eu sunt lutul, tu esti olarul

Tot ce este in perceptie consideram diferit de noi insine si aceasta consideratie/ credinta se mentine la orice nivel, chiar si al simtamintelor si gandurilor..
Cu tot  ceea ce este diferit de noi insine interactionam prin miscarea verbului a avea; avem sau nu ceea ce este diferit de noi insine . Avem un simtamant, un gand, conceptie, istorie, amintire, o stare psihologica, abilitati, expertize, un corp, case, etc. Cu ceea ce este diferit nu ne identificam a fi. Aceasta atitudine premeditata sau interpretare rutiniera, automatism mental,  determina comportamentul sau relationarea in domeniul verbului a avea prin relatia de folosire   Orice automatism mental este rezultatul practicarii unei anumite rutine, rutina care devine obisnuinta, automatism relational, program de functionare, modalitate temporala, circumstante. De ex. cand exigentele exterioare impun trezirea la o anumita ora dimineata , la inceput folosim desteptatorul dupa care la un moment dat ne trezim cu o fractiune de sec. inainte sa sune ceasul. Daca exigentele se schimba continuam sa ne trezim la acea ora pana o alta rutina practicata se istaleaza.

Relationarea in domeniul  verbului universal a fi ramane un mister sau este ascunsa de rutina consideratiilor/ credinte- toate evident in domniul  verbului a avea.
Este firesc in aceste circumstante sa evaluam si reprezentam sinele prin posesiunile noastre psihologice, conceptuale sau obiectuale. Nu mai conteaza cine esti sau ce esti doar ce ai la toate nivelurile, cunoastere/ abilitati, proprietate/ puteri, lipsuri/vulnerabilitati.

Insa situatia se schimba cand ne indragostim; dintrodata nu mai conteaza  ce ai, cine crezi ca esti reprezentat prin a avea, Atitudinea se schimba in fata fiintei iubite; nici macar cine crede ea  ca este , cum arata, sau ce are nu mai conteaza. Cand vrei sa o posezi nu esti in iubire ci functionezi dupa rutina lui a avea, o consideri o achizitie. Dragostea spulbera orice reguli, elibereaza energia, gandirea , simtamintele. Trebuie sa te arunci in necunoscut , sa-ti pierzi orice siguranta, devii vulnerabil intr-o masura care excede teama de vulnerabilitate. Tot ce ai si crezi ca esti isi pierde orice valoare. Descoperi "locul tacerii", intensitatea trairii, esti fara pavezele cunoasterii si orizontul perceptiei punctuale se extinde, descoperi sensibilitatea receptivitatii, esti un lut in mainile fiintei iubite. fara opozitii in fata  dorintelor si aspiratiilor ei. Insa , nimic din acestea nu te pot rani,, te darui fara exigente ei; esti nimic si totul in acelasi timp.

In aceasta intensitate a trairii, corpul isi regaseste expresia armoniei sale si infloreste in reciprocitatea iubirii. Copilul nascut  este savarsit in iubire si desavarsit in forma frumusetii primordiale a conditiei intregimii umane a sinelui de sine statator. Eu sunt lutul pe care tu iubire il modelezi in miscarea verbului a fi.