08 mai 2017

intunericul

"Intunericul" este nedefinit si poate fi asociat oricarei actiuni sau atitudini care nu ne convine considerand-o dusmanoasa.
Mintea  isi creeaza proprii dusmani  ca sa-si perpetueze conflictul launtric. In perceptie nu exista dusmani. Nu exista considerat dusman mai mare decat cel asociat 'intunericului". Cu cat este mai nedefinit cu atat este mai infiorator; in religie si psihologia ei este dusmanul suprem. Fortele sale ingrozesc credinciosii si reactia automata este teama, samburele oricaror religii..

Ceea ce este nedefinit este necunoscut Vorbim despre partea intunecata a fiecaruia si o personificam ca "demoni" personali. Insa evidenta ne releva ca nu exista necunoscut ci parti ale cunoasterii ascunse inca perceptiei noastre inteligente.

Teama de intuneric este teama de necunoscut, ignoranta. Necunoscutul este spatiul explorarii stiintifice, rationale.In domeniul necunoscutului cunosterea stocata in memorie evident nu functioneaza si asta sperie pe cei ce traiesc din amintiri sau din memorie consumand-o, risipindu-se

 Fara "cunoscut" nu exista "necunoscut" si evident cunoscutul si necunoscutul sunt fundatii ale cognoscibilului, functii ale dinamicii existentiale " pe picior de egalitate"; Ceea ce este necunoscut se releva perceptiei inteligente si ceea ce este cunoscut prin rutina sa isi pierde sensul ratiunii existentiale si se integreaza necunoscutului. E: este evident faptul ca facem ce cunoastem, rutina cunoasterii, dar nu cunoastem consecintele faptelor noastre; in cunoscut este si necunoscutul iar in necunoscut este si cunoscutul. daca folosim de prea multe ori acelasi cuvant la un moment dat ne surprindem ca nu-i mai cunoastem sensul!

Nu pot fi separate sau ignorate ambele functiuni ale cognoscibilului. Fara "necunoscut" suntem roboti , iar fara cunoscut irationali, stupizi, autodistructivi. Vrem sa supravietuim dar ignoram cunoscutul si vrem libertate dar ignoram necunoscutul. In fapt ignoranta este sursa intunericului.

Cand dam la o parte cunoasterea istorica se releva necunoscutul si-l asociem stupid intunericului. Dar ce se releva in acel moment? Cum se autoprezinta acest tip de necunoscut asociativ? Cu ce haina nevazuta il imbracam?

In momentul in care atentia noastra neselectiva este canalizata asupra unui individ uman aflat in momentul sau de "intuneric" ce simtim? As putea face o afirmatie exhaustiva "negarea";dar acest tip descriptiv al perceptiei nu este exhaustiv, simtim ura fata de tot ce exista , ura fata de orice autoritate exterioara, fata de propriul statut de dependenta iar reactia este violenta extrema, crima sau sinuciderea.Sentimentul de inutilitate si nedemnitate ne determina sa ne sinucidem, iar cand consideram mediul social sau individul vinovat de situatia in care ne descoperim recurgem la crima, razbunarea. Observati cat de promovata este razbunarea ca mijloc in existenta!

Ura ucide ca mijloc de a-si asigura libertatea sau dominatia in mediul sau existential. Uram pe cei care-i dominam, fara ura nu putem domina indivizii sau masele de indivizi, iar refuzul dominatiei este pedepsit de dominatori prin crima. (crucificarea!)

Crima este ascunsa sub justificarea supravietuirii, razboialor pentru apararea libertatii, privilegiilor econimice, acapararii de noi resurse pentru supravietuire, etc..In clipa noastra de intuneric  ura isi arata coltii; ura este samanta intunericului nu necunoscutul.

 Intunericul este 'productia" psihologicului ca reactie la cunoscut;  nu al inteligentei, este o atitudine personala a individului in fata propriului statut cunoscut.. Ii spunem "intuneric" pentru ca aceasta atitudine este una a ignorantei, definim lipsa constiintei sau perceptiei inteligente a ceea ce este sau suntem.
Intunericul/ura izoleaza individul iar necunoscutul elibereaza.

Daca intelegem procesul reflectarii in oglinda egoului, procesul propriilor actiuni in perceptia individuala, intelegm ca ura este inutila. Este o atitudine autodistructiva in gandirea noastra, sursa a irationalitatii prin evidenta faptului ca nu conduce la supravietuire sau libertate, la aspiratiile firesti ale fiecarui individ. Este un mijloc inadecvat scopurilor si aspiratiilor firesti.. Ca metafora, ura este trenul care nu ne duce unde dorim sa fim. Firesc este cand percepem asta sa schimbam trenul; avem la dispozitie trenul ratiunii si inteligentei creative pe care o denumim  "iubire" si se manifesta ca inteligenta perceptiei si reactiilor noastre din libertatea de a fi.

 Ignoram ratiunea iubirii si consideram ca "scopul scuza mijloacele". Scopul nu scuza mijloacele ci este chiar mijloculul. Daca scopul nostru este ura putem justifica 'intunericul", irationalitatea, ignoranta, distrugerea mediului existential  ca mijloace. Cine poate sa urasca ecosistemul planetar , existenta speciei umane? Evident invidiosii de alta natura decat cea umana, sau extraterestrii.

Evident ura nu este atitudinea, reactia umanitatii si se releva ca inductie hipnotica in gandire care fragmenteaza si pune in conflict cu el insusi gandul uman.

A fi sau a nu fi nu este intrebarea ci indoiala. In arta razboiului este cunoscut ca inainte de orice batalie daca reusesti sa induci indoiala in armata adversa ai castigat dinainte batalia si nici un general inteligent nu porneste o batalie decat daca este convins de succes. Adevaratul general castiga toate bataliile fara sa poarte vreuna prin manipulare psihologica si nu pierde nici un soldat. Adversarii se recunosc invinsi si capituleaza inaintea oricarei batalii.

Asistam astazi la razboaiele hibride sau neconventionale, geologice, climatice, informationale, propagandistice, etc, Ura si-a perfectionat manifestarile, mijloacele de expresie, le- a virtualizat recunoscandu-si domeniul psihologic de actiune.

Ura naste teama si impreuna definesc "intunericul" din constiinta si perceptie.Nu sunt "la vedere", stau tacute in begraundul sursa a rectiilor psihologce si mijloacelor tehnologice ale acestora. Cand "vezi" ura ca atitudinea ta impotriva propriei existente  planetare incetezi sa mai hranesti "intunericul".

Inteligenta perceptiei ne pune in acord cu "necunoscutul' si releva "mijloacele sale". Daca cunosterea istorica nu functioneaza in necunoscut acaparata de informatia si mijloacele urii, abordarea responsabila si delicata a necunoscutului specifica explorarii rationale sau stiintifice responsabile ne va releva mijloacele sale, modalitatile existentiale ale necunoscutului sau Marelui Anonim.

Desigur ca nu parasim  domeniul cunoscut al urii fara sa vrem sa stim dinainte ce ne asteapta dincolo, ce profituri putem avea, dar a stii dinainte este mijlocul intunericului, al interesului meschin al lipsei de libertate a gandirii, tot o conditionare care revolta libertatea spiritului uman.

Nu percepem propria ura pentru ca ne identificam cu ea si o aparam aparandu-ne. Ura "a devenit" atitudine obisnuita si obisnuinta, usorul, comnodul,  este tiranul personal .real. Complacerea este starea obisnuita , ne complacerem in ura, negare, respingere si ne compatimim pentru consecinte sau ne razbunam.

 Inteligenta perceptiei este atribut uman; Din moment ce percepem si ca nu percepem- in somnul fara vise- percepem intreaga manifestare a inteligentei una cu perceptia. Lipsa perceptiei ne energizeaza iar reactiile la perceptii ne consuma. Reactiile la "cunoscut" ne consuma iar "necunoscutul", neperceputul, ne energizeaza si aducem in manifestare cele mai inalte atribute umane.

In fata necunoscutului suntem capabili de cele mai inalte expresii umane, tandrete si delicatete, respect si apreciere, recunoasterea valorii si existentei, etc.Starea de nepercetie perceputa este o stare de receptivitate sublima in care ne impartasim cu existenta asa cum este ea nemodelata conceptual sau nefragmentata In aceasta stare putem sa recunoastem inexistenta urii in afara properiei atitudini in existenta;

Ura sau intunericul nu este o conditie existentiala, este un parazit al propriilor existente.Cea mai obisnuita manifestare al acestui parazit este supararea; iar umorul cel mai bun antidot . Faceti haz de necaz si va veti deparazita.

Cand nu onorati informatiile parazitului, unul cu acestea, veti descoperii un umor indescriptibil in inutilitatea actiunilor sale.

Un alt cuvant incarcat de semnificatii neclare, nedefinite, este "Lumina". Am vazut avizi de "lumina" cu mainile intinse sau in pozitii comice; ma intrebam ce doresc acestia? . I-am intrebat ce 'lumina" asteapta sau capteaza si am constatat ca sunt incapabili sa dea un contur cat de cat clar al asteptarilor lor legate de "lumina"

Termenul era la fel de confuz si indescriptibil precum "intunericul" sau dusmanul. Asta ne evidentiaza faptul ca se luptau cu un dusman neclar , nedefinit nici macar de dusmania lor, sperand in ajutorul unui sprijin la fel de neclar, nedefinit.

Asta mai releva ca "necunoscutul" a fost inlocuit cu neclaritatile, neformele, cu inchipuirile lui sub cele mai glumete neforme ale confuziei. Argumentul este in insasi opunerea celor doua neforme ca dusmanoase una cu cealalta. Se straduiau neformele din rasputeri sa se anihileze definitiv una pe cealalta in timp ce sustinatorii 'luminii' dau apa la moara "intunericului" : un fel de "vreau  cu tine si te sutin spargandu-ti  capul" . Exaltarea emotionala pozitiva, speranta, conduce la exaltare emotionala negativa, disperarea.


Singura lumina din perceptia comuna este unda electromagnetica, celelalte sunt fie percepute interior ca simtaminte, ganduri  si snzatii, fie prin intermediul instrumentelor tehnologice. Extrasenzorial nu exista la propriu pentru ca nu am avea senzori sa-l percepem. Senzorii degradati dau perceptii partiale  in mediu dar, "interior" percepem totul. Dovada, sunt "orbi' care percep si se misca in mediul lor mai eficient decat cei care "vad" Acuratetea senzorilor nu dispare dar se stratifica pe nivele diferite ale perceptiei de unde si termenii de 'perceptie interioara si exterioara".

Cand aceasta consideratie dispare se unifica perceptia si constiinta, gandirea se "intregeste" prin sincronul a ceea ce a fost gandit si a ceea ce gandesc acum ca reflectare si a ceea ce nu este gandit  sau denumit, sau necunoscutului. Gandul uman este flux  de sine statator. Percepem astfel necunoscutul ca atotprezenta reflectata in minte ca idee si corp ca asentiment. Simtamantul imensitatii, atotcontinatorului este atotprezent si releva valori nebanuite si tot ceea ce este , este perceput ca miracolul misterului inteligent.

In stiinta, intimitatea profunda dintre noi, cunoasterea  stiintifica acumulata si "lumina electromagnetica" este relevata; tot ce percepem si cunoastem  'datoram" calitatilor acestei "lumini". Care alta lumina sa invocam, alta decat cea a carei creatie suntem? Putem fi fara sa percepem? da , dar nu oameni. Radiatia urii si a fricilor este a edificiului perceptiei si cunoasterii  undei electromagnetice? Din punctul meu de vedere reflecsia  sau existenta interioara a  undei/ corpuscul electromagnetice este 'intelegerea', 'priceputul", un acord fin cu ceea ce este in perceptie si o strafulgerare a actiunii optime in circumstanta si excede orice fel de opozitie la ceea ce este.

 Aceasta "strafulgerare" o denumim "solutia" problematicii circumstantei punctuale si o instrumentam ulterior gandind-o. Se releva o relatie si o actiune armonica cu circumstanta-claritatea. Aceasta claritate interioara sau perceptie inteligenta vine de undeva "dinlauntrul' a tot ce exista si nu este un "apanaj personal"; vine din necunoscut si se releva ca existenta  sa, necunoscutul se releva.

Ce este acest 'dinlauntru" altceva decat intimitatea cea mai profunda a noastra cu perceptia asa cum este ea, nefragmentata conceptual, intimitatea cu edificiul perceptiei si creatorul ei, lumina electromagnetica?.

Noi suntem "planul fizic" sau natura si legitatile ei sunt legitatile noastre Intimitatea profunda se reflecta emotional ca stare de bucurie nemotivata, entuziasm nemotivat specific copiilor, iubire in relatii; Ratiunea iubire este unica evolutie creativa corporala. Corpul uman evolueaza prin acord, intimitate si involueaza prin ura. Orice asociere comparativa pozitiva sau negativa , polarizarea de bine sau rau, sunt expresia involutiei sau degradarii corporale care conduce la limitarea sau ingustarea perceptiei si deformarea reflectarii ei in gandire si constiinta.

Ca sa percepem avem nevoie de senzori sau corp nedegradat  si gandire sanatoasa, rationala Somnul ratiunii a generat monstri inchipurilor de tot felul si degradarea naturii umane si planetare.

Fuga in spatiu cu mijloace  tehnologice ca promisiune a salvarii de distrugerea planetei nu rezolva ceva; dimpotriva, accentueaza degradarea si deformarea corporala; Oriunde te duci, te duci cu tine! De ceea ce fugi te asteapta la capatul cursei!

Expansiunea umanitatii in cosmos nu este o fuga de propriile fapte, este misiunea evolutiei proprii purtate cu tine in imensitate pentru evolutia si desavarsirea intregului univers. Nu suntem lacuste sa mergem pe alte planete  sa le distrugem si pe acelea, iar daca acesta este scopul  ignorat al disperarii noastre fiti siguri ca ne vom confrunta cu opozitii majore la orice expansiune. Lacusta este in constiinta lacustei noi sa ne amintim ca "a fi om e lucru mare"

Nu putem defini vreodata ce inseamna sa fim om dar , faptele noastre  definesc in perceptie  ceea ce suntem in adevarul a ceea ce este, nu in dorinte.. Nu exista fapte care pot fi ascunse, nu faceti eforturi inutile sa va ascundeti faptele si veti descoperi miracolul responsabilitatii ca har care va scapa de orice poveri.

Exista confuzia  orgoliului cu demnitatea."Demnitarii" de astazi din structurile sociale nu au nimic in comun cu demnitatea; au mereu ceva de ascuns si efortul acesta ii demoleaza intelectual si anatomofiziologic; 'ei sunt oi care au omorat ciobanul", sau cel putin se straduiesc s-o faca.

"Lumina' este asociata cu constiinta; poate sa fie ascuns ceva care este in lumina? lumina electromagnetica este la vederea tuturor dar lumina constiintei ca inteligenta nu se vede dar se poate recunoaste in faptele zilnice care nu pot fi separate de adevarul credintei reale, lucrative. Cine asociaza credinta cu sperantele si superstitiile este in intuneric dar cine o vede in fapte este in lumina.

Cand suntem in lumina cum ne mai putem asocia unei tabere politice, ideologice, religioase, sau alteia? Ce-i de facut? -intrebarea care  ne arunca mereu in trecutul dominat de informatia urii, a fricilor, a indoielilor si ignorarii, a vinovatiilor nemotivate (nu poti invinovati robotii biologici sau un om hipnotizat cu atentia si vointa sa captive pentru ceea ce fac, ci eventual programatorii lor, parazitul lor).

Stam la granita dintre cunoscut si necunoscut si lasam necunoscutul sa se reeleveze improspatandu-ne, inminunandu-ne, cel putin mirandu-ne si inveselindu-ne, entuziasmandu-ne fara motiv, luminati de strafulgerarile sale interioare. Urmam aceste impulsuri launtrice si vom percepe ratiunea inteligentei lor. Perceptia nu este efectul unui conflict intre cunoscut si necunoscut ci rezultatul intimitatii lor profunde pe care o denumim Atentie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu