In varful topului reactiilor psihologice speranta
se lafaie pe tronul disperarii. Orice idol are adeptii sai . De ce am invoca speranta daca nu am fi dezamagiti in asteptarile noastre? Cand ne complacem in dezamagiri ajungem la disperare si invocam speranta. "Ala bala portocala, prinde orbul scoate-i ochii". Perceptia psihologica la toate nivelurile ei este o oglinda si eu-l este deasemenea o oglinda. Jocul reactiilor psihologice intre aceste doua oglinzi isi are existenta iluzorie autointretinuta a ecourilor care tes un cocon care ne apara de viata, ne izoleaza de noi insine
Cand aceasta ratiune a bunului simtamant al armoniei nu guverneaza activitatile cetatenilor planetari, vedem ce se intampla: pamantul este chelit de paduri si vad aceste demersuri distructive ca pe celule canceroase ale plamanilor care blocheaza oxigenarea si se hranesc cu noxe; mai grav chiar caci padurile produc oxigen si consuma noxele plamanilor. Impadurirea planetei este o exigenta a poluarii cu excesul emanatiilor indistriale destabilizand compozitia chimica existentiala a atmosferei. In loc de taxe pe poluare care imbogatesc poluantii, mai bune ar fi pedepsele in obligativitatea impaduririlor in masura in care emanatiile de bioxid de carbon ale producatorului sunt absorbite de padurile plantate de acesta pentru a se pastra echilibrul dinamic al ecosistemului. Bunul simt al masurii sau proportiei de aur spune 'sa nu ne intindem mai mutlt decat ne este plamuma", iar atmosfera este plapuma tuturor . Daca dorim sa ne sufocam sa nu obligam si animale s-o fac, .Daca dorim sa ne producem mutatii care sa ne permita supravietuirea hranindu-ne si respirand toxinele eliberate in natura de industrie atunci sa fim constienti ca aceste mutatii ne vor face sa nu mai aratam ca oamenii ci ca ca bacteriile anaerobe sau alte forme corporalizate ale mediilor toxice . Daca citim toate relevarile stiintei referitoare la toxicitatea produselor alimentare actuale industrializate excesiv constatam ca deja ne alimentam cu toxicitate, nu mai stim nici ce sa avem curajul sa bagam in gura efectele sunt pe termen lung greu de legat de cauzele lor.
Idolatria moderna emotionala este a senzatiilor extreme si ca orice exrtrema emotionala face ravagii in randul tinerilor dornici de evidentire ritualica prin excitante chimice sau imaginare de factura mistica nepotrivita imbatranindu-i cu rapiditate in jocul amagirilor si dezamagirilor care hranesc speranta. Aceasta umbra a trecutelor naravuri ale puterii de a interpreta arbitrar libertatea si reusita in existenta corporala se releva a fi impotriva corporalitatii.
Creem un imaginar dusmanos la care reaticonam dusmanind. Insa nu cred ca este obligatorie si necesara aceasta modalitate de a ne proba puterile si abilitatile in acest joc virtual din care este dificil de evadat fiind miscarrea propriei gandiri cu care ne separam prin exclusivism, prin selectie sau linearitate comportamentala a negarii. Reflectarea in gandire a perceptiei este o ingustare a orizontului ei, o concentrare prin excludere a plenitudinii sale. Daca doar percepem fara sa reflectam, sa judecam gandind ce percepem, dinamica perceptiei creste exponential in profunzimea intelegerii Avem impresia unei 'incetiniri" a miscarilor din perceptie care ne da posibilitatea raspunsului puctual, oportun si in acord cu circumstantele ei ; parca timpul se opreste dar in fapt viteza gandului tacut/ actiune creste., ne releva propria actiune la are nu mai este necesar sa reationam intarind opozitia la propriile actiuni. Acesta perceptie ne conduce spre autocorectie ; cerem domnului iertare in constienta greselilor, vinovatiei dar, cel mai dificil este sa ne iertam pe noi insine si asta implica autocorectia actiunilor gandirii tacute prin recunosterea lor . Aceasta modalitate autocorectiva a gandului ca actiune ne conduce la a anticipa evolutia evenimentelor inainte sa se produca sau obiectiveze si ne putem misca cu mare viteza in campul spatiului si timpului pentru a evita consecintele nedorite. De ex , cand un eveniment nedorit pare sa ne impiedice planurile reactionam emotional negativ , insa daca suntem prezenti in perceptie ,suntem autorii evenimentului respectiv si il intelegem ca un bloca necesar a evita o defasurare ulterioara a evenimentelor cu consecinte mult mai grave .
Jocul vietii in sirul incomprehensibil al evenimentelor nu este potrivnic existetiei individului dar este interpretat negativ. Un divort sau despartire interpretam dramatic si ne plangem de mila exaltand sentimentul nedemnitatii Insa daca percepem miscarea dorintelor noastre sau sinceritatea nemultumirilor in relatia pierduta, realizam ca este o eliberare in scopul obtinerii unui parteneriat in acord cu ele. In loc sa ne plangem de mila, vom directiona atentia, energia spre a identifica noua relatie in rezonanta cu aspiratiile sinceritatii cu noi insine. Teama de piredere este sursa pierderilor si daca ne complacem in agatarea cu disperare de o legatura, nu suntem in relatie si ne vom opune obiectivarii relatiei in acord cu aspiratiile noastre profunde. Relatia este curentul care polarizeaza , alegeti intai relatia si lasati-o sa va releve partenerul potrivit, nu-l alegeti inchipuindu-l. Exaltarile emotionale nu sunt relatii functionale in perceptie sau obiectiv , ci imaginari ale relatiei in lipsa acesteia si ne conduc permanent la dezamagiri O relatie implica doiul si aroganta orgoliului ne amageste ca putem face relatia, adica putem impune conceptiile noastre despre relatie celuilalt. Asta inseamna a-l domina si controla pe celalalt, a-i impune obligatii, a-l poseda psihologic emotional, conceptual, iar evidentele releva amagirea acestei impresii. Fara libertatea acordului celuilalt nu exista relatie. Nu insistati sa invocati sau revendicati celuilalt onorarea promisiunilor sale pentru ca erau mincinoase , meschine, iresponsabile.( de ex; 'nu pot sa traiesc fara tine", 'te voi iubi pana la moarte', etc) Daca sunte-ti in situatia in care revendicarile apar in relatia voastra, nu va amagiti ca aveti o relatie si daca nu va amagiti, nu aveti ce pierde parasiti de , sau parasind falsul partener. Toate violentele in cupluri isi au originea in falsitatea sau inexistenta relatiei inlocuite cu lupta psihologica a dominatiei in cuplu. Inlantuirea partenerul este propria inlantuire si este dificil sa intandeti o mana cand este usor a inlantui un suflet cu propriile angajamente mincinoase.
Nu dau solutii ci relev circumstantele asa cum sunt ele; fiecare are puterea si inteligenta rezolvarii oricaror probleme pentru ca altfel nu le-ar 'avea". Orice individ se confrunta doar cu problemele pe care le poate rezolva daca si doreste s-o faca. "Dumnezeu nu-ti da decat ce poti sa duci"- este exprimarea constientei faptului; insa 'a duce' nu are semnificatia complacerii si greutatilor de carat in spate ci are semnificatia capacitatii de rezolvare sau vindecare. Jocul vietii in dinamica sa creativa este jocul rezolvarilor disfunctionalitatilor in relatiile cu corporalitatea noastra si ceilalti. Cand intelegem "vindecarea ca relatie" care o genereaza si regenereaza, vom actiona inteligent in propria perceptie la orice nivel . "Dusmania' nu este o relatie ci o atitudine unilaterala, nu putem invinui pe celalat de propria atitudine comportamentala ( ura, gelozia, umilinta, etc sunt in acelasi domeniu al linearitatii) Parteneriatul exista cand unul din parteneri nu raspunde cu ura la ura in nici un nivel de rafinare a urii, insa in acel moment uraciosul tot il va considera si vedea dusman. iar relatia se releva ca inexistenta . In schimb doi uraciosi se inteleg de minune justificandu-si reciproc motivatia urii fiecaruia , nu se simt singuri in ura cand tocmai asta este izolarea si durerea ei, lipsa relatiei. Se foloseste termenul abstract de "intuneric" insa in concret este 'ura" atitudinea izolarii in existenta. Daca il locul ocultului "intuneric" am folosi in limbaj "ura" , avem sansa de a parasi intunericul din constiintele aservite izolarii prin obsesia tacuta a devenirii ( de dumnezeu)- stapan al circumstantelor prin dominatie si control, fapt care releva semnificatia metaforei oculte a lui Lucifer.
se lafaie pe tronul disperarii. Orice idol are adeptii sai . De ce am invoca speranta daca nu am fi dezamagiti in asteptarile noastre? Cand ne complacem in dezamagiri ajungem la disperare si invocam speranta. "Ala bala portocala, prinde orbul scoate-i ochii". Perceptia psihologica la toate nivelurile ei este o oglinda si eu-l este deasemenea o oglinda. Jocul reactiilor psihologice intre aceste doua oglinzi isi are existenta iluzorie autointretinuta a ecourilor care tes un cocon care ne apara de viata, ne izoleaza de noi insine
Cand unei persoane ii merge bine si se simte implinit mai invoca speranta? Sau faptul ca-i merge bine este efectul sperantelor sale? Speram sa nu fie razboi in timp ce cardasiile se inarmeaza. Ce credeti, speranta va fi mai tare decat faptele cardasiilor? Sora mai mare a sperantei pare a fi lenea, reactie la actiuni de orice fel-"cineva trebuie sa faca ceva!" e lenea care invoca actiunea. Psihologia este jocul reactiilor , reactiile antreneza in miscare energia individului ca opozitie la actiunile inteligentei evidente care guverneaza plenitudinea edificiului existentei. Dar fenomenul rezonantei fluxurilor infoenergetice releva recatiile stratificate rezonant in acelasi domeniu de frecvente cu actiunile. Caror actiuni se opun reactiile psihologice? Reactiile denumite emotii ca fluxuri energie se opun tot unor fluxuri energie care sunt actiuni existentiale naturale de sine statatorae. evident ca reactiile emotionale fara ego nu ar exista, insa fluxurile energetice naturale da. Acestea fluxuri infoenergetice de sine statatoare sunt simtamintele. Observam cum intr-o confruntare sportiva care implica atentia si precizia miscarilor corpului, rezultatele sunt diminuate de emotii. Mana sau piciorele tremura, fata se schimonoseste in grimase sau ticuri nervoase, concentrarea atentiei scade, esecurile sau imprecizia apare. Sportivul nu se lupta cu adversarul ci cu emotiile ; cand le domina poate concura cu adeversarul sau daca nu le domina este invins inainte de a concura. Este denumit stapan cel care este stapanul emotiilor, in sensul in care nu-i afecteaza actiunile simramintelor si aspiratiilor sale. Care este simtamantul bazic in lipsa caruia emotiile isi fac de cap? Evident increderea in propriul potential si in puterea ta de a-l dirigui dupa intentii. Daca increderea ar fi o reactie, am avea cu totii pentru ca emotiile sunt in domeniul facerii. Noi nu putem face simtaminte dar putem face emotii prin atitudinea negarii, incertitudinii. Incertitudinea ca reactie emotionala sau psihologica este o atitudine in circumstante cunoscuta ca teama. Nu recunoastem teama ca nu da bine pe ecran dar ii spunem indoiala. Indoiala corporalizata este cocoseala sau coloana deformata spre inainte. Priviti cat de fortat tantosi stau unii in anumite functii ca sa-si ascunda indoiala coloanei lor in comparatie cu un spotiv care sta drept cu coloana fara efort. Fortarea pozitiei de drepti este generata si de echilibrarea centrului de greutate datorita burtilor imense care tind sa-i aplece pana cad in nas. Mai cunoastem pozitia fortata de drepti la comanda superiorului sau idolului. Insist cu aceste exemple corporale pentru ca simtamintele nu mint, corpul nu minte, reflecta fidel adevarul starii asa cum este ea. Cum am recunoaste libertatea omului daca corpul nu ar reflecta alegerile si atitudinile mentale si spirituale. Cum am recunoaste semintele sau sursele fara efectele lor in campul percetiei. Cum am recunoaste "cerurile" fara reflectarea lor in faptele" pamantului" Simbolistica ocultata a gandirii cu pasarea (vultur, porumbel corb, etc functie de miscarea si efectele sale), a gandirii reflectate in fapte cu taurul, vulpea, sacalul, etc si a emotiilor cu leul regele animalelor, releva o stratificare a transformarilor infoenergiiilor vietii si corporalizarii ei in natura, iar omul ramane nedefinit, nereprezentat . De ce se intampla asta in ocultismul stiintelor ? Pentru ca omul poate sa se reprezinte si sa fie orice ce doreste a fi, iar reprezentarule si simbolistica lor sunt instrumentele omului. Lipsa definirilor omului poate determina si aservirea lui diferitelor definiri straine de natura existentei sale plenare. Lipsa constientei fiziologiei perceptive si actionale reflectata corporal il poate determina sa se confunde cu propriile intrumente lucrative sau reactive ca de ex. confundarea emotiei cu sinele. Plenitudinea existentei are o sursa ca potential si o miscare ca cinetica creativa si intreaga miscare creativa si reatiile la aceasta este reflectata in constiinta omului si perceptia sa. Acum, identificarea sau autoidentificarea este o modalitate de explorare a diferitelor expresii existentisle : "Eu Sunt calea" din triada comunicata de constiinta cristica. Calea fiecaruia este "alegerea" sau "eu suntul sau". Cand alegem calea reactiilor emotionale o facem pentru a le experimenta si cunoaste si ele sunt "Eu Sunt-ul" celui in cauza sau in reactie. Insa aceasta alegere nu poate sterge sau anihila si actiunile ci doar le domina prin alegerea noastra. Alegerea este o preponderenta sau dominatie in plenitudinea individuala a existentei fiecaruia. Toate celelalte infoenergii coexista insa sub comanda alegerilor individuale. Este evident ca nu exista o alegere definitiva, sau cale unica, Fiecare individ parcurge in existenta toate alegerile posibile dar este preponderent constient doar de alegerea cu care se identifica a fi reflectata in comportamentul sau si mimica corporala, apoi in starea sa de facto corporalizata. Fanatismul tineretii conduce la pierdere si nu indemn pe cineva oricat de puternic si inteligent se crede, sa ignore propriile atitudini si comportamente in plenitudinea circumstantelor existentiale actuale asa cum sunt ele, in care va parcurge volens nolens toate etapele modelarilor temporale cunoscute si colectivizate istoric asa cum ar parcurge o cale colectiva pe care se afla intr-un anumit punct localizat pe traiectorie, dar in care nu poate sa ramana. De aceea inteleptii afirma ca doar impreuna evoluam ca om. Oricine o ia inainte , se va intoarce , iar cel ce ramane in urma va trece in avangarda. Pe orizontala perceptiei sau calea constientizata se manifesta ceea ce pe verticalea ei se petrece sau calea spirituala a subconstientului.Constiinta ca punct in care se reflecta intreaga creatie nu are ratiunea actiunii ci, a recunoasterii si celebrarii spiritului uman. Este evident ca miscarea pe verticala spiritului porneste din 'tot ce este desavarsit" finalizat, complet , sa spunem din varful sublim al desvarsirii inteligentei creatoare reflectata in existenta de sine statatoare a frumusetii si plenitudinii universale a pamantului si apoi coboara, involueaza spre ceea ce denumim moarte si renastere. Pe fundatia stabilitatii substantialitatii ordonat organizate ca mineral este edificul evolutiei biologige relevat Opozitiile la creatie generate de irationalul comportament al oamenilor conduce la "a da inapoi" sau "remineralizarea" expresiei biologice si a tot ce este facut dizarmonic in raport cu calitatea naturii , tot ce este nerecunoscut de spiritul naturii . Intra sub influenta fortelor care destructureaza formele a tot ce este strain naturii asa cum sistemul imunitar ataca tot ce este strain corpului. Cine modifica armonia ordinii naturale a mediului sau existential va suporta fara exceptie consecintele faptelor reflectate de corporalitatea sa in creatie. Cred ca un studiu rational ar evoca toate proportiile existentelor din natura; apa- pamant, aer- plasma, organic- anorganic, paduri-campii, pasari-insecte, animale -oameni, etc , proportia diferitelor specii si familii, etc, etc, ca orice activitati asupra mediului natural sa-l afecteze pastrand aceste proprotii ca pe constante planetare universale ale ratiunii existentei diversitatilor si plenitudinii.
Cand aceasta ratiune a bunului simtamant al armoniei nu guverneaza activitatile cetatenilor planetari, vedem ce se intampla: pamantul este chelit de paduri si vad aceste demersuri distructive ca pe celule canceroase ale plamanilor care blocheaza oxigenarea si se hranesc cu noxe; mai grav chiar caci padurile produc oxigen si consuma noxele plamanilor. Impadurirea planetei este o exigenta a poluarii cu excesul emanatiilor indistriale destabilizand compozitia chimica existentiala a atmosferei. In loc de taxe pe poluare care imbogatesc poluantii, mai bune ar fi pedepsele in obligativitatea impaduririlor in masura in care emanatiile de bioxid de carbon ale producatorului sunt absorbite de padurile plantate de acesta pentru a se pastra echilibrul dinamic al ecosistemului. Bunul simt al masurii sau proportiei de aur spune 'sa nu ne intindem mai mutlt decat ne este plamuma", iar atmosfera este plapuma tuturor . Daca dorim sa ne sufocam sa nu obligam si animale s-o fac, .Daca dorim sa ne producem mutatii care sa ne permita supravietuirea hranindu-ne si respirand toxinele eliberate in natura de industrie atunci sa fim constienti ca aceste mutatii ne vor face sa nu mai aratam ca oamenii ci ca ca bacteriile anaerobe sau alte forme corporalizate ale mediilor toxice . Daca citim toate relevarile stiintei referitoare la toxicitatea produselor alimentare actuale industrializate excesiv constatam ca deja ne alimentam cu toxicitate, nu mai stim nici ce sa avem curajul sa bagam in gura efectele sunt pe termen lung greu de legat de cauzele lor.
Idolatria moderna emotionala este a senzatiilor extreme si ca orice exrtrema emotionala face ravagii in randul tinerilor dornici de evidentire ritualica prin excitante chimice sau imaginare de factura mistica nepotrivita imbatranindu-i cu rapiditate in jocul amagirilor si dezamagirilor care hranesc speranta. Aceasta umbra a trecutelor naravuri ale puterii de a interpreta arbitrar libertatea si reusita in existenta corporala se releva a fi impotriva corporalitatii.
Creem un imaginar dusmanos la care reaticonam dusmanind. Insa nu cred ca este obligatorie si necesara aceasta modalitate de a ne proba puterile si abilitatile in acest joc virtual din care este dificil de evadat fiind miscarrea propriei gandiri cu care ne separam prin exclusivism, prin selectie sau linearitate comportamentala a negarii. Reflectarea in gandire a perceptiei este o ingustare a orizontului ei, o concentrare prin excludere a plenitudinii sale. Daca doar percepem fara sa reflectam, sa judecam gandind ce percepem, dinamica perceptiei creste exponential in profunzimea intelegerii Avem impresia unei 'incetiniri" a miscarilor din perceptie care ne da posibilitatea raspunsului puctual, oportun si in acord cu circumstantele ei ; parca timpul se opreste dar in fapt viteza gandului tacut/ actiune creste., ne releva propria actiune la are nu mai este necesar sa reationam intarind opozitia la propriile actiuni. Acesta perceptie ne conduce spre autocorectie ; cerem domnului iertare in constienta greselilor, vinovatiei dar, cel mai dificil este sa ne iertam pe noi insine si asta implica autocorectia actiunilor gandirii tacute prin recunosterea lor . Aceasta modalitate autocorectiva a gandului ca actiune ne conduce la a anticipa evolutia evenimentelor inainte sa se produca sau obiectiveze si ne putem misca cu mare viteza in campul spatiului si timpului pentru a evita consecintele nedorite. De ex , cand un eveniment nedorit pare sa ne impiedice planurile reactionam emotional negativ , insa daca suntem prezenti in perceptie ,suntem autorii evenimentului respectiv si il intelegem ca un bloca necesar a evita o defasurare ulterioara a evenimentelor cu consecinte mult mai grave .
Jocul vietii in sirul incomprehensibil al evenimentelor nu este potrivnic existetiei individului dar este interpretat negativ. Un divort sau despartire interpretam dramatic si ne plangem de mila exaltand sentimentul nedemnitatii Insa daca percepem miscarea dorintelor noastre sau sinceritatea nemultumirilor in relatia pierduta, realizam ca este o eliberare in scopul obtinerii unui parteneriat in acord cu ele. In loc sa ne plangem de mila, vom directiona atentia, energia spre a identifica noua relatie in rezonanta cu aspiratiile sinceritatii cu noi insine. Teama de piredere este sursa pierderilor si daca ne complacem in agatarea cu disperare de o legatura, nu suntem in relatie si ne vom opune obiectivarii relatiei in acord cu aspiratiile noastre profunde. Relatia este curentul care polarizeaza , alegeti intai relatia si lasati-o sa va releve partenerul potrivit, nu-l alegeti inchipuindu-l. Exaltarile emotionale nu sunt relatii functionale in perceptie sau obiectiv , ci imaginari ale relatiei in lipsa acesteia si ne conduc permanent la dezamagiri O relatie implica doiul si aroganta orgoliului ne amageste ca putem face relatia, adica putem impune conceptiile noastre despre relatie celuilalt. Asta inseamna a-l domina si controla pe celalalt, a-i impune obligatii, a-l poseda psihologic emotional, conceptual, iar evidentele releva amagirea acestei impresii. Fara libertatea acordului celuilalt nu exista relatie. Nu insistati sa invocati sau revendicati celuilalt onorarea promisiunilor sale pentru ca erau mincinoase , meschine, iresponsabile.( de ex; 'nu pot sa traiesc fara tine", 'te voi iubi pana la moarte', etc) Daca sunte-ti in situatia in care revendicarile apar in relatia voastra, nu va amagiti ca aveti o relatie si daca nu va amagiti, nu aveti ce pierde parasiti de , sau parasind falsul partener. Toate violentele in cupluri isi au originea in falsitatea sau inexistenta relatiei inlocuite cu lupta psihologica a dominatiei in cuplu. Inlantuirea partenerul este propria inlantuire si este dificil sa intandeti o mana cand este usor a inlantui un suflet cu propriile angajamente mincinoase.
Nu dau solutii ci relev circumstantele asa cum sunt ele; fiecare are puterea si inteligenta rezolvarii oricaror probleme pentru ca altfel nu le-ar 'avea". Orice individ se confrunta doar cu problemele pe care le poate rezolva daca si doreste s-o faca. "Dumnezeu nu-ti da decat ce poti sa duci"- este exprimarea constientei faptului; insa 'a duce' nu are semnificatia complacerii si greutatilor de carat in spate ci are semnificatia capacitatii de rezolvare sau vindecare. Jocul vietii in dinamica sa creativa este jocul rezolvarilor disfunctionalitatilor in relatiile cu corporalitatea noastra si ceilalti. Cand intelegem "vindecarea ca relatie" care o genereaza si regenereaza, vom actiona inteligent in propria perceptie la orice nivel . "Dusmania' nu este o relatie ci o atitudine unilaterala, nu putem invinui pe celalat de propria atitudine comportamentala ( ura, gelozia, umilinta, etc sunt in acelasi domeniu al linearitatii) Parteneriatul exista cand unul din parteneri nu raspunde cu ura la ura in nici un nivel de rafinare a urii, insa in acel moment uraciosul tot il va considera si vedea dusman. iar relatia se releva ca inexistenta . In schimb doi uraciosi se inteleg de minune justificandu-si reciproc motivatia urii fiecaruia , nu se simt singuri in ura cand tocmai asta este izolarea si durerea ei, lipsa relatiei. Se foloseste termenul abstract de "intuneric" insa in concret este 'ura" atitudinea izolarii in existenta. Daca il locul ocultului "intuneric" am folosi in limbaj "ura" , avem sansa de a parasi intunericul din constiintele aservite izolarii prin obsesia tacuta a devenirii ( de dumnezeu)- stapan al circumstantelor prin dominatie si control, fapt care releva semnificatia metaforei oculte a lui Lucifer.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu