22 august 2015

inaintam cu spatele

Evidenta comportamentului gandirii releva acest paradox in care in orice circumstanta existentiala individuala cautam mereu in memorie solutii pentru actiunile noastre.
Astfel viitorul circumstantelor individuale si colective se prezinta ca o adaptare a vechiului, a trecutului, rutina acelorasi concepte si manifestarilor lor ca experiente. "Nimic nou sub Soare" desconspira constienta colectiva a acestui  comportament al gandirii ca reflectare a trecutlui. Toti suntem "experti"in 'trecut" si "inocenti" in viitorul mereu necunoscut si surprinzator.. In acest comportament al gandirii nu exista "prezent"; asa ca: " l-am inventat"; ideatica a trecutului, dorinta. Reflexia acestui comportament al gandirii in oglinda propriei individualitati este sentimentul insuficientei propriei persoane, nemultumire de sine. Aceasta identitate psihologica este sursa rutinei comportamentale in are actionam spre a satisface sau completa expresia individuala, mai multa vitalitate, sanatate, inteligenta, mai multa putere si proprietate. "Prorietatatea" psihologic este domeniul in care arbitrarul nostru se poate manifesta neingradit, ;este al meu sau a mea si fac ce vreau cu el sau ea" daca in domeniul proprietatilor obiectelor arbitrarul individual este neingradit in domeniul fiiintelor este alta poveste, nu pot fi controlate, dominate sau stapanite si nici nu putem conserva o eventuala dominatie si control conjunctural determinat de interesele lor. Orice ideatie legiferata in domeniul comportamentului fiintelor sub orice punitate ar fi impusa nu genereaza decat noi forme de expresie opusa, noi mijloace de pacaleala a oricaror norme individuale sau sociale. Aceasta minunata evidenta  in care orice reglementare ideatica sau rationala sustine si intareste opozitia releva ca libertatea este cauza si nu efect. Orice comportament antisocial sau antiuman se releva ca imposibilitatea omului de a renunta la libertate cand ea este confundata cu ceva asemanator dar complet diferit, libertinajul, arbitrarul, dorinta controlului sau opozitia la presiunile lui. Daca "vedem' transpunerea acestui comportament al gandului in  bilant financiar realizam risipa energie sale pentru conservarea esecului demersurilor sale , adica consuma miliarde pentru esec de dragul unei imagini efemere a propriei puteri. Dorinta in sine traieste in sine moare si in sine renaste in miliarde de forme ale adaptarii sale in cirumstantele sale psihologice. Dorinta traieste in dezastrul interpretarilor psihologice si le intretine.De exemplu dorinta nemuririi  intretine circumstantele mortii ca mijloc existential. Moartea este o consecinta nu o sursa existentiala si astfel razboiul religuios, ideologic, politic, ecomonic si de acapare de resurse teritoriale este mijlocul supravietuirii dorintei nemurii. Si moartea si nemurirea sunt concepte care nu sunt relevate de percetie ci de conceptiile efemerului dorintei, psihologia interpretarilor perceptiei. Astfel stiinta este mijlocul prin care reflectarea fidela a percetiei sa ne determine un comportament rational in circumstantele existentei. Ideatica supranaturalului si suprapercetiei este  sursa superstitiilor, orice percetie este doar o perceptie si nu poti face discriminari in percetie fara interpretare si fara a genera haos in gandire si constiinta, haos generat de dihotomia gandului in raport cu exprimarea sa in percetie asa cum este ea ca si corp al al gandului. Dihotomia gandului sau bigotismul din gandirea noastra este cercul vicios in care ne invartim, un fel de bucla temporala din care este dificil de iesit atat timp cat frica de necunoscut domina constiinta. Noi in atare circumstanta psihologica a fricii ca atitudine nepotrivita a constiintei in circumstanta care ne ameninta cu disparitia beneficiilor ei cunoscute ne face mereu sa dam "inapoi' sa apelam mereu la raspunsurile cunoscute din memmorie, astfel inainte de a raspunde rational sau inteligent intr-o cirumsanta, memoria ne fura rasounsul; aceasta situatie ne face sa recunostem ca asa cum suntem suntem Memoria; NICI O INFORMATIE, GAND, SENTIMENT, EMOTIE, SIMTAMANT , DORINTA SAU ASPIRATIE, SENZATIE SI ACTIUNE, nu este in afara campului memoriei, cunoscutului. spunem a nu stim cu toate ca tot ce facem si suntem la scara globalitatii fiintei umane este cunoscut, in campul propriei memorii individual/colective, suntem oamenii/omul  cunoasterii.  Cand ne facem ca "nu stim' despre ce este vorba in circumstanta ne pacalim singuri , facem pe naivii si am ramas asa suportand consecintele propriei autoinselari. Ceea ce neintregeste evident este neunoscutul, nedenumitul, care nu poate fi relevat ca exitenta sau "jumatate personala prin gandirea lui care este tot in memorie. Ce aspecte existentiale releva acest fapt? Care sunt fortele existentiale aflate la dispozitia noastra nedenumite, tacute-nu facute tacute denumindu-le. Denumirea este reprezentarea faptului nu faptul. Acel fapt tacut este denumit Atentie. "In atentie" gandul este clar asa cum este, este reflexia unei "perceptii inteligente" sau claritatii percetiei, nu a intepretarii perceptiei. "gandul este imaginea in oglinda a totalitatii percetiei "cand atentie este". Fara atentie nu se poate si denumim neatentie concentrarea atentiei pe un aspect particular din totalitatea percetiei si ignorarea celorlalte sau exclusivimul sau discxriminarea. Atentia noastra este concentrata pe dorinta ,pe ce nu este dar dorim sa devenim, cu alte cuvinte este concentrata pe devenire. Devenirea ca idee implica viitorul si astfel ne modelam viitorul dupa acelasi model trecut al insuficientei propriei persoane si eternizam sau modelam eternitatea inconjuratoare dupa un model consumat deja sau trecut.Cineva spunea (persoana importanta): "creierul este materie fecala" fara conotatie peiorativa ci incercand sa releve activitatea sa care este una cu prfopriul continut, manipularea cunoasterii, exclusivismul sau discriminarea necunoscutului ca urmare a concentrarii atentiei pe devenire. Evident ca nu afirm ca ar fi gresit ci,  ca devenirea creirului s-a finalizat odata cu nasterea fiecaruia dintre noi si in logica existentei cand 'terminam ceva' incetam actiunea care a generat acel "ceva", ne "odihnim" contempland  propriul lucru facut, meditand pe tema experientei-actiune si rezultatul ei. daca dorim sa-l imbunatatim sau perfectionan cu totii stim ca nu vom reusi decat sa stricam ce am facut deja. Cand experienta-actiune si rezultatul ei lucrul facut si contemplarea meditativa pe tema lui ne releva o posibila expresie superioara a ideii sau facerii respective vom incepe "din nou' adica din alta samanta, nu vom chinui vechea samanta sa se schimbe modificand-o genetic ci vom exprima alta 'gena". "Saltul genetic' care apare ca salt efolutiv al formei nu este o modificare genetica ci expresia altor gene latente din potentialul genetic ( denumit Adn Tacut-nedenumit-necunoscut) al formei umane. Cum acesat 'salt gentic" nu poate fi facut prin modificarea cunioscutului, el apare ca "accident genetic ' sau intamplare, alte resorturi ii determina manifestarea. Accidentele genetice sunt refuzate, stimuleaza frica de necunoscut, de diferit, si razboiul cunosterii cu necunoscutul si diferitul, rutina noastra cea de toate zilele se conserva pe sine. Un sociolog american afirma ca nu poti coordona o activitate restransa sau globala fara "toleranta", ca adevaratul leader are ca structura psihologica de baza toleranta, evidenta ca reper decizional nu negarea.Evident ca "lui Nimeni-Odiseu" nu-i place sa fie controlat, exploatat, folosit meschin, consumat, si leaderul nu ignora evidenta in deciziile actiunilor sale; nu risipeste energia lui sau a colectivitatii pe calea lui "nu se poate". leaderul propune tinte colective si coroboreaza eforturile tuturor prin acord in acea directie fara sa se ocupe de analiza a cum este cineva si de ce este asa. Lumea de astazi globalizata informational duce lipsa de leaderi si ca nu cumva sa apara unul se neaga evidenta providentialitatii sau resurselor interioare necunoscute sau refuzate care-l anima in actiune. Mormantul democratiei reprezentative este birocratia si vedem cum eforturile asa zisilor leaderi nu genereaza decat birocratie, un noia de reguli si norme imposibil de respectat pentru ca ele au motivatia mentinerii haosului si razboiului care sa le justifice existenta. Am vazut cum lumea a inaintat atunci cand au fost propuse ei valori unamim acceptate, "dreptate si fratie', "libertate, egalitate, fraternitate', 'iubirea apropelui si propriului sine". Aceste propruneri de actiune in directia obiectivarii acestor valori au fost promovate de partide sau democratii parlamentare sau de indivizi motivati de resursele launtrice ale constiintei lor? Valorile promovate in constiinta colectivitatii au unit colectivitatile starnind asentimentul lor neconditionat, dar din pacate mijloacele folosite pentru obiectivarea lor sociala au fost cele ale vechiului sistem al exclusivismului prin excludere si discriminare violenta a vechilor valori si a promotorilor lor. Fara revolutie interioara nu sunt posibile evolutii exterioare sau sociale. Leaderul este expresia valorilor afirmate unul cu ele in gand si fapta sa. Aceasta evidenta ne vor releva adevarul inexistentei leaderului in societatea cunoscuta. Saltul genetic  care va exprima o noua expresie individuala umana si colectiva sau sociala, va apare cand vom recunoaste exprimarile sale si nu le vom mai distruge interpretand si negand posibilitatea, cand nu vom mai hrani ceea ce nu ne hraneste ci consuma psihologic si fixiologic.Cu ce sunteti in asentiment si acord profund instantaneu exprimati in fapte sau va complaceti in judecarea faptelor celorlalti? faptele noastre sunt in acord cu acordul nostru launtric? Conteaza ce faci cand esti in acord cu acodurile fiintei lautrice? Evidenta releva diferenta dintre a munci si a trai. Munca in dezacord cu acordurile launtrice este risipa si efort iar munca in acord cu acordul fiintei tale este bucurie si succes.Cunoasterea milenara ne releva ca "oamenii sunt trecatori dar nu toti trecatorii sunt oameni". Ce releva fara sa disrimineze? Releva o distictie intre cei care sunt indentificati cu devenirea si cei care exprima ceea ce sunt.launtric, sentimentul uman, cuvantul intrupat.Lingivistic este facuta distinctia dintre cuvant si vorba, dar suntem furati de vorbe ignorand cuvantul care este fapta si in cer si pe pamant, cuvant care exprima uniunea cerului cu pamantu , cuvantul onorat Onoarea este acea calitate a respectarii propriului cuvant ca pe tine insuti, este ceea ce poti face fara efort. Orice efort releva aservirea energiei propriei  fiinte unei minciuni, unui fals. Onoarea inseamana sa indraznesti si sa implinesti, "sa cobori cerurile pe pamant" clipa de clipa sau in dinamica circumstantelor diferite dar la fel, adaptari diferite ale aceleiasi viziuni si proiect al dvenirii a ceea ce nu esti. Omul nu va deveni niciodata Dumnezeu si efortul acesta este inutil, sursa starii hipnotice a gandirii, psihologia inutilului, a supravietuirii si nedemnitatii. Nu poti SA FII ceea ce esti. Cand stii ce esti nu mai iesti. Dinamica armoniei si sincronicitatii ,coeziunii existentiale nu poate fi controlata sau supusa. Noi traim in eternul imensitatii inconhuratoare pe care o ignoram prinsi in capcana meschina a mentalitatii insuficientei si mai multului devenirii a ceea ce suntem, care "a devenit" propria inchisoare , propriul invelis meschin dupa cum samanta sa este. Conceptul de timp poate fi un minunat ajutor spre a recunoaste relatia sincrona intre ce credem ca suntem si ce traim, sau o mizerabila pedeapsa inchisoare a inerpretarilor a ceea ce este la vedere, a justificarilor mizeriei mentalitatilor traditionale cu care ne conformam complacandu-le. E bine si asa, inaintam cu spateefirmam negarile trecutului si negam afirmatiile viitorului ca imanenta fiintei noastre necunoscute si la vedere. Rational este ca oriunde ne aflam sa vindecam locul de greselile produse acolo de inaintasii nostri in loc sa le reverberam in gandire si activitate dar divin este sa-ti vindeci gandirea de schizofrenia devenirii, mai multului si mai binelui, cand le vezi ca dusmani ai multuluui  incomensurabil prezent in propria percetie si simultan cu tine, iar binele coplesitor. Comoditatea este tot ce devenirea iti poate oferi dar constienta conditionarii ei iti va revolta constienta libertatii propriei fiinte. "Nu exista iad " imi spunea o prietena care ar fi printre ultimile afirmatii papale! Acum nu mai exista ceea ce a existat pana acum daca papa spune? Totul se schimba prin afirmatia adevarului. Putem sta cu fata la la trecut si sa exprimam viitorul necunoscut , nevazut inca dar prezent launtric in propria fiinta si "timpul" ca modalitate noua ne va confirma ratiunea propriei existente si potentialul ei inepuizabil de inoire corporala si sociala sau vindecare prin renasterea semintelor gene originale si imanente in acord cu aspiratiile si acordurile launtrice ale fiintei. Nu putem dori decat ceea xe suntem si dorinta devenirii este doar o pervertire a dorintei celei vii, in existenta implinita.Toate dorintele noastre pervertite sau nu sunt implinite deja, sunt percetpia inteligenta si continutul sau.Tot universul se pune in miscare cand aspiratiile launtrice se exprima. "Universul este atent" la orice noutate tinde sa vina in existenta si 'plictisit' de rutina nevoiilor consumului.Omul este bogatia care imbogateste universul si evident universul refuza omul  "consumator", in relatie univoca  cu fiinta sa care-l releva parazit in forma umana. recunoastem ca psihoza devenirii , mai multului se manifesta in faptul ca toti vor sa primeasca gratis , cum toti se inghiesui la gratuitati si amana orice plata sau rasplata altcuiva? Cineva releva manipularea si controlul multimilor prin pedeapsa imediata si resplata cat mai intarzitata, motorul  buclei temporala a devenirii si ignorantei puterilor cocreative ale acordului fiintial launtric si ale proiectelor sale existentiale ca ratiune nemecanica,  inoitoare si desavarsitoare a mediului existential comun. In acest amalgam de ratiuni fiintiale si antifiintiale in care ne cautam fara sa ne gasim vreodata, desi ratiunea este rasplata simultana cu fapta si greseala gratiata (suntem mantuiti perpetuu), antiratiunea cauta vinovatii ca sa-i pedepseasca, desi pedeapsa nu corecteaza ci amplifica greselile,  vom  reusi sa distingem graul de neghine si sa ne implinim destinul lautric implinit si in relatia dintre noi sau societatea umana. Fiecare crede ca nu poate pentru ca ceilalti nu pot, se teme de orice exprimare dinainte considerata tendita de a controla sau manipula, nu mai sunt relatii interumane de comuniune , fiecare este singur in propria gaoace ingusta a personalitatii sale psihologice a nedemnitatii si inutilitatii de a impartasii celorlalti aspiratiile fiintei sale, dragostea si fratietatea.. Fara o imensa indrazneala nimeni nu va exprima dragostea neconditionata abandonand leahmitea intelectuala.

3 comentarii:

  1. Abandonul-sacrificiu nu este dragoste neconditionata

    Gyl
    :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Gyl, cu tot respectul, nu există dragoste necondiționată, doar iubire necondiționată. Și în iubire abandonul nu e sacrificiu. Doar e :) atât.

    RăspundețiȘtergere
  3. Marele Anonim intotdeauna este claritate

    RăspundețiȘtergere