12 mai 2017

minciuna idealizata

Idealizarea degradeaza ideea; produce minciuna, neconformitatea ideii sau matrita ideii
Daca nu vreti sa aveti dureri de cap nu cititi continuarea. Daca cititi  veti da peste durerile mele de cap pe care mi le-am produs incercand sa descriu o strafulgerare a perceptiei


Orice idee este o strafulgerare, o luminare a circumstantei perceptiei noastre si astfel releva actiunile oportune si in acord cu dinamica circumstantei respective imbogatind-o , regenerand-o  in dinamica evolutiei sau miscarii sale in sens pozitiv. Ideea este impulsul care produce si conduce evolutia, miscarea in sens armonios al oricarei circumstante.

Ca urmare nu se pot stabili ierarhii intre idei, orice idee este doar o idee, un pas al miscarii circumstantelor; fiecare pas este la fel de necesar si importantat ca oricare altul pentru miscare. Cand ne miscam cu viteza gandului ideile sunt simultane cu dinamica perceptiei si astfel aparent ele nu exista fiind chiar imaginea si miscarea ei asemanator desenelor animate sau reluarilor cu "incetinitorul" a unei miscari. Fiecare faza a miscarii este o imagine/idee si succesiunea lor este chiar miscarea. Putem face ierarhii intre fazele acelei miscari ? Evidnet ca nu , fiecare faza este o idee-imagine si succesiunea lor miscarea imaginii in evolutie.

Ideea este o imagine fixata relativ in raport cu celelalte, in fapt o imagine fluida. Nu exista idei bune si idei rele, idei adevarate si idei mincinoase, orice imagine fixata sau fluida este evident doar o imagine si nu poti contesta existenta lor , sunt evidente. Nici un om nu este superior/inferior altuia prin criteriul ideilor; fiecare are o idee fixata sau fluida, in miscare si toate ideile sunt necesare si functionale intr-un ansamblu mai cuprinzator decat cel personal.

Se spune ca "idiot" este cel care are doar o idee si aceea fixa. Aceea idee fixa are fluiditatea ei si de aceea nu poate devenit constient de fixitatea si unicitatea ei ; astfel 'idiotul" este in fapt un tiran in ansablul evolutiei ideilor.

"Unic sau unicitate"  nu are nimic de a face cu fixitatea ci este o esenta in care ideile isi au existenta si evolutia lor. Daca vedem omul ca pe un corp cu mai multe capete, aprox 7 mld, , cele capete sunt idei/imagini in miscare,  putem astfel aproxima  maretia fluiditatii ideilor ca dinamica gandirii planetare reflectata ca imaginea cu care este sincrona si simultana - imaginea plenitudinii si frumusetei planetei cu tot ce contine ca imagini fixate si a dinamicii lor continute.

Fortele gandireii planetare sustine creatia si actiunile in creatie, dar contine si acele idei incadecvate ratiunii eixistentiale ale intregimii planetare de sine statatoare. Aceste forte inadecvate in contextul intregimii sunt rezultatul idealizarii , sursa a ierarhizarii ideilor, sursa a conflictelor ideologice distructive prin neconformitatea lor. Avem imnaginea/idee a plenitudinii si frumusetii si imaginea/ ideea degradarii acesteia. Idealizarea idee produce neconformitatea imaginii create astfel cu natura ideii asa cum este ea ca imagine ; degradeaza ideea/imagine originala sau primordiala.

Idealizarea seamana cu actiunea sculptorului care exprima intr-o stare de negandire lucrativa sau inspiratie o statuie desavarsita dupa care vrea gandind statuia sa o perfectioneze si reuseste sa o degradeze. Orice idee este desavarsita iar idealizarea ei o degradeaza; idealizarea este chiar miscarea in sens negativ al ideii sau degradarea ei. Miscarea este universalitate si o miscare cu toate gradele de libertate  este consfintita prin atributul de  "absoluta".

Aceasta reflectare greoaie a perceptiei miscarii ideii se manifesta in rutina existentei captive sub formele rutinei banalitatii, obisnuintei. Cateva exemple vor releva procesul idealizarii.

O obisnuinta este idelizarea existentei ca idee care o opune inexistentei. fara aceasta idealizare aceasta opozitie nu ar exista. De exemplu , copii nu asunt aserviti acestei idealizari. Existenta lor este intensa punctuala si armonica in contextul ei natural. Nu se gandesc la inexistenta si intreaga lor energie este exprimata firesc ca existenta.

Dupa ce sunt 'educati" si pusi in contact cu pericolele modelului de lume sociala in care traiesc idealizarea existentei lor prin lupta cu posibilitatea inexistentei isi face aparitia si se manifesta sub forma accidentelor traite ca experienta. Imi amintesc cum saream in patul bunicilor foarte apropiat de plita incinsa a unei sobe fara sa pun piciorul pe ea desi nu exista in atentia mea; dar  dupa repetate atentionari din partea lor, ferindu-ma am reusit contrariul. Ideea desavarsita a jocului nu continea  accidentul dar cand idealizarea sigurantei si-a facut aparitia  sa si manifestat contrar..

Idealizarea vietii conduce la moarte desi viata nu este opusa ci contine chiar si moartea sau desvarsirea (terminarea) actiunilor si lucrurilor. toate incep si se sfarsec ca sa inceapa 'din nou". Sfarsitul lucrurilor este forma lor finala, de ex sfarsitul unei mese este chiar masa respectiva; In ceea ce priveste actiunile, sfarsitul lor este starea se repaos relativ sau echilibru, armonia actiunii cu circumstanta ei.Tot cosmosul se misca in armonie cu el insusi motiv pentru care percepem repoasul relativ in care se afla componentele sale aflate la radul lor in repaos relativ cu ele insele (ex stele, planetele ,etc). Miscarea, actiunea, fluiditatea este universala iar sfarsitul sau repaosul sunt relative, comparative. Lucrurile insele sunt relativ 'sfarsite" sau in repaos,  supuse procesului lent al uzurii lor. Idealizarea vietii este ideea de  nemurirea care induce sugestia unei posibile fixari sau fixitati formale sau de miscare definitive contestate vehement de orice evidenta a bunului simt. Tocmai dinamica oricarei existente, fie ea interioare sau exterioare este functia ei vitala. Conservarea existentei a orice conduce evident la diminuarea vitalitatii miscarilor si lucrurilor sau la incetarea expresiilor lor formale ,insa nu si sfarsitul definitiv al existentei lor . Toate exista ca esente in sine , esente universale, in sine se nasc si in sine mor si doar omul se exprima si in maretul edificiu al percetiei al carui creator evident este. Astfel viata hraneste viata si nu dispare. Fara exprimare sau daruire nu poate exista dinamica evolutiva ci doar o rutina in sine care releva o ingradie a miscarii pe o singura directie  circulara sau pulsativa. Un intelept reprosa unui tanar violent, irational  : "pacat de tineretele mamei tale pe care le-ai mancat!" Asta reflecta daruirea neconditionata a nascatoarelor, a fortelor care dau nastere sau creeaza (a crea  sinonim cu a da nastere in oglinda antisimetric cu a face) .La nastere participa si necunoscutul/launtricul si cunoscutul/exteriorul, si stiinta si miracolul ca manifestare a intregimii idescriptibile. Idealizarea produce deformarea oricarei idei si construieste sau face o structura falsa, opusa ideii insasi. ideile nu sunt in conflict unele cu ele ci doar idelizarea ca atitudine premeditat dusmanoasa induce confuzie si conflict in constiinta si evident acesta se manifesta reflectandu-se in comportament intelectual sau  activitati in circumstantele existentiale ale individului. Ce reactie violenta se produce cand avem impresia ca ideea cuiva este gresita? Am avea astfel de reactii vehemente contienti si responsabili de propia idee care nu are de a face cu ideea celuilalt? Evident ca nu in afara premeditarii hipnotice a ierarhizarii ideilor sau a idealizarii ca proces inconstient

Desi incompleta aceasta esalonare a unei imagini prin cuvinte inchei prin a afirma ca idealizarea si demonizarea sunt surori gemene;

Cand privesti- iei de-a gata ; cand auzi -participi liber la evolutia imaginii cuvantului universal!
Idealizarea imaginii sau vazutului a condus la dependenta, aservire,  pe cand auzitul (nevalorizat , necredibil) te coopteaza  dinamicii evolutive a imaginii sale, coparticipi la desfasurarea ei, imbogatesti continutul  de semnificatii si calitati a "vazutului" de dupa. "La inceput este cuvantul,/gandul" si nu imaginea /vazutul! Imaginea de sine nu este sursa sinelui! importanta de sine nu este sursa importantei sinelui! "Vazutul" doar consfinteste, oglindeste actiunea "auzitului". Idealizam imaginea fara sa intelegem ratiunea ei.

"Pe cale de consecinta" civilizatia asta este o minciuna ideakizata, o precivilizatie umana care evolueza spre primordialitatea civilizatiei umane din care a involuat prin interpretare egocentrica. Civilizatia umana ramane in memoria noastra sub metafora civilizatiei "dumnezeilor tata", a oamenilor in manifestarea lor creativa si cocreativa  Scrierile vedice ale intelepciunii pastreaza amintirea ei si a adaptarilor culturale in diferitele zone etnogeagrafice dar care au aceeasi izvor al miturilor creationiste. Nu exista cultura a comunitatilro umane care sa nu aiba aceeasi viziune/ vis al incepururilor denumite 'rai' in care dupa calatoria existentiala entitatile umane se intorc la origini, isi "cunosc creatorul", etc.

Procesul generativ si regenerativ, nasterea si renasterea este o constanta universala a existentei pe care ratiunea mecanica conditionata nu o poate ascunde. Iteligenta umana nu ignora misterul ca sursa si mijloc al evolutiei si dinamicii in existenta sa Fara mister/ miracol suntem blocati in bucle comportamentale asemenea rutinelor din programarea calculatoarelor. Inteligenta foloseste  rutina ca instrument libera de conditionarile sale.Exista o miscare a inteligentei care inoieste , face totul din nou ,din energia neformata a misterului.

Ciclurile naturale releva si reflecta aceasta miscare constant inoitoare a universului ca plenitudine si punctualitate (pulsatia universala) dar  au desfasurarea desfasurarea proceselor ei este incetinita formand bucle temporale care sunt platforme existentiale. Omul in conditia sa primordiala le poate accelera prin concentrarea energiei sale pana la viteza propriului gand si sa releve misterul unirii cerurilor cu pamantul ,misterul sincronului si simultanului universal din perceptia noastra inteligenta. Astfel omul teraformeaza energia neformata universala oriunde se afla simultan si sincron cu prezenta si nivelul sau de constiinta a ceea ce este.

Toate nivelurile sau straturilor constiintei umane sunt in expresie acum prin fiecare iar memoria de lucru structureaza functional intreaga activitate planetara de generare si regenerare. Fiecare om este liber sa se miste in constiinta sa de sine si astfel se situeaza ca activitate in diferite functiuni in ansablul social. Cu cat functia sau experimentarea sa evolueaza cu atat este mai putin vizibil socialmente '.  "caile domunului sunt necunoscute" dar nu insemna ca nu exista.

Maestri constiintei , noii vizionari, sunt paradinii si protectorii planetei si civilizatiei umane fara sa intervina dominatori asupra celorlalte functiuni exprimate la fel de necesare planitudinii. Parazitii constiintei sunt dezvaluiti iar nivelul perceptiei si constiintei colectivitatii umane  va atinge "punctul critic sau cota zero" de la care 'lotusul" va inflori. Viziunea umanitatii din visul creator sau al divinitatii ei constituie telul aspiratiilor care se vor corporaliza si exprima planetar. " Ziua  a saptea" in care "Dumnezeu se odihneste" din metafora evolutiei corporale a umanitatii este aproape; daca nu a si venit.

In strafundurile memoriei noastre adn-eice aceasta viziune si manifestarea corporalizata a ei este deja activa. Ca intotdeauna alegerea si decizia fiecaruia ii determina pozitionarea in constiinta si functiunea in existenta Vom descoperii ca ceea ce trebuie sa facem este doar ceea ce ne place cel mai mult sa facem. Alegerea functionala evolutiv in existenta individului este aceea pe care daca o identificam si o corporalizam este unica alegere care ne face bine noua si tuturor celorlalti. Alegerile "binelui individual" pe seama "raului celorlalti" vor inceta sa mai domine gandirea si constiintele, se vor dovedi minciuni idealizate cu picioare foarte scurte. Asta traieste experimentand efemerul fiecare, dar nu este constient de sursa efemeritatii succeselor si realizarilor sale sau a esecurilor si frustarilor sale proiectand-o in exterior  ca manifestare hipnotica a constiintei, obsesiva a gandirii fragmentate. Mintea se obsedeaza foarte usor cand apare o idealizare pierzand contactul cu miscarea sa evolutiva  intepenind pe o singura directie, asa numitul cerc vicios al obsesiei.  Nu e o problema asta dar inceteaza cand intentia evolutiei isi releva edificiul perceptiei si constiintei sale creative. Succes si bafta exploratorilor constiintei  perceptiei creative.

Mesajul cantat peste timp pentru om inregistrat in cristalele planetei ( microfragment)
"Omule, de unde-ti e coroana?
Din infinit si mai departe"
..................................
Noi traim in eternitate, este o evidenta care ar trebui sa ne schimbe complet atitudinea in existenta.Daca inima voastra se bucura, lasati bucuria sa fie, gandirea conditionala incearca sa o reprime.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu