te temi de tine insuti

Un cuvant al carui continut de semnificatii se ignora este "ralizarea"; miscarea verbului universal "a realiza".
Jumatatile de adevar sunt cele mai perfide capcane pentru minte. Cautam un "adevar absolut" ignorand implicit adevarul a ceea ce este asa cum este.  Semnificatia cuvantului "absolut" este, pentru marea majoritate a celor care-l folosesc, necunoscuta si in aceasta situatie le ramane sa-o inchipuie. Inchipuirea semnificatiei ascunde semnificatia data de ratiune si ne miscam ca gandire in afara ratiunii , in irational. Stiinta ratiunii releva semnificatia cuvantului absolut ca si calitatea unei miscari cu toate gradele de libertate, o miscare abstracta/ teoretica din moment ce in perceptie nu exista o astfel de miscare. O astfel de miscare exista in constiita din moment ce a denumit-o. Este chiar miscarea constiintei umane?!

 Astfel in schimbul unei miscari in reperele adevarului a ceea ce este asa cum este, cautam sa ne miscam in reperele unei ideatii a miscarii care nu este un reper in concret, in fapticul  gandirii noastre; Este ca si cum gandirea se misca fara reper, fara busola, inconstienta de propria stagnare/rutina in asteptarea reperului exterior din perceptia obiectiva a ceea ce a fost gandit sau, asa numita modalitarte optima ca model de gandire , intreband mereu "cum?".
Aceasta lipsa de reper din begraundul miscarii gandirii- sperie! Teama ca atitudine in fata  lipsei reperului "absolut" si de necontestat al miscarii sale, determina intelectul (copilul gandirii) sa accepte orice structura gandita a acestui reper. Necunoscutul denumit Dumnezeu ca reper, da cea mai mare vigoare in miscarea gandirii, in numele Lui gandirea este in stare de orice fapte, cele mai monstruoase sau cele mai sublime, pentru ca reperul justifica orice fapta. Asa ca multi s-au inghesuit la propiu sa-l descrie pe dumnezeu si ce doreste el de la oameni,  canalizand astfel gandirea omenirii si miscarea ei conform exigentelor lor puse in " spatele lui dumezeu" in numele caruia s-au comis atrocitatile istorice  pentru care Papa Paul al II-lea si-a cerut scuze. ("cine se scuza, se acuza"!?)

 Este o astfel de miscare a gandiri "absoluta" cu sensul libertatii  tuturor gradelor ei de miscare? Evident ca nu din moment ce se misca dupa modele descrise ca ale lui dumnezeu.  Fara model intelectul gandirii fragmentate, comparative, se sperie, se blocheaza in fata necunoscutului si aceasta teama determina intelectul "eu" sa manipuleze la nesfarsit aceleasi modele istorice gandite si consumate ca potential, hranindu-le cu propriul sau potential pe care-l risipeste in inutilitatile confirmate de experiente ca atare prin consecintele lor: importanta, dominatie, control, conservare.

Oare de ce cand oamenii ating simtamantul librtatii singura lor idee este sa se omoare intre ei asa cum se intampla in toate revolutiile cand, in numele libertatii incep macelul oponentilor lor. Oare este o re- evolutie cu semnificatia altei miscari in gandire si constienta, sau efectul unei idei/ sugestii negative implementate adanc prin repetitii ca viziune/imagine conform careia actioneaza inconstienti de contradictia in termeni a scopului cu mijloacele lui?  Este o instrumentare hipnotica a unei retete -rutine programatice a comportamentului uman- gandite si promovate repetitiv ca mijloc al scopului unor experti in psihologia fricii? Nu ne temem de noi insine cand ne omoram intre noi? Altfel de ce am face-o ?! Daca nu ne temem de semeni , ce justificare ar putea avea crima? Crima nu are nici o justificare. Cine justifica crima este criminal. Ar putea exista crime fratricide fara sa le sustinem cu totii , sustinand justificarile lor? Suntem complici la crime chiar daca nu participam direct la ele prin credintele justificarilor lor si ale "ratiunilor " care justifica justificarile.

 Am putea percepe teama ca o mare realizare a gandiri?  Teama este miscarea gandirii in fata necunoscutului spre "inapoi", unde cuvantul inapoi  are  semnificatia "cunoscutului",  consumat ca experienta sau a  amintirilor. Ce fel de cunoastere este cunoastrea care ucide fatis sau ascuns (prin metoda picaturii chinezesti), prin justificarile binelui propriu si negarea constientei crimei ? Acestea  se releva structuri gandite si traite ca experiente pe calea catre scopul de realizat dupa cum cursa inarmatilor releva. Asocierea unei astfel de cunoasteri sau instrumentari gandite naturii umane este o contradictie in termeni si acest tip de asociere premeditata sperie , produce teama, negare de sine, autoflagelari inutile, autocondamnare, vinovatie si parasirea corporalitatii demonizate ca sursa a neputintei, cand faptic este tap ispasitor al obscurantismului si intrumentarii gandite a urii si justificarii ei.

 Intelectul cauta amintiri care  reprezinta emotional reflexiv senzatia realizarii sale.. Intelectul cauta "realizarea' , insa, mereu in trecutul experientelor sale pierdute ca traire; Ne dorim a retrai ceea ce am trait candva si se reflecta corporal ca simtamant al implinirii. De ex copiii, tinerii, maturii, nu doresc sa-si traiasca copilaria, adolescenta sau maturitatea, doresc dvenirea si doar la 'batranetea' care semnifica pierderea acestor trairi vor sa retraiasca ceea ce au pierdut; dorinta care se releva irealizabila. Daca ne intrebam de ce se intampla toate acestea, se evidentiaza  modele gandite pentru copii, adolescenti, maturi, batrani ,etc, "a cum trebuie sa gandesca si comporte" ca repere ale miscarii gandirii lor. Sunt modele care fura consumand copilaria, adolescenta , etc. care raman ca etape existentiale/ amintiri a unor trairi,  simtaminte si aspiratii pierdute. Vom afirma ca ni s-a furat copilaria ,etc, cand faptic nu am trait niciodata aceste sublime existente corporale; e greu de recunoscut ca nu te-ai trait pe tine insuti asa cum esti in siritul tau. Afirmatia "sunt dinainte de a fi"incepe sa aiba semnificatie in concret.

Cine traieste la propriu copilaria, adolescenta, etc , nu are ce de sa le regrete, sa le doreasca dupa ce le-au pierdut pentru ca nu se mai constituie in amintiri ci in realizari,  realizari care sunt intotdeauna "cu' realizatorul lor din moment ce simtamintele  nu se pierd niciodata. Cand nu pierzi simtamantul nu ai de ce sa ti-l amintesti; este parte a structurii tale fiintiale subtile si utile ca miscare a verbului a fi. "Sunt" nu este nici copil, nici tanar ,etc, iar ce se releva ca stare psihocorporala in dinamica formala involutiva, este atitudinea relationala cu inconjuratorul. Atitudinea in relatii sau relatiile sunt mijlocul / scopul miscarii verbului a fi, reperele existentei sale concrete in concretul plenitudinii miscarilor sau radiatiei universale de fond. Constiinta experimenteaza relatii iar corpul sau  traieste experientele reelevand  constiintei  reflexiv corporal natura esentelor/ semintelor lor .

(de ex. gelozia este o atitudine/relatie pe care experimentand-o, constienta ei releva samanta geloziei pri extensia sau edificiul sau- condensarea urii; ura este un intuneric adica comportamentul fara cunosterea/constiinta a ceea ce este,  asemnea unui orbete fara miros-comportament haotic si irelevant circumstantelor. Aceasta miscare a gandirii fara "vedere"/ ratiune, formalizeaza gelozia,  da  forma urii prin corporalizarea ei denumita personificare, 'gelos/geloasa". Formele personificate ale geloziei sunt urate - de aceeasi natura cu samanta sa ura. Cand "vezi" ( intelegi, percepi, etc) aceste forme si reflectarea lor in propria constiinta PRIN  efectul lor asupra corpului uratindu-l punctual , este foarte greu sa mai cazi in groapa psihologica a geloziei si sa o manifesti. Mai ales femeile care au obsesia frumusetii lor, ca mijloc/carlig in existenta,  se vor feri sa se urateasca singure manifestand gelozia Cand 'vezi gelozia" cat este de urata este greu a mai manifesta uratenia asta, uratindu-te.

Explorarea simtamintelor le releva ca relatii, iar explorarea emotiilor le releva ca reactii potrivnice relatiilor. Teama ca reactie emotionala ne determina sa ne intrebam de ce ne temem, la ce reactionam. Este evident ca teama nu are forma, este o stare amorfa a enegiei si capata corporalitate in imaginatie prin imagini/sunete  urate (pe care le uram), sau nefiresti, sau conglomerate de forme irational asociate ca intreg (amestecuri animale, umane, vegetale, etc) la care reactionam. Este evident ca ce uram este diform, diformitatea produce respingere, respingerea teama. "Intunericul' este "energie in stare pura" sau fara forma pe care formalizam imaginar prin ura/respingere existenta in diformitati irational alcatuite, si apoi ne temem de ele. Acest proces nu este la vedere sau in perceptia obiectiva/ colectiva a concretului , dar a fost instrumentat ca proces  prin religii, filme, imagini, sunete, povesti, amenintari, etc "de groaza", sau ale groazei, in fata carora reactionam temendu-ne doar de varianta puterii lor de a ne afecta corporal sau mental , personificandu-le.

 In concret nu avem nici un motiv de teama cand teama este propria realizare prin respingere, negare sau, refuzul unei existente diferite din concretul perceptiei. De ce respingem -ca rutina ura-  semeni, si alte expresii ale viului si insasi existenta corporala in ansamblul ei? Intrepretam premeditat relatiile in care nu avem o pozitie dominanta, nu le controlam, ca ingradiri ale eu-lui, sau ale dictatorului launtric pentru care libertinajul si arbitrarul este modalitate temporala existentiala inconstienta/rutina. Aceasta modalitate releva o sursa difuza/confuza/amorfa care nu se gaseste in sfera lui a fi, o umbra a miscarilor sale trecute, adica un program/rutina consumat si nu o fiinta, un 'pseudoadn' - gandire irationala

Acest program de respingere/negare este un mecanism emotional  de aparare in care atacul este cea mai buna modalitate. Caracteristicile sale il releva ca manifestare atitudine teama in existenta- un cerc vicios al reactiei emotionale, teama care se autointretine prin reflecsia in oglinda eu-lui a propriilor modelari ale energiei mentale care-i justifica necesitatea. Cand obiectivam aceste modelari mentale teama- prin proiectarea lor asupra lumii ca generalitate relationala-, justificarile mecanismului de aparare se obiectiveaza si ele. Cu greu mai putem iesi din cercul lor vicios premeditandu-l obiectiv/real. Suntem prizonierii propriei capcane mentale generate de propriile interpretari ale existentei memorate ca istorie personala a personificarilor realizate. Putem elibera memoria corporala de aceste infoenergii tiranice care ne transforma in tirani pe fiecare  folosindu-ne in existenta si relatii?  ( cu greu percepem afirmatii care sunt in afara consideratiilor proprii despre realitate; )


Daca afirm ca toate cuvintele "urate"  produc disfunctionalitati fiziologice, va fi reflectata ca afirmatia prtostiei ; uratul nu-si neaga sursa sa ura. Un prieten folosea foarte des si cu putere afirmatia "urasc" si a ajuns experimenteze ce ura cu consecinte mai mult decat neplacute. Aparent cand urasti ceva , te delimitezi de acel ceva; faptic il exprimi fiind doar o atitudine a constiintei respective, corpul formalizat al constiintei care se intrupeaza prin faptele urii exprimate. Binecuvantarea sau vorba dulce  -pentru, nu impotriva-  are aceleasi consecinte dar formalizari diferite, "in favoarea' celui care le exprima si acelui pentru care sunt exprimate. De aici si constienta puterii vindecatoare a cuvantului spus cu forta/ calmul/increderea  simtamantului compasiunii. A vorbi frumos, politicos, respectuos, releva o miscare a gabdirii nascuta din alta sursa, mult mai puternica decat ura, din ratiunea existentei vorbirii, rostuirii. Rostuieste , da rost sau ratiune unei existente, sau reper / tel /rezonanta a gandirii prin semnificatia cuvantului, verbului care releva o altfel de relatie sau, altfel de  miscarea in inconjurator a gandului ,o altfel de formalizare/corporalizare/personificare a Lui, unit cu  inteligenta , o exprimare fireasca pe care o experimenteaza corporal ca simtamant al existentei sale implinite.

Cand ne temem, constienti de asta sau nu, teama fiind doar imaginatia mintii, in abstract, ne temem ca minte de ceea ce facem. Imaginatia imaginii este o interpretare in sens negativ pentru sine privind in "starea  de minte/energie/inteligenta". Corpul nu se teme, nu are timp de asta, reactioneaza punctual, functional, eficient /instinctiv la curgerea evenimentelor.
(de ex la volan nu ai timp de teama cand trebuie sa urmezi reperul soselei sau conditilor concrete care implica atentia ta.; daca ne imaginam ce s-ar intampla daca nu am face-o si ce consecinte ar urma, atunci avem sanse functie de nivelul autoingroziri sa ratam curbele; cred ca percepem cum acele evenimente nedorite se proiecteaza in minte mai intai ca posibilitati,  ne fura atentia/energia si ne miram de apoi ca s-au intamplat nedorite fiind. Atunci  cand ramanem cu atentia blocata pe ele si le manipulam in minte cautand solutii la ceea ce nu era  in perceptia concretului  o problema punctuala, ne creem sansele unui eveniment nedorit a trai)

Neatentia este atentie canalizata diferit de circumstantele in care te misti ca prezenta si este sursa tuturor accidentelor, starea denumita  "a fi cu mintea in alta parte". Neatentia este o realizare-prin consecintele ei potrivnica realizatorului. In povestile initiatice romanesti, Zmeul ameninta pe Fat Frumos ca "unde-i sta picioarele ii va sta si capul" Adica experienta  "de a fi cu mintea in alta parte" (experinta importantei de sine), ii va pierde capul si va fi corectat de experienta simbolizata de zmeu . A fi cu capul in alta parte este lasitatea de a te confrunta cu adevarul propriilor fapte, te refugiezi in imaginatia unui statut diferit de cel al faptelor si astfel apare fragmentarea si esecul lucrurilor facute pe jumatate Ajungi sa te consideri "o jumatate"- disperata dupa alte jumatati pentru ca ai auzit ca asa  te vei intregi si vei scapa de "teama de singurate" -cea mai tare inventie a ta.

De ce producem teama ? De ce suntem atat de atasati de teama? Fara teama nu stim sa traim, dar cu teama traim? Teama este un virus psihologic, o atitudine/optiune nepotrivita circumstantelor. Nu te poti lupta cu teama fara sa te lupti cu tine insuti ca rutina identitara,  nu poti invinge teama! Adevarul a ceea ce este teama ne elibereaza de sub autoritatea ei.  Teama este formalizata/produsa constient de cei care doresc controlul si manipularea resurselor umane  care libere de teama sperie manipulatorii . Teama de lipsa temerilor curente, teama de teama este capodopera gandirii fragmentate, capodopera denumita supravietuire. Cand te temi de teama respingand-o, te trezesti inchis in cercul vicios al motivatiilor ei ca  structura gandita pentru gandul tau cel viu ca "proprie realizare", desi este contrara aspiratiilor firesti. " De ce te temi , nu scapi"- este  reflexia colectiva a intelegrii mecanismului respectiv  gandit impotriva ta si nu ai cum sa nu te temi de ce te temi sau sa doresti ce nu doresti. Teama este creatia nedorintei, sincrona cu dorinta dar de sens opus, reactie la dorinta sau aspiratia firescului, reactie la circumstanta concretului, prezentului, prezentei tale..

Fara teama te misti dupa dorinte si nu cred ca cineva isi poate dori altceva decat binele cand este intreg "la minte'. (masochismul, autoflagelarea sunt rutine personificate prin autovictimizarea orgoliului care esueaza in ambitiile sale- masti/ umbre  care demasca  tiranii  a caror modalitate este crima- nu poti sa vindeci o rutina/ virus mental mai ales cand victimile rutinei respective "au placeri" din ea). Lumea -ca "un cadavru" vazuta- este reflectarea rutinelor respective percepute ca niste viermisori infoenergetici care devoreaza relatiile ca structuri ale comunitatii de fiinte numite ecosistem biologic, si a fiecarei fiinte in parte..

Constienta a ceea ce este teama sau adevarul a ceea ce este asa cum este, elibereaza mintea/ energia, gandul cel viu/intentia ca activitate launtrica  de sub dominatia structurii gandite si miscari ei denumite "teama de viata". Dorim viata si existenta si ne confruntam cu opozitia pe care o hranim inconstienti de ceea ce facem prin reactiile emotionale  gandite ca modalitati de aparare. ("Cine isi apara viata  o va pierde").

"Realizarea" este miscarea gandirii si orice realizare este un succes/ esec gandit deja. Cunoasterea esecului este mijlocul sau gandit; fatalitatea face ca aceasta cunostere sa manipulam constant ca rutina identitara, idee despre noi insine ,  doar pentru ca urmam modele de realizare gandite pentru noi dar nu in beneficiul nostru. Esecul ca fiinte individuale si ca societate/comunitate pare a fi cea mai 'tare' cunoastere manipulata.  Atractia modelului de realizare generalizat prin sustinerea energetica a unei mari mase de cetateni bine intentionati ca si constiinta exsitentiala a planetei reflectata in faptele noastre face dificila orice evadare din rutina sa. Daca cineva reuseste sa evadeze, este tras inapoi prin cele mai nobile intentii ale sale -vazute ca dorinte si ratiuni ale sacrificiului de sine pe altarul irationalului. Pe acest altar al sacrificiilor barbare, prin consecintele rutinelor sale manipulate  in numele celor mai inalte aspiratii-  suntem blocati: in numele patriotismului, vindecarii, libertatii, iubirii, etc, in numele lui Dumenezeu in ultima instanta ca de apoi sa ne intrebam revendicativ 'de ce a lasat Dumnezeu sa se intample asa ceva?" Victimizarea si autovictimizarea , vinovatia si invinuirea, plansul de mila,  sunt reperele constiintei care se afla pe altarul sacrificului de sine, sau risipirii comorii vietii nepretuite, netraite. Suntem indemnati sa gandim liberi oferindu-ni-se in acelasi timp modele de libera gandire pe care daca nu le onorezi esti condamnat la stupiditate.

 Ni se ofera modele pentru orice, politice, economice, culturale, religioase, alimentare, vestimentare, comportamentale, etc, etc, in numele carora discriminarea, eclusivismul, arbitrarul exulta. Gandul unic e liber prin natura sa, "asa a lasat Dumnezeu" Nu exista modele de gandire libera, daca ar exista gandirea nu ar putea distruge ceva pentru ca nu este natural rau intentionata. Indemnul rezonabil ar fi "gandeste din Libertate" sau din simtamantul libertatii/neconditionarii, nu ce sa gandesti liber. Evident ca sursa gandirii este inteligenta si inteligenta structura/ esenta a constiintei umane. Gandeste din constiinta libertatii tale, ar fi traducerea indemnului de mai sus. Intrebarea este daca ceea ce noi consideram libertate ca structura a gandirii libertatii este chiar libertatea? Faptele asa zisei gandiri libere releva ca se confunda cu libertinajul ,cu arbitrarul; se tot promoveaza "liberul arbitru" care nu exista in circumstanta asta cand in libertate fiind, se suspenda orice ingradire si nu gasim altceva mai bun de facut decat sa ne omoram intre noi.  Orice arbitru nu este liber, are de urmarit si gestionat reguli ale jocului; regulile prin natura lor ingradesc libertatea jocului. Ceea ce este "liber' nu se poate exprima decat conform naturii sale, nu ingradeste; "Iubirea" nu judeca si nu ingradeste, nu conditioneaza. Ne-am intors din nou la paradoxul gandirii libertatii care o ingradeste libertatea. Gandirea nu este libera si nici nu poate fi ,nu este o intregime ci o suma de forme gand. Doar gandul este liber, gandul unul cu el insusi, gandul creator, cel viu si intrupat tacut. Fiecare gand in forma sa este liber; daca nu-i convine forma sa nu o mai sustina prin manipularea rutinei respective. Libertatea nu este o idee cu care intelectul sa se joace arbitrar, este o fundatie a ceea ce este constiinta umana, miscarea universalului, a verbului a fi. Astfel gandirea degrevata de povara nevoii de libertate indusa irational cu cele mai bune intentii, este forma si proces formativ in acelasi timp dupa cum fizica cuantica releva.. Viteza incomensurabila a gandului se releva in corporalitatea sa; cand ne gandim la soare el este deja acolo, la locul si in timpul sau, in ratiunea existentei sale.

Nu percepem miscarea gandului ci miscarea atentiei sau energiei noastre care face sa vibreze hranind gandirea in corporalitatea sa, rostuind din nou ratiunea  existentiala a formei  sincron cu intentia care orienteaza atentia. Nu exista nici un conflict si nici o inutilitate in gandul unificat, corporalizat cu natura sa; Conflictele doar in domeniile comparatiilor, interpetarilor, consideratiilor exterioare ale  gandirii despre sine se afla; interpretarea intuneca (ocultand) semnificatia si ratiunea existentei gandului si gandirii ca ceea ce este asa cum este. Gandirea ca plenitudine este curgerea neintrerupta a fluxurilor  miscarilor formative, transformatoare a energiei si substantei universale, o simfonie inchinata iubirii existentei, nu are un inceput ca sa sfarseasca si nici un final ca sa inceapa; este esenta universala si omul are privilegiul folosirii semintelor si corporalitatii ei,  armonizandu-le coexistenta corporala sau perturband coeziunea ei  asa cum evidentele armoniei universale releva. Perturbarile unei omogenitati si coeziuni sunt doar fenomene de evolutie formala, transmutatii functionale relevate ca evolutie , "inoire fara de inceput si sfarsit", miscare care se poate considera "absoluta"si a carei sferosfera se reflecta perceptiei inteligente in inteligenta perceptiei si constiinta perceptiei creatoare.

Teama este refuzul perceptiei si existentei corporale, refuzul vulnerabilitatii corporale fata de propriile credinte irationale; nu poate exista in afara interpretarilor justificative ale refuzului. Miscarea gandiri "inapoi", sau teama,  prin consecintele rutinei sale  relevate corporal ca diminuare a  capacitatilor perceptive ale fiintelor este  refuz al perceptiei doar pentru ca interpretarile proprii ale perceptiei nu  plac sau nu convin.

Nu onora  teama,  te vei speria de tine insuti; "Vede" cineva ca "realizare" parasirea autoritatii temerilor in comportamentul sau? Cam greu; teama este tacuta si-si scoate coltii pe nesteptate; surpriza este tehnica atacatorului; fara atentia atentiei neselective ("a doua atentie") este dificil. Exista o constienta, "rugaciune a fricii"- "asta e teama; o las sa treaca prin mine, pe sub mine, pe deasupra si prin parti si intorc ochiul lantric spre mine si nu sunt decat eu" Concentrarea atentiei pe argumentele fricilor ne ingozeste; rugaciunea ne fereste de ingrozire, ne temem fara a ne ingrozi cand nu ne blocam pe imaginea inchipuirii . Fiecare poate individualiza in termenii propriei gandiri  semnificatiile rugaciunii/ constientei respective. "Las-o asa, mergi mai departe' este o varianta a constientei curgerii si efemeritatii reflexiilor irationale. Suntem trecatori (calatori) prin universul formelor . Asa cum exista gand/cuvinte/litere moarte exista si litere/cuvinte /gand viu!

Poveste:
Intr-o padure intunecata in miezul noptii se apropia o sfera de lumina care avea un magnetism puternic asupra atentiei. Am iesit brusc in fata si ...lumina disparu iar in locul sau aparu un om. Fascinat, pe culmile uimirii l-am intrebat : de ce a disparut lumina? Imi raspunse "m-am speriat de  inexplicabila sa prezenta!"