a fi, a nu fi.

Nu este o intrebare,  nu este o optiune.
Iata , ele sunt nedespartite; doar dorinta le desparte. Nici un om nu poate să vă descopere nimic, afară numai de ceea ce zace pe jumătate adormit, în zorii conştiinţei sale. Nu putem darui din intelepciune cât mai degrabă din dragoste şi din credinţa;  mai degrabă putem  aduce pe fiecare în parte în pragul propriei sale înţelepciuni in loc sa-l indemnam sa urmeze  pe a noastra.  Precum fiecare dintre noi stă singur în conştiinţa Creatorului, la fel, fiecare dintre noi trebuie să rămână singur în conştiinţa sa despre  şi în cunoaşterea celor pământeşti..Pentru că dragostea care caută altceva decât revelaţia propriului mister, numai e dragoste, ci‑i ca o plasă în care, aruncată fiind, cade doar ceea ce‑i de prisos. Prieten este acela care va umple nevoile dar nu si vidul din voi. Dacă el trebuie să cunoască refluxul mareei voastre, atunci să cunoască şi fluxul; tot ce-i mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie. Cutati-l totdeauna pentru a va trai clipele cu adevarat si sa domnească râsul şi bucuriile împărtăşite pentru că în roua măruntelor lucruri inima îşi află dimineaţa şi prospeţimea. Cand nu mai putem ramane in singuratatea inimilor noastre, viata ni se muta pe buze, iar sunetele sunt un divertisment pentru trecerea timpului. De cele mai multe ori in discursurile noastre gandirea ne este pe jumatate ucisa pentru ca in colivia cuvintelor reuseste doar sa-si desfasoare aripile, dar nu poate sa zboare. Din teama de a fi singuri cautam tovarasia vorbaretilor fiindca tacerea singuratatii ne dezvaluie toata goliciunea eu-lui nostru si am vrea sa fugim de noi insine. Fara sa stim si fara sa premeditam dam la iveala un adevar pe care noi insine nu-l intelegem, sau pastram in noi adevarul si nu-l dam pe seama cuvintelor. Cand intalnesti prietenul fie ca spiritul sa-ti calauzeasca limba si vocea-i  prin vocea ta sa graiasca firii sale pastrand adevarul inimii tale si  prezentul să îmbrăţişeze trecutul cu amintirea şi viitorul cu năzuinţa.