deconectarea

 Ne putem concentra pe noi insine? Evidenta spune ca nu! Ne putem inchipui ca da.
 Direct nu ne putem perceppe vizual complet nici macar in oglinzi. De inchipuit imagistic nici atat. Cum perceptia vizuala de sine este incompleta si irelevanta punem accentul , ne concentram pe simtiri.

Pentru fiecare individ nimic nu este mai important in univers decat el insusi;  Tot ce face individul este pentru a-si releva si a-si eleva propria importanta, sa se simta important. Nevoia psihologica de recunoastere a importantei individului este obsesia comuna.

Recunoasterea acesteia in mediul social al individului conduce la autoritate,  de la autoritate la conducere, control si conservarea acestui statut in societatea induvizilor.  Numai ca recunoasterea importantei individului in  societate este conditionata. Nerecunoasterea importantei individului conduce obligatoriu la nefericirea lui, la esec existential..

Practic, nu exista domeniu social care sa se desfasoare fara conducerea unei autoritati individuale a carei importanta este recunoscuta  automat de ceilalti membri ai organizatiei respective, autoritate oficializata sau nu.

Nu intotdeauna conducerea unui domeniu este apanajul  unei autoritati oficiale ; cand autoritatea naturala este si oficializata atunci avem o ordine.

Cand autoritatea de fapt nu este oficializata ,atunci avem un conflict sau o manipulare. Pentru fiecare individ exista domeniul sau de importanta si autoritate , iar tendinta de expansiune a domeniului este un  razboi de cucerire.

Aceasta evidenta a  importantei individului in mediul sau natural si social este o reflectare a unei esente universale , a unicitatii sale existentiale.

Nu poti stabili o relatie functionala cu un individ fara sa pornesti de la premiza  importantei si autoritatii sale. Pornind de la alte premize, nu stabilesti decat relatii conflictuale care nu folosesc niciunuia dintre indivizi; este pierdere de timp. Recunosterea reciproca a importantei individul nu este altceva decat recunoasterea valorii sale umane si se numeste respect reciproc.

Daca vrei sa exploatezi nevoia psihologica de recunoastere a importantei personale care este slabiciunea individului, il poti manipula  conditionandu-i acordarea recunoasterii tale. Se va stradui inconstient sa indeplineasca toate conditiile pentru a  o obtine. Acesta situatie se releva activa in toate relatiile, in toate domeniile sociale, in familie, la serviciu, in politica ,etc .Importanta individului uman este un dat nu o nevoie. Asta releva faptul ca primul care este necesar a-si recunoaste propria importanta este individul; altfel va fi manipulat in toate relatiile sale si va trai psihologic nemulturmirea sau amagirea.

 Importanta individuala obtinuta prin efortul incadrarii in standardele  ceilorlati membri ai comunitatii  este o efemeritate; Efemeritatea unei "facaturi" artificiale ne conduce la un moment dat la a descoperi ca am fost folositi ,  la revelatia "rolului de instrument" pe care l-am jucat in relatiile noastre. Aceatsa revelatie este extrem de dureroasa mai ales in relatiile pe care l-am considerat de " de iubire", "de prietenie", etc.

Putini indivizi au puterea ca durerea revelatiei sa nu-i conduca la razbunare si sa se bucure de eliberarea adevarului dezamagirii. Adevarul dezamagirii releva evidenta faptului ca un individ nu poate relationa sub valul unei amagiri fara a avea aceeasi tendita cu amagitorul; fiecare se amagesc reciproc, dar unul singur va folosi punctual amagirea ca scutul unui folos personal . Pe durata unei zile aceasta pozitie de profit individual in relatia manipularii  trece de la unul la celalat. Este un fel de ping pong.

Revelatia dezamagirii te poate conduce la renuntarea  razbunarii inutile si la intelegerea propriului statut in relatii. Fiecare rezoneaza cu acelasi tip de relatii; Daca nu-i convine tipul de realtie in care se afla, mai intai modalitatea proprie de relationare trebuie schimbata. Asta implica claritatea asupra domeniului relatii si aceasta claritate conduce la autorecunoastere- " recunoastete pe tine insuti ca sa fii recunoscut; iar  daca nu te vei recunoaste vei fi in nenororcire, nenorioirea chiar"( fara noroc).Recunoasterea este urmata de autocorectie.

 Claritatea perceptiei in domeniul relatiei este o actiune a  constiintei, a percetiei inteligente,. a unei "strafulgerari" Ai o stralucire (ceva de genul : Aha , asta e!!!- specifica lovitura pe frunte a copiilor) si domeniul explorat sau problema este luminata si vazuta asa cum este ea. Aceasta 'vedere" iti releva faptul ca esti important in toate relatiile tale cand nu mai invoci , cersesti, sau cumperi recunoasterea propriei importante.

Aceasta recunoastere prin "strafugerarea" constiintei  te va conduce impecabil spre a intalni indivizi de aceeasi claritate in domeniul relatiei prin empatie, simpatie sau fenomenul universal al rezonantei in natura.

Prin aceasta revelatie si intelegere se manifesta o transmutatie a importantei in incredere, ti-ai daruit increderea in tine insuti, increderea in propriile perceptii si actiuni in perceptie. Nu mai astepti sau cauti unde nu se gaseste. Lasi comoara launtrica se se exprime spre a-ti darui ceea ce poti duce. Daca vrei sa "duci" mai mult ( si fericirea si nefericirea sunt poveri), actionezi asupra ta insuti crescandu-ti capacitatea fara sa mai invoci inutil merite inchipuite doar de tine.

Nici "O stralucire" a constiintei sau perceptie inteligenta, nu apare cand suntem concentrati pe ceva; fie pe obtinerea unei importante in ochii celorlalti, fie a unei pozitii de autoritate in societate. Doar atunci cand nu mai putem duce povara acestor eforturi ale ambitiei sau suferintelor psihologice poate sa apara o "strafulgerare", o intelegere a domeniului si modalitatii in care actionam in acesta.

 Intelegerea apare cand "dam drumul poverii", sau 'dam jos rucsacul cu pietre din spinare" , sau se produce "o dezlegare", "dezlipire", discontinuitate a modalitatii in care relationam. Aceasta discontinuitate a modalitatii nostre de actiune, sau aceasta 'pauza", deconectarea noastra de propriile credinte si actiunile lor, produce "un spatiu subtil" neocupat sau liber in care putem intelege si decide noi modalitati proprii de actiune in orice domenii din care cel mai important este cel al relatiilor.

Fara  discontinuitatea propriilor actiuni si incetarea lor, deconectarea proprie de la miscarea unor modalitati de expresie carora ne-am aservit, (prin alegeri constiente  gresite sau nu, sau sugestii subconstiente ), (auto-hipnotizare  si hipnotizare), nu putem schimba ceva in existentele individuale. Vom manipula acelasi tip de cunoastere sau credinte si vom revendica la nesfarsit un beneficiu care se va releva la nesfarsit efemer.

Aceasta deconectare este un proces natural al existentei si-l cunoastem sub diferite denumiri sau expresii: "mi-a stat mintea-n loc!!!", 'mintea mea are tacere!!!",  orice alte forme de expresie ale uimirii, mirarii, surprizei, 'meditatie" (cand este obtinuta constient deconectarea), somn fara vise.. Somnul fara vise prin efectele sale regenratoare ne releva calitatea  si actiunea intervalului de discontinuitate sau deconectare.

Este o greseala sa confundam deconectarea cu "despartirea de ceva pentru alt ceva"  deoarece este evident un proces "launtric", in individ.

Deconectarea sau discontinuitatea este nontemporal perceputa, pur si simplu se produce cand ne asteptam mai putin, dar efectele ei au un impact major. Produc transmutatii la nivelurile subtile sau adn-ului cand sunt corporal percepute, (acel tremur-fior in tot corpul, nelocalizat anume), produc schimbari de atitudine  cand sunt percepute doar la nivelul  gandirii, produc schimbari de comportament si actiune in rutina zilnica a indivizilor, altfel spus o "alta modalitate temporala".

Discontinuitatea, deconectarea, se  produce in anumite domenii ale expresiei si are ca rezultat "intelegerea " si schimbarea actiunilor in acele domenii pentru optimizare in relatie cu individul ( alimentatie, cultura, inventica, inovare, etc) Se poate produce cuprinzator,  referitoar la toate domeniile  existentei si este denumita actiunea discontinuitatii "iluminarea'.Paradoxul este ca individul doreste continuitate, se lupta pentru continuitate si se releva a fi impotriva oricarei claritati in ceea ce il priveste  Se agata de un sine inchipuit ca pozitie si atitudine in actiunile sale si ale celorlalti!!! Aceasta rutina este teama de exisdtenta.

"Supravietuirea' este efortul continuitatii la toate nivelurile entitatii individuale  ca structura si comportament in care nici un individ nu a reusit. Aceasta atitudine in existenta este "efectul" unei sugestii hipnotice colective; aceea a "muritorului" cu care individul se identifica subconstient. "Nemuritorul" este reflexia "muritorului" si-l are ca samanta . Arborele crescut d samanta   "muritorului" asociat constiintei umane este de aceeasi natura desi pare diferita si se denumeste "nemuritor"- Este expresia diferitului asemenea. care formeaza o axa lineara vibrationala in constiinta cu efectele limitarii  actiunilor  in sferosfera sub forma "razelor" Poate spune cineva ca o raza nu este buna? .

Nu este o judecata de bine si rau, ci releva doua modalitati distincte si omogene in natura  creatiei. Tot ce suntem este actiunea , miscarea sferosferei si potentialului ei creativ care nu poate fi controlat, Tot ce facem este miscarea linearitatii sau razelor sale,. Deconectarea sau discontinuitatea ne 'pune" in rezonanta cu actiunea sferosferei in care "gasim" toate claritatile si raspunsurile necesare ca actiuni armonice cu intregimea sinarhica a organizarii sale, cu bio-logosul ei. Linearitatea ca atitudine  ne individualizeaza si pozitioneaza individul 'nascut in sferosfera" in locul de importanta si autoritate pe care-l are 'prin drept divin sau creator", in locul-spatiu-domeniu al ratiuii sale de a fi.  poate afirma cineva ca o fiinta uman nu este buna? Poti pedepsi pe cineva ca este ?

Fiecare fiinta umana are propriul domeniu al ratiunii sale existentiale unde este "rege"- propriul corp. Nu exista ierarhie intre corpurile umane alta DECAT COMPARATIV INCHIPUITA, dar totusi ceea ce face diferenta evidenta in comportamentul lor este nivelul sau energetic, nivelul radiatiei luminoase, sau stralucirea  propriei constiinte.

Clarvazatorii (perceptii inteligente) releva 8 astfel de niveluri energetice ale constiintei planetare in care cea biologica (a8-a) este "bomboana de pe tortul" exitentei  ca expresie a inteligentei esenta a miscarilor din sferosfera constiintei universale

Vechii preoti (morti de mult) exploratori ai omului ca energie au catalogat pe criterii de importanta arbitrare si fara discernamant aceste nivele si "au pus" constiinta bio logosului universal sau fiinta umana ca cea mai de jos expresie si nivel de energie a constiintei.

Societatea de astazi este efectul acestei sugestii, acestor catalogari si structurari ierarhice arbitrare . . Arbitrare da, dar arbitrarul acesta era o premeditarea unei structuri sociale in care preotii sa aiba pozitia dominanta.

Brahmanii, samanii, preotii sub toate formele culturale cunoscute si-au asigurat privilegiul inchipuit al cunosterii necunoscutului de care se temeau ceilalti interpretandu-l dupa bunul plac si interese, conservandu-si suprematia in societate prin sacrificii umane sau dreptul asupra vietii celuilalt. Sacrificiile nu au incetat nici astazi nimai ca au capatat forme pervers justificate ca 'victime colaterale", "razboaie pentru libertate',  "maximizarea interesului  sau profitului", " apararea drepturilor si libertatilor umane, statului de drept", ritualurile pagane ale "sacrificiilorlor de animale" din mnomentele cosmice perene ale solstitiilor si echinoctiilor ca sacrificiul sub toate formele justificate de acestia  pentru ca sa  se perpetueze reverberandu-se in comportamentul zilnic al individului.

 Omul este alungat prin sacrificarea lui (semnificatia evidenta 'a crucificarii" cristosului in creatie  de catre preotii vremilor lui). Aceasta desconspirare a constiintei umane  conduce la reactia de inlocuire formala a preotilor ca dominanta Observam cum denigrarea obiceiurilor lor vechi de cand e lumea, atacul la pozitia lor de privilegiu, are scopul inlocuirii formale sir pastrarii functiei lor in societate. Trebuie sa se intamplle ceva ca sa nu se schimbe nimic.

Noii  preoti sunt expertii, "proprietarii" cunoasterii, iluminatii, cercetatorii anonimi de la nu stiu ce institut cu faima autoatribuita ; acestia spun omeniri ce si cum trebuie si ce sa faca, cum stau treburile , cum este viitorul si cum sa gandeasca.  "Un expert e un om obisnuit care cu cat vine de mai departe pare sa fie "mai expert ca ceilalti"

In afara acestei tagme functionale, tagma preotilor, in societate exista si functia evolutiva a omenirii,  Vracii si nu preotii intrupeaza functia evolutiva prin calitatea fiintelor renascute in constiinta sferosferei universale a vietii si existentei.

Noii vizionari sau vraci, vindecatori, directori de constiinta, deconectati de miscarea structurilor ierarhice atavice ale trecutului istoric exclusivist, releva piedicile din propria constiinta de sine a omenirii si nu le inlocuiesc cu altele  premeditand necunoscutul , sau ingradind libertatea gandului si aspiratiilor umane cu trebuinte la fel de false ca toate celelalte. " Prima iluzie a omenirii este iluzia nevoii" Din ea decurg toate celelalte.

Ei nu sugestioneaza alte metode sau 'cum-uri", ci releva constiente,  locuri pentru a fi in care fiecare individ sa-si gaseasca ratiunea sa existentiala, propriul domeniu de autoritate  Incultura nacestor meleaguri, "mosia", LOCUL UNDE SA-SI NASCA SI MOSEASCA LA NASTERE PROPRII COPII in ratiunea iubirii, miscarea creativa a sferosferei constiintei ca plenitudine universala a vietii. De la sfanta treime mergem mai departe la sfanta patrime, 1+1=3, izvorul stabilitatii in existenta in care al patrulea este constiinta relatiei respective , relatia in care fiecare este centru fara exceptie sau "in lege". Semnificatia cuvantului  domn este aceea de lege, legea actiunilor sau ordinea lor.

Domn esti doar cand iti stabilesti sau recunoasti propria lege de functionare si o respecti intru totul, INTEGRITATEA PROPRIEI FIINTE. Eu sunt este legea si domnul fiecaruia pe care o incalca  cand se aserveste altor legi  Mijlocul in existenta al legii sau domnului este  iubirea, exprimarea din si in aceasta mareata energie, unica exprimare creativa, inteligenta. Aceasta afirmatie poate fi considerata o utopie sau autoamagire Cine nu traieste , nu cunoaste si cine nu cunoaste isi da cu parerea

Cine traieste sau  cel putin a trait si amintirea trairii inca nu a murit in el, se retine a afirma  opinii fara suport in trairea sa. Cine va experimenta o zi si zi dupa zi exprimarea din si cu iubire in orice interactiune a sa , fie cu sireturile fie cu semenii, va culege ceea ce a cultivat si ceea ce va culege nu va mai trebui cultivat, este mereu cu el. Rutina cunoscuta a cultivarii nemultumirii releva asta; nu mai scapam de ea, este mereu cu noi.

 Este greu, este foarte greu, este greu pentru ca rutina exclusivismului in existenta se constituie intr-un cocon mai dur ca diamantul. Insa mijlocul iubire in existenta nu implica spargerea lui pentru eliberare ci pur si simplu treci prin el eliberabdu-te de rutina acestuia. Inca nu avem cunoasterea a ceea ce va urma , nici in vise nu putem intalni mareata realizare a evolutiei in constiinta elevata a omenirii; Ceea ce intuim este inevitabilitatea ei. Inaintea oricarui rasarit intunericul si frigul se condenseaza; este cantecul de labada al noptii constiintei care anunta rasaritul. Nu va concentrati pe lebede si cantecul lor, bucurativ-a de buna lui vestire.

A treia specie umana sau al trilea val de expansuiune a constiintei dupa  omul de neandertal si homo sapiens este denumit homo sacrus- omul care nu sacralizeaza arbitrar, ci percepe inteligent sacralitatea oricarei existente din creatia universala si a universului intreg.

 Facaturile trecute ale  arbitrarului irational vor fi tratate asa cum sunt, ecoruri amorfe  ca energie si urme istorice a ceea ce nu mai este, amintiri moarte, umbre menite sa releveze stralucirrea unica, fara egal a luminii constiintei umane.

Relatia dintre Om si Lumina este  intimitatea  profunzimilor oricarei relatii. Nu puitem face o distinctie intre om si radiatia electromagnetica a universului, este o intimitate de nesondat senzorial careia ii datoram tot ce suntem, cunoastem si putem face.

Autocorectia ne scote din rutina inconstienta a sfidareii celorlalti