Orice rutina determina o modalitate temporala.
Modalitatea temporala este o insiruire de actiuni punctuale conditionate intre ele care au aceeasi finalitate. Finalitatea este in concret o neideplinire a scopului acestei rutine ca intentie, 'finaliatate a lipsei" Aceasta justifica reluarea la nesfarsit a acelei rutine, intentia generatoare ramane dar edificiul ei nerealizat. si feedbackul psihologic de asemenea. Fara feedbackul psihologic al edificiului intentiei concretizat reluarea rutinei se justifica precum loviturile repetate date unui cui pentru a patrunde in lemn. Chiar daca tehnologia exterioara functioneaza prin rutine, tehnologia psihologica nu, feedbackul psihologic al faptelor nu se poate realiza prin tehnologii mecanice.Rutina psihologica este generata de o copiere a rutinelor tehnologice mecanice. Numai ca ceea ce functioneaza intr-un anumit fel intr-un domeniu (al lucrurilor), nu functioneaza la fel in alt domeniu pentru ca omul este un centru fluid al transformarilor si dupa cum am explorat si relevat in postarea dedicata 'centrelor fluide" , ceea ce este de un anumit fel pana la acel centru este acelasi lucru de fel diferit dincolo de acel centru. "Incapatanarea"ca apreciere a unui tip comportamental este reflectarea reluarii la nesfarsit a aceeasi rutine psihologice sau mecanice desi constatam de fiecare data ca prin ea nu ne atingem obiectiele si speram fara 'motive" care sa ne confirme ratiunea atingerii obiectivelor rutinelor respective. programatorii cunosc ca orice rutina, oricat de eficace este, are o dinamica care impune refacerea ei perpetua, continua imbunatatire prin aspectul capacitatii sale de a 'cuprinde" noi si noi elemente functionale, calitate fara de care rutina conceputa "moare".Nu poti afirma ca ai conceput o rutina program specifica unei necesitati tehnologice "defnitiva"; aceeasi necesitate psihologica impune mereu noi rutine , noi corelari a rutinelor intre ele. paradoxal este ca in domeniul tehnologiei artifiale actiunile noastre sunt complet rationale si mereu imbogatite de experientele trecute sau consumate care impun o evolutie si imbogatire cu aplicatiile inteligentei a tehnologiei. In schimb in domeniul psihologic irationalul troneaza; copierea ratiunii mecanice a dependentelor si legaturilor tehnologice conditionale care determina si caracterizeaza calitatea rutinelor in acest domeniu nu functioneaza in domeniul psihologic ci dimpotriva il perturba si mai tare, stresul atinge cote majore de avarie psihologica arhicunoscuta ca "terorism". "Teroristul" are ca arma santajul dus pana la extema 'cu viata'; fiecare cetatean este un terorist mai mare sau mai mic si statisticile pot delimita curbe de deviatie ale unui nivel de terorism 'acceptabil si suportabil' , compensabil inteligent. orice 'putere' care-si depaseste spatiul ratiunii sale existentiale sau domeniul functional "devine o putere terorista" si orice armata care depaseste granitele sale teritoriale ca actiune este terorizanta in alte spatii.Rutina terorii si terorismului a atins cotele inimaginabil a fi considerate "acceptabile" si asta reflecta haosul si cota de avarie la care omenirea a ajuns in domeniul psihologic pe care o putem recunoste prin simtamantul de deruta si neputinta in fata manifestarilor teroriste la un asemenea nivel. "Terorismul" se intretine singur si "rezolvarea lui" prin alt gen de terorism ' nu va conduce decat la amplificarea fenomenului. Inteligenta lipseste ca forta in acest domeniu si sustinerea imaginilor orgoliilor de suprematie si control la nivel global va conduce doar la falimentul oricaror tentative de stopare.pentru ca 'terorismul' se individualizeaza la nivel personal prin amplificare manifestarilor sale la nivel global. O noua atitudine si actiune se impune daca haosul psihologic canalizat mistic in numele valorilor inexistente ca actiune in lume se va directiona linear pe 'ochin pentru ochi", pe razbunare.Sunt voci rationale care releva cauzele amplificarii acestei rutine, dar directiile de actiune relevate sunt ignorate pentru ca ele contravin intereselor meschine care au generat aceasta rutina. Sursa terorismului este rutina sau modalitatea temporala a ego-ul captiv, captiv al propriilor interese si oameni rationali au relevat aceasta rutina ca pe o tehnologie psihologca in patru pasi care nu duc nicaieri. Inainte de a evidentia pasii rutinei sa vedem intentia care ii genereaza ca modalitate, Cred ca este evident fiecaruia daca acorda o minima atentie "motivelor" pentru care facem ce facem, ca intentia fundal a actiunilor ego-ului este autoafirmarea; vrea sa se afirme si sa simta consecintele acestei afirmari, sa simta puterea si maretia existentei sale, sa simta conditiile existentei sale primordiale, caracteristicile si posibilitatile structurii sale din origine, 'din Dumnezeu".
De ce ar dori cu ata ardoare ego-ul sa se afirme daca nu s-ar simti ignorat, inutil, neputincios si insuficient siesi? Lipsa de apreciere si atentie de care se "bucura' ego-ul este consecinta autopozitionari sale in propria constiinta sau 'prostitutiei". Prostitutia ego-ului determina ignorarea propriei utilitati si puteri, a propriei ratiuni existentiale si astfel se straduie fara izbanda sa se cunoasca si afirme, sa-si impuna lumii propriile conceptii sau modalitati existentiale dupa modelele istorice. Autoafirmarea maretiei proprii impune oglinda unei micimi, separarea de ceva care nu este maretie si astfel mintea care compara preia controlul activitatilor sale. Activitatea se rezuma la separare , separarea sa de ceea ce este marunt , nesemnificativ, efemer, o fragmentare continuua a tot ce exista pentru a gasi esente, esenta propriei existente. Cand in percetia noastra toate sunt asa cum sunt si nu se evidentiaza vreo ierarhie naturala ci o sinarhie functionala ( de ex. din punct de vedere corporal nu exista cineva cu mai multe picioare, creiere sau maini care sa-i justifice in concret vreo superioritate/inferioritate care sa-i genereze pribilegii in comunitatea omeneasca), ego-ul trebuie sa proiecteze prin gandire reperele si manifestarile inferiorului fizic sau demonicului psihologic in oglinda caruia sa-si reflecte propria superioritate sau sfintenie divina. Asa ca primul pas al rutinei ego-ului este denumit "vanatoarea de vrajitoare". Modern acestei vanatori i se spune calomnierea sau demonizarea celor aflati la puterea la care aspira orice ego. prin calomniere sau demonizare din punct de vedere psihologic se produce a epuizare psihica a celor vizati, o" egorjare psihologica de energie", o slabire, vampirizare politica si economica a resurselor de energie si substanta a celor vizati. In fata spectatorilor " vanatoarea de vrajitoare" ( proiectii de dusmani si dezastre pe care acestia provoaca) induce teama, teama de a nu fi incartiruiti in grupa dusmanilor pentru ca fiecae simte ca acele caracteristici demonizate undeva ii anima si pe ei ( nu exista om care sa nu se recunoasca in tot ce este omenesc si orice atac la adresa unui om face ca toti undeva sa se simta vizati). Al doilea pas al rutinei ego-ului decurge firesc ca "preamarirea de sine". In oglinda demonizata a faptelor celorlalti ego-ul se prezinta pe sine ca sursa si actiune a tot ce este maret si in aspiratia si speranta celorlalti, Orice problema scandaloasa sau demonica isi gaseste solutia in actiunile sale daca ele vor fi urmate de ceilalti spre propria salvare; teama diminueaza propria expresie si preamareste expresia leaderului autoafirmat si instrumentat psihologic de teama si neputinta celorlalti. Modernismul acestei stravechi rutine capata accente stiintifice, sociologice si parapsihologice si este domeniul "facatorilor de imagine " Consultantii de imagine, de comunicare de vestimentatie si de comportament actoricesc care sa 'dea bine', sa impresioneze si sa farmece pe "votantii casca gura", "pica para malaiata" sunt bine platiti si practic au mai mare importanta decat insasi cei consultati de e; smecheria este ca nu au nici o responsabilitate, responsabil este doar cel consultat. Acesti primi doi pasi instrumentati separat sau impreuna au ca obiectiv obtinerea controlului asupra unor mase de 'inactivi" sau puterea asupra celorlalti care sa conduca la a simti maretia existentei personale, a simti unicitatea propriei existente prin fragmentarea existentei. Se poate, dar o intregime sau unicitate fara opus nu poate fi fragmentata ca atare simtamantul puterii astfel instrumentat de ego este fals si falsitatea sa se recunoaste ca efemeritate, instabilitate existentiala a acelui "simtamant facut", artificial. Tot in firescul mecanicii antiratiunii psihologiei pasul urmator dupa ce s-a obtionut controlul este 'exploatarea lui pentru profit si privilegiu personal" , consumul puterii obtinute prin rutina respectiva. Consumul conduce firesc la diminuarea puterii, la slabirea psihologica si ingrasare corporala (am observat cum majoritatea tinerilor dupa ce "se ajung", 'se scot" se ingrasa ca purceii supusi tehnologiei producerii de carne). Aceasta normalitate a consumului care genereaza slabire a puterii psihologice imaginare, genereaza al patrulea pas si ultimul al rutinei ego-ului; "Conservarea". Lupta pentru conservarea puterii si mentinerea controlului si privilegiilor consumului de putere, face ca sistemele de siguranta si paza sa prospere astazi simultan cu ingradirea "drepturilor sociale si ale omului". Dupa cum vedem aceasta rutina este o "modalitate temporala" generalizata sau globalizata la nivel "oficial". In comportamentul social si relational interuman se manifesta lupta pentru atingerea unuia sau mai multor obiective ale acestei rutine in cei patru pasi.Efemeritatea rezultatelor 'beneficii personale" ale acestei rutine , paradoxal o intareste. Nu impotriva rutinei de acest gen ma revolt ci impotriva ignorarii ei, ignorarii rezultatelor si consecintelor manipularii ei la nesfarsit ca si cum am fi clone astfel programate. " Ca si cum" sau chiar asta suntem? Numai propria pozitionare in constienta de sine da un raspuns concret, nemanipulat pishiologic, raspunsul faptelor care reflecta "ceea ce suntem". (problema lui "cine suntem", priveste doar imaginarul si speranta fiecaruia si este speranta si devenire a ceea ce nu suntem in propria constiinta a faptelor) CONSTIINTA BINELUI SI RAULUI ESTE O PSEUDOCONSTIINTA , REZULTAT/ STRUCTURA IMAGINARA AL INCERCARII MEREU NEREUSITE DE A FRAGMENTA CEEA CE NU POATE FI FRAGMENTAT. Stiinta sau Inteligenta face distinctie intre actiune si cunoastere-intre unitatea actiunii/ stiinta si cunoasterea descriptiva si interpretativa-umbra actiunii. Ceea ce este interpretat ca fragmentat sau separat-domenuil cunoasterii, stiinta releva ca "polarizare" formala si formativa a unei intregimi de nefragmentat sau a unei esente existentiale care polarizata ia forma si expresie funtionala. Adeptii fragmentarii si separarii prin demonizarea unor elemente se constituie intr-o specie caracterizata de bigotism in gandire in care intregimea gand este complet ignorata, care sustin si apara rutina antirationalului in domeniul existentei; Este o subspecie care vor sa devina oameni, in fapt o decadere din constiinta , o prostsituare in constiinta daca sunt oameni in origine, o involutie si decadenta care va conduce nicaieri. Paradoxal este ca acei oameni care nu au decazut sau involuat in propria constiinta si au exprimat valorile imanente ale originilor umanitatii si individului uman, sunt considerati modele sau invatatori dupa ce au fost alungati si martirizati , transformati in idoli morti sau statui, adica sunt folositi pentru intarirea si continuarea efemerului , transformati in instrumentele bigotismului in societatea sa. Bigotii au intotdeauna un vinovat pentru orice si o revendicare pentru sine. Una este sa traiesti constient experienta bigotismului sau fragmentarii gandirii, sa-i explorezi traind si nu teoretic, abstract si departe de ea, consecintele unei astfel de pozitionari si atitudine si alta sa fii aservit ei precum soldatul propriului dusman de moarte caci orice comandant provoaca moartea soldatului nu pe a sa.
Recunosc ca nu-mi plac aceste reelevari ale ignorantei si nebuniei hranindu-le cu atentia mea dar in aceste epoci de granita prea multele sustioneri televizate a terorismului tocmai prin asa numita " lupta cu terorismul" fara sa-i desconspire sursa (hotul striga prindeti hotii) pot naclai si mai tare perceptiile copiilor. "Negina semanata", amestecata cu graul de dusman a crescut asa de mare ca poate fi smulsa fara frica de a nu smulge si grau;"mortii nu traiesc si viii nu cunosc moartea"
Modalitatea temporala este o insiruire de actiuni punctuale conditionate intre ele care au aceeasi finalitate. Finalitatea este in concret o neideplinire a scopului acestei rutine ca intentie, 'finaliatate a lipsei" Aceasta justifica reluarea la nesfarsit a acelei rutine, intentia generatoare ramane dar edificiul ei nerealizat. si feedbackul psihologic de asemenea. Fara feedbackul psihologic al edificiului intentiei concretizat reluarea rutinei se justifica precum loviturile repetate date unui cui pentru a patrunde in lemn. Chiar daca tehnologia exterioara functioneaza prin rutine, tehnologia psihologica nu, feedbackul psihologic al faptelor nu se poate realiza prin tehnologii mecanice.Rutina psihologica este generata de o copiere a rutinelor tehnologice mecanice. Numai ca ceea ce functioneaza intr-un anumit fel intr-un domeniu (al lucrurilor), nu functioneaza la fel in alt domeniu pentru ca omul este un centru fluid al transformarilor si dupa cum am explorat si relevat in postarea dedicata 'centrelor fluide" , ceea ce este de un anumit fel pana la acel centru este acelasi lucru de fel diferit dincolo de acel centru. "Incapatanarea"ca apreciere a unui tip comportamental este reflectarea reluarii la nesfarsit a aceeasi rutine psihologice sau mecanice desi constatam de fiecare data ca prin ea nu ne atingem obiectiele si speram fara 'motive" care sa ne confirme ratiunea atingerii obiectivelor rutinelor respective. programatorii cunosc ca orice rutina, oricat de eficace este, are o dinamica care impune refacerea ei perpetua, continua imbunatatire prin aspectul capacitatii sale de a 'cuprinde" noi si noi elemente functionale, calitate fara de care rutina conceputa "moare".Nu poti afirma ca ai conceput o rutina program specifica unei necesitati tehnologice "defnitiva"; aceeasi necesitate psihologica impune mereu noi rutine , noi corelari a rutinelor intre ele. paradoxal este ca in domeniul tehnologiei artifiale actiunile noastre sunt complet rationale si mereu imbogatite de experientele trecute sau consumate care impun o evolutie si imbogatire cu aplicatiile inteligentei a tehnologiei. In schimb in domeniul psihologic irationalul troneaza; copierea ratiunii mecanice a dependentelor si legaturilor tehnologice conditionale care determina si caracterizeaza calitatea rutinelor in acest domeniu nu functioneaza in domeniul psihologic ci dimpotriva il perturba si mai tare, stresul atinge cote majore de avarie psihologica arhicunoscuta ca "terorism". "Teroristul" are ca arma santajul dus pana la extema 'cu viata'; fiecare cetatean este un terorist mai mare sau mai mic si statisticile pot delimita curbe de deviatie ale unui nivel de terorism 'acceptabil si suportabil' , compensabil inteligent. orice 'putere' care-si depaseste spatiul ratiunii sale existentiale sau domeniul functional "devine o putere terorista" si orice armata care depaseste granitele sale teritoriale ca actiune este terorizanta in alte spatii.Rutina terorii si terorismului a atins cotele inimaginabil a fi considerate "acceptabile" si asta reflecta haosul si cota de avarie la care omenirea a ajuns in domeniul psihologic pe care o putem recunoste prin simtamantul de deruta si neputinta in fata manifestarilor teroriste la un asemenea nivel. "Terorismul" se intretine singur si "rezolvarea lui" prin alt gen de terorism ' nu va conduce decat la amplificarea fenomenului. Inteligenta lipseste ca forta in acest domeniu si sustinerea imaginilor orgoliilor de suprematie si control la nivel global va conduce doar la falimentul oricaror tentative de stopare.pentru ca 'terorismul' se individualizeaza la nivel personal prin amplificare manifestarilor sale la nivel global. O noua atitudine si actiune se impune daca haosul psihologic canalizat mistic in numele valorilor inexistente ca actiune in lume se va directiona linear pe 'ochin pentru ochi", pe razbunare.Sunt voci rationale care releva cauzele amplificarii acestei rutine, dar directiile de actiune relevate sunt ignorate pentru ca ele contravin intereselor meschine care au generat aceasta rutina. Sursa terorismului este rutina sau modalitatea temporala a ego-ul captiv, captiv al propriilor interese si oameni rationali au relevat aceasta rutina ca pe o tehnologie psihologca in patru pasi care nu duc nicaieri. Inainte de a evidentia pasii rutinei sa vedem intentia care ii genereaza ca modalitate, Cred ca este evident fiecaruia daca acorda o minima atentie "motivelor" pentru care facem ce facem, ca intentia fundal a actiunilor ego-ului este autoafirmarea; vrea sa se afirme si sa simta consecintele acestei afirmari, sa simta puterea si maretia existentei sale, sa simta conditiile existentei sale primordiale, caracteristicile si posibilitatile structurii sale din origine, 'din Dumnezeu".
De ce ar dori cu ata ardoare ego-ul sa se afirme daca nu s-ar simti ignorat, inutil, neputincios si insuficient siesi? Lipsa de apreciere si atentie de care se "bucura' ego-ul este consecinta autopozitionari sale in propria constiinta sau 'prostitutiei". Prostitutia ego-ului determina ignorarea propriei utilitati si puteri, a propriei ratiuni existentiale si astfel se straduie fara izbanda sa se cunoasca si afirme, sa-si impuna lumii propriile conceptii sau modalitati existentiale dupa modelele istorice. Autoafirmarea maretiei proprii impune oglinda unei micimi, separarea de ceva care nu este maretie si astfel mintea care compara preia controlul activitatilor sale. Activitatea se rezuma la separare , separarea sa de ceea ce este marunt , nesemnificativ, efemer, o fragmentare continuua a tot ce exista pentru a gasi esente, esenta propriei existente. Cand in percetia noastra toate sunt asa cum sunt si nu se evidentiaza vreo ierarhie naturala ci o sinarhie functionala ( de ex. din punct de vedere corporal nu exista cineva cu mai multe picioare, creiere sau maini care sa-i justifice in concret vreo superioritate/inferioritate care sa-i genereze pribilegii in comunitatea omeneasca), ego-ul trebuie sa proiecteze prin gandire reperele si manifestarile inferiorului fizic sau demonicului psihologic in oglinda caruia sa-si reflecte propria superioritate sau sfintenie divina. Asa ca primul pas al rutinei ego-ului este denumit "vanatoarea de vrajitoare". Modern acestei vanatori i se spune calomnierea sau demonizarea celor aflati la puterea la care aspira orice ego. prin calomniere sau demonizare din punct de vedere psihologic se produce a epuizare psihica a celor vizati, o" egorjare psihologica de energie", o slabire, vampirizare politica si economica a resurselor de energie si substanta a celor vizati. In fata spectatorilor " vanatoarea de vrajitoare" ( proiectii de dusmani si dezastre pe care acestia provoaca) induce teama, teama de a nu fi incartiruiti in grupa dusmanilor pentru ca fiecae simte ca acele caracteristici demonizate undeva ii anima si pe ei ( nu exista om care sa nu se recunoasca in tot ce este omenesc si orice atac la adresa unui om face ca toti undeva sa se simta vizati). Al doilea pas al rutinei ego-ului decurge firesc ca "preamarirea de sine". In oglinda demonizata a faptelor celorlalti ego-ul se prezinta pe sine ca sursa si actiune a tot ce este maret si in aspiratia si speranta celorlalti, Orice problema scandaloasa sau demonica isi gaseste solutia in actiunile sale daca ele vor fi urmate de ceilalti spre propria salvare; teama diminueaza propria expresie si preamareste expresia leaderului autoafirmat si instrumentat psihologic de teama si neputinta celorlalti. Modernismul acestei stravechi rutine capata accente stiintifice, sociologice si parapsihologice si este domeniul "facatorilor de imagine " Consultantii de imagine, de comunicare de vestimentatie si de comportament actoricesc care sa 'dea bine', sa impresioneze si sa farmece pe "votantii casca gura", "pica para malaiata" sunt bine platiti si practic au mai mare importanta decat insasi cei consultati de e; smecheria este ca nu au nici o responsabilitate, responsabil este doar cel consultat. Acesti primi doi pasi instrumentati separat sau impreuna au ca obiectiv obtinerea controlului asupra unor mase de 'inactivi" sau puterea asupra celorlalti care sa conduca la a simti maretia existentei personale, a simti unicitatea propriei existente prin fragmentarea existentei. Se poate, dar o intregime sau unicitate fara opus nu poate fi fragmentata ca atare simtamantul puterii astfel instrumentat de ego este fals si falsitatea sa se recunoaste ca efemeritate, instabilitate existentiala a acelui "simtamant facut", artificial. Tot in firescul mecanicii antiratiunii psihologiei pasul urmator dupa ce s-a obtionut controlul este 'exploatarea lui pentru profit si privilegiu personal" , consumul puterii obtinute prin rutina respectiva. Consumul conduce firesc la diminuarea puterii, la slabirea psihologica si ingrasare corporala (am observat cum majoritatea tinerilor dupa ce "se ajung", 'se scot" se ingrasa ca purceii supusi tehnologiei producerii de carne). Aceasta normalitate a consumului care genereaza slabire a puterii psihologice imaginare, genereaza al patrulea pas si ultimul al rutinei ego-ului; "Conservarea". Lupta pentru conservarea puterii si mentinerea controlului si privilegiilor consumului de putere, face ca sistemele de siguranta si paza sa prospere astazi simultan cu ingradirea "drepturilor sociale si ale omului". Dupa cum vedem aceasta rutina este o "modalitate temporala" generalizata sau globalizata la nivel "oficial". In comportamentul social si relational interuman se manifesta lupta pentru atingerea unuia sau mai multor obiective ale acestei rutine in cei patru pasi.Efemeritatea rezultatelor 'beneficii personale" ale acestei rutine , paradoxal o intareste. Nu impotriva rutinei de acest gen ma revolt ci impotriva ignorarii ei, ignorarii rezultatelor si consecintelor manipularii ei la nesfarsit ca si cum am fi clone astfel programate. " Ca si cum" sau chiar asta suntem? Numai propria pozitionare in constienta de sine da un raspuns concret, nemanipulat pishiologic, raspunsul faptelor care reflecta "ceea ce suntem". (problema lui "cine suntem", priveste doar imaginarul si speranta fiecaruia si este speranta si devenire a ceea ce nu suntem in propria constiinta a faptelor) CONSTIINTA BINELUI SI RAULUI ESTE O PSEUDOCONSTIINTA , REZULTAT/ STRUCTURA IMAGINARA AL INCERCARII MEREU NEREUSITE DE A FRAGMENTA CEEA CE NU POATE FI FRAGMENTAT. Stiinta sau Inteligenta face distinctie intre actiune si cunoastere-intre unitatea actiunii/ stiinta si cunoasterea descriptiva si interpretativa-umbra actiunii. Ceea ce este interpretat ca fragmentat sau separat-domenuil cunoasterii, stiinta releva ca "polarizare" formala si formativa a unei intregimi de nefragmentat sau a unei esente existentiale care polarizata ia forma si expresie funtionala. Adeptii fragmentarii si separarii prin demonizarea unor elemente se constituie intr-o specie caracterizata de bigotism in gandire in care intregimea gand este complet ignorata, care sustin si apara rutina antirationalului in domeniul existentei; Este o subspecie care vor sa devina oameni, in fapt o decadere din constiinta , o prostsituare in constiinta daca sunt oameni in origine, o involutie si decadenta care va conduce nicaieri. Paradoxal este ca acei oameni care nu au decazut sau involuat in propria constiinta si au exprimat valorile imanente ale originilor umanitatii si individului uman, sunt considerati modele sau invatatori dupa ce au fost alungati si martirizati , transformati in idoli morti sau statui, adica sunt folositi pentru intarirea si continuarea efemerului , transformati in instrumentele bigotismului in societatea sa. Bigotii au intotdeauna un vinovat pentru orice si o revendicare pentru sine. Una este sa traiesti constient experienta bigotismului sau fragmentarii gandirii, sa-i explorezi traind si nu teoretic, abstract si departe de ea, consecintele unei astfel de pozitionari si atitudine si alta sa fii aservit ei precum soldatul propriului dusman de moarte caci orice comandant provoaca moartea soldatului nu pe a sa.
Recunosc ca nu-mi plac aceste reelevari ale ignorantei si nebuniei hranindu-le cu atentia mea dar in aceste epoci de granita prea multele sustioneri televizate a terorismului tocmai prin asa numita " lupta cu terorismul" fara sa-i desconspire sursa (hotul striga prindeti hotii) pot naclai si mai tare perceptiile copiilor. "Negina semanata", amestecata cu graul de dusman a crescut asa de mare ca poate fi smulsa fara frica de a nu smulge si grau;"mortii nu traiesc si viii nu cunosc moartea"
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu