"Cine se autoevidentiaza isi justifica propria inexistenta". "La pomul laudat nu te duci cu sacul". "Lauda de sine nu miroase a bine". Am reinprospatat in memorie trei atitudini si comportamente, o atentie, o constienta si o directie.
Nu putem descrie ce e atentia dar ii putem recunoaste prezenta prin "claritatea interioara" a perceptiei neselective in care apare constienta a ceea ce este si a relatieiilor in percetie. Constienta asemenea unei harti releva directia sau miscarea individuala in acel 'spatiu subtil, imagistic" functie de aspiratiile sale in propria existenta. Lipsa claritatii interioare sau a atentiei neselective este caracterizata ca manifestare prin concentrarea atentiei pe un singur element din perceptie, de regula pe sine sau scopul sinelui, asa denumita atitudine 'a lua totul la modul personal" sau personalizarea totului sau ingradirea totului intr-o singura expresie. prin totul inteleg aici plenitudinea perceptiei si prin personalizare concentrarea intr-un singur punct al intregii al perceptii. Cum percepem aceasta miscare a carei vrecventa o face imposibil de "vazut" si constientizat? prin unicitatea simtamantului ("simt eu , ce imi spui tu mie?") Aceasta miscare psihologica conduce implicit la interpretarea percetiei si reactii emotionale in circumstanta ei, la senzatii, impresii si desfasurarea lor prin gandire si conceptualizarea sau abstractizarea perceptiei, virtualizare care 'devine" propriul camp de reactie. Noi percepem realitatea a ceea ce este, o interpretam prin personificarea ei si ne creem o relitate individuala in care actionam prin dorinte si respingeri.asta putem spune ca este efortul individului de a-si creea propria lume in circumstantele careia sa fie suveran.Procesul exclusivismului inconstient al percetiei ca plenitudine si ingustqarea ei conceptuala ne releva ca nu poate conduce decat la inconjurarea propriei constiinte in propriile consideratii si conceptii care-i optureaza perceptia realitatii nemodelate de propriile interpretari sau la izolarea ei de vastitatea imensitatii evidente in care se poate misca liber in orice directie. cand alegem exclusivismul alegem de fapt linearitatea in detrimentul sfericitatii sau radiatiei complete. Nu acesta linearitate este negativa ci constrangerile ei care conduc la obisnuinta si complacere in rutina acesteia ca unica reactie in orice circumstanta, separea individului de circumstanta incercand sa o "rezolve'.Si aceasta actiune din perceptie are reflexia ei in simtaminte , simtamantul izolarii, neputintei si inutilitatii propriilor eforturi, nemultumirea de sine, incompletitudinea sinelui. Experientele acestei miscari a constientei unidirectionale a controlului circumstantelor ne dovedeste inutilitatea ei prin consecinte. Cand consecintele degradarii sinelui se manifesta ele devin credinte despre sine si neputinta lui. Constientele eliberate de rutina unidirectionalitatii miscarii sale, recpata claritatea interioara care le releva adevarul a ceea ce este si al atitudinii in circumstanta care le modeleleaza 'viitorul" circumstantial. Viitorologia este nascuta din peceptiea consecintelor propriilor atitudini si comnportamente in relatie cu perceptia sau natura asa cum este ea. Nu are nimic de a face cu ghicitul asa cum daca cunosti un program de functionare a unei masini, cunosti si consecintele exploatarii ei neconforme cu programul si capacitatile sale. Viitorologia este firesca ca specificitate a unei ratiuni mecanice. Antirationala este refuzul informatiilor sau neglijarea lor, numai pentru ca nu sunt conforme cu dorintele individuale. Cand nu interpretezi informatiile ele sunt obiective si nu le poti schimba ci, atitudinea rationala este sa schimbi comportamentul renuntand la obisnuinte. Obisnuinta este stiinta persoanei obtinuta prim rutina personificarii sau identificarii personale prin izolare de circumstante cu dorinta de a le controla. In aceasta miscare, nimic nu e simplu si nimic nu e usor, nici un plan nu iese asa cum a fost conceput, ai nevoie mereu de planul "B" si planul "B' la planul"B" ceea ce releva obligatia permanentei adaptari a decizilor si actiunilor cu circumstanta ; altfel circumstanta "ne invinge" si fara sa gasim calea nonconflictului cu miscarile din ea nu putem ocoli asperitatile pentru " a curge liberi" in edificiul perceptiei circumstante. Din acet motiv suntem mereu "pe fuga", fugim de colo colo si ne creem motive de fuga si justificari daca nu avem si acest comportament rutina ne rerleva faptul ca suntem in confuzie, in obscurul, amorful, propriilor conceptii. cand nu intelegem ne inchipuim si inchipuirile a ceea ce este sunt umbre ale adevarului a ceea ce este asa cum este. Cand esti in confuzie, in umbra evnimentelor, nu le intelegi sau nu ai claritatea interiora necesra elucidarii textului problemelor pentru a 'vedea' solutiile si ale instrumenta apoi prin gandire si fapta punctuala optima in circumstanta, interpretam si inchipuim solutii care nu se releva functionale ci disfunctionale.Aceasta disfunctionalite produsa de cineva a devenit credinta; aceasta credinta ne face consumatori de solutii de-a gata, medicamente, cunoasterea altor persoane ,etc. Daca prin conceptiile noastre am reusi, asa cum ne dorim, sa controlam circumstantele propriilor existente, firesc ar fi sa nu ajungem dortind suveranitatea in cir- cumstanta dependentelor de solutiile de-a gata ale altora. pe bani.extremle nu sunt functionale, chiar daca cineva are solutia si ti-o da pe bani evident ca nu are interesul sa-ti rezolve ceva pentru ca ar pierde profitul personal. interesul lui este ameliorare care sa te conditioneze de solutia sa si controlul dependentelor sau datoriilor. Cine va cumpara datoriile va cumpara dependentele nu va elibereaza chiar daca afirma ca acesta ar fi scopul inalt al demersului sau pentru ca este el insusi in umbra si rutina inconstienta a obscurantismului gandirii fragmentate.Eu scriu pentru cei care au trait experienta si au meditat pe temele propriei existente si conceptuii despre si numai acestia imi pot intelege abstractiunile greoaie ale exprimarii agramate de multe ori si ale scisului plin de greseli de ortografie. Imi cer iertare fata de cei exigenti din aceste puncte de vedere dar viteza trairilor o ia inaintea ganditului si scrisului, nu am renuntat la 'fuga " inca, numai atat pot deocamdata. Cei care si-au redescoperit si activat viteza propriului gand ma iarta si nu ma condamna inutil. Comunicarea nu este prin cuvinte numai ci si prin empatie si simpatuia rezonontei. daca ceea ce sriu va nedumireste sau va da "batai de cap" va rog sa renuntat la acele pasaje.Daca ce scriu va confirma propriile dinamici launtrice atunci mi-am indeplinit misiunea confirmarii ca nu am inebunit cu totii inca. Traim socialmente in umbraamintirilor, recapitulam istoria si potentialul fiintei umane in stadiul involutiv/evolutiv in care se afla ca plenitudine in dinamica carei ne miscam individual prin unicitatea esentiala a constiintei si stiintei a ceea ce este asa cum este. Suntem oamenii cunosterii dar si ai imensitatii ascunse inca ca semnificatie a contactului direct ca simtamant. intre dumnezeu si om este o imensitate plina de iubire si libertate in care ne putem misca in acord cu ea si dupa propria dorinta fara timp. Poveste sau traire ? ori una ori alta, intotdeauna acordul sau discriminare este in potentialul fiecaruia. Nici rutina unei continui disponibilitati in fata informatiilor si nici continua indisponibilitae in fata lor nu conduce la autoconducere dar explorarea posibilitatii ne poate elucida indoielile fara ca ele sa dispara.In aceasta dinamica putem intelege ca totul din nou se face si nou este in dinamica existentei, putem sa iesim din buclele temporale comode in care ne refugiem din teama de viata si intensitatea ei, din traire in moarte. Moartea este mereu la fel si asta ne da o falsa impresie de siguranta si control, pe cand viata este mereu noua si inoieste orice atinge ca proces fundamental universal. Exsitenta este 'problema" falsa a constiintei si o problema falsa are solutii false iar acest fals denumesc obscurantism ca dinamica lui. Interpretarea perceptiei ascunde sensul ei sau inteligenta percetiei si blocheaza comunicarea punctuala in circumstanta plenitudii sale.Indragostitii evita blocajul interpretarii si comunica fara cuvinte. rostirea "ne obliga' si obligatia ne scoate din libertatea iubirii, din spatiul de libertate si iubire in care suntem in Dumnezeu. (sau adevarul adevarat). Toti expertii in diferite domenii oculte si ocultism ne prezinta cu emfaza si superioritate personala interpretarile documentelor citite sau ale scrierilor altor experti in ocultism. In afara propriei evidentieri in lipsa de altceva sau dupa epuizarea altor variante ce obtin? Atentia noastra spre a o manipula conform propriilor interpretari in propriul beneficu de imagine sau stare. Dar daca ar prezenta respectivele informatii ca pe falsitati care ne domina psihologic ca forme gandite , interpretari si explicatii alee stramosilor si care lucreaza fara sa fim consstienti de prezenta lor manipulatorie a comportamentului individual datorita miscarilor din propria energie sau emotionalului reactiv la neplacut si avid de placere prin asociere cu repere exterioare noua ca evenimentele armoniei cosmice in care existam si interpretare impactului lor controlor asupra comprtamentului individual atunci poate am fi mai liber de programele psihologice conditionale ale miscarii din inconstientul individual sau uitarii de sine asa cum este el sau contiintei sale. Nu exista din punctul din care percep constient si inconstient; ceea ce este denumit inconstient este miscarea ignorata a gandirii trecute , a reverberatiilor ei ca vibratii emotionale in prezent, repetarea istoriei prin identificare individuala cu miscarile lui emotinale localizate spatial. In cimitir te comporti intr-un fel, in hotel altfel, etc. emotionalitate apartine locului este continutul de miscare vibrationala determinat istoric. gandurile nu se misca , sunt acolo unde sunt instantaneu cu ele insele; dar noi ne miscam si activam atingandu-le expresia lor ca ca imagini si reactii emotionale si interpretari care le-au generat. Rememoram istoria si asta este bine pentru a "face istorie" pe mai departe, sa ne asumam eternitatea; altfel ne plictisim si o abandonam fara alternativa condamnati sa repetam o istorie falsa, fara scapare.Revin cu constienta timpului si istoriei care ne releva ca cine nu cunoaste istori este condamnat sa o repete ;dar cine cunoaste o istorie falsa este pur si simplu condamnat. Aceasta condamnare este dinamica obcurantismului, a maleficului interpretarilor malefice care sperie copii fara motive. Moartea ratiunii (existentiale si fiintiale) naste monstrii. Monstruozitatile cu care ne obisnuim devin astfel istoriile falsului ca fals. Nu ce trebuie sau ce e de facut este atitudinea potrivita ci ce fac si ce urmaresc prin ce fac. Intrebarea va revela ca revelatorul fotografic imaginea luminoasa de sub amprenta inversului ei. Cand suntem in Dumnezeu si Dumnezeu este in noi. Aceasta constienta naste o alta atitudine in existenta atitudinea sacrului a tot ce este. Atitudinea sacrului nu inseamana sacralizare exclusiva cu blandete, delicatete si respect neconditionat al formelor existentiale numite fizice. Planul fizic este creatia omului in deplinatatea expresiei sale si fuga in alte planuri este o inchipuire, o motivare a fugii de responsabilitatea a ceea ce suntem asa cum suntem. Inaintasii sau fratii mai mari, eliberati de obsesia ontrolului si propriei persoane, au relevat potentialul si comportamentul fiintei umane barbat si femeie in deplinatatea dezvoltarii sale. Trezirea costiintei propriului sine sau revenirea cristosului, intoarcerea la Dumnezeu cu care este unul, sunt metafore pentru dilema existentiala in care ne aflam. Nimeni altcineva nu poate sa ne invete sa iubim existenta si arborele vietii, sa respectam adevarul ca pe adevar si falsul ca pe fals sau ascunzisul adevarului, tocmai pentru ca toti stim si suntem stiinta iubirii. Cand iubirea este focul launtric sau Phoenixul in care sunt arse umbrele care ascund "Lumina' sau spiritul omului, cand iubirea nu este o rasplata sau diploma de buna purtare, atunci vom intui inspiratia si expiratia ei ca proprie inima sau constiinta a adevarului si a falsului. In aceasta constiinta cum putem fura, insela sau ucide cand astfel de comportamente ranesc propria inima? Cand recunosti ca stiinta nu-ti apartine ,ca bogatia nu-ti apartine, ca ceea ce esti este un mister de nedezlegat, de nedescris sau informatizat numeric, digital, etc, atunci rostirea si fapta sunt calauzele tale in propria libertate si condamnare la fericirea cauzala, la reintregire constientei individuale precum trupul sau este intreg."... si lumina s-a inaltat si a luat chip", si "cuvantul s-a facut trup". Inteaga cunoastere este in memoria noastra ca simtaminte, emotii sau miscari si informatii sau simboluri. Problema nu este a nestiintei ci a ignorantei, nu este a necunoscutului ci a refuzul potentialului neformat si inepuizabil al propriei energii si inteligente. Constiinta plenitudinii si frumusetii incojuratoare o putem reflecta in constienta proprie asa cum fac poetii, sau ne putem concentra pe mizeriile istorice personale sau colective sau pe existenta dracului inventat ca scuza ,inventia obscurantismului..
Nu putem descrie ce e atentia dar ii putem recunoaste prezenta prin "claritatea interioara" a perceptiei neselective in care apare constienta a ceea ce este si a relatieiilor in percetie. Constienta asemenea unei harti releva directia sau miscarea individuala in acel 'spatiu subtil, imagistic" functie de aspiratiile sale in propria existenta. Lipsa claritatii interioare sau a atentiei neselective este caracterizata ca manifestare prin concentrarea atentiei pe un singur element din perceptie, de regula pe sine sau scopul sinelui, asa denumita atitudine 'a lua totul la modul personal" sau personalizarea totului sau ingradirea totului intr-o singura expresie. prin totul inteleg aici plenitudinea perceptiei si prin personalizare concentrarea intr-un singur punct al intregii al perceptii. Cum percepem aceasta miscare a carei vrecventa o face imposibil de "vazut" si constientizat? prin unicitatea simtamantului ("simt eu , ce imi spui tu mie?") Aceasta miscare psihologica conduce implicit la interpretarea percetiei si reactii emotionale in circumstanta ei, la senzatii, impresii si desfasurarea lor prin gandire si conceptualizarea sau abstractizarea perceptiei, virtualizare care 'devine" propriul camp de reactie. Noi percepem realitatea a ceea ce este, o interpretam prin personificarea ei si ne creem o relitate individuala in care actionam prin dorinte si respingeri.asta putem spune ca este efortul individului de a-si creea propria lume in circumstantele careia sa fie suveran.Procesul exclusivismului inconstient al percetiei ca plenitudine si ingustqarea ei conceptuala ne releva ca nu poate conduce decat la inconjurarea propriei constiinte in propriile consideratii si conceptii care-i optureaza perceptia realitatii nemodelate de propriile interpretari sau la izolarea ei de vastitatea imensitatii evidente in care se poate misca liber in orice directie. cand alegem exclusivismul alegem de fapt linearitatea in detrimentul sfericitatii sau radiatiei complete. Nu acesta linearitate este negativa ci constrangerile ei care conduc la obisnuinta si complacere in rutina acesteia ca unica reactie in orice circumstanta, separea individului de circumstanta incercand sa o "rezolve'.Si aceasta actiune din perceptie are reflexia ei in simtaminte , simtamantul izolarii, neputintei si inutilitatii propriilor eforturi, nemultumirea de sine, incompletitudinea sinelui. Experientele acestei miscari a constientei unidirectionale a controlului circumstantelor ne dovedeste inutilitatea ei prin consecinte. Cand consecintele degradarii sinelui se manifesta ele devin credinte despre sine si neputinta lui. Constientele eliberate de rutina unidirectionalitatii miscarii sale, recpata claritatea interioara care le releva adevarul a ceea ce este si al atitudinii in circumstanta care le modeleleaza 'viitorul" circumstantial. Viitorologia este nascuta din peceptiea consecintelor propriilor atitudini si comnportamente in relatie cu perceptia sau natura asa cum este ea. Nu are nimic de a face cu ghicitul asa cum daca cunosti un program de functionare a unei masini, cunosti si consecintele exploatarii ei neconforme cu programul si capacitatile sale. Viitorologia este firesca ca specificitate a unei ratiuni mecanice. Antirationala este refuzul informatiilor sau neglijarea lor, numai pentru ca nu sunt conforme cu dorintele individuale. Cand nu interpretezi informatiile ele sunt obiective si nu le poti schimba ci, atitudinea rationala este sa schimbi comportamentul renuntand la obisnuinte. Obisnuinta este stiinta persoanei obtinuta prim rutina personificarii sau identificarii personale prin izolare de circumstante cu dorinta de a le controla. In aceasta miscare, nimic nu e simplu si nimic nu e usor, nici un plan nu iese asa cum a fost conceput, ai nevoie mereu de planul "B" si planul "B' la planul"B" ceea ce releva obligatia permanentei adaptari a decizilor si actiunilor cu circumstanta ; altfel circumstanta "ne invinge" si fara sa gasim calea nonconflictului cu miscarile din ea nu putem ocoli asperitatile pentru " a curge liberi" in edificiul perceptiei circumstante. Din acet motiv suntem mereu "pe fuga", fugim de colo colo si ne creem motive de fuga si justificari daca nu avem si acest comportament rutina ne rerleva faptul ca suntem in confuzie, in obscurul, amorful, propriilor conceptii. cand nu intelegem ne inchipuim si inchipuirile a ceea ce este sunt umbre ale adevarului a ceea ce este asa cum este. Cand esti in confuzie, in umbra evnimentelor, nu le intelegi sau nu ai claritatea interiora necesra elucidarii textului problemelor pentru a 'vedea' solutiile si ale instrumenta apoi prin gandire si fapta punctuala optima in circumstanta, interpretam si inchipuim solutii care nu se releva functionale ci disfunctionale.Aceasta disfunctionalite produsa de cineva a devenit credinta; aceasta credinta ne face consumatori de solutii de-a gata, medicamente, cunoasterea altor persoane ,etc. Daca prin conceptiile noastre am reusi, asa cum ne dorim, sa controlam circumstantele propriilor existente, firesc ar fi sa nu ajungem dortind suveranitatea in cir- cumstanta dependentelor de solutiile de-a gata ale altora. pe bani.extremle nu sunt functionale, chiar daca cineva are solutia si ti-o da pe bani evident ca nu are interesul sa-ti rezolve ceva pentru ca ar pierde profitul personal. interesul lui este ameliorare care sa te conditioneze de solutia sa si controlul dependentelor sau datoriilor. Cine va cumpara datoriile va cumpara dependentele nu va elibereaza chiar daca afirma ca acesta ar fi scopul inalt al demersului sau pentru ca este el insusi in umbra si rutina inconstienta a obscurantismului gandirii fragmentate.Eu scriu pentru cei care au trait experienta si au meditat pe temele propriei existente si conceptuii despre si numai acestia imi pot intelege abstractiunile greoaie ale exprimarii agramate de multe ori si ale scisului plin de greseli de ortografie. Imi cer iertare fata de cei exigenti din aceste puncte de vedere dar viteza trairilor o ia inaintea ganditului si scrisului, nu am renuntat la 'fuga " inca, numai atat pot deocamdata. Cei care si-au redescoperit si activat viteza propriului gand ma iarta si nu ma condamna inutil. Comunicarea nu este prin cuvinte numai ci si prin empatie si simpatuia rezonontei. daca ceea ce sriu va nedumireste sau va da "batai de cap" va rog sa renuntat la acele pasaje.Daca ce scriu va confirma propriile dinamici launtrice atunci mi-am indeplinit misiunea confirmarii ca nu am inebunit cu totii inca. Traim socialmente in umbraamintirilor, recapitulam istoria si potentialul fiintei umane in stadiul involutiv/evolutiv in care se afla ca plenitudine in dinamica carei ne miscam individual prin unicitatea esentiala a constiintei si stiintei a ceea ce este asa cum este. Suntem oamenii cunosterii dar si ai imensitatii ascunse inca ca semnificatie a contactului direct ca simtamant. intre dumnezeu si om este o imensitate plina de iubire si libertate in care ne putem misca in acord cu ea si dupa propria dorinta fara timp. Poveste sau traire ? ori una ori alta, intotdeauna acordul sau discriminare este in potentialul fiecaruia. Nici rutina unei continui disponibilitati in fata informatiilor si nici continua indisponibilitae in fata lor nu conduce la autoconducere dar explorarea posibilitatii ne poate elucida indoielile fara ca ele sa dispara.In aceasta dinamica putem intelege ca totul din nou se face si nou este in dinamica existentei, putem sa iesim din buclele temporale comode in care ne refugiem din teama de viata si intensitatea ei, din traire in moarte. Moartea este mereu la fel si asta ne da o falsa impresie de siguranta si control, pe cand viata este mereu noua si inoieste orice atinge ca proces fundamental universal. Exsitenta este 'problema" falsa a constiintei si o problema falsa are solutii false iar acest fals denumesc obscurantism ca dinamica lui. Interpretarea perceptiei ascunde sensul ei sau inteligenta percetiei si blocheaza comunicarea punctuala in circumstanta plenitudii sale.Indragostitii evita blocajul interpretarii si comunica fara cuvinte. rostirea "ne obliga' si obligatia ne scoate din libertatea iubirii, din spatiul de libertate si iubire in care suntem in Dumnezeu. (sau adevarul adevarat). Toti expertii in diferite domenii oculte si ocultism ne prezinta cu emfaza si superioritate personala interpretarile documentelor citite sau ale scrierilor altor experti in ocultism. In afara propriei evidentieri in lipsa de altceva sau dupa epuizarea altor variante ce obtin? Atentia noastra spre a o manipula conform propriilor interpretari in propriul beneficu de imagine sau stare. Dar daca ar prezenta respectivele informatii ca pe falsitati care ne domina psihologic ca forme gandite , interpretari si explicatii alee stramosilor si care lucreaza fara sa fim consstienti de prezenta lor manipulatorie a comportamentului individual datorita miscarilor din propria energie sau emotionalului reactiv la neplacut si avid de placere prin asociere cu repere exterioare noua ca evenimentele armoniei cosmice in care existam si interpretare impactului lor controlor asupra comprtamentului individual atunci poate am fi mai liber de programele psihologice conditionale ale miscarii din inconstientul individual sau uitarii de sine asa cum este el sau contiintei sale. Nu exista din punctul din care percep constient si inconstient; ceea ce este denumit inconstient este miscarea ignorata a gandirii trecute , a reverberatiilor ei ca vibratii emotionale in prezent, repetarea istoriei prin identificare individuala cu miscarile lui emotinale localizate spatial. In cimitir te comporti intr-un fel, in hotel altfel, etc. emotionalitate apartine locului este continutul de miscare vibrationala determinat istoric. gandurile nu se misca , sunt acolo unde sunt instantaneu cu ele insele; dar noi ne miscam si activam atingandu-le expresia lor ca ca imagini si reactii emotionale si interpretari care le-au generat. Rememoram istoria si asta este bine pentru a "face istorie" pe mai departe, sa ne asumam eternitatea; altfel ne plictisim si o abandonam fara alternativa condamnati sa repetam o istorie falsa, fara scapare.Revin cu constienta timpului si istoriei care ne releva ca cine nu cunoaste istori este condamnat sa o repete ;dar cine cunoaste o istorie falsa este pur si simplu condamnat. Aceasta condamnare este dinamica obcurantismului, a maleficului interpretarilor malefice care sperie copii fara motive. Moartea ratiunii (existentiale si fiintiale) naste monstrii. Monstruozitatile cu care ne obisnuim devin astfel istoriile falsului ca fals. Nu ce trebuie sau ce e de facut este atitudinea potrivita ci ce fac si ce urmaresc prin ce fac. Intrebarea va revela ca revelatorul fotografic imaginea luminoasa de sub amprenta inversului ei. Cand suntem in Dumnezeu si Dumnezeu este in noi. Aceasta constienta naste o alta atitudine in existenta atitudinea sacrului a tot ce este. Atitudinea sacrului nu inseamana sacralizare exclusiva cu blandete, delicatete si respect neconditionat al formelor existentiale numite fizice. Planul fizic este creatia omului in deplinatatea expresiei sale si fuga in alte planuri este o inchipuire, o motivare a fugii de responsabilitatea a ceea ce suntem asa cum suntem. Inaintasii sau fratii mai mari, eliberati de obsesia ontrolului si propriei persoane, au relevat potentialul si comportamentul fiintei umane barbat si femeie in deplinatatea dezvoltarii sale. Trezirea costiintei propriului sine sau revenirea cristosului, intoarcerea la Dumnezeu cu care este unul, sunt metafore pentru dilema existentiala in care ne aflam. Nimeni altcineva nu poate sa ne invete sa iubim existenta si arborele vietii, sa respectam adevarul ca pe adevar si falsul ca pe fals sau ascunzisul adevarului, tocmai pentru ca toti stim si suntem stiinta iubirii. Cand iubirea este focul launtric sau Phoenixul in care sunt arse umbrele care ascund "Lumina' sau spiritul omului, cand iubirea nu este o rasplata sau diploma de buna purtare, atunci vom intui inspiratia si expiratia ei ca proprie inima sau constiinta a adevarului si a falsului. In aceasta constiinta cum putem fura, insela sau ucide cand astfel de comportamente ranesc propria inima? Cand recunosti ca stiinta nu-ti apartine ,ca bogatia nu-ti apartine, ca ceea ce esti este un mister de nedezlegat, de nedescris sau informatizat numeric, digital, etc, atunci rostirea si fapta sunt calauzele tale in propria libertate si condamnare la fericirea cauzala, la reintregire constientei individuale precum trupul sau este intreg."... si lumina s-a inaltat si a luat chip", si "cuvantul s-a facut trup". Inteaga cunoastere este in memoria noastra ca simtaminte, emotii sau miscari si informatii sau simboluri. Problema nu este a nestiintei ci a ignorantei, nu este a necunoscutului ci a refuzul potentialului neformat si inepuizabil al propriei energii si inteligente. Constiinta plenitudinii si frumusetii incojuratoare o putem reflecta in constienta proprie asa cum fac poetii, sau ne putem concentra pe mizeriile istorice personale sau colective sau pe existenta dracului inventat ca scuza ,inventia obscurantismului..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu