20 februarie 2017

cand stii cine esti nu mai esti.

Unde "se intalnesc" cele doua forte senzatie-sentiment ca efect al simultaneitatii si omogenitatii lor lucrative cand acestea nu se mai tind sa se separe?
Unde se "inatnesc" cand  isi coroboreaza energiile armonios, rational si in aceeasi directie?

Evident ca "prezentul" este campul in care aceasta sincronicitate armonica a fortelor se manifesta. Prezentul este 'vazut" ca o "axa verticala" determinat de punctul singularitate spre care toate fortele tind. Fie pentru "al ocupa si domina", caz in care se lupta pentru putere separandu-se fara succes,  fie pentru a-si exprima natura coerentei si omogenitatii intregimilor existentiale prin coroborarea eforturilor sau rezonanta vibratiilor care le amplifica pe amadoua.  Prezentul "nu exista ' , adica nu este formalizat ci se releva ca "centrul fluid" , taria in care toate esentele existentiale isi reflecta existenta asa cum este ea Este "locul" in care ceea ce exista de un anumit fel pana la el se transforma in alta forma dincolo de el . "Locul in care energia se transforma in materie si materia in energie, etc., locul ce contine totul " care nu se castiga sau pierde, se transforma

 Este "o singilaritate" de neocupat, de nedominat, visul lui Dumnezeu, cea mai mare energie din univers, o singularitate nelocalizata infoenergetic, este peste tot si nicaieri, "locul" in care intreaga creatie se reflecta si transforma prin inoire. "Prezentul" il putem reprezenta lingvistic ca "locul tuturor inoirilor posibile' "energia a carui miscare este inoirea"

Prezentul nu apartine nici cunoscutului denumit, nici necunoscutului nedenumit , este centrul fluid in care cunoscutul si necunoscutul se transforma din unul in celalat reciproc, sincron, omogen si coeziv. Daca vreti, putem afirma ca 'prezentul este gravitatie ca intregime" din care-si ea energia toate manifestarile cinetice cunoscute ale gravitatiei . Totul graviteaza in jurul omului in perceptia sa unica si releva incomensurabilul dar facut lui de sursa sa.

 Reprezentarea matematica (orice reprezentare nu este faptul reprezentat, ci un mijloc al comunicarii faptului ca atare, material didactic) a prezentului este "fractalul de echilibrium universal".

Cand stim cine sau ce suntem, deja nu mai suntem. Aceasta afirmatie este revelatia perenitatii inoirii prin transformarea energiilor si formelor  si ne tine treaza (de veghe) atentia  care releva raspunsurile inteligentei perceptiei  care ne mentin in dinamica transformarilor.


Evident ca "prezentul" este guvernat de inteligenta Radiatia inteligentei in actiune este Asentimentul. Recunoastem ca nu putem realiza ceva daca nu suntem in total asentiment cu ce dorim sa realizam? Recunostem ca atunci cand asentimentul este prezent indiferent  de circumstante realizam ceea ce ne-am propus sa realizam fie ca este o realizare individuala fie circumstantiala?

Ceea ce este   miscarea Asentimentului nu poate fi confundata, in nici un caz, cu miscarea ambitiei sau obsesiei. Ea se manifesta in absenta dinamicii ambitiilor obsedanate. Are dinamica unei pulsatii de o intensitate necunoscuta  iar celui care o traieste i se releva incomensurabila viteza a gandului uman.

In popor reflectarea incetinirii vitezei gandului uman este afirmata sub forma "orice minune tine trei zile" In intensitatea asentimentului "minunea' nu incepe, nu se sfarseste ci traim in ea fara a o putea localiza temporal. Imi place un aforism care afirma 'traim ca niste negustori intr-o lume plina de miracole!!!" Cred ca cel care l-a rostit primul traia Asentimentul si miscarea lui a carei radiatie este mirarea, uimirea.

Asentimentul este 'viata Inteligentei" care guverneaza prezenta unei fiinte umane iar "umanismul" este expresia lui sociala, culturala ."Sa fii domn e o intamplare. sa fii om e lucru mare".


Reinoiesc afirmatia faptului ca toate consideratiile sunt exterioare faptului, ca urmare superficiale,  material didactic al limbajului. Doar "batem saua" fara raspunsul calului. Daca auzim in sangele sau in adn-ul nostru ceva miraculos vom trai prin reverberatia din spatii in spatii a ceea ce am auzit."Rabdarea e prima calitate a zeilor."

Triunitatea individuala pe care ne-am propus a releva explorand continutul cunoscutului din propriile constiinte si perceptie  o putem reprezenta prin cele trei forte simultane si sincrone in actiunea lor

" Viata corpului senzorial sau dinamica Senzatiei ca proces, "viata sufletului" ca dinamica Sentimentului si 'viata Spiritului sau Inteligentei' ca dinamica a Asentimentului. Abordarea axiomatica irationala, ca forte  separate unele de altele,   conduce la coruperea lor si involutie individuala reverberata in toate planurile prin risipirea inutila..

Constienta perceptiei creatoare in domeniul careia actioneaza inteligenta, releva dinamica  inteligentei   ca asentiment,  care guverneaza elegant prezentul, acordul universal al existentei Este "arya marga", calea nobletei in existenta.

 Nobletea nu este apanajul cantitatii de informatii ( poate determina pierderea calitatii unei decizii) , nu este apanajul cantitatii posesiei de mijloace si resurse sau bogatiei materiale. Este dinamica inoirilor formale si regenerarii celulare. Expresia sociala a acestei dinamici este organizarea sinarhica prin simpatie si empatie sau rezonanta la nivele subtile si utile.  La nivel corporal al fiintei umane expresia asentimentului este fiziologia sanatatii.


Este  de asemenea evident ca in religia crestina 'sfanta treime" prin personificarea celor trei forte  ca tata, fiu si sfant duh ale individualitatii constiente si responsabile, s-a obtinut fara sa se doreasca abordarea inconstienta a separarii acestor forte.

 Astfel viata corpului senzorial sau fiul este considerata pacatoasa , ("carnala" desi carnea nu exista decat duoa ce omori o fiinta), si a fost localizata pe "pamant"; Viata sufletului  sau Dumnezeu-tatal a fost amanata pe pamant si alungata intr-un -"rai de dupa moarte",:), !!!- aflat intr-un cer fara stele sau 'astralul", Iar viata Spiritului ,  Dumenzeu Sfantul Huh,  iubirii,  a fost alungata din viata sociala si din politica cetatii si "din cer (gandire) si de pe pamant (fapte, corp)".

Este doar o stare hipnotica a separarii virtuale, imaginare, inchipuite, a ceea ce nu poate fi separat, reflectata de confuziile intelectului.

Are si  conotatia interesului aceasta virtuala si hipnotica separare: In afara acestei inchipuri ne-am putea risipi si bate joc de noi si ceilalti? Am mai putea justifica crimele si afacerile care prospera de pe urma lor?  Am mai putea justifica boala si industria ei? Am mai avea justificari pentru coruperea constiintelor sau manipularea lor? Am mai putea justifica jaful irational al resuselor planetei? Am mai putea justifica ignoranta cu prostia care ne omoara?

Ce ignoram practic altceva decat  desavarsirea primordiala  a originilor ca samanta om si arborele viatii ?.Ce altceva decat plenitudinea indescriptibila de o frumusete si maretie incomensurabila?, Ignoram  uniunea lucrativa  armonica a fortelor constiintei  umane, integritatea sa eistentiala?.

Am asistat la o emisiune stiintifica despre creierul uman si am auzit afirmatia conform carei "creierul uman este expresia unei inteligente incomensurabile si are puterile ei, ca este o minunatie"  Eram consternat sa constat ca nu am vazut un creier uman desprins de restul a ceea ce omul este mergand pe strada. De ce "omul de stiinta" nu mergea mai departe si afirma ca fiinta umana este de o inteligenta incomensurabila cu puteri incomesurabile si o maretie? Pai daca facea aceste afirmatii relevante oricarei fiinte umane indiferent de comportamentul sau din moment ce fiecare are creier, mai putea justifica organizarea sociala si viziunea ei una cu faptele sale? Ne privim unii pe ceilalti in constiinta minunii care suntem si respectului reciproc?Suntem tratati ca "minuni" sau drept contribuabili, consumatori, sau alte atribute, pacienti, etc.?

Desigur ca separea prin personificare a sfintei treimi se vroia accesibila unui mediu fiintial ignorant , adormit in constiinta sa care "imprumuta" constiente exterioare atributive fara  le putea si manifesta doar pentru ca nu au alta energie decat cea a inchipurilor  din care se hranesc.

Domnul (legea fiintei) nostru Cristos prin 'Eu vin de la Tatal si cu el Unul sunt" exprima sfanta treime a uniunii celor trei forte in actiunea creatiei. Observam ca aceasta afirmatie se potriveste fiecaruia, este universal valabila? (analizati asta biologic, arborele este samanta lui?)

Elementul treimii dinamice este in afirmatie unitatea semintei cu arborele, a tatalui cu fiul. In orice explorare stiintifica sau psihica (prin care cunoastem cu mintea, direct fara alte instrumente decat propriul corp),  fara aceasta "unitate" ca reprezentare a intregimilor inseparabile la orice nivel al existentei universale, putem avea intelesul ratiunii existentiale a ceea ce exploram?

 Einstein sustinea idee conform careia  experienta este una cu experimentatorul si a ramas cunoscuta mirarea revelatiei sale sub forma "acestea-s zarurile cu care arunca Dumnezeu!!!" referindu-se la instrumentele experientei  si guvernanta necunoscutului asupra rezultatelor ei fara de care nimic nou nu se eleveaza constiintei.

 Intre filosofi se consfintea aparteneta la comunitatea lor doar daca se inventa un nou concept filosific; aduceai ceva nou bagajului filosofiei prin explorarea mentala.

 Nu exista libertate fara iubire si nici iubire fara libertate- este o triunitate care releva  sincronicitatea polarizarii inteligentei in perceptia iubirii si libertatii a caror miscare launtrica sau  fluid subtil este.

Libertatea este o reprezentare a naturii constiintei iar iubirea reprezentarea naturii creatiei vii.

Tridimensionarea volumelor sau spatiilor exprimate in creatie determina un camp de actiune inteligenta prin care toate dimesiunile pot fi reflectate si intelese ca expresii ale unei unice esente creative a universului care ii confera stabilitate, echilibrul dinamic armonic al manifestarilor sau interactiunilor in univers si om 

Termenul de "om" nu se refera la o idee sau concept ci la un fundament esenta  al transformarilor existentei. 

In civilizatia vedica 'Om' era reprezentare lingvistica cu semnificatia pe care astazi o dam cuvantului "Dumnezeu' si orice propozitie incepea cu acest cuvant folosit intotdeauna la timpul prezent persoana I-a. era  mesajul faptului ca toate cele ce sunt din dumnezeu sunt exprimate "Om Mani Padme Hum" era salutul adresat in minte divinitatii din fiecare fiinta umana; recunoasterea "tacuta" in sensul neverbalizarii , neingradirii  acesteia  prin opozitia consideratiilor sau contestarilor exterioare interpretative in cazul cand individul nu era constient de sine.

Musulmanii au constienta 'unei rugaciuni  continui"; oare la ce se refera? Daca este "tacuta" , suntem constienti de rugaciunea noastra continuua?  Exista ceva continuu in gandirea noastra? Nu mai cand discontinuitatea este relevata putem raspunde  Este ceva de explorat in campul constiintei noastre cu atentia si ne conduce spre o mareata uimire!!

Vin si plec stand pe loc in prezenta mea- pradoxul relativitatii miscarii si reposului simultan polarizate. Omul teraformeaza energia univerului oriunde se afla regenerand-l Ceea ce este in gandire "Phoenix", este in univers omul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu