Cum nu trebuie si cum nu e bine cunoaste toata lumea. Cum e bine si cum trebuie nu cunoaste lumea. Argumentul este ca fiecare face ce cunoaste si ce cunoaste este la vedere.
Ce este la vedere este cunoastere. Din moment ce revendicarile lui "cum ar trebuie sa fie si cum ar fi bine" nu sunt la vedere pentru ca nu ar mai fi revendicari, inseamna ca nu este cunoastere. Din moment ce nu este cunoastere nu este facut. Iata un argument care sa motiveze si sa releve imensa utilitate a individului uman in fata respectivei provocări de a scoate din necunoscut binele exprimand aspiratiile sale. Chiar daca facem ceva bine, nemultumirea unei virtuale "se poate si mai bine" se inscrie in evidenta faptului ca ce cunoastem si facem nu e bine sau suficient de bine si cum ar trebui.Obsesia perfectiunii releva constiinta propriei imperfectiuni.
Cunoaterea psihologica a lui "cum nu trebuie si nu e bine" ne este reflectata de ceilalti si presupunem fara suport ca ceea ce noi facem este ce trebuie si este bine. Nu va mai inchipuiti! Autoreflectarea propriilor fapte si atitudini , sau a propriei gandiri, va releva lipsa de substanta a presupunerii respective.Teama de necunoscut ne determina sa nu-l acceptam si astfel împărțim psihologic cunoasterea in doua, una buna si una rea.
Conflictul din interiorul cunoasterii dintre cele doua consideratii arbitrare despre, este expresia luptei pentru putere. Seamana cu jocul X si O in care daca jucatorii sunt atenti nu exista castigator, se poate juca la nesfarsit. Acesta este conflictul interior cunoscutul dialog interior.ce as putea sa-mi spun fara sa cunosc dinainte de a spune?.
Acest paradox releva inutilitatea conflictului din launtru cunoasterii a celor doua categorii stabilite arbitrar, a cum trebuie si cum nu trebuie. Indoiala este expresia psihologica care se reflecta si conserva in urma conflictului launtric.
Indoiala ne pune in situatia de a alege intre cele doua consideratii, altfel nu putem actiona. Dar dupa o actiune a unei structuri categorie din gandire pe care ne concentram atentia pentru a exprima , sau a ce trebuie sau a ce nu trebuie, in mod invariabil si fara efortul concentrarii noatre, cealalta categorie se exprima. Acest evident proces de exprimare completa si a ce consideram ca trebuie si e bine si a ce nu consideram asa, ne da impresia unei separari interioare ca doi sau a unei dominatii externe asupra noastra; aceea care ne pune sa facem ce nu trebuie si ce nu vroiam sa facem, adica dracu'. Nimic mai comic decat aceste consideratii la fel de arbitrare ca si sursa lor.
Cunoasterea e o evidenta intregime iar impartirea psihologica arbitrara in parti conduce la blocarea ei intr-o miscare circulara vicioasa in raport cu ea. Conflictul interior provocat in cunoastere inceteaza cand apare distinctia dintre cunoscut si necunoscut, cunoasterea inceteaza conflictul launtric si mintea se constientizeaza ca ceea ce este, o intregime care inglobeaza necunoascul si cunoscutul (ce trebuie si ce nu trebuie sa fie) ca fundatii ale existentei sale. Cunoscutul sau ce este denumit, memorat si conservat in expresie fizica formala sau de miscare isi pierde din importanta de sine in fata revelatiei imensitatii de explorat la dispozitie, imensitate care asteapta a fi denumita spre inoirea si evolutia cunoasterii prin cocreatie.. Cunoscutul si necunoscutul sunt la "egalitate" in dinamica lor. Paradoxul asemanatorului diferit si al diferitului asemanator releva intregiimea sau indestructibila unicitate a spiritului si universului fizic exprimat.
Aceasta constienta relevata dintotdeauna este fundatia oricaror invataturi spirituale, fiosofice sau psihologice, stiintifice sau instrumentale. In artele martiale trebuia sa te identifici cu arma ta, in stiinta cu experienta, in explorare cu domeniul explorat, in constiinta cu unicul continator necontinut, in societate cu fiecare membru al ei, etc, invataturi care conduceau prin practicare la intruparea lor sau la adevarul a ceea ce este dupa care deveneai activ in arta respectiva sau maiestrie..In explorarea necunoscutului si relevarea cunoscutului simpatia si empatia sunt abilitati subspatiale ale cunoasterii directe.
Corpul uman este cel mai măreț edificiu al explorării, senzorialul bilogic desăvârșit este de o calitate perceptiva ce excede orice aparat sau instrument imaginat ca mijloc in explorare. Instrumentele pot releva calitati a ceea ce este cunoscut sau facut dar nu pot explora necunoscutul spre inoirea cunoasterii in orice domeniu. Interpretarea si intelegerea informatiilor obtinute prin folosirea instrumentelor tot in fata constiintei umane sunt elevate spre a fi intelese si folosite.dar acele informatii se pot revela si direct . Dezvoltarea productiei de instrumente este direct proportionala cu diminuarea capacitatilor senzoriale perceptive ale individului uman iar cei care isi refac sau vindeca corpul sunt considerati extrasenzoriali, consideratie care reflecta degradarea senzoriala a masei mari a indivizilor.
Sensibilitatea este mai mult decat un telescop de pe orbita planetei dar prin intepretarea personala a informatiilor culese prin acest mijloc natural, este transformat in fragilitate emotionala , instabilitate psihologica.Oamenii sensibili sufera mult pentru ca ei percep suferinta produsa pe planeta dar se confunda cu ea prin interpretare sau asociere cu persoana, absorbind suferinta. Blocajul in cunoastrea directa este determinat de procesul arbitrar al autoindentificarii sau " a lua totul la modul personal", ceea ce produce cunoscuta importanta de sine inchipuita. Copiii nu se identifica si dinamica gandirii lor este de 5 ori mai mare ca a unui adult. Viteza gandirii este determinanta in cunoasterea directa, raspuns punstual si relevant circumstantei prezente in perceptia individului. Copiii au comportamente care uimesc sau revolta maturii uneori; dar asta doar pentru ca adultii nu mai pot percepe si nu au dinamica gandului la aceeasi intensitate cu a copiilor. Maturii traiesc in urma evenimentelor, copii simultan sau inaintea lor. Se spune ca doar copii au viata inainte. Copii sunt veseli, rad si se distrează permanent pentru; cunoasterea prin perceptie directa are unor si este distractiva
Dar "modelul de viata" inoculat cu cerbicie prin îmbâcsirea memoriei lor cu informatiile consumate deja si irelevante prezentului lor, ii conduce la pierderea vitezei de gândire sau procesare inconștienta a informatiilor din mediu si raspunsul lor devine atavic oricaror circumstante concrete in care isi desfasoara activitatea, Paradoxal comportamentul lor este opus asteptarilor parintesti sau a educatorilor.
O reforma reala in educatie nu va apărea decat atunci cand se va pune accent pe intelegere si nu pe acumulare de informatii, pe abilitati si nu pe evaluari care stabilesc categorii si ierarhii irelevante.Educatia nu insemna programare lucrativa ci elevare si relevare a fiintelor. Opozitia la educatie este identica cu opozitia la programare arbitrara. Cand procesul educational se va directiona pe elevarea fiintei si revelarea abilitatilor nici un copil nu se va opune pentru ca va fi pus sa faca ceea ce ii place cel mai mult sa faca, sa se joace. Altfel opozitia la modelele de educatie si existenta se concretizeaza in manipularea de catre copii a modelelor opuse celor impuse,
In fapt sunt alte forme ale acelorasi modele, denumite antisociale.Un copil ce este suspus si aspira modelele impuse educational, cu timpul devine la fel de antisocial , de izolat de societate, de handicapat emotional si revoltat fata de societate ca si ceilati copiii, cei care au refuzat educatia.. Numai ca mijloacele lor de revolta impotriva societatii sunt amplificate de cunoasterea ingurgitata: de stiinta si ajung mari creatori de arme de distrugere in masa , de constiinta si ajung creatori de sisteme de terorizare si supunere, manipulare psihologica a multimilor ca raspuns la refuzul societatii asa cum este ea., ca razbunare pentru ce au fost invatati sa fie. Acest comportament al razbunarii constiintelor pe ceilalti pentru deformarile la care au fost supuse si pentru ce le-a fost refuzat in existenta, inceteaza prin elevare sursa iertarii de sine si a celorlalti , sau cum se mai spune iesirea din "umbra" vinovatiei
Cunoasterea stiintifica nu se identifica cu armele noi si soficticate create in laboratoare. Stiinta este expresia constiintei si fara constienta propriului sine de sine statator reelevat de evidenta intregimii si sinarhiei existentiale a sistemelor biologice, de evidenta organizarilor functionale simpatice, vom fi mereu aruncati in entropia sistemelor conflictului din gandire si cunoastere a caror sursa si efect este ierarhia ca sistem al arbitrarului irational si morbid prin consecinte.
Evidenta umorului cunoasterii luata separat ca parte distincta in perceptie si fluxul curgator al evolutiei sale, se releva prin productia de secrete. Secretul este un fel de necunoscut cunoscut de producatorul lui. Secretul releva evidenta faptului ca, fără Necunoscut Cunoasterea nu functioneaza In lipsa necunoscutului asa cum este el, sau a ignorarii lui din teama de viata, gandirea fragmentata arbitrar produce un necunoscut formal denumit secret. Acesta preia functiile necunoscutului si astfel "ce trebuie si ce nu" sa poata exista si functiona.. Gluma este evidenta pentru ca secretul fiind productia gandirii este cunoscut ei. Secretul este doar pretul platit ca sa fii important in ochii celorlalti, pentru ca nu ai nici o importanta in proprii ochi.
Fara secrete serviciile secrete si-ar pierde pâinea. Acelasi lucru s-ar intampla si daca necunoscutul ar fi evident prezent in perceptia noastra. In acest caz explorarea stiintifica ar lua caimacul in societate serviciilor Cand nu este explorare stiintifica este cercetare instrumentala si instrumentele devin arme in conflictul planetar imaginat de o fragmentare arbitrara a gandirii umane rau intentionata si mentinuta de religiile profitului si exclusivismul violent..Unde este o religie este si un conflict, nu? Dogma profitului nu difera de orice alta dogma religioasa.
Cunoscutul se dizolva in necunoscut si necunoscutul se exprima in cunoastere. Tot ce cunoastem este necunoscut si necunoscutul este tot ce putem cunoaste; Incognoscibilul ca termen este trelevant vietii, este doar o iluzie conceptuala nascuta din abordarea in parti a ceea ce este, adica cunoscutul- necunoscut in dinamica, sau misterul existentei si vietii ca esente si procese fundamenale universului in intregul sau modelat si nemodelat inca. Cand misterul se exprima direct, dam peste o minune , iar minunea este expresia celei mai inalte stiinte sau cunoasteri.
O alta denumire data necunoscutului care releva tema in fata sa, este denumirea de "moarte" Ce este dupa moarte se spune ca nu cunoste cineva si asta este necunoscutul. Teama de moarte sau necunoscut ne determina sa-l umplem cu tot felul de inchipuri, viata de dupa moarte, judecata de apoi, raiul si iadul de dupa moarte, si multe alte traditii culturale locale vin sa umple necunoscutul cu tot felul de inchipuiri ale lui. Dar ce este in necunoscut, este necunoscut evident si face inutile orice inchipuri referitoare la. Fara teama de necunoscut am descoperi ca necunoscutul ne mai salvează încă. Unii se sinucid vrând sa mearga in inchipuirile raiului cu care au umplut necunoscutul, altii mor "de moarte buna" apropiindu-se tiptil tot de necunoscut Ne temem de necunoscut dar cautam in el scaparea de suferinta psihologica si fiziologica provocata de durerea ca lumea nu este asa cum ar trebui sa fie, in fapt de refuzul lumii asa cum este ea. Dar evidenta ne releva posibilitatea de a face lumea si ca lumea e doar complexitatea nascuta dintr-un element minor, relatia dintre indivizii ei. Acest mic detaliu samanta a lumii releva si putința fiecăruia de a relationa dupa cum el doreste sa fie lumea, fără sa copieze relatia 'lumii care a fost' gandita asa cum o percepe- cunoscutul donchihotism prin care nu esti orb daca vezi lumea asa cum este dar ai libertatea sa o vezi si cum ti-ar place sa fie, o lume a zeilor si zeițelor universului in exprimare cocreativa. Ce creeaza zeii e treaba fiecaruia si fiecare are treaba sa, nu se impiedica unii de sau in treaba altora. Cand nimeni nu are o treaba se incurca de treaba celorlalti si se ocupa cu ce nu e treaba lor. Lenesul revendica intotdeauna ca "cineva trebuie sa faca ceva!" si astfel cineva este cea mai importanta inexistenta de pe planeta.
Ce este la vedere este cunoastere. Din moment ce revendicarile lui "cum ar trebuie sa fie si cum ar fi bine" nu sunt la vedere pentru ca nu ar mai fi revendicari, inseamna ca nu este cunoastere. Din moment ce nu este cunoastere nu este facut. Iata un argument care sa motiveze si sa releve imensa utilitate a individului uman in fata respectivei provocări de a scoate din necunoscut binele exprimand aspiratiile sale. Chiar daca facem ceva bine, nemultumirea unei virtuale "se poate si mai bine" se inscrie in evidenta faptului ca ce cunoastem si facem nu e bine sau suficient de bine si cum ar trebui.Obsesia perfectiunii releva constiinta propriei imperfectiuni.
Cunoaterea psihologica a lui "cum nu trebuie si nu e bine" ne este reflectata de ceilalti si presupunem fara suport ca ceea ce noi facem este ce trebuie si este bine. Nu va mai inchipuiti! Autoreflectarea propriilor fapte si atitudini , sau a propriei gandiri, va releva lipsa de substanta a presupunerii respective.Teama de necunoscut ne determina sa nu-l acceptam si astfel împărțim psihologic cunoasterea in doua, una buna si una rea.
Conflictul din interiorul cunoasterii dintre cele doua consideratii arbitrare despre, este expresia luptei pentru putere. Seamana cu jocul X si O in care daca jucatorii sunt atenti nu exista castigator, se poate juca la nesfarsit. Acesta este conflictul interior cunoscutul dialog interior.ce as putea sa-mi spun fara sa cunosc dinainte de a spune?.
Acest paradox releva inutilitatea conflictului din launtru cunoasterii a celor doua categorii stabilite arbitrar, a cum trebuie si cum nu trebuie. Indoiala este expresia psihologica care se reflecta si conserva in urma conflictului launtric.
Indoiala ne pune in situatia de a alege intre cele doua consideratii, altfel nu putem actiona. Dar dupa o actiune a unei structuri categorie din gandire pe care ne concentram atentia pentru a exprima , sau a ce trebuie sau a ce nu trebuie, in mod invariabil si fara efortul concentrarii noatre, cealalta categorie se exprima. Acest evident proces de exprimare completa si a ce consideram ca trebuie si e bine si a ce nu consideram asa, ne da impresia unei separari interioare ca doi sau a unei dominatii externe asupra noastra; aceea care ne pune sa facem ce nu trebuie si ce nu vroiam sa facem, adica dracu'. Nimic mai comic decat aceste consideratii la fel de arbitrare ca si sursa lor.
Cunoasterea e o evidenta intregime iar impartirea psihologica arbitrara in parti conduce la blocarea ei intr-o miscare circulara vicioasa in raport cu ea. Conflictul interior provocat in cunoastere inceteaza cand apare distinctia dintre cunoscut si necunoscut, cunoasterea inceteaza conflictul launtric si mintea se constientizeaza ca ceea ce este, o intregime care inglobeaza necunoascul si cunoscutul (ce trebuie si ce nu trebuie sa fie) ca fundatii ale existentei sale. Cunoscutul sau ce este denumit, memorat si conservat in expresie fizica formala sau de miscare isi pierde din importanta de sine in fata revelatiei imensitatii de explorat la dispozitie, imensitate care asteapta a fi denumita spre inoirea si evolutia cunoasterii prin cocreatie.. Cunoscutul si necunoscutul sunt la "egalitate" in dinamica lor. Paradoxul asemanatorului diferit si al diferitului asemanator releva intregiimea sau indestructibila unicitate a spiritului si universului fizic exprimat.
Aceasta constienta relevata dintotdeauna este fundatia oricaror invataturi spirituale, fiosofice sau psihologice, stiintifice sau instrumentale. In artele martiale trebuia sa te identifici cu arma ta, in stiinta cu experienta, in explorare cu domeniul explorat, in constiinta cu unicul continator necontinut, in societate cu fiecare membru al ei, etc, invataturi care conduceau prin practicare la intruparea lor sau la adevarul a ceea ce este dupa care deveneai activ in arta respectiva sau maiestrie..In explorarea necunoscutului si relevarea cunoscutului simpatia si empatia sunt abilitati subspatiale ale cunoasterii directe.
Corpul uman este cel mai măreț edificiu al explorării, senzorialul bilogic desăvârșit este de o calitate perceptiva ce excede orice aparat sau instrument imaginat ca mijloc in explorare. Instrumentele pot releva calitati a ceea ce este cunoscut sau facut dar nu pot explora necunoscutul spre inoirea cunoasterii in orice domeniu. Interpretarea si intelegerea informatiilor obtinute prin folosirea instrumentelor tot in fata constiintei umane sunt elevate spre a fi intelese si folosite.dar acele informatii se pot revela si direct . Dezvoltarea productiei de instrumente este direct proportionala cu diminuarea capacitatilor senzoriale perceptive ale individului uman iar cei care isi refac sau vindeca corpul sunt considerati extrasenzoriali, consideratie care reflecta degradarea senzoriala a masei mari a indivizilor.
Sensibilitatea este mai mult decat un telescop de pe orbita planetei dar prin intepretarea personala a informatiilor culese prin acest mijloc natural, este transformat in fragilitate emotionala , instabilitate psihologica.Oamenii sensibili sufera mult pentru ca ei percep suferinta produsa pe planeta dar se confunda cu ea prin interpretare sau asociere cu persoana, absorbind suferinta. Blocajul in cunoastrea directa este determinat de procesul arbitrar al autoindentificarii sau " a lua totul la modul personal", ceea ce produce cunoscuta importanta de sine inchipuita. Copiii nu se identifica si dinamica gandirii lor este de 5 ori mai mare ca a unui adult. Viteza gandirii este determinanta in cunoasterea directa, raspuns punstual si relevant circumstantei prezente in perceptia individului. Copiii au comportamente care uimesc sau revolta maturii uneori; dar asta doar pentru ca adultii nu mai pot percepe si nu au dinamica gandului la aceeasi intensitate cu a copiilor. Maturii traiesc in urma evenimentelor, copii simultan sau inaintea lor. Se spune ca doar copii au viata inainte. Copii sunt veseli, rad si se distrează permanent pentru; cunoasterea prin perceptie directa are unor si este distractiva
Dar "modelul de viata" inoculat cu cerbicie prin îmbâcsirea memoriei lor cu informatiile consumate deja si irelevante prezentului lor, ii conduce la pierderea vitezei de gândire sau procesare inconștienta a informatiilor din mediu si raspunsul lor devine atavic oricaror circumstante concrete in care isi desfasoara activitatea, Paradoxal comportamentul lor este opus asteptarilor parintesti sau a educatorilor.
O reforma reala in educatie nu va apărea decat atunci cand se va pune accent pe intelegere si nu pe acumulare de informatii, pe abilitati si nu pe evaluari care stabilesc categorii si ierarhii irelevante.Educatia nu insemna programare lucrativa ci elevare si relevare a fiintelor. Opozitia la educatie este identica cu opozitia la programare arbitrara. Cand procesul educational se va directiona pe elevarea fiintei si revelarea abilitatilor nici un copil nu se va opune pentru ca va fi pus sa faca ceea ce ii place cel mai mult sa faca, sa se joace. Altfel opozitia la modelele de educatie si existenta se concretizeaza in manipularea de catre copii a modelelor opuse celor impuse,
In fapt sunt alte forme ale acelorasi modele, denumite antisociale.Un copil ce este suspus si aspira modelele impuse educational, cu timpul devine la fel de antisocial , de izolat de societate, de handicapat emotional si revoltat fata de societate ca si ceilati copiii, cei care au refuzat educatia.. Numai ca mijloacele lor de revolta impotriva societatii sunt amplificate de cunoasterea ingurgitata: de stiinta si ajung mari creatori de arme de distrugere in masa , de constiinta si ajung creatori de sisteme de terorizare si supunere, manipulare psihologica a multimilor ca raspuns la refuzul societatii asa cum este ea., ca razbunare pentru ce au fost invatati sa fie. Acest comportament al razbunarii constiintelor pe ceilalti pentru deformarile la care au fost supuse si pentru ce le-a fost refuzat in existenta, inceteaza prin elevare sursa iertarii de sine si a celorlalti , sau cum se mai spune iesirea din "umbra" vinovatiei
Cunoasterea stiintifica nu se identifica cu armele noi si soficticate create in laboratoare. Stiinta este expresia constiintei si fara constienta propriului sine de sine statator reelevat de evidenta intregimii si sinarhiei existentiale a sistemelor biologice, de evidenta organizarilor functionale simpatice, vom fi mereu aruncati in entropia sistemelor conflictului din gandire si cunoastere a caror sursa si efect este ierarhia ca sistem al arbitrarului irational si morbid prin consecinte.
Evidenta umorului cunoasterii luata separat ca parte distincta in perceptie si fluxul curgator al evolutiei sale, se releva prin productia de secrete. Secretul este un fel de necunoscut cunoscut de producatorul lui. Secretul releva evidenta faptului ca, fără Necunoscut Cunoasterea nu functioneaza In lipsa necunoscutului asa cum este el, sau a ignorarii lui din teama de viata, gandirea fragmentata arbitrar produce un necunoscut formal denumit secret. Acesta preia functiile necunoscutului si astfel "ce trebuie si ce nu" sa poata exista si functiona.. Gluma este evidenta pentru ca secretul fiind productia gandirii este cunoscut ei. Secretul este doar pretul platit ca sa fii important in ochii celorlalti, pentru ca nu ai nici o importanta in proprii ochi.
Fara secrete serviciile secrete si-ar pierde pâinea. Acelasi lucru s-ar intampla si daca necunoscutul ar fi evident prezent in perceptia noastra. In acest caz explorarea stiintifica ar lua caimacul in societate serviciilor Cand nu este explorare stiintifica este cercetare instrumentala si instrumentele devin arme in conflictul planetar imaginat de o fragmentare arbitrara a gandirii umane rau intentionata si mentinuta de religiile profitului si exclusivismul violent..Unde este o religie este si un conflict, nu? Dogma profitului nu difera de orice alta dogma religioasa.
Cunoscutul se dizolva in necunoscut si necunoscutul se exprima in cunoastere. Tot ce cunoastem este necunoscut si necunoscutul este tot ce putem cunoaste; Incognoscibilul ca termen este trelevant vietii, este doar o iluzie conceptuala nascuta din abordarea in parti a ceea ce este, adica cunoscutul- necunoscut in dinamica, sau misterul existentei si vietii ca esente si procese fundamenale universului in intregul sau modelat si nemodelat inca. Cand misterul se exprima direct, dam peste o minune , iar minunea este expresia celei mai inalte stiinte sau cunoasteri.
O alta denumire data necunoscutului care releva tema in fata sa, este denumirea de "moarte" Ce este dupa moarte se spune ca nu cunoste cineva si asta este necunoscutul. Teama de moarte sau necunoscut ne determina sa-l umplem cu tot felul de inchipuri, viata de dupa moarte, judecata de apoi, raiul si iadul de dupa moarte, si multe alte traditii culturale locale vin sa umple necunoscutul cu tot felul de inchipuiri ale lui. Dar ce este in necunoscut, este necunoscut evident si face inutile orice inchipuri referitoare la. Fara teama de necunoscut am descoperi ca necunoscutul ne mai salvează încă. Unii se sinucid vrând sa mearga in inchipuirile raiului cu care au umplut necunoscutul, altii mor "de moarte buna" apropiindu-se tiptil tot de necunoscut Ne temem de necunoscut dar cautam in el scaparea de suferinta psihologica si fiziologica provocata de durerea ca lumea nu este asa cum ar trebui sa fie, in fapt de refuzul lumii asa cum este ea. Dar evidenta ne releva posibilitatea de a face lumea si ca lumea e doar complexitatea nascuta dintr-un element minor, relatia dintre indivizii ei. Acest mic detaliu samanta a lumii releva si putința fiecăruia de a relationa dupa cum el doreste sa fie lumea, fără sa copieze relatia 'lumii care a fost' gandita asa cum o percepe- cunoscutul donchihotism prin care nu esti orb daca vezi lumea asa cum este dar ai libertatea sa o vezi si cum ti-ar place sa fie, o lume a zeilor si zeițelor universului in exprimare cocreativa. Ce creeaza zeii e treaba fiecaruia si fiecare are treaba sa, nu se impiedica unii de sau in treaba altora. Cand nimeni nu are o treaba se incurca de treaba celorlalti si se ocupa cu ce nu e treaba lor. Lenesul revendica intotdeauna ca "cineva trebuie sa faca ceva!" si astfel cineva este cea mai importanta inexistenta de pe planeta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu