adaptarea

Supravietuirea ca  si concept implica  axioma vietii ca taram al confruntarilor si adaptarilor la acest mediu conflictual pentru  a-ti conserva existenta.

Acest concept viziune se autojustifica prin experienta insecuritatii personale . In aceasta viziune suntem vulnerabili si permanent atacati, situatie care genereaza doua comportamente de baza. Comportamentul razboinicului care ataca ca sa se apere si conserve- omoara (metaforic si la propriu) sa nu fii omorat- si comportamentul luptatorului- evita orice forma de conflict, pacifica.-. Razboinicul dezvolta forta fizica si tehnica omorului, iar luptatorul inteligenta, creativitatea. Neangajarea in conflicte este o arta foarte rafinata si dificila, implica forta psihica si inspiratie, prezenata totala in circumstante, in constienta rutinei lor, anticipatie si raspuns punctual. Arta pacificarii si talentul de a virusa orice scenariu conflictual evidentiind situatii inedite si neasteptate, bulverseaza rutina razboinicului asemenea unui virus de calculator. Cand in fata razboinicului apar situatii care ies din rutina sa , nu le poate procesa, informatiile ce exced domeniul sau ingust si intreg sistemul sau de actiune este blocat. Arta creerii de surprize este arta luptatorului ce implica  dinamica si viteza a gandirii care atinge primordialitatea vitezei gandului uman, care  a fost incetitnit in timp de manipularile informationale si impovararea memoriei cu informatii inutile. Razboinicul si luptatorul sunt mereu in fata necunoscutului. Primul il premediteaza periculos si ca atare teama ii domina actiunile, iar cel de-al doilea nu-l premediteaza in nici un fel si ii exploateaza potentialul creator eliberat de premeditarile sale drept sursa a inspiratiilor sale. Luptatorul se misca in necunoscut in acord cu el ca un adevarat explorator responsabil ce lasa sa I se releve singure secretele lui. Razboinicul abordeaza ca un aventurier domeniul necunoscutului suportand reactiile acestuia vis a vis de ambitiile si definitiile sale. Astfel ‘victoriile razboinicului” sunt efemere, se pierd odata cu obtinerea lor, iar starea de insecuritate se perpetueaza. Luptatorul ajunge la un moment dat sa perceapa o Co-incidenta intre intentie si actiunea necunoscutului care-l elibereaza de povara insecuritatii transformandu-si experienta intr-un joc fara reguli altele decat cele stabilite de el insusi. Acesta percepe teama ca o atitudine gresita in orice circumstante si invata sa o foloseasca ca pe o trambulina spre orizontul nemarginirii fiintiale. Supravietuirea presupune adaptare si am sa spun povestea ei asa cum o vad eu spre ai releva semnificatia.
Odata un banc de pesti din ocean s-a trezit purtati pe cursul unui fliuviu cu apa dulce. Conditiile noi pentru ei erau complet nefavorabile si in mod normal ar fi trebuit sa piara; dar… s-au adaptat. In noul mediu nu puteau vedea , erau in intuneric si cu timpul si-au pierdut si ochii traind pe fundul apelor, hranindu-se din mocirla. S-au adaptat, dar adaptarea i-a transformat in ceva hidos. Oare vor mai putea ei vreodata sa vada lumina soarelui? Asta este parerea mea despre adaptare si efectele ei. De cate ori incercam sa ma adaptez pierdeam din mine cate ceva pana am ajuns sa nu ma mai recunosc . Aceasta situatie determina comportamentul luptatorului, al celui care nu se adapteaza si-si pastreza “salbaticia” libertatii sale fara sa o opuna mediului. El este singur in fericirea de a fi singur, fericirea necunoscuta a anomimatului.Esecul in existenta pe care il denumim moarte, tinand cont de modelarea cunoscuta a existentei sub toate aspectele ei, nu mai pare a fi un esec la propriu. Esecul pare a fi  succesul pe spinarea celorlalti, succesul controlului si dominatiei in existenta. Cand esuezi, luptatorul launtric , luptatorul pacii isi incheie opera recreativa pe un alt nivel de expresie existentiala si frumusete imbogatind existenta tuturor. Invatati suntem orice, dar mereu descoperinti suntem in fata evenimentelor cu adevarat importante in viata al caror centru este pro-creatia. Evolutia la propriu este miscarea spre expresia unei fiinte desavarsite, a da nastere in acord cu conceptia imaculata relevata tuturor de experienta si informatia din cartea vietii. O fiinta evoluata prin nasterea sa va determina implicit evolutia societatii umane si nu poate fi realizata decat in mediul primordial al naturii terestre nepervertit de degradarea sa prin minciuna evolutiei reflectata in evolutia tehnologiei sau artificializarii mediului existential. Un mediu mecanic face gandirea mecanica, rutiniera, si structurile create de o astfel de gandire sunt inchisori mecanice fara alta evolutie decat cea a limitarii si handicaparii fiintelor aservite unui astfel de rutine. Comoditatea existentei intretinuta tehnologic isi bate joc de realitatea “carnii” , de ratiunea vietii a carei tehologie este biologica – ratiunea viului. Procreerea a fost interpretata ca suport al perpetuarii speciilor si ca urmare al supravietuirii prin adaptare iar consecintele acestei directii din gandire sunt hidosenia societatii rezultate . Procreerea este punctul central al evolutiei umane , a renaste  fiinta in conditiile sale primordiale iar pentru asta avem de refacut condtiile si ecosistemul primordial terestru, puritatea aerului si a apei, vitalitatea stratului biologic al pamantului, diversitatea miasmelor vegetatiei si celorlalte expresii vii ale planetei. Intr-un astfel de mediu omul va reflecta in comportament si atitudine armonia plenitudinii si frumusetii indescriptibile a planetei ,raiul nostru al tuturor. Evolutia biologica a expresiei umane va determina calitati si capacitati de explorare a universleului prin mijloacele biologice ale corpului uman fara sa afecteze necunoscutul prin aventura tehnica iresponsabila. Veti spune : ce vina are tehnologia, dar eu va intreb, cu ce pret se sutine ea si daca sunteti dispusi sa-l platiti, daca raportul pret calitate este favorabil voua. Evident ca plata inseamna doar dependenta si intretinere , pierderea bucuriei datorata rutinei si degradare in final sau esec existential. Intrebarea mea este daca merita sa muriti de dragul evolutiei tehnologiei? Cand esti constient de pret, mai esti dispus sa-l platesti? Asta nu inseamna ca promovez eternitatea care este aceeasi capcana a supravietuirii si adaptarii la moartea gandirii voastre ci ca in absenta rutinei cunoscute, ceva nou se releva, acea miscare care face totul ‘ din nou”. Inoirea dinamica este adevarata dinamica a gandirii si ea poate vindeca, iar conceptele de viata si moarte isi pierd orice relevanta. Omul este zeulsi zeita inceputului si al sfarsitului ,vine si pleaca stand mereu in prezenta sa, Cand prezenta este armonioasa sau sanatoasa, casa trupului sau este palatul recreat cu “miliardul” virginitatii si tineretii sale de care povesteam anterior. Copilul caruia ii da nastere fiecare cuplu uman este palatul viu al renasterii sale. Omul nu mai este o interpretare a faptelor care nu-I apartin ci este dragostea dintre cele doua expresii fiitiale ale sale, barbatul uman si femeia umana, max de dinamica si max de receptivitate. Energia mareata a iubirii este singura miscare creativa in univers, “unicul” in expresia sa creativa. Ca unii ii spun imensitate, altii nimic, sau totul, nu are importanta ,doar faptul ca exista si imbraca intreaca creatie continand-o ca sine de sine statator. Multi se intreaba ce se intampla dupa moarte. Raspunsul meu este ca “nimic’ nu se intampla, ca totul se intampla in existenta si este un motiv foarte motivant sa ne-o asumam fara sa asteptam ceva de la dumnezeu, sau extraterestri, sau orice sau care altceva, decat propria atitudine si comportament.Responsabilitatea este o pozitie in care te situezi in viata, aceea in care orice se intampla ,ai sau nu ai, esti sau nu esti, te are cauza sau centru pe tine insuti; aceasta nu este evident “Adevarul”, dar este o pozitie care-ti da putere si angajament responsabil in propria existenta.