Exista o miscare care regenereaza si inoieste constant existenta? Un puls existential universal?
Noi traim in imesitatea inconjuratoare si constiinta faptului ne daruieste cu aprecierea a tot ceea ce este asa cum este. Este evident o barbarie sa pedepsesti pe cineva sau ceva pentru ce sau cum este. Si totusi suntem in aceasta situatie.
Suntem bombardati cu sugestii care induc ideea ca nu suntem cum trebuie sa fim in raport cu un model existential inexistent, idee care justifica "corectiile" autoritatilor . Daca nu exista un model existential altul decat asa cum suntem ca fiinte, atunci modelul in raport cu care suntem pedepsiti psihologic si social, este unul inventat sau conceput de noi insine. Si inventatorii lui si sustinatorii acestuia sunt cardasi in modelul respectiv; orice se intampla este responsabilitatea tuturor , iar cautarea de vinovati este o inutilitate. Argumentele sunt chiar faptele si consecintele functionarii acestui sistem. Modelul numit sistem social in raport cu care ne straduim sa ne armonizam gandirea/comportamentul este polarizat in fapte antisociale si civilizate . Insa evidnetele releva ca faptele antisociale se multiplica direct proportional cu eforturile pedepsirii si stoparii lor. Armonia evidenta a unui intreg fie el si conceput releva ca reglementarile rigide si irationale genereaza incalcarea lor. Cu cat mai multe reglementari cu atat mai multe incalcari, infractionalitati.
In istorie sunt cunoscute societati infloritoare care aveau doar 8 reglermentari, toate in acord cu firea comunitatilor respective si erau cutumice, reflectari in constiinta ale consecintelor unui comportament inadecvat . Nu erau interdictii ci relevari ale consecintelor obligatorii si negative la nivel individual ale comportamentului anticomunitar; nu se stabileau modele comportamentale ci un cadru firesc al desfasurarii vietii sociale. (nu imi amintesc numele "leguitorului" respectiv dar imi amintesc ca este considerat un "parinte" al justitiei in India antica) . Chiar si Moise stabilise doar 12 sau 10 valori care costituiau angajamentul individual de a fi cultivate in comunitatea respevtiva . Cand valorile umane si cultivarea lor in comunitate sunt rationale si pe intelesul tuturor nu este necesara legiferarea pedepselor, incalcarea lor conduce la eliminarea din comunitatea respectiva ,la izolarea individului. Imi amintesc ca in comunitatea sateasca in care bunica traia, cea mai mare pedeapsa era aceea ca nu mai vorbea nimeni cu cel care fura sau precurvea. Nu era nevoie de demonstartia hotiei cand era evidenta in constiinta comunitatii; nici prezumtia de nevinovatie nu functiona ; nici politisti care sa indeparteze "raul". Statul oficial era "paralel" cu cel real al comunitatii care respecta cutumele milenare ale comportamentului decent si respectului reciproc
Toate sitemele sociale sunt autoconceptii ale comunitatilor privitoare la valorile spirituale in jurul carora se constituiau si au evoluat pana astazi sub forma a ceea ce denumim constitutiile statelor. Insa daca reglementarile de inceput stabileau ce nu se face in comunitate, astazi am ajuns a nu putea face ceva fara o reglemntare, o rutina prestabilita sau proceduri. Se vede ca daca in tehnologia fabricatiilor de masa standardizarea produselor sau subansamblelor este rationala, in viata societatii este complet deformatoare prin ingradirile aduse exprimarilor firesti ale fiintelor si respectarii responsabilitatii individuale. Un individ care lucreaza dupa proceduri este iresponsabil, raspunzatoare este procedura si astfel toata ziua ne vom ocupa cu munca la perfectionarea si detalierea procedurilor in timp ce idivizii pusi sa le respecte vor cauta mereu slabiciunile lor si le vor exploata in interes propriu fara sa raspunda pentru reaua intentie.S-a ajuns sa fie considerati vedete cei care sunt maestri specularii procedurilor pentru acoperirea infractiunilor, respectiv avocatii de succes. Pe nimeni nu mai intereseaza dreptatea sau adevarul ci toti sunt interesati de specularea procedurilor si de adevarul judiciar adesea incongruent cu cel al faptelor respective. ("Hotul nedovedit, este negustor cinstit"- desi tot hot se chiama)
Toate aceste fluxuri gandite ca rutine se desfasoara in cercul vicios al fatarniciei generalizate si daca castigul unora ar fi real si s-ar manifesta benefic fiintei lui, atunci ar avea o justificare , insa dupa cum evidentele releva castigul este superficial si efemer; intotdeauna fiintele pierd- fie ca stare de sanatate si confort psihologic, fie ca libertate in existenta, iar justificarile cu mostenitorii care beneficiaza de sacrificiul si munca lor nu mai incalzeste pe cineva.
Imensitatea este cea care ne contine si in imensitea evidenta in care existam suntem impreuna. Nu trebuie sa fim impreuna si sa facem tot felul de sacrificii barbare pentru asta, sau sa ne diminuam propria expresie fiintiala de dragul de a fi impreuna intr-o cardasie compromitatoare in raport cu natura primordiala desavarsita a fiintei noastre din care emana toate aspiratiile si visul primordial creator implinit deja ca dinamica regeneratoare, inoitoare, pulsul universalului sau viata.
Cand suntem in acest flux al inteligentei imensitatii? Nu pot spune decat ca atunci cand il ignoram nu suntem racordati la el si ne degradam, involuam ca expresii individuale si sociale. Insa nu putem fi in afara imensitatii in flux si asta inseamna ca ignoranta este un cocon, un invelis gandit, o rutina care ne da impresia izolarii de viata; vorbim despre viata ca si cum ar fi altceva, altcineva ("viata e grea , e mizerabila, e lupta, etc - nu rostim eu sunt greoi, mizerabil, violent, etc) Aceasta dihotomie ne izoleaza, ne exclude individual din fluxul existential universal. Nu poti calomnia pe cineva si sa ai in acelasi timp pretentia sa te tina in brate cu dragoste. Insa tot acest proces se desfasoara in coconul gandirii despre viata , coconul sau norul informational al calomniilor si demonizarilor, superstitiilor de orice fel si al falselor conceptii depre ceva, ceva ce nu este in perceptia noastra sau despre Marele Necunoscut.
Toate stradaniile fiecaruia la un moment dat sunt impulsionate de un avant si o urgenta, aceea de a parasi coconul sau falsa identitate reflectata de acesta fiecarui individ asemenea unui ecran pe care-l consideram propria oglinda. Foarte multi au reusit sa evadeze din coconul care-l tinea prizonier si se hranea din energia lor, au denumit asta iluminare, initiere, etc . Multi au exploatat experienta evadarii ca sa manipuleze in folos propriu premarindu-se pe cei care nu au avut inca norocul acesta si s-au autointitulat in multe si pompoase feluri care incep cu "prea"- " cei care au ascuns adevarul l-au uitat si ei". Multi au facut tot ce le sta in putinta pentru a releva adevarul libertatii esentiale, primordialitatea fiecarei fiinte, adevarul comuniunii fiintiale si responsabilitatii individuale si au fost demonizati, crucificati sau arsi pe rugurile ignorantei, iar in epocile "moderne" cazati la spitalele de psihiatrie sau laboratoarele de cercetare a resurselor lor. Putini au avut discernamantul si decenta, sora cu intelepciunea sa evite polarizarea si mai atroce a constiintelor ca sfinte si nesfinte, ocupandu-se de stiinta ratiunii universale fara sa devina sclavii fabricantilor de arme sau ideologii.
Explorarea fara interpretari a perceptiei individuale releva universalul si gandirea emanatie a unei energii surse unice, imposibil de descris sau denumit cumva fara sa pierzi contactul rezonant/empatic cu ea. Desi sursa este "in afara coconului' sau propriei " gandiri", dialogului interior" individual", este totusi in perceptia noastra, ca urmare, in propria constiinta. Ceea ce releva existenta ei este atentia; as putea metaforiza perceptia ca atentia atentiei, o" a doua si a treia atentie" Daca atentia asa cum o cunoastem este "directionala" sau inertiala, cu sens si scop concentrata, "agatatoare", cea " de a doua" este "continatoare", ne contine , Nu putem afirma fidel perceptiei acestei existente, ca este aici sau acolo, sau ca nu este, iar calitatea ei esentiala este claritatea perceptiei si libertatea gandului sau necauzalitatea lui, fara sursa in afara sa. Ceea ce este bazic pentru noi, este sentimentul sau simtamantul care reflecta aceasta existenta ignorata a potentialului nostru, ascunsa constientei noastre in mod obisnuit de coconul dialogului interior. Fiecare este pe cont propriu, desi suntem impreuna nu putem beneficia de potentialul lui impreuna fara angajament personal in coexistenta. Angajamentul nu este o vorba sau idee ci fapta zilnica in relatia cu fiintele, cu existentele, atitudinea. Atitudinea pare a fi manifestarea intentiei nepervertite , nu este o gandire sau o dorinta si intentia deschide inteligent perceptia modeland-o, remodeland-o, sau relevandu-i orizontul reflectat in oglinda imensitatii inconjuratoare. Este evident ca nu pot descrie simtamantul empatic, rezonant cu existenta atentiei decat subiectiv, iar din relatii si interactiuni am observat ca cei care au avut experienta aceea descriu simtamantul diferit functie de sex si cultura in care au fost educati, sau programati sa creada.. M-am bucurat cand am auzit o exprimare armonica a polaritatii simtamantului respectiv sub forma "nu exista iubire fara libertate" si reciproc. As adauga o forma triadica a simtamantului congruentei si comuniunii prin trei miscari/verbe/ vibratii substantivate ca idei: Inteligenta, Iubire, Libertate.
Acest flux este universal si "tacut", universalul ca un camp de exprimare a fiintelor umane in existenta fara opozitii. Lipsa de opozitie a exprimarilor fiintiale umane nu este un privilegiu ci o mare responsabilitate imlicita de care nu ne putem prevela individual in numele altuia sau pentru altcineva.; pentru ignorant si irational se reflecta ca o mare pedeapsa, aceea de a se face dupa credinta lor, dupa gandirea/comportament in al carui cocon/obisnuinte sau dialog interior traieste izolat de fluxul existentei sale asa cum este ea. Elementul dinamicii in acest flux este Intentia care se "manipuleaza cumva cu ochii", dinamica atentiei.
Noi traim in imesitatea inconjuratoare si constiinta faptului ne daruieste cu aprecierea a tot ceea ce este asa cum este. Este evident o barbarie sa pedepsesti pe cineva sau ceva pentru ce sau cum este. Si totusi suntem in aceasta situatie.
Suntem bombardati cu sugestii care induc ideea ca nu suntem cum trebuie sa fim in raport cu un model existential inexistent, idee care justifica "corectiile" autoritatilor . Daca nu exista un model existential altul decat asa cum suntem ca fiinte, atunci modelul in raport cu care suntem pedepsiti psihologic si social, este unul inventat sau conceput de noi insine. Si inventatorii lui si sustinatorii acestuia sunt cardasi in modelul respectiv; orice se intampla este responsabilitatea tuturor , iar cautarea de vinovati este o inutilitate. Argumentele sunt chiar faptele si consecintele functionarii acestui sistem. Modelul numit sistem social in raport cu care ne straduim sa ne armonizam gandirea/comportamentul este polarizat in fapte antisociale si civilizate . Insa evidnetele releva ca faptele antisociale se multiplica direct proportional cu eforturile pedepsirii si stoparii lor. Armonia evidenta a unui intreg fie el si conceput releva ca reglementarile rigide si irationale genereaza incalcarea lor. Cu cat mai multe reglementari cu atat mai multe incalcari, infractionalitati.
In istorie sunt cunoscute societati infloritoare care aveau doar 8 reglermentari, toate in acord cu firea comunitatilor respective si erau cutumice, reflectari in constiinta ale consecintelor unui comportament inadecvat . Nu erau interdictii ci relevari ale consecintelor obligatorii si negative la nivel individual ale comportamentului anticomunitar; nu se stabileau modele comportamentale ci un cadru firesc al desfasurarii vietii sociale. (nu imi amintesc numele "leguitorului" respectiv dar imi amintesc ca este considerat un "parinte" al justitiei in India antica) . Chiar si Moise stabilise doar 12 sau 10 valori care costituiau angajamentul individual de a fi cultivate in comunitatea respevtiva . Cand valorile umane si cultivarea lor in comunitate sunt rationale si pe intelesul tuturor nu este necesara legiferarea pedepselor, incalcarea lor conduce la eliminarea din comunitatea respectiva ,la izolarea individului. Imi amintesc ca in comunitatea sateasca in care bunica traia, cea mai mare pedeapsa era aceea ca nu mai vorbea nimeni cu cel care fura sau precurvea. Nu era nevoie de demonstartia hotiei cand era evidenta in constiinta comunitatii; nici prezumtia de nevinovatie nu functiona ; nici politisti care sa indeparteze "raul". Statul oficial era "paralel" cu cel real al comunitatii care respecta cutumele milenare ale comportamentului decent si respectului reciproc
Toate sitemele sociale sunt autoconceptii ale comunitatilor privitoare la valorile spirituale in jurul carora se constituiau si au evoluat pana astazi sub forma a ceea ce denumim constitutiile statelor. Insa daca reglementarile de inceput stabileau ce nu se face in comunitate, astazi am ajuns a nu putea face ceva fara o reglemntare, o rutina prestabilita sau proceduri. Se vede ca daca in tehnologia fabricatiilor de masa standardizarea produselor sau subansamblelor este rationala, in viata societatii este complet deformatoare prin ingradirile aduse exprimarilor firesti ale fiintelor si respectarii responsabilitatii individuale. Un individ care lucreaza dupa proceduri este iresponsabil, raspunzatoare este procedura si astfel toata ziua ne vom ocupa cu munca la perfectionarea si detalierea procedurilor in timp ce idivizii pusi sa le respecte vor cauta mereu slabiciunile lor si le vor exploata in interes propriu fara sa raspunda pentru reaua intentie.S-a ajuns sa fie considerati vedete cei care sunt maestri specularii procedurilor pentru acoperirea infractiunilor, respectiv avocatii de succes. Pe nimeni nu mai intereseaza dreptatea sau adevarul ci toti sunt interesati de specularea procedurilor si de adevarul judiciar adesea incongruent cu cel al faptelor respective. ("Hotul nedovedit, este negustor cinstit"- desi tot hot se chiama)
Toate aceste fluxuri gandite ca rutine se desfasoara in cercul vicios al fatarniciei generalizate si daca castigul unora ar fi real si s-ar manifesta benefic fiintei lui, atunci ar avea o justificare , insa dupa cum evidentele releva castigul este superficial si efemer; intotdeauna fiintele pierd- fie ca stare de sanatate si confort psihologic, fie ca libertate in existenta, iar justificarile cu mostenitorii care beneficiaza de sacrificiul si munca lor nu mai incalzeste pe cineva.
Imensitatea este cea care ne contine si in imensitea evidenta in care existam suntem impreuna. Nu trebuie sa fim impreuna si sa facem tot felul de sacrificii barbare pentru asta, sau sa ne diminuam propria expresie fiintiala de dragul de a fi impreuna intr-o cardasie compromitatoare in raport cu natura primordiala desavarsita a fiintei noastre din care emana toate aspiratiile si visul primordial creator implinit deja ca dinamica regeneratoare, inoitoare, pulsul universalului sau viata.
Cand suntem in acest flux al inteligentei imensitatii? Nu pot spune decat ca atunci cand il ignoram nu suntem racordati la el si ne degradam, involuam ca expresii individuale si sociale. Insa nu putem fi in afara imensitatii in flux si asta inseamna ca ignoranta este un cocon, un invelis gandit, o rutina care ne da impresia izolarii de viata; vorbim despre viata ca si cum ar fi altceva, altcineva ("viata e grea , e mizerabila, e lupta, etc - nu rostim eu sunt greoi, mizerabil, violent, etc) Aceasta dihotomie ne izoleaza, ne exclude individual din fluxul existential universal. Nu poti calomnia pe cineva si sa ai in acelasi timp pretentia sa te tina in brate cu dragoste. Insa tot acest proces se desfasoara in coconul gandirii despre viata , coconul sau norul informational al calomniilor si demonizarilor, superstitiilor de orice fel si al falselor conceptii depre ceva, ceva ce nu este in perceptia noastra sau despre Marele Necunoscut.
Toate stradaniile fiecaruia la un moment dat sunt impulsionate de un avant si o urgenta, aceea de a parasi coconul sau falsa identitate reflectata de acesta fiecarui individ asemenea unui ecran pe care-l consideram propria oglinda. Foarte multi au reusit sa evadeze din coconul care-l tinea prizonier si se hranea din energia lor, au denumit asta iluminare, initiere, etc . Multi au exploatat experienta evadarii ca sa manipuleze in folos propriu premarindu-se pe cei care nu au avut inca norocul acesta si s-au autointitulat in multe si pompoase feluri care incep cu "prea"- " cei care au ascuns adevarul l-au uitat si ei". Multi au facut tot ce le sta in putinta pentru a releva adevarul libertatii esentiale, primordialitatea fiecarei fiinte, adevarul comuniunii fiintiale si responsabilitatii individuale si au fost demonizati, crucificati sau arsi pe rugurile ignorantei, iar in epocile "moderne" cazati la spitalele de psihiatrie sau laboratoarele de cercetare a resurselor lor. Putini au avut discernamantul si decenta, sora cu intelepciunea sa evite polarizarea si mai atroce a constiintelor ca sfinte si nesfinte, ocupandu-se de stiinta ratiunii universale fara sa devina sclavii fabricantilor de arme sau ideologii.
Explorarea fara interpretari a perceptiei individuale releva universalul si gandirea emanatie a unei energii surse unice, imposibil de descris sau denumit cumva fara sa pierzi contactul rezonant/empatic cu ea. Desi sursa este "in afara coconului' sau propriei " gandiri", dialogului interior" individual", este totusi in perceptia noastra, ca urmare, in propria constiinta. Ceea ce releva existenta ei este atentia; as putea metaforiza perceptia ca atentia atentiei, o" a doua si a treia atentie" Daca atentia asa cum o cunoastem este "directionala" sau inertiala, cu sens si scop concentrata, "agatatoare", cea " de a doua" este "continatoare", ne contine , Nu putem afirma fidel perceptiei acestei existente, ca este aici sau acolo, sau ca nu este, iar calitatea ei esentiala este claritatea perceptiei si libertatea gandului sau necauzalitatea lui, fara sursa in afara sa. Ceea ce este bazic pentru noi, este sentimentul sau simtamantul care reflecta aceasta existenta ignorata a potentialului nostru, ascunsa constientei noastre in mod obisnuit de coconul dialogului interior. Fiecare este pe cont propriu, desi suntem impreuna nu putem beneficia de potentialul lui impreuna fara angajament personal in coexistenta. Angajamentul nu este o vorba sau idee ci fapta zilnica in relatia cu fiintele, cu existentele, atitudinea. Atitudinea pare a fi manifestarea intentiei nepervertite , nu este o gandire sau o dorinta si intentia deschide inteligent perceptia modeland-o, remodeland-o, sau relevandu-i orizontul reflectat in oglinda imensitatii inconjuratoare. Este evident ca nu pot descrie simtamantul empatic, rezonant cu existenta atentiei decat subiectiv, iar din relatii si interactiuni am observat ca cei care au avut experienta aceea descriu simtamantul diferit functie de sex si cultura in care au fost educati, sau programati sa creada.. M-am bucurat cand am auzit o exprimare armonica a polaritatii simtamantului respectiv sub forma "nu exista iubire fara libertate" si reciproc. As adauga o forma triadica a simtamantului congruentei si comuniunii prin trei miscari/verbe/ vibratii substantivate ca idei: Inteligenta, Iubire, Libertate.
Acest flux este universal si "tacut", universalul ca un camp de exprimare a fiintelor umane in existenta fara opozitii. Lipsa de opozitie a exprimarilor fiintiale umane nu este un privilegiu ci o mare responsabilitate imlicita de care nu ne putem prevela individual in numele altuia sau pentru altcineva.; pentru ignorant si irational se reflecta ca o mare pedeapsa, aceea de a se face dupa credinta lor, dupa gandirea/comportament in al carui cocon/obisnuinte sau dialog interior traieste izolat de fluxul existentei sale asa cum este ea. Elementul dinamicii in acest flux este Intentia care se "manipuleaza cumva cu ochii", dinamica atentiei.
Am reflectat asa cum am putut lumea care nu ne reflecta ca umani si asta nu a ramas fara consecinte individuale pe care mi le-am asumat dinainte. Hranind (cu atentia/gandul/ fantomele imaginate/amintirile din padurea norului infoenergetic al falselor informatii depre natura si statutul universal al fiintei planetare) o meandra din constiinta omenirii denumita "coconul irationalului", (in memorie pseudoadn, in religie denumit dracu, in informatica denumit rachet sau virus), parazitul gandit de fiecare , am aprofundat sentimentul superficialitatii si efemeritatii acestor emanatii. Insa din momet ce exista au o functiune, aceea de umbra care pune in valoare lumina plenitudinii si frumusetii indescriptibile a tot ce este Pamantul in univers, ' mosia Universalului"- acordului universal al existentei - locul unde a fost mosita nasterea creatiei si noi insine ca fiintele ei. Evident ca ne-universalul este doar a noastra facatura, coconul, artificialul care nu poate umbri maretia primordiala a ceea ce este creat prin inspiratia si intuitia cuvantului/gandului/vibratiei creatore a carui intrupare omul este- "si cuvantul s-a intrupat"- si se mai intrupeaza inca Energia visului creator nu are egal, este de sine statatoare , nu se pierde si nici nu se poate distruge; este dinainte de a fi orice expresie, misterul miracolului este eternul in care ne avem existenta asa cum este ea nepervertita de interpretari, demonstratiile sau sugestiile nevoii si pe care fiecare o modeleaza dupa bunul sau plac sau pe placul altora degradand-o.
Exista un acord planetar in existenta? Evident ca daca nu ar exista nici planeta nu ar exista! Este acordul fara opozitie al tuturor chiriasilor sau bastinasilor de pe planeta, nici unul indiferent de propria gandire distructiva sau creativa nu-l poate refuza. Fragmentarea gandirii prin interpretare si concentrarea prin polarizare a fragmentelor ca gandire negativa si pozitiva este nefasta prin consecinte. Ceea ce este fragmentat nu poate fi intregit, iar eea ce este intreg nu poate fi fragmentat este revelatia imensitatii.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu