S-a indus impresia ca democratia se refera la puterea de autodeterminare a popoarelor, adica libertatea lor . Instrumentarea acestei puteri sau energiei comunitatilor implica intermedierea .
Intermediarul este instrumentul acestei energii. Daca instrumentarul tehnologic obiectiv al energiei electrice o face folosibila dupa necesitatile utilizatorilor , intermedierea puterii popoarelor implica subiectivul , instrumentul are constiinta de sine si se diferentiaza de popor- constiinta si statutul social de om politic este diferita de cea a oamenilor din popor, instrumetele puterii popoarelor au devenit mijloc si scop in sine. Politica si omul politic , ca orice purtator de constiinta de sine se lupta pentru supravietuire, pentru continuitatea existentelor , autointretinere.
Legislatiile 'statului de drept" incearca sa ofere cadrul obiectiv al instrumentarii puterii popoarelor insa dupa cum evidentele releva un "instrument subiectiv" nu se poate comporta ca un " instrument obiectiv", nu se poate obiectiva ceva prin subiectivism. Paradoxul instrumentarii puterii popoareleor prin reprezentantii care intermediaza deciziile genereaza contradictiile dintre scop si mijloc, mijlocul nu serveste scopului ci se serveste pe sine din puterea la dispozitia sa. Coruptia mijlocului conduce la coruptia scopului la deturnarea sensului instrumentarii respective care nu functioneaza coeziv ratiunii sale existentiale. Popoarele nu sunt conduse in sensul si directia aspiratiilor lor firesti, comunitare, instrumentul folosit in acest scop este inadecvat. Politicul si democratia teoretica sunt incongruente practic.( "Vox populi vax deii"). Conducerea sau intrumentarea puterii popoarelor se refera la administrarea resurselor comune in scopuri comune, insa dupa cum evidentele releva, administratia rationala si politicul nu fac deloc casa buna iar coruptia exulta in toate statele "democratice". Asta nu inseamna ca in statele totalitare se intampla altceva pentru ca tot politica este mijloc. Imi imaginez cum toti presedintii democratiilor planetare invidiaza pe cei ai tarilor totalitare pentru "sustinerea lor populara masiva". Frica de autoritate este efectul politicului asupra maselor populare, biciul pe care-l pun in mana reprezentantilor se foloseste impotriva lor - o" putere" intoarsa impotriva ei este una autodistructiva. Politicienii nu conduc nici un popor , insa orice putere este folosita, orice potential are cinetica sa, miscarea sa , altfel nu am avea constiinta existentei lui daca nu s-ar manifesta. Atunci cine conduce , cine foloseste energia popoarelor?
Nu trebuie sa cautam raspunsul in ceea ce este ascuns ci in ceea ce este la vedere. Sistemul financiar mondial, "finanta mondiala" este sistemul obiectiv de conducere si control al energiilor popoarelor transformate in populatii amorfe, fara comuniune si decizie proprie, sistem aflat in "mana catorva"pentru a lor folosinta.. Simtiti ca aveti ceva in comun cu intreaga masa a poporului? Ca un ideal comun macar, sau un proiect comun (daca nu si faptele) va uneste cu toti ceilalti?. La ce asistam zilnic in activitatile politicului? La reamintirea idealului comun, la detalierea, analiza proiectului comun si la faptele implementarii lui ca decizie colectiva? Evidentele releva ca toate tintele politice sunt consumatoare de bani sau imprumuturi, banul si datoria este instrumentarul puterii si obsesia acumularii de bani si datornici este justificata. Se spune ca democratizarea a condus la privatizarea profiturilor si nationalizarea pierderilor- este aceasta evidenta situatie faptica, o aspiratie comuna sau individuala? E clar ca individuala din moment ce numai individual poti profita de pe urma unei resurse colective- resura este obiectiva si aceeasi ; ca unii sa castige ceilalti trebuie sa piarda. Cine isi doreste sau accepta sa piarda? Frustarile populare si dezamagirea de politic releva ca nimeni nu a decis ca in comunitatea sa statala sa piarda sau sa fie impacat cu pierderea. Datoriile pe care politicul le-a hotarat ca sa supraviertuiasca ca indivizi, altfel erau dati la o parte reprezentantii lui, releva nivelul de nationalizare a pagubelor si pierderilor de resurse la care a condus efectiv si punctual asa zisa democratizare- insa, daca intreaga societate planetara este in aceeasi situatie ambalata stralucitor de amagiri si promisiuni, situatia se prezinta ca obiectiva si imposibil de schimbat. Fara politica spun unii ca nu exista democratie, dar la care democratie se refera cand toate deciziile sunt financiare. Este vreun cetatean liber fata de finante cand insasi legile sunt date de finante sau conditionate financiar? Pagubele sistemului produse de individ nu sunt acceptate si aspru pedepsite de legi, dar daca faci pagube prin injurii unui politician sau sistemului politic nu te pedepseste nimeni, dimpotriva esti incurajat sa o faci pentru ca este tot in favoarea sistemului amagirilor; prin schimbarea reprezentantilor se improspateaza, "carne proaspata"
Nu spun ca ar fi bine altfel, sau ca e rau asa; spun ca daca obiectiv asa sta situatia sa nu ne amagim cu democratia care a ajuns "haina invizibila a imparatului care umbla in fundul gol" amagit de cei care-i laudau imbracamintea. Sistemul financiar mondial nu are nici o legatura cu democratia, (autodeterminarea popoarelor, culturala, politica sau de alta natura), folosita ca invelis- "ambalajul vinde marfa".
Aceste consideratii sunt sustinute de tot ce se manifesta in lume indiferent de tara sau popor. Doar ca unii sunt mai amagiti decat ceilalti. Romanii au crezut si sperat in democratie, insa contradictiile si conflictele ii vor trezi dezamagindu-i E mai buna o dezamagire decat sa traiesti in amagire, cine nu cunoaste istoria este condamnat pur si simplu la durerile inconstientei. De ce suntem bombardati cu secrete si secretisme de tot felul? Ce ascund ele? Un sistem obiectiv in raport cu care ideatia democratiei este paralela, nu se ating niciodata. Stereotipizarea culturala a modelului unic este procesul degradarii culturii popoarelor ca valori, valori in jurul carora se cladeau popoarele si releva mijlocul prin care au fost transformate in populatii amorfe la dispozitia sistemului. Paradoxul evident al globalizarii la care conduce "democratizarea" popoarelor cu de-a sila releva o fractura logica - democratizarea conduce la totalitarism planetar, la insasi pierderea sensului care s-a dat cuvantului democratie. Globalizarea este comunism generalizat, doar cativa decid, restul se supune - monstruozitatea mecanismului obiectivat la scara planetara face imposibila opozitia cuiva. In fapt despre ce "opozitie" vorbim? Nu exista in sistem asa ceva;" Opozitia politica " este un fel de sala de asteptare a rotirii cadrelor sau ciugulitului la masa zeilor finantelor, sala de asteptare la care negarea si injuriile, calomnia si demonizarea tin de foame "opozantilor". Energia sau puterea nu se poate distruge sau pierde, asemenea este reflectata in continuitatea reprezentantului acesteia si dupa cum stiti singurul care nu a fost rotit politic este directorul bancii nationale; firesc sa fie asa, sefii nu se schimba pe ei insisi, zeii sistemului financiar sunt aceeasi de milenii, necunoscuti, secretizati, la vedere in acelasi timp prin fapte.
Religiile nu ignora instrumentul lucrativ al puterii multimilor si sunt depozitarele unor " fabuloase bogatii materiale " in timp ce indruma captivii lor la abandonarea 'materialului". Credintele modeleaza necunoscutul fiecaruia dupa bunul plac al dirijorilor de credinta si formatorilor de opinii; am crezut in probitatea neamtului si am ramas si fara bruma de padure ce mai era inaintea venirii lui la putere; am crezut in integritatea judecatorilor si au fost retrocedate averi de care fusesera despagubiti din banii tuturor proprietarii morti; am crezut in credinta si am descoperit ca era modelata de necredinciosi,etc. "Cine va cunoaste, lumea va cunoaste un cadavru" Pana si adevarul a fost facut Idol si ascuns cu interpretarile fatarnicilor puse in gura Lui. Lumea aceasta a murit de mult,cu cei care au modelat-o asa; insa continuam s-o hranim din obsesia unei continuitati fara discernamant si pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. A sosit Timpul! Va dinamiza trairea in coconul impresiei de timp si ne va scoate din eternul unei impresii false, din bucla temporala fara prezent.
Moartea democratiei este birocratia.
Intermediarul este instrumentul acestei energii. Daca instrumentarul tehnologic obiectiv al energiei electrice o face folosibila dupa necesitatile utilizatorilor , intermedierea puterii popoarelor implica subiectivul , instrumentul are constiinta de sine si se diferentiaza de popor- constiinta si statutul social de om politic este diferita de cea a oamenilor din popor, instrumetele puterii popoarelor au devenit mijloc si scop in sine. Politica si omul politic , ca orice purtator de constiinta de sine se lupta pentru supravietuire, pentru continuitatea existentelor , autointretinere.
Legislatiile 'statului de drept" incearca sa ofere cadrul obiectiv al instrumentarii puterii popoarelor insa dupa cum evidentele releva un "instrument subiectiv" nu se poate comporta ca un " instrument obiectiv", nu se poate obiectiva ceva prin subiectivism. Paradoxul instrumentarii puterii popoareleor prin reprezentantii care intermediaza deciziile genereaza contradictiile dintre scop si mijloc, mijlocul nu serveste scopului ci se serveste pe sine din puterea la dispozitia sa. Coruptia mijlocului conduce la coruptia scopului la deturnarea sensului instrumentarii respective care nu functioneaza coeziv ratiunii sale existentiale. Popoarele nu sunt conduse in sensul si directia aspiratiilor lor firesti, comunitare, instrumentul folosit in acest scop este inadecvat. Politicul si democratia teoretica sunt incongruente practic.( "Vox populi vax deii"). Conducerea sau intrumentarea puterii popoarelor se refera la administrarea resurselor comune in scopuri comune, insa dupa cum evidentele releva, administratia rationala si politicul nu fac deloc casa buna iar coruptia exulta in toate statele "democratice". Asta nu inseamna ca in statele totalitare se intampla altceva pentru ca tot politica este mijloc. Imi imaginez cum toti presedintii democratiilor planetare invidiaza pe cei ai tarilor totalitare pentru "sustinerea lor populara masiva". Frica de autoritate este efectul politicului asupra maselor populare, biciul pe care-l pun in mana reprezentantilor se foloseste impotriva lor - o" putere" intoarsa impotriva ei este una autodistructiva. Politicienii nu conduc nici un popor , insa orice putere este folosita, orice potential are cinetica sa, miscarea sa , altfel nu am avea constiinta existentei lui daca nu s-ar manifesta. Atunci cine conduce , cine foloseste energia popoarelor?
Nu trebuie sa cautam raspunsul in ceea ce este ascuns ci in ceea ce este la vedere. Sistemul financiar mondial, "finanta mondiala" este sistemul obiectiv de conducere si control al energiilor popoarelor transformate in populatii amorfe, fara comuniune si decizie proprie, sistem aflat in "mana catorva"pentru a lor folosinta.. Simtiti ca aveti ceva in comun cu intreaga masa a poporului? Ca un ideal comun macar, sau un proiect comun (daca nu si faptele) va uneste cu toti ceilalti?. La ce asistam zilnic in activitatile politicului? La reamintirea idealului comun, la detalierea, analiza proiectului comun si la faptele implementarii lui ca decizie colectiva? Evidentele releva ca toate tintele politice sunt consumatoare de bani sau imprumuturi, banul si datoria este instrumentarul puterii si obsesia acumularii de bani si datornici este justificata. Se spune ca democratizarea a condus la privatizarea profiturilor si nationalizarea pierderilor- este aceasta evidenta situatie faptica, o aspiratie comuna sau individuala? E clar ca individuala din moment ce numai individual poti profita de pe urma unei resurse colective- resura este obiectiva si aceeasi ; ca unii sa castige ceilalti trebuie sa piarda. Cine isi doreste sau accepta sa piarda? Frustarile populare si dezamagirea de politic releva ca nimeni nu a decis ca in comunitatea sa statala sa piarda sau sa fie impacat cu pierderea. Datoriile pe care politicul le-a hotarat ca sa supraviertuiasca ca indivizi, altfel erau dati la o parte reprezentantii lui, releva nivelul de nationalizare a pagubelor si pierderilor de resurse la care a condus efectiv si punctual asa zisa democratizare- insa, daca intreaga societate planetara este in aceeasi situatie ambalata stralucitor de amagiri si promisiuni, situatia se prezinta ca obiectiva si imposibil de schimbat. Fara politica spun unii ca nu exista democratie, dar la care democratie se refera cand toate deciziile sunt financiare. Este vreun cetatean liber fata de finante cand insasi legile sunt date de finante sau conditionate financiar? Pagubele sistemului produse de individ nu sunt acceptate si aspru pedepsite de legi, dar daca faci pagube prin injurii unui politician sau sistemului politic nu te pedepseste nimeni, dimpotriva esti incurajat sa o faci pentru ca este tot in favoarea sistemului amagirilor; prin schimbarea reprezentantilor se improspateaza, "carne proaspata"
Nu spun ca ar fi bine altfel, sau ca e rau asa; spun ca daca obiectiv asa sta situatia sa nu ne amagim cu democratia care a ajuns "haina invizibila a imparatului care umbla in fundul gol" amagit de cei care-i laudau imbracamintea. Sistemul financiar mondial nu are nici o legatura cu democratia, (autodeterminarea popoarelor, culturala, politica sau de alta natura), folosita ca invelis- "ambalajul vinde marfa".
Aceste consideratii sunt sustinute de tot ce se manifesta in lume indiferent de tara sau popor. Doar ca unii sunt mai amagiti decat ceilalti. Romanii au crezut si sperat in democratie, insa contradictiile si conflictele ii vor trezi dezamagindu-i E mai buna o dezamagire decat sa traiesti in amagire, cine nu cunoaste istoria este condamnat pur si simplu la durerile inconstientei. De ce suntem bombardati cu secrete si secretisme de tot felul? Ce ascund ele? Un sistem obiectiv in raport cu care ideatia democratiei este paralela, nu se ating niciodata. Stereotipizarea culturala a modelului unic este procesul degradarii culturii popoarelor ca valori, valori in jurul carora se cladeau popoarele si releva mijlocul prin care au fost transformate in populatii amorfe la dispozitia sistemului. Paradoxul evident al globalizarii la care conduce "democratizarea" popoarelor cu de-a sila releva o fractura logica - democratizarea conduce la totalitarism planetar, la insasi pierderea sensului care s-a dat cuvantului democratie. Globalizarea este comunism generalizat, doar cativa decid, restul se supune - monstruozitatea mecanismului obiectivat la scara planetara face imposibila opozitia cuiva. In fapt despre ce "opozitie" vorbim? Nu exista in sistem asa ceva;" Opozitia politica " este un fel de sala de asteptare a rotirii cadrelor sau ciugulitului la masa zeilor finantelor, sala de asteptare la care negarea si injuriile, calomnia si demonizarea tin de foame "opozantilor". Energia sau puterea nu se poate distruge sau pierde, asemenea este reflectata in continuitatea reprezentantului acesteia si dupa cum stiti singurul care nu a fost rotit politic este directorul bancii nationale; firesc sa fie asa, sefii nu se schimba pe ei insisi, zeii sistemului financiar sunt aceeasi de milenii, necunoscuti, secretizati, la vedere in acelasi timp prin fapte.
Religiile nu ignora instrumentul lucrativ al puterii multimilor si sunt depozitarele unor " fabuloase bogatii materiale " in timp ce indruma captivii lor la abandonarea 'materialului". Credintele modeleaza necunoscutul fiecaruia dupa bunul plac al dirijorilor de credinta si formatorilor de opinii; am crezut in probitatea neamtului si am ramas si fara bruma de padure ce mai era inaintea venirii lui la putere; am crezut in integritatea judecatorilor si au fost retrocedate averi de care fusesera despagubiti din banii tuturor proprietarii morti; am crezut in credinta si am descoperit ca era modelata de necredinciosi,etc. "Cine va cunoaste, lumea va cunoaste un cadavru" Pana si adevarul a fost facut Idol si ascuns cu interpretarile fatarnicilor puse in gura Lui. Lumea aceasta a murit de mult,cu cei care au modelat-o asa; insa continuam s-o hranim din obsesia unei continuitati fara discernamant si pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. A sosit Timpul! Va dinamiza trairea in coconul impresiei de timp si ne va scoate din eternul unei impresii false, din bucla temporala fara prezent.
Moartea democratiei este birocratia.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu