teoria nonconcludenta-nonedificatoare

Am reflecatat irationalul prin irational si am generat o structura nonconcludenta in gandire,

in asa fel incat, sa nu impietez libertatea gandului fiecaruia si sa fie trase propriile concluzii Cu alte cuvinte, o teroie nonconcludenta  nu are un edifciu propriu in realitate sau memoria ei de lucru, adica este  o nonlume.

Nonlumea baslanseaza echilibrand gandirea aservita si atasata unei lumi, adica captiva unei modalitati temporale in bucla sau unei meandre din constiinta, fragmentand-o.

Retrogradarea si diminuarea pana la disparitie a modalitatilor lui " Cum ar trebui sa gandim", sau a lui " ce este de facut", a lui "cineva trebuie sa faca ceva!", conduce la descarcarea si golirea memoriei de lucru de infoenergiile care o aservesc, obisnuinte si utopii.

Sensul unui astfel de demers este sa ne pozitioneze la granita dintre cunoscut si necunoscut sau in axa cognoscibilului in care au loc metamorfozele energiei si putem  participa activ in procesele existentei proprii. Este pozitia oricarui om  care exploreza in orice domeniu de cercetare stiintifica, sau rationala, universul si societatea, constiinta in care se reflecta intreaga existenta asa cum este ea , pozitia intr-un centru fluid.

Studiile  creierului uman, desi relevate printr-o abordare care separa si exteriorizeaza,  au relevat ca la copii axonii nu sunt legati intre ei si energia circula libera iar viteza de procesare a infoenergiilor este foarte mare. Aceasta viteza scade cu trecerea timpului prin modalitatea comportamentala educata care determina aparitia de punti sau legaturi intre axoni, care la radul lor se constituie intr-un fel de "cai", sau sosele  exclusiviste pentru circulatia energiei. Astfel intregimea corporala nu mai beneficiaza de toata energia  datorita folosirii ei rutiniere pe aceste cai si genereaza un comportament premeditat in orice circumstanta si este procesul imbatranirii.

Asta releva ca ceea ce denumim comportament sau modalitate temporala are impact asupra structurii creierului modelandu-l exclusivist,  si se justifica acele diferentieri si ierarhii dintre oameni functie de familii si trecutul lor, sau mediul social;

Am instrumentat o societate si societatea ne modeleaza ca instrument al ei.

Viteza de procesare a creierului scade cu trecerea timpului si putem realiza cum de la copilul plin de energie si entuziasmul mirarii descoperirii mediului si jocului prin care invata, se ajunge la batranul rigid, frustat si razbunator!.

In starea naturala a creierului copilariei acesta este conectat  naturii ca biosistem, sau mediu existential si schimba energie si masa sincron fara sa retina pentru sine iar, cu trecerea timpului legaturile axonilor se manifesta discretionar si exclusivist prin comportament; Infoenergiile nu mai circula libere ci, sunt blocate in mare parte sau retinute sub forma legaturilor dintre axoni care rigidizeaza o structura cerebrala de altfel extrem de dinamica.

Lacomia de maimult , lacomia acumularii pentru sine, rigidizeaza structura creierului alterand-o, alterare care se reverbereaza in intreg corpul si produce tot ce cunoastem ca gand al disfunctionalitatilor.

Dam vina pentru ele pe virusi si bacterii, pe dracu sau alti tapi ispasitori dintre care favorit este sinele propriu, apoi  cei apropiati;

Numai asupra propriul comportament relational in mediu natural si social, sau modalitatea temporala careia ii suntem aserviti programatic din copilarie, nu ne-am oprit atentia exploratoare. Nu cred ca nu se stie asta, ci cred ca se ascunde pentru ca cei care ascund profita de pe urma acestei situatii in care a coborat si involuat constiinta, societatea care consuma.

Cum sa spunem ca relationarea mea cu tot ce ma inconjoara influenteaza insasi structura mea/noastra corporala prin degradare sau regenerare!?. Libertatea fiintei umane  se releva in aceasta situatie, suntem pe cont propriu si intrega industrie "a sanatatii' se prabuseste. Medicamentele pot compensa , alimentatia deasemenea, jocurile sportive, etc, contribuiesc doar la amanarea degradarii sau incetinirii ei insa, nu o pot stopa.

Orice impresie de superioritate, importanta sau ierarhie comparativa este pura speculatie utopica, o vraja care nu se poate sustine decat consumand energia fiintelor aservite. Din temelii se cere schimbata  educatia si abordarea existentei umane. Mereu suntem speriati cu "sfarsitul lumii", fara sa intelegem ce este lumea care se sfarseste indentificandu-ne cu ea, fara  sa recunoastem ca aceasta identificare este efectul psihologic al temei de viata, al structurii axonilor legati rigid intre ei care filtreaza perceptia eliminand inteligenta perceptiei si constienta ei. Suntem un corp nu o corporatie- este constiinta individualizarii unei intregimi mai cuprinzatoare si de sine statatoare.

Indemanarea cu care justificam orice ca sa iesim mereu deasupra consecintelor de orice fel  atribuindu-ne merite,  ne face ca in fata unei situatii dusmanoase existentei proprii sa-i gasim foloase, sa profitam de ea si astfel sa rigidizam mediul, sa-l artificializam pana la disparitia sau migrarea propriei constiinte parasind corporalitatea ei, propriul sine de sine statator tacut pentru tot felul de ambalaje stralucitoare si inutile capcane, meandre ale costiintei .

 "Mi-e dor de mine insumi!" este simtamantul motivational in a aborda explorarea si metamorfoza propriei existente. Legati de ideea istorica despre sine nu putem decat sa ne miscam in cercul legaturilor noastre sau dependentelor psihologice, ideologico-conceptuale, fizico-chimice si sa ne justificam neputinta libertatii prin profiturile senzoriale si materiale obtinute pe seama lor.

 Opusurile nu sunt diferite ci forme asemenea altor haine care imbraca acelasi gol. Putem sa ne ridicam deasupra perechilor de opusuri generate de polarizarile binelui si raului si sa ne exprimam inteligent fiinta?

 Din experienta mea se poate oriunde te-ai afla; daca nu stai prea mult timp in acele locuri care te absorb ca energie in rutina lor. Exista in perceptia si experienta mea doar un mediu in care exista reciprocitatea schimburilor energetice cu corporalitatea constiintei - natura sau biosfera si reciprocitatea in iubire ca fiinta. Adica monada dragoste/ iubire . Iubirea este ultimul/ prim continator, imbraca intreaga creatie universala sau palnul fizic;

"Dumnezeul imensitatii" pentru care Giordano Bruno a fost ars pe rug, simtamantul libertatii/iubire, fericirea de a fi unic sau singur din fiecare inima umana- spiritul ca ultim continator al carei lege-legea naturii- nu poate fi incalcata. 

Unicu sau, plenitudinea  frumusetii universale a ceea ce este in adevarul a ceea ce este, putem. experimenta constienti de ceea ce facem, empatic; prin simtaminte si  inteligenta lor, putem cunoaste direct cum a incaput "atata bogatie in atata saracie!"