In 926 (17=8) postari am reflectat ceea ce nu ne reflecta.
Cum toate se hranesc din gandul nostru am hranit si intarit zdrentele cu care suntem imbracati idelogic si conceptual. am vazut ca foarte multi oameni trecuti prin experienta acestor conceptii /viziuni a cum trebuie sa fie si a cum nu trebuie sa fie au ajuns la aceeasi intrebare : ce e de facut? Ce e de facut implica stiinta, ratiune si intelepciune. dar acest domeniu al ratiunii stiintifice si a intelepciunii hotararilor de actiune nu este indomeniul antirationalului si antiumanului acestei societati a negustorilor in care totul are pret si se cumpara si vinde fara sa tina cont ca fiintele umane nu pot fi nici cumparate nici vandute ci doar pacalite cu promisiuni de neonorat ale unui viitor al solidaritatii si fratietatii , ale respectarii dreptului la viata facand razboaie, la demnitate furand resursele comunitatii, ale armoniei prin distributie discretionara pe false criterii de valoare ale rezultatelor activitatii comunitatilor de orice fel."Expertii in orice domeniu" sunt "maestri" acestui sistem care prfota lacomi de efemerele profituri ale sustinerii lui. Au aparut miscari antisistem, miscari denigrate si demonizate, interpretate si catalogate drept antisociale, fara a se recunioaste sursa si motivatia lor in discriminarea sistemica a fiintelor in numele libertatii de expresie si autodeterminarii propriilor existente, cu alte cuvinte sunt miscari generate de insusi natura sistemului "la putere". "Ce e de facut ?", este intrebarea expresie a disperarii in fata neputintei de a schimba sistemul decat cu altul de aceeasi natura dar forma diferita asa cum de-alungul istoriei s-a relevat ca revolutionarii au demolat un sistem ca altul sa apara dar, 'altul era acelasi sub alta forma" in care exponentii vechiului sistem cad mereu in piciore acaparand noile modalitati formale sociale care imbracau aceleasi naravuri. Exact ca in povestea cu lupul care schimba mereu blana reusind sa-si permanentizeze existenta indiferent de 'moda noua' a vremilor. democratia este dusmanul tiraniei teoretic dar in fapt este tiranie generalizata la nivel de individ sub masca respectului drepturilor celorlalti in viitor ,dar care necesita acum acceptarea arbitrarului si ipocriziei interesului personal sau cardasiilor gruparilor discretionare si incompetente in gestionarea societatii. Cei din opozitie promit ca vor face altfel dar de cand lumea este evident ca odata ajunsi la putere vor face exact la fel ca inaintasii lor. saracul inura si condamna cinismul bigatului dar nu am vazut inca sarac ajuins bogat care sa nu se comporte identic cu toti bogatii pe care ii injura mai inainte. Aparenta comuniune de neam tara sau familie este o ipocrizie sub care se ascunde lacomia de putere asupra grupului respectiv si faptic nu exista nici o comunitate ci doar cardasii pe aceleasi interese dar a gruparilor diferentiate geagrafic sau pe alte criterii. Nationalismul este vazut ca periculor tocmai pentru ca este expresia unui bun simt fundamental- fiecare la el acasa, fiecare in spatiul natal al libertatii sale existentiale . Globalizarea este un concept in care legatura fiintei umane cu spatiul natal este stearsa in numele unei abstractii a globului trestru casa tuturor. Practic asta insemna ca avem totul ca spatiu vital dar concret nimic, pamantul este casa mea dar nu am nici o bucata de pamant incare sa-mi exprim liber fiinta. este ca si cum pamantul este cucerit si cuceritorii imi vand bucati din proprietatea lor stragand in gua mare ca tot pamantul este al meu. Asta este evuident cand realizam ca istoric proprietarii de drept ai pamantului natal au fost indepartati prin colectivizare in socialism sau prin alungarea lor de pe fermele natale in lipsa actelor doveditoare in america. Cooperativele agricole de pamant ca si fermele americane nu pot supravietui in sistem fara sustinere financiara datorita dimensiunii lor si lipsei de atasament a lucratorilor fata de acea suprafata. Susutinerea sau imprumutul pentru investitii prin banci se acorda si astfel orice proprietar colectiv sau personal este dator sau sluga la banci. Bancile la randul lor sunt proprietate particulara sau colectiva a catorva indivizi si o reflecare numerica a sistemului structurilor sociale este 1-9-90. 1-stapan-proprietar, 9-locoteneti - vatafi si 90- de iobagi pe mosia lui. Ce democratie e asta ? birocratia e moartea democratiei si birocratia este expresia acelei scheme numerice are trebuie sa emita permanent reguli si statuturi de functiuni stricte care sa sigure controlul lui 1 asupra domeniului sau. Astfel cand ajungi la un functionar nu poti sta de vorba cu un om ci stai de vorba cu regulile; tu ii spui ce te doare si el iti spune reguli. regulile de orice fel iti dau simtamantul neputintei de a le onora pentru ca a le onora insemna a te aservi sistemului pierzandu- libertatea decizionala si astfel suntem intr-un conflict mocnit care din cand in cand ca un vulcan explodeaza social. Ce e de facut? Cu totii stim ce e de facut, respectul valorilor umane ale libertatii si demnitatii fiecaruia dar, in circumstantele regulilor si exigentelor negustoresti aceasta atitudine este ca vurusul in calculator- pune in functiune programe antivirus care extirpa atitudinea daunatoare structurii rigide mecanice, rutiniere a sistemului asa cum al este conceput si readaptat in forme noi care sa dea aparenta umanitatii lui promise. Nu este ceva de facut cu o masinarie in continua degradare morala si fizica ; mai carpesti , mai schimbi o piesa ,mai vopseti peste rugina sau carpesti si vopsesti apoi dar masinaria nu poate da alte performante sau alte rezulate in functionarea ei; apoi o schimbi cu una noua ,mai performanta dar tot aceleasi functiuni are, nu poate satisface noi functiuni , este limitata in domeniul in care a fost conceputa. Religia moderna ,democratia si statul de drept, teoretic este promisiunea perfecta, este o noua functiune pe care mecanismul nu o poate exprima conceput pentru a domina si conserva dominatia arbitrarului si bunului plac al lui 1 pe mosia sa. De multe ori ma indrebam ce vor sa spuna si ce semnifica exprimarea unora care au cunoscut sistemul si mecanismul sau cand intrebati " cine face astea?" raspundeau ca "finanta mondiala". "Prinde orbul scoatei ochii", cine e aia, cine sunt aia? Asta releva ca ala si aia nu sunt in constiinta lumii ci scunsi de ochii lumii. Controlul lui sau lor este ascuns de ochii lumii , conducatorii cunoscuti nu conduc nimic. Nu cumva esti chiar tu acela , tu cel care citesti acum? Nu cumva tu sustii aceasta structura a gandirii pentru ca este propria creatie a lumii asa cum o vrei tu ca unic stapan al pamantului? nu cumva te ascunzi sub masca nevoiasului manevrand cu conceptiile tale despre cum ar trebui sa fie si cum nu ar trebui sa fie lumea? Oare nu sunt chiar eu? Eu ascuns mie insumi? ("cei care au ascuns adevarul l-au uitat si ei") Eu ma recunosc scenarist, regizor, actor si spectator in jubilatia mea in acesata piesa? Sunt victima sistemului sau parintele lui? Toti parintii se simt victime ale copiilor lor pe care trebuie sa-i intretina, scolarizaze si sa le lase mostenire creatia lor? Somnul ratiunii creeaza monstri si acest monstru denumit sistem a scapat de sub control asemenea monstrilor modificarilor genetice care isi distrug proprii creatori, oameni de stiinta eminenti care si-au pus stiinta deasupra stiintei universului si a lui Dumnezeului sau, metforic exprimat, fara bigotismul implict exprimarii. Creatorul devarat de propria creatie pare a fi semnificatia acestei modalitati a sistemului controlului lumii si a indivizilor. Justificare suprema este amenitarea cu haosul dar in fapt sistemul este expresia haosului din constiinta si necunoasterea de sine a umanitatii, a ratiunii existentiale expresiei umane. Orice lucrare stiintifica care deschidea fereastra zabrelita a mintilor hipnotizate de nevoi false, de pervertirea simtamintelor si intunecarea constiintelor au fost arse sau ascunse de ochii multimii. Decaderea abrupta a culturii umaniste, aservirea stiintei militarilor pentru improspatarea continua a arsenalului distrugerilor sau controlului, dar mai ales pierderea dramatica a constiintei religioase in actiune, a radacinlor spirituale ale natiilor, "a cartilor neamului" inlocuite cu cartea unui singur neam, cu modalitatea unei singure puteri, pierderea spatiilor denumite "acasa" ale fiecarui individ inlocuite cu spatii inchiriate sau cumparate in rate care nu le apartin, etc, este o oglinda limpede a modalitatilor sistemului care creeaza o lume care nu ne reflecta ca fiinte asa cum suntem in ratiunea - functie a existenlor noastre individuale si colective. O lume care nu ne lasa nici sa traim demni nici sa murim demni de comportamentul actiunile si realizarile noastre in ea. Atacul la demnitatea umana este profund si este reflectat in sentimentul nedemnitatii si vinovatiei , inutilului si neputintei existentei individuale care structureaza profunda nemultumire de sine sau tradarea sinelui asa cum este el-UMAN. Crizimea antirationalului este lpsa de mila, de gratiere sau iertare a apropelui pentru greselile comise fata de noi sau starea lui conjuncturala, fata de pozitia opusa ocupata la un moment dat in societate care reflecta o intregime ce nu poate fi fragmentata, comuniunea existentiala care sustine existenta individuala sau o elimina cand este impotriva. Ce rau imi poate face mie sau tie un mecanism? absolut niciunul daca nu-l folosec; Nu suntem in conflict cu lucrurile moarte ci conflictul este in campul propriilor constiinte unde trebuie sa facem pace." Locul de retragere " ca titlu formal in spatele caruia nu este scris ceva ci contine oglida a fiecaruia asa cum este el , oglinda in care sa-si reflecte comportamentul si sa-l desavarseasca conform propriilor aspiratii profunde si nerostite, loc in care rostirea sa nu fie atacata pentru ca nu este un loc al misionarismului de vreun fel, inca nu sa nascut . Este locul in care la intrebarea ce este de facut in atari circumstante fiecare va raspunde singur adica are responsabilitatea raspunsului. A raspunde semnifica responsabilitate si nu informatia ca rspuns la o ntrebare. Cand am realizat imensa si implacabila responsabilitate a rosturilor mele, a cuvintelor rostite pentru ca de ganduri nu pot fi responsabil apartinand trecutului ca oferte pe care memoria mi le releva, (oferte de care curat memoria pana la originalul informational al adevarului fiintei nepervetite in perceptia sa de mosteniri dogmatice a cum trebuie sau nu sa fie), va rog sa realizati cum strageam din fund" ca nu cumva sa rostesc ceva fara sa meditez profund inainte. Apoi m-am eliberat de acest stress, am realizat ca spontaneitatea este rezultatul unui profund si miraculor proces de procesare interioara, a sistemelor performante de prelucrare informationala subconstiente carora mi-am acordat pe deplin increderea. Nu stiu ce este de facut in locul altui semene al meu si nici in locul meu pana cand acordul deplin nu se stabileste, am rabdare sa se stabileasca atat in interior cat si in exterior unde acordul se reflecta si constientizeaza de apoi , si de "apoia apoiului" sa poata fi gandit si impartasit. Tot ce nu reflecta ca fiinte umane barbati si femei umane se constituie intr-un camp de energii magnetoelectrice, o umbra care ne perverteste perceptia, umbra care creeaza impresia nimicului, neimportantului, iar sub aceasta influenta hipnotica reactionam straduindu-ne sa ne demonstram impotanta si proiectam in inconjurator o falsa imagine de sine a importantei- reactie la reactie. Daca nu ne reflecteaza, resimtim ca ne absoarbe, ne consuma, in fapt reactia consuma efort, iar reactia este proiectia sau raspunsul resentimentelor. acest joc al reflectarilor si nereflectarilor are consecinte diferite. Nereflectarea este negarea eixstentei propriei percpetii si reactiile se tin scai , afirmi si iar afirmi existenta descriindu-ti percetia. Acest proces antirational nu este frica ,dimpotriva este obisnuinta cea mai "draga". Reflectarea insemna recunoastrea existentei percetiei ca intregime de nefragmentat dar si a elementelor continute ca forme expresie intregime si este un proces de amplificare electronagnetica si a percetiei si a fiintelor din ea. Cand admiram un copac insemna recunoasterea valorii sale existentiale si copacul ne reflecta energia recunosterii amplificata cu procesele viului din structura sa. Procesul reflectarii (recunoastrere, apreciere, respectul existentei) doar ceea ce denumim natura sau natural desfasoara (si apa schimba structura sub impactul aprecierii ei, a incantatiilor recunosterii si recunostintei) ; Acest fapt este evidentiat de starea psihologica a fiiintelor umane cand parasesc orasele si merg in natura ;se opresc sa admire un camp cu flori neprelucrate genetic si starea lor psihologica se schimba in urma procesului natural al reflectarii (recunoastere, apreciere, recunostinta), energia sau vibratia constiintei lor revine la starea umana. Imi veti da contraargumentul celor care merg in natura si duc cu ei orasul distrugand locul chefului si lasandu-l imbacsit de mizeriile cilivizate; lasat-i pe ei sunt deja morti, fantome sperietori care ne invata cum sa evitam a ne comporta si aveti atentia ca ce criticati ajungeti sa exprimati.Asa ca la intrebarea disperarii "ce este de facut " raspund schimbam atitudinea in existenta. raspunsul naste alte intrebari si asa mai departe : care atitudine? sa constientizam o atitudine sociala generalizata : ' da-ne Doamne...!" "Dumnezeu lucreaza la mplinirea dorintelor fiilor sai si nu mai are timp sa lucreze la propriul proiect asa ca"... schimbam in : iti dam doamen lucrand la proietul sau, " primeste doamne..." etc. Alta intrebare :care este proiectul lui? dupa cum evidenta releva prin insasi desconspirarea sa ( "am murit pentru tine") il vom ruga sa traiasca pentru noi in noi si El isi onoreaza intotdeauna existenta prin fiul sau care-i manifesta dragostea fara conditii. Anturajul este circumstanta spiritului si el reflecta propriile conceptii si dorinte, nu pe ale domnului care este menit sa-si creeze propriile circumstante sau anturajul natural al naturii sale umane..
Cum toate se hranesc din gandul nostru am hranit si intarit zdrentele cu care suntem imbracati idelogic si conceptual. am vazut ca foarte multi oameni trecuti prin experienta acestor conceptii /viziuni a cum trebuie sa fie si a cum nu trebuie sa fie au ajuns la aceeasi intrebare : ce e de facut? Ce e de facut implica stiinta, ratiune si intelepciune. dar acest domeniu al ratiunii stiintifice si a intelepciunii hotararilor de actiune nu este indomeniul antirationalului si antiumanului acestei societati a negustorilor in care totul are pret si se cumpara si vinde fara sa tina cont ca fiintele umane nu pot fi nici cumparate nici vandute ci doar pacalite cu promisiuni de neonorat ale unui viitor al solidaritatii si fratietatii , ale respectarii dreptului la viata facand razboaie, la demnitate furand resursele comunitatii, ale armoniei prin distributie discretionara pe false criterii de valoare ale rezultatelor activitatii comunitatilor de orice fel."Expertii in orice domeniu" sunt "maestri" acestui sistem care prfota lacomi de efemerele profituri ale sustinerii lui. Au aparut miscari antisistem, miscari denigrate si demonizate, interpretate si catalogate drept antisociale, fara a se recunioaste sursa si motivatia lor in discriminarea sistemica a fiintelor in numele libertatii de expresie si autodeterminarii propriilor existente, cu alte cuvinte sunt miscari generate de insusi natura sistemului "la putere". "Ce e de facut ?", este intrebarea expresie a disperarii in fata neputintei de a schimba sistemul decat cu altul de aceeasi natura dar forma diferita asa cum de-alungul istoriei s-a relevat ca revolutionarii au demolat un sistem ca altul sa apara dar, 'altul era acelasi sub alta forma" in care exponentii vechiului sistem cad mereu in piciore acaparand noile modalitati formale sociale care imbracau aceleasi naravuri. Exact ca in povestea cu lupul care schimba mereu blana reusind sa-si permanentizeze existenta indiferent de 'moda noua' a vremilor. democratia este dusmanul tiraniei teoretic dar in fapt este tiranie generalizata la nivel de individ sub masca respectului drepturilor celorlalti in viitor ,dar care necesita acum acceptarea arbitrarului si ipocriziei interesului personal sau cardasiilor gruparilor discretionare si incompetente in gestionarea societatii. Cei din opozitie promit ca vor face altfel dar de cand lumea este evident ca odata ajunsi la putere vor face exact la fel ca inaintasii lor. saracul inura si condamna cinismul bigatului dar nu am vazut inca sarac ajuins bogat care sa nu se comporte identic cu toti bogatii pe care ii injura mai inainte. Aparenta comuniune de neam tara sau familie este o ipocrizie sub care se ascunde lacomia de putere asupra grupului respectiv si faptic nu exista nici o comunitate ci doar cardasii pe aceleasi interese dar a gruparilor diferentiate geagrafic sau pe alte criterii. Nationalismul este vazut ca periculor tocmai pentru ca este expresia unui bun simt fundamental- fiecare la el acasa, fiecare in spatiul natal al libertatii sale existentiale . Globalizarea este un concept in care legatura fiintei umane cu spatiul natal este stearsa in numele unei abstractii a globului trestru casa tuturor. Practic asta insemna ca avem totul ca spatiu vital dar concret nimic, pamantul este casa mea dar nu am nici o bucata de pamant incare sa-mi exprim liber fiinta. este ca si cum pamantul este cucerit si cuceritorii imi vand bucati din proprietatea lor stragand in gua mare ca tot pamantul este al meu. Asta este evuident cand realizam ca istoric proprietarii de drept ai pamantului natal au fost indepartati prin colectivizare in socialism sau prin alungarea lor de pe fermele natale in lipsa actelor doveditoare in america. Cooperativele agricole de pamant ca si fermele americane nu pot supravietui in sistem fara sustinere financiara datorita dimensiunii lor si lipsei de atasament a lucratorilor fata de acea suprafata. Susutinerea sau imprumutul pentru investitii prin banci se acorda si astfel orice proprietar colectiv sau personal este dator sau sluga la banci. Bancile la randul lor sunt proprietate particulara sau colectiva a catorva indivizi si o reflecare numerica a sistemului structurilor sociale este 1-9-90. 1-stapan-proprietar, 9-locoteneti - vatafi si 90- de iobagi pe mosia lui. Ce democratie e asta ? birocratia e moartea democratiei si birocratia este expresia acelei scheme numerice are trebuie sa emita permanent reguli si statuturi de functiuni stricte care sa sigure controlul lui 1 asupra domeniului sau. Astfel cand ajungi la un functionar nu poti sta de vorba cu un om ci stai de vorba cu regulile; tu ii spui ce te doare si el iti spune reguli. regulile de orice fel iti dau simtamantul neputintei de a le onora pentru ca a le onora insemna a te aservi sistemului pierzandu- libertatea decizionala si astfel suntem intr-un conflict mocnit care din cand in cand ca un vulcan explodeaza social. Ce e de facut? Cu totii stim ce e de facut, respectul valorilor umane ale libertatii si demnitatii fiecaruia dar, in circumstantele regulilor si exigentelor negustoresti aceasta atitudine este ca vurusul in calculator- pune in functiune programe antivirus care extirpa atitudinea daunatoare structurii rigide mecanice, rutiniere a sistemului asa cum al este conceput si readaptat in forme noi care sa dea aparenta umanitatii lui promise. Nu este ceva de facut cu o masinarie in continua degradare morala si fizica ; mai carpesti , mai schimbi o piesa ,mai vopseti peste rugina sau carpesti si vopsesti apoi dar masinaria nu poate da alte performante sau alte rezulate in functionarea ei; apoi o schimbi cu una noua ,mai performanta dar tot aceleasi functiuni are, nu poate satisface noi functiuni , este limitata in domeniul in care a fost conceputa. Religia moderna ,democratia si statul de drept, teoretic este promisiunea perfecta, este o noua functiune pe care mecanismul nu o poate exprima conceput pentru a domina si conserva dominatia arbitrarului si bunului plac al lui 1 pe mosia sa. De multe ori ma indrebam ce vor sa spuna si ce semnifica exprimarea unora care au cunoscut sistemul si mecanismul sau cand intrebati " cine face astea?" raspundeau ca "finanta mondiala". "Prinde orbul scoatei ochii", cine e aia, cine sunt aia? Asta releva ca ala si aia nu sunt in constiinta lumii ci scunsi de ochii lumii. Controlul lui sau lor este ascuns de ochii lumii , conducatorii cunoscuti nu conduc nimic. Nu cumva esti chiar tu acela , tu cel care citesti acum? Nu cumva tu sustii aceasta structura a gandirii pentru ca este propria creatie a lumii asa cum o vrei tu ca unic stapan al pamantului? nu cumva te ascunzi sub masca nevoiasului manevrand cu conceptiile tale despre cum ar trebui sa fie si cum nu ar trebui sa fie lumea? Oare nu sunt chiar eu? Eu ascuns mie insumi? ("cei care au ascuns adevarul l-au uitat si ei") Eu ma recunosc scenarist, regizor, actor si spectator in jubilatia mea in acesata piesa? Sunt victima sistemului sau parintele lui? Toti parintii se simt victime ale copiilor lor pe care trebuie sa-i intretina, scolarizaze si sa le lase mostenire creatia lor? Somnul ratiunii creeaza monstri si acest monstru denumit sistem a scapat de sub control asemenea monstrilor modificarilor genetice care isi distrug proprii creatori, oameni de stiinta eminenti care si-au pus stiinta deasupra stiintei universului si a lui Dumnezeului sau, metforic exprimat, fara bigotismul implict exprimarii. Creatorul devarat de propria creatie pare a fi semnificatia acestei modalitati a sistemului controlului lumii si a indivizilor. Justificare suprema este amenitarea cu haosul dar in fapt sistemul este expresia haosului din constiinta si necunoasterea de sine a umanitatii, a ratiunii existentiale expresiei umane. Orice lucrare stiintifica care deschidea fereastra zabrelita a mintilor hipnotizate de nevoi false, de pervertirea simtamintelor si intunecarea constiintelor au fost arse sau ascunse de ochii multimii. Decaderea abrupta a culturii umaniste, aservirea stiintei militarilor pentru improspatarea continua a arsenalului distrugerilor sau controlului, dar mai ales pierderea dramatica a constiintei religioase in actiune, a radacinlor spirituale ale natiilor, "a cartilor neamului" inlocuite cu cartea unui singur neam, cu modalitatea unei singure puteri, pierderea spatiilor denumite "acasa" ale fiecarui individ inlocuite cu spatii inchiriate sau cumparate in rate care nu le apartin, etc, este o oglinda limpede a modalitatilor sistemului care creeaza o lume care nu ne reflecta ca fiinte asa cum suntem in ratiunea - functie a existenlor noastre individuale si colective. O lume care nu ne lasa nici sa traim demni nici sa murim demni de comportamentul actiunile si realizarile noastre in ea. Atacul la demnitatea umana este profund si este reflectat in sentimentul nedemnitatii si vinovatiei , inutilului si neputintei existentei individuale care structureaza profunda nemultumire de sine sau tradarea sinelui asa cum este el-UMAN. Crizimea antirationalului este lpsa de mila, de gratiere sau iertare a apropelui pentru greselile comise fata de noi sau starea lui conjuncturala, fata de pozitia opusa ocupata la un moment dat in societate care reflecta o intregime ce nu poate fi fragmentata, comuniunea existentiala care sustine existenta individuala sau o elimina cand este impotriva. Ce rau imi poate face mie sau tie un mecanism? absolut niciunul daca nu-l folosec; Nu suntem in conflict cu lucrurile moarte ci conflictul este in campul propriilor constiinte unde trebuie sa facem pace." Locul de retragere " ca titlu formal in spatele caruia nu este scris ceva ci contine oglida a fiecaruia asa cum este el , oglinda in care sa-si reflecte comportamentul si sa-l desavarseasca conform propriilor aspiratii profunde si nerostite, loc in care rostirea sa nu fie atacata pentru ca nu este un loc al misionarismului de vreun fel, inca nu sa nascut . Este locul in care la intrebarea ce este de facut in atari circumstante fiecare va raspunde singur adica are responsabilitatea raspunsului. A raspunde semnifica responsabilitate si nu informatia ca rspuns la o ntrebare. Cand am realizat imensa si implacabila responsabilitate a rosturilor mele, a cuvintelor rostite pentru ca de ganduri nu pot fi responsabil apartinand trecutului ca oferte pe care memoria mi le releva, (oferte de care curat memoria pana la originalul informational al adevarului fiintei nepervetite in perceptia sa de mosteniri dogmatice a cum trebuie sau nu sa fie), va rog sa realizati cum strageam din fund" ca nu cumva sa rostesc ceva fara sa meditez profund inainte. Apoi m-am eliberat de acest stress, am realizat ca spontaneitatea este rezultatul unui profund si miraculor proces de procesare interioara, a sistemelor performante de prelucrare informationala subconstiente carora mi-am acordat pe deplin increderea. Nu stiu ce este de facut in locul altui semene al meu si nici in locul meu pana cand acordul deplin nu se stabileste, am rabdare sa se stabileasca atat in interior cat si in exterior unde acordul se reflecta si constientizeaza de apoi , si de "apoia apoiului" sa poata fi gandit si impartasit. Tot ce nu reflecta ca fiinte umane barbati si femei umane se constituie intr-un camp de energii magnetoelectrice, o umbra care ne perverteste perceptia, umbra care creeaza impresia nimicului, neimportantului, iar sub aceasta influenta hipnotica reactionam straduindu-ne sa ne demonstram impotanta si proiectam in inconjurator o falsa imagine de sine a importantei- reactie la reactie. Daca nu ne reflecteaza, resimtim ca ne absoarbe, ne consuma, in fapt reactia consuma efort, iar reactia este proiectia sau raspunsul resentimentelor. acest joc al reflectarilor si nereflectarilor are consecinte diferite. Nereflectarea este negarea eixstentei propriei percpetii si reactiile se tin scai , afirmi si iar afirmi existenta descriindu-ti percetia. Acest proces antirational nu este frica ,dimpotriva este obisnuinta cea mai "draga". Reflectarea insemna recunoastrea existentei percetiei ca intregime de nefragmentat dar si a elementelor continute ca forme expresie intregime si este un proces de amplificare electronagnetica si a percetiei si a fiintelor din ea. Cand admiram un copac insemna recunoasterea valorii sale existentiale si copacul ne reflecta energia recunosterii amplificata cu procesele viului din structura sa. Procesul reflectarii (recunoastrere, apreciere, respectul existentei) doar ceea ce denumim natura sau natural desfasoara (si apa schimba structura sub impactul aprecierii ei, a incantatiilor recunosterii si recunostintei) ; Acest fapt este evidentiat de starea psihologica a fiiintelor umane cand parasesc orasele si merg in natura ;se opresc sa admire un camp cu flori neprelucrate genetic si starea lor psihologica se schimba in urma procesului natural al reflectarii (recunoastere, apreciere, recunostinta), energia sau vibratia constiintei lor revine la starea umana. Imi veti da contraargumentul celor care merg in natura si duc cu ei orasul distrugand locul chefului si lasandu-l imbacsit de mizeriile cilivizate; lasat-i pe ei sunt deja morti, fantome sperietori care ne invata cum sa evitam a ne comporta si aveti atentia ca ce criticati ajungeti sa exprimati.Asa ca la intrebarea disperarii "ce este de facut " raspund schimbam atitudinea in existenta. raspunsul naste alte intrebari si asa mai departe : care atitudine? sa constientizam o atitudine sociala generalizata : ' da-ne Doamne...!" "Dumnezeu lucreaza la mplinirea dorintelor fiilor sai si nu mai are timp sa lucreze la propriul proiect asa ca"... schimbam in : iti dam doamen lucrand la proietul sau, " primeste doamne..." etc. Alta intrebare :care este proiectul lui? dupa cum evidenta releva prin insasi desconspirarea sa ( "am murit pentru tine") il vom ruga sa traiasca pentru noi in noi si El isi onoreaza intotdeauna existenta prin fiul sau care-i manifesta dragostea fara conditii. Anturajul este circumstanta spiritului si el reflecta propriile conceptii si dorinte, nu pe ale domnului care este menit sa-si creeze propriile circumstante sau anturajul natural al naturii sale umane..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu