O intregime indescriptibila
De exemplu a fi este un simtamant pe care daca doresti sa-l descrii mai repede ajungi la concluzia ca nu existi.
Este o "sursa", un potential care se polarizeaza in sentimente si resentimente, resentimentele le 'vad' ca matrita sentimentelor sau ecou si reflectare antisimetrica. Potentialul il intuim, fara sa-l dimensionam cumva cantitativ, prin studiul cineticii sale. Astfel sentimentul este actiunea sa iar resentimentul reactia mediului existential la aceasta actiune Actiunea este greu de conceptualizat, dar reactia este foarte usor de evidentiat, catalogat si descris Insa uitam ca reactia am studiat doar pentru a intui actiunea careia se opune Ramanem concentrati cu atentia pe reactie mineralizand-o, obiectivand-o ca "realitate", iar actiunea ramane in domeniul necunoscutului care ne mai salveaza inca. Dinamica atentiei care suntem ca potential individualizat prin usurinta de a o canaliza sau directiona, impofida evidentei pare sa nu existe. Ramanem cu atentia blocata, concentrata pe ceva negativ de regula.Atentia concentrata limiteaza perceptia obiectiva si este "o putere" a atentiei si a noastra aceasta posibilitate universala. Prin caracterul exclusivist al atentiei concentrate noi personificam sau individualizam circumstantele perceptiei.
De exemplu multi sunt tarati de povestile legate de capacitatile unora de a manipula negativ starile psihologice sau de a face vraji rele dusmanilor lor, sau la comanda-asa numitele blesteme.. Cine isi acorda atentia concentrand-o pe aceste ganduri si cunoasteri traieste in mediul lor , in aceste povesti si functioneaza dupa regulile lor prestabilite de vrajitori, sunt vulnerabili. Cei care-si concentreaza atentia pe ratiune si perceptia obiectiva in care nu exista vrajile respective sunt imuni la manifestarile lor.Circumstantele existentei acestora sunt obiective si la vedere, ca urmare pot actiona sau reactiona constienti iar vrajile nu exista la propriu pentru ei si nici nu ii afecteaza in vreun fel. Mai mult chiar, le intoarce subconstient sursei lor iar vrajitorul suporta consecintele propriilor vrajeli. Superstitia este nebunie si autoflagelare. Doar daca ratiunea este afirmatie fara continut emotional si teama se ascunde in spatele afirmatiilor ei nefondate in sentiment, poti fi influentat negativ, insa simpla afirmare a ratiunii sinelui de sine statator natural "Dumnezeu" , sau afirmatia evidentei ca "numai dumnezeu ( binele individual) exista", este de multe ori suficenta spre a bloca vrajile daca ramanem cu atentia concentrata asupra afirmatiei respective. Nimic nu ne afecteaza in vreun fel fara acordul nostru dar sa nu ignoram faptul ca acordul este subtil nu afirmativ , la nivel de sentiment/ resentiment iar teama este un acord.. Ea trebuie identificata sau recunoscuta "asta e teama' si canalizata curgator pe langa si prin noi pana ce am iesit din fluxul ei si ramanem doar noi insine. Rugaciunea este afirmatia lucrativa in noi insine si rugaciunea fricii incepe cu recunoasterea ei , implicit intuitia consecintelor acceptarii ei, si canalizarea sincrona cu rostirea sau gandirea noastra a fuxului respectiv , canalizare careia trebuie sa se supuna ca orice energie amorfa (fara libertate de miscare- aici putem face o intreaga explorare). Curajul deriva din constienta puterii propriului gand/cuvant interior in propria energie/ corp caruia orice alte energii intruzive trebuiesc sa se supuna. Cu alte cuvinte 'fantomele' sau proiectiile mentale , ecotplasme ale altor emitenti canalizate spre tine se supun comenzilor tale mentale. "Inapoia mea" este decizia ta ca acestea sa nu-ti modeleze circumstantele existentei si locul lor este in ceea ce a fost consumat ca experienta si nu doresti o repetare unitila. Aceste proiectii plasmatice straine de aspiratiile tale individuale au energia consumata si se vor reenergizate de tine prin teama, apoi individualizarea lor prin reverberarea in minte a structurii lor gandite si corporalizarea lor prin faptele tale; le reinvii experienta re-obiectivandu-le.Cred ca am exemplificat puterea atentiei concentrate si puterea exclusivitatii acesteia si a indisponibilitatii noastre. Avem o mare putere de discriminare tocmai pentru a exclude si limita manifestari disfunctionale existentei si conditiei individuale. Insa atentia concentrata daca are calitati are si defecte; dinamica atentiei implica amplificarea calitatilor ei si evitarea circumstantiala a folosirii defectelor acesteia, limitarea perceptiva de care este rational sa tinem cont mai ales cand ne concentram asupra noastra insine identificandu-ne inutil cu limitele respective.
Complexul simtamintelor umane contine ca potential intreaga manifestare iar dinamica in simtaminte este o dinamica in libertate. Noi putem alege ganduri sau cuvinte, asocierile de gasca sau ideologiile, religiile si rutinele doctrinare pe care sa le urmam, putem alege locurile in care dorim sa ne exprimam existenta, putem alege orice practic, dar nu am gandit ca putem alege simtamantul pe care sa-l traim si experimentam dupa dorinte sau aspiratii . Evident ca simtamantul unic, cel existential nu-l putem alege si drept consecinta nici pierde, insa variantele lui in expresia lor subtila care se reverbereaza in cea utila ca stare senzoriala, da. Starile senzoriale sunt negative sau pozitive, spunem ca ne simtim bine si ca ne simtim rau. Din punctul meu de vedere cand ne simtim pe noi insine, ne simtim bine, iar cand simtim ce nu ne apartine spunem ca ne simtim rau sau mai fidel circumstantei ar fi sa spunem ca nu ne simtim, simtim altceva, un contact subtil cu ceva. Daca nu ne simtim, simtim altceva . Ce? Ecotplasmele proiectiilor anturajului nostru sau cunoscutilor (necunoscutii nu au asa ceva ca emisie fata de noi si nici noi fata de ei). In ignoranta, acestea nu pot fi 'pozitive noua" si corporal sunt reflectate ca ceea ce sunt la emitent. Am sa dau un exemplu din experienta: eram "la birou" (in care stam singur) intr-o stare de bine la toate nivelurile, psihologic si fiziologic; ma impartaseam traind muzica lui Vanghelis daca imi amintesc bine. Brusc am simtit dureri la ficat acute. Mi-am canalizat atentia spre exteriorul extins si am simtit o presiune care se amplifica ca si cum cineva se apropia de mine. Nu dupa mult timp a in trat pe usa un domn cu probleme de seviciu si nu numai. Nu putem sa fiu atent la ce spunea si l-am intrebat daca are probleme medicale la ficat. A inceput o tirada de plangeri pe tema ficatului si medicinei si in acel moment durerea de la ficatul meu a incetat la fel de brusc cum a inceput. Fara atentia neselectiva cea care nu se identifica cu senzatiile, as fi constatat ca am proobleme la ficat si teama de consecintele lor s-ar fi cuibarit si m-ar fi impins la doctor. Asa am inteles ca ficatul omului se plangea ficatului meu de problemele lui precum el se plangea mie. Organele noastre comunica intre ele, au acelasi comportament ca noi si nu suntem constienti de asta. Putem lua drept proprii senzatii neplacute sau placute care in fapt nu ne apartin, in cazul de fata senzatuiile placute erau luate prin rezonanta cu vibratiile muzicii lui Vanghelis. Simtamantul, prin senzatiile care ii exprima cinetica, este un ultramicroscpo sau ultratelescop cu care putem patrunde intreg micro sau macro universul. Sensibilitatea simtamantului este inegalabila dar noi am tranformat-o in fragilitate emotionala neconstiintizandu-i functionalitatea si ratiunea in existenta. Astfel am ajuns sa fim constienti si imbacsiti de resentimente pe care nu le distingem ca ceea ce sunt in contextul existential individual. Se spune cu mare temei rational ca manifestarea ordinii inseamna "fiecare la locul si in timpul sau" Localizarea spatiotemporala implicita oricaror manifestari in stiinta, trebuieste activata si in domeniul emotional, sentimental, psihologic. Sa citim "cartea vietii" rational abordand expresia cred cu certitudine ca se refera tocmai la aceasta constienta a localizarii psihologice care sa ne dinamizeze comportamentul psihologic si sa decidem starea si simtamantul, gandul care lucreaza in noi.
Simtamantul ca intregime nu poate fi fragmentat sau facut, dar acordul si asentimentul responsabil (fara autoflagelare) ne sincronizeaza cu actinile sale pe care le putem recunoaste si selecta dupa dorinte.Putem fi dinamici in domeniul simtamintelor sau starilor senzoriale prin care le recunoastem la fel ca si in dinamica unui joc sportiv oarecare. Complacerea in resentimente si senzatii negative cu care iresponsabil ne identificam si le individualizam este somnul ratiunii existentiale si cand ratiunea doarme oricine poate patrunde si fura energia gandului tau. Raiul lui Dumenezu este pazit de sfantul Petru la poarta sa; este metafora "vigilentei", sau starii de atentie- nu este alta stare, la ceva suntem mereu atenti. Totusi vigilenta implica dimanica atentiei, atentia a doua sau cea care nu este concentrata sau distributiva ( ultima denumire e un bluf dupa mine) ci cea care nu selecteaza, nu alege, nu personifica, cea care distinge inteligent circumstantele perceptiei, miscarea din ele si ratiunea lor , cea care reeleveaza si aprofundeaza intimitatile, empatiile existentiale. Inteligenta perceptiei sau simtamantului nu se complace in intimitati disfunctionale, separa si distinge adevarul ca adevar si falsitatile ca falsuri informational interpretative, distinge "faptul" sau evidenta de interpretarile ei din ingustarea perceptiei, distinge trairea de denumire si denumirea de semnificatiile ei pervertite temporal.. Am impartasit cu voi cateva din experientele mele si ce am cules din ele, nu am dorit o relevare exhaustiva a ceea ce denumim simtamant- de altfel este imposibilitate si inutilitate un astfel de demers. Nu am urmarit decat sa reelevez ceea ce traim si avem cu totii indiferent de orice diferentieri, ceea ce ne apropie si intareste, ne tine impreuna dar lasa spatiu/timp existential fiecaruia.
De exemplu a fi este un simtamant pe care daca doresti sa-l descrii mai repede ajungi la concluzia ca nu existi.
Este o "sursa", un potential care se polarizeaza in sentimente si resentimente, resentimentele le 'vad' ca matrita sentimentelor sau ecou si reflectare antisimetrica. Potentialul il intuim, fara sa-l dimensionam cumva cantitativ, prin studiul cineticii sale. Astfel sentimentul este actiunea sa iar resentimentul reactia mediului existential la aceasta actiune Actiunea este greu de conceptualizat, dar reactia este foarte usor de evidentiat, catalogat si descris Insa uitam ca reactia am studiat doar pentru a intui actiunea careia se opune Ramanem concentrati cu atentia pe reactie mineralizand-o, obiectivand-o ca "realitate", iar actiunea ramane in domeniul necunoscutului care ne mai salveaza inca. Dinamica atentiei care suntem ca potential individualizat prin usurinta de a o canaliza sau directiona, impofida evidentei pare sa nu existe. Ramanem cu atentia blocata, concentrata pe ceva negativ de regula.Atentia concentrata limiteaza perceptia obiectiva si este "o putere" a atentiei si a noastra aceasta posibilitate universala. Prin caracterul exclusivist al atentiei concentrate noi personificam sau individualizam circumstantele perceptiei.
De exemplu multi sunt tarati de povestile legate de capacitatile unora de a manipula negativ starile psihologice sau de a face vraji rele dusmanilor lor, sau la comanda-asa numitele blesteme.. Cine isi acorda atentia concentrand-o pe aceste ganduri si cunoasteri traieste in mediul lor , in aceste povesti si functioneaza dupa regulile lor prestabilite de vrajitori, sunt vulnerabili. Cei care-si concentreaza atentia pe ratiune si perceptia obiectiva in care nu exista vrajile respective sunt imuni la manifestarile lor.Circumstantele existentei acestora sunt obiective si la vedere, ca urmare pot actiona sau reactiona constienti iar vrajile nu exista la propriu pentru ei si nici nu ii afecteaza in vreun fel. Mai mult chiar, le intoarce subconstient sursei lor iar vrajitorul suporta consecintele propriilor vrajeli. Superstitia este nebunie si autoflagelare. Doar daca ratiunea este afirmatie fara continut emotional si teama se ascunde in spatele afirmatiilor ei nefondate in sentiment, poti fi influentat negativ, insa simpla afirmare a ratiunii sinelui de sine statator natural "Dumnezeu" , sau afirmatia evidentei ca "numai dumnezeu ( binele individual) exista", este de multe ori suficenta spre a bloca vrajile daca ramanem cu atentia concentrata asupra afirmatiei respective. Nimic nu ne afecteaza in vreun fel fara acordul nostru dar sa nu ignoram faptul ca acordul este subtil nu afirmativ , la nivel de sentiment/ resentiment iar teama este un acord.. Ea trebuie identificata sau recunoscuta "asta e teama' si canalizata curgator pe langa si prin noi pana ce am iesit din fluxul ei si ramanem doar noi insine. Rugaciunea este afirmatia lucrativa in noi insine si rugaciunea fricii incepe cu recunoasterea ei , implicit intuitia consecintelor acceptarii ei, si canalizarea sincrona cu rostirea sau gandirea noastra a fuxului respectiv , canalizare careia trebuie sa se supuna ca orice energie amorfa (fara libertate de miscare- aici putem face o intreaga explorare). Curajul deriva din constienta puterii propriului gand/cuvant interior in propria energie/ corp caruia orice alte energii intruzive trebuiesc sa se supuna. Cu alte cuvinte 'fantomele' sau proiectiile mentale , ecotplasme ale altor emitenti canalizate spre tine se supun comenzilor tale mentale. "Inapoia mea" este decizia ta ca acestea sa nu-ti modeleze circumstantele existentei si locul lor este in ceea ce a fost consumat ca experienta si nu doresti o repetare unitila. Aceste proiectii plasmatice straine de aspiratiile tale individuale au energia consumata si se vor reenergizate de tine prin teama, apoi individualizarea lor prin reverberarea in minte a structurii lor gandite si corporalizarea lor prin faptele tale; le reinvii experienta re-obiectivandu-le.Cred ca am exemplificat puterea atentiei concentrate si puterea exclusivitatii acesteia si a indisponibilitatii noastre. Avem o mare putere de discriminare tocmai pentru a exclude si limita manifestari disfunctionale existentei si conditiei individuale. Insa atentia concentrata daca are calitati are si defecte; dinamica atentiei implica amplificarea calitatilor ei si evitarea circumstantiala a folosirii defectelor acesteia, limitarea perceptiva de care este rational sa tinem cont mai ales cand ne concentram asupra noastra insine identificandu-ne inutil cu limitele respective.
Complexul simtamintelor umane contine ca potential intreaga manifestare iar dinamica in simtaminte este o dinamica in libertate. Noi putem alege ganduri sau cuvinte, asocierile de gasca sau ideologiile, religiile si rutinele doctrinare pe care sa le urmam, putem alege locurile in care dorim sa ne exprimam existenta, putem alege orice practic, dar nu am gandit ca putem alege simtamantul pe care sa-l traim si experimentam dupa dorinte sau aspiratii . Evident ca simtamantul unic, cel existential nu-l putem alege si drept consecinta nici pierde, insa variantele lui in expresia lor subtila care se reverbereaza in cea utila ca stare senzoriala, da. Starile senzoriale sunt negative sau pozitive, spunem ca ne simtim bine si ca ne simtim rau. Din punctul meu de vedere cand ne simtim pe noi insine, ne simtim bine, iar cand simtim ce nu ne apartine spunem ca ne simtim rau sau mai fidel circumstantei ar fi sa spunem ca nu ne simtim, simtim altceva, un contact subtil cu ceva. Daca nu ne simtim, simtim altceva . Ce? Ecotplasmele proiectiilor anturajului nostru sau cunoscutilor (necunoscutii nu au asa ceva ca emisie fata de noi si nici noi fata de ei). In ignoranta, acestea nu pot fi 'pozitive noua" si corporal sunt reflectate ca ceea ce sunt la emitent. Am sa dau un exemplu din experienta: eram "la birou" (in care stam singur) intr-o stare de bine la toate nivelurile, psihologic si fiziologic; ma impartaseam traind muzica lui Vanghelis daca imi amintesc bine. Brusc am simtit dureri la ficat acute. Mi-am canalizat atentia spre exteriorul extins si am simtit o presiune care se amplifica ca si cum cineva se apropia de mine. Nu dupa mult timp a in trat pe usa un domn cu probleme de seviciu si nu numai. Nu putem sa fiu atent la ce spunea si l-am intrebat daca are probleme medicale la ficat. A inceput o tirada de plangeri pe tema ficatului si medicinei si in acel moment durerea de la ficatul meu a incetat la fel de brusc cum a inceput. Fara atentia neselectiva cea care nu se identifica cu senzatiile, as fi constatat ca am proobleme la ficat si teama de consecintele lor s-ar fi cuibarit si m-ar fi impins la doctor. Asa am inteles ca ficatul omului se plangea ficatului meu de problemele lui precum el se plangea mie. Organele noastre comunica intre ele, au acelasi comportament ca noi si nu suntem constienti de asta. Putem lua drept proprii senzatii neplacute sau placute care in fapt nu ne apartin, in cazul de fata senzatuiile placute erau luate prin rezonanta cu vibratiile muzicii lui Vanghelis. Simtamantul, prin senzatiile care ii exprima cinetica, este un ultramicroscpo sau ultratelescop cu care putem patrunde intreg micro sau macro universul. Sensibilitatea simtamantului este inegalabila dar noi am tranformat-o in fragilitate emotionala neconstiintizandu-i functionalitatea si ratiunea in existenta. Astfel am ajuns sa fim constienti si imbacsiti de resentimente pe care nu le distingem ca ceea ce sunt in contextul existential individual. Se spune cu mare temei rational ca manifestarea ordinii inseamna "fiecare la locul si in timpul sau" Localizarea spatiotemporala implicita oricaror manifestari in stiinta, trebuieste activata si in domeniul emotional, sentimental, psihologic. Sa citim "cartea vietii" rational abordand expresia cred cu certitudine ca se refera tocmai la aceasta constienta a localizarii psihologice care sa ne dinamizeze comportamentul psihologic si sa decidem starea si simtamantul, gandul care lucreaza in noi.
Simtamantul ca intregime nu poate fi fragmentat sau facut, dar acordul si asentimentul responsabil (fara autoflagelare) ne sincronizeaza cu actinile sale pe care le putem recunoaste si selecta dupa dorinte.Putem fi dinamici in domeniul simtamintelor sau starilor senzoriale prin care le recunoastem la fel ca si in dinamica unui joc sportiv oarecare. Complacerea in resentimente si senzatii negative cu care iresponsabil ne identificam si le individualizam este somnul ratiunii existentiale si cand ratiunea doarme oricine poate patrunde si fura energia gandului tau. Raiul lui Dumenezu este pazit de sfantul Petru la poarta sa; este metafora "vigilentei", sau starii de atentie- nu este alta stare, la ceva suntem mereu atenti. Totusi vigilenta implica dimanica atentiei, atentia a doua sau cea care nu este concentrata sau distributiva ( ultima denumire e un bluf dupa mine) ci cea care nu selecteaza, nu alege, nu personifica, cea care distinge inteligent circumstantele perceptiei, miscarea din ele si ratiunea lor , cea care reeleveaza si aprofundeaza intimitatile, empatiile existentiale. Inteligenta perceptiei sau simtamantului nu se complace in intimitati disfunctionale, separa si distinge adevarul ca adevar si falsitatile ca falsuri informational interpretative, distinge "faptul" sau evidenta de interpretarile ei din ingustarea perceptiei, distinge trairea de denumire si denumirea de semnificatiile ei pervertite temporal.. Am impartasit cu voi cateva din experientele mele si ce am cules din ele, nu am dorit o relevare exhaustiva a ceea ce denumim simtamant- de altfel este imposibilitate si inutilitate un astfel de demers. Nu am urmarit decat sa reelevez ceea ce traim si avem cu totii indiferent de orice diferentieri, ceea ce ne apropie si intareste, ne tine impreuna dar lasa spatiu/timp existential fiecaruia.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu