conceptuala ne aflam in evidente fiecare dintre noi , ne miscam, evoluam pana la limita propriei inconpetente.
Incompetenta este "uitarea/ pierderea respectului de sine" Fara respect de sine -indiferent cum si-l redefineste conceptualizandu-se atributiv fiecare- tot ce facem este manipularea propriei incompetente, indiferent in ce domeniu al existentei credem ca actionam. Masmedia este "plina' de stirile conflictelor incompetentelor personificate ca functiuni in societate, " a statului" in incompetenta conflictualitatii irationale denumita 'lupta pentru putere" a celor ce nu au putere in propria viata.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu