Ca actiune este opusul ascunderii; ne ascundem cele mai neplacute si dusmanoase amintiri, ganduri, senzatii si ne impartasim unii celorlalti ceea ce credem ca ne valorizeaza , ceea ce credem ca facem bine.
Unii cred ca bine este sa te lamentezi, sa moralizezi, sa barfesti, sa negi si sa respingi tot ce nu este 'cum trebuie, cum e bine", sa promovezi propriile ideatii despre "cum ar trebuie sa fie lumea si oamenii" Din punctul meu de vedere acest comportament este comportamentul 'ascunderii"; ascundem ceea ce traim la propriu, durerea, suferinta, neputinta, inutilitatea, propria insuficienta personala care ne domina fiinta si comportamentul pe directia maimultului sau maiputinului, a conflictului interuman. Desigur ca puterea psihologica a omului ii permite sa ascunda invaluind in constiinta ceea ce traieste launtric neplacut si poate sa nu resimta neplacerea sau nemultumirea, insatisfactia si teama ;deasemenea poate sa ascunda consecintele ascunderii, violenta comportamentala, starea de razboinic in lupta launtrica cu toti si toate cele in numele celor mai inalte idealuri, bani, pozitie, putere sau in numele lui Dumnezeu, pace, iubire, tinerete fara batranete, evolutia umanitatii, progres si bunastare a pentru toti, libertate individuala. Daca idealurile sunt bune. mijloacele prin care vrem sa le punem in practica sunt nebune.r Reprimarea nu conduce la exprimare. Exprimarea celui ce reprima este violenta exclusivismului personalizat, adica exprimarea a ceea ce ascunde, nemultumirea , neputinta, inutilitatea efortului ambitiilor persioanei de a se evidentia a-si promova superitatea in fata celorlalti pentru a iesi din marasmul colectivei de nerealizati in existenta.Modelul realizarii sociale este sursa acestor eforturi; chiar si cel care "reuseste " ,reusita lui este efemera , fara substanta in propria constiinta, insuficienta. Apoi trece la asceza, la tehnica maiputinului dupa ce a realizat ca mai multul inseamna si mai multa teama, mai multa nesiguranta, mai mult efort, izolare si instrainare. "Maiputinul" ascezei se dovedeste la fel de violent ,tot reprimare este in haine diferite.Unde este atentia celui dominat de dorinta maimutului sau mai putinului? Evident ca este la insuficienta propriei persoane asa cum este si incerca sa se completeze; este un aspect psihologic pentru ca in perceptie fiecare om este complet corporal (evident daca nu a suferit accidente); este o atentie de "lipsa" captata, de lipsa suficientei sale in existenta, inconstienta potentialului sau natural, biologic, constienta nonvalorii si insuficientei care il impinge pe fiecare sa creada ca trebuie sa o demonstreze fie in directia maimultului ,fie a maiputinului , ambele mijlopace ale reprimarii diferitelor conceptualizari in existenta ca modele si trebuinte ale existentei insasi.
Dupa acest preambul al consideratiilor generale referitoare la atitudinea care ne comunizeaza desi dorim individualizarea constiintei spirituale, sa relevam Actiunea in fata careia reatia reprimarilor continui se manifesta ca rutina a fiecaruia. Evident este ca ceea ce denumim actiuni personale , fie ca stari launtrice si ideatii, fie ca si comportament si fapte, este PERCEPTIA. Aceasta evidenta si comuna posibilitate-potential pe diferite grade de profunzime a perceptiei este sursa -actiune a tuturor rectiilor noastre denumite faptele persoanei.Aceasta evidenta ne pune in situatia de a recunoaste ca perceptia este creeatoare si noi sa intrupam constiinta perceptiei creatoare care ne conduce la evidenta logica pe care o putem afirma in diferite modalitati expresive dar care se poate reduce la una singura ,aceea ca suntem creatia perceptiei. (parafrazand: Dumnezeu a creat cerul si pamantul si apoi pe fiul sau ,perceptia lor , reflectarea intregii creatii dumnezeiesti) Evident ca tot ce facem, actiunea individuala si colectiva este o reflectare a perceptiei care se evidentiaza pentru noi drept cauza tuturor actiunilor noastre. Perceptia creeaza gandul, informatia, senzatia, sentimentul, emotia, acordul si dezacordul, resentimentul si asentimentul.Suntem umbra, urma perceptiei interpretate subiectiv? Subiectivul ne creeaza realitatea individuala sau colectiva? Aceste consideratii care ne unesc, nu ne separa, releva o noua perpectiva a potentialului uman de actiune? vom explora imreuna posibilitatea prin consecintele ei in viata si existenta fiecaruia, vom releva potentialul impartasirii cu acesta posibilitate fara simbolistica abstracta a ritualului respectiv religios fara efecte in existenta si viata individului, alta decat autoamagirea ca s-a impartasit cu ceva ce nu cunoaste si necesita doar credinta in necunoscutul ei ascuns , Vom aduce la lumina acest "ascuns" si in lumina constientei lui il vom manifesta in existenta. Cei care l-au ascuns , l-au ascuns si fata de ei insisi ramanand doar cu simbolistica unui ritual morbid ca orice ritual - model mort , litere moarte despre ceva ce este viu, dinamic in existenta. Simbolul doar ne aminteste de potentialul fiecaruia de actiune dar nu este actiunea.Actiunea se naste din perceptia inteligenta a relatiei noastre cu propriul potential, fara intermedierea ritualului.
Unii cred ca bine este sa te lamentezi, sa moralizezi, sa barfesti, sa negi si sa respingi tot ce nu este 'cum trebuie, cum e bine", sa promovezi propriile ideatii despre "cum ar trebuie sa fie lumea si oamenii" Din punctul meu de vedere acest comportament este comportamentul 'ascunderii"; ascundem ceea ce traim la propriu, durerea, suferinta, neputinta, inutilitatea, propria insuficienta personala care ne domina fiinta si comportamentul pe directia maimultului sau maiputinului, a conflictului interuman. Desigur ca puterea psihologica a omului ii permite sa ascunda invaluind in constiinta ceea ce traieste launtric neplacut si poate sa nu resimta neplacerea sau nemultumirea, insatisfactia si teama ;deasemenea poate sa ascunda consecintele ascunderii, violenta comportamentala, starea de razboinic in lupta launtrica cu toti si toate cele in numele celor mai inalte idealuri, bani, pozitie, putere sau in numele lui Dumnezeu, pace, iubire, tinerete fara batranete, evolutia umanitatii, progres si bunastare a pentru toti, libertate individuala. Daca idealurile sunt bune. mijloacele prin care vrem sa le punem in practica sunt nebune.r Reprimarea nu conduce la exprimare. Exprimarea celui ce reprima este violenta exclusivismului personalizat, adica exprimarea a ceea ce ascunde, nemultumirea , neputinta, inutilitatea efortului ambitiilor persioanei de a se evidentia a-si promova superitatea in fata celorlalti pentru a iesi din marasmul colectivei de nerealizati in existenta.Modelul realizarii sociale este sursa acestor eforturi; chiar si cel care "reuseste " ,reusita lui este efemera , fara substanta in propria constiinta, insuficienta. Apoi trece la asceza, la tehnica maiputinului dupa ce a realizat ca mai multul inseamna si mai multa teama, mai multa nesiguranta, mai mult efort, izolare si instrainare. "Maiputinul" ascezei se dovedeste la fel de violent ,tot reprimare este in haine diferite.Unde este atentia celui dominat de dorinta maimutului sau mai putinului? Evident ca este la insuficienta propriei persoane asa cum este si incerca sa se completeze; este un aspect psihologic pentru ca in perceptie fiecare om este complet corporal (evident daca nu a suferit accidente); este o atentie de "lipsa" captata, de lipsa suficientei sale in existenta, inconstienta potentialului sau natural, biologic, constienta nonvalorii si insuficientei care il impinge pe fiecare sa creada ca trebuie sa o demonstreze fie in directia maimultului ,fie a maiputinului , ambele mijlopace ale reprimarii diferitelor conceptualizari in existenta ca modele si trebuinte ale existentei insasi.
Dupa acest preambul al consideratiilor generale referitoare la atitudinea care ne comunizeaza desi dorim individualizarea constiintei spirituale, sa relevam Actiunea in fata careia reatia reprimarilor continui se manifesta ca rutina a fiecaruia. Evident este ca ceea ce denumim actiuni personale , fie ca stari launtrice si ideatii, fie ca si comportament si fapte, este PERCEPTIA. Aceasta evidenta si comuna posibilitate-potential pe diferite grade de profunzime a perceptiei este sursa -actiune a tuturor rectiilor noastre denumite faptele persoanei.Aceasta evidenta ne pune in situatia de a recunoaste ca perceptia este creeatoare si noi sa intrupam constiinta perceptiei creatoare care ne conduce la evidenta logica pe care o putem afirma in diferite modalitati expresive dar care se poate reduce la una singura ,aceea ca suntem creatia perceptiei. (parafrazand: Dumnezeu a creat cerul si pamantul si apoi pe fiul sau ,perceptia lor , reflectarea intregii creatii dumnezeiesti) Evident ca tot ce facem, actiunea individuala si colectiva este o reflectare a perceptiei care se evidentiaza pentru noi drept cauza tuturor actiunilor noastre. Perceptia creeaza gandul, informatia, senzatia, sentimentul, emotia, acordul si dezacordul, resentimentul si asentimentul.Suntem umbra, urma perceptiei interpretate subiectiv? Subiectivul ne creeaza realitatea individuala sau colectiva? Aceste consideratii care ne unesc, nu ne separa, releva o noua perpectiva a potentialului uman de actiune? vom explora imreuna posibilitatea prin consecintele ei in viata si existenta fiecaruia, vom releva potentialul impartasirii cu acesta posibilitate fara simbolistica abstracta a ritualului respectiv religios fara efecte in existenta si viata individului, alta decat autoamagirea ca s-a impartasit cu ceva ce nu cunoaste si necesita doar credinta in necunoscutul ei ascuns , Vom aduce la lumina acest "ascuns" si in lumina constientei lui il vom manifesta in existenta. Cei care l-au ascuns , l-au ascuns si fata de ei insisi ramanand doar cu simbolistica unui ritual morbid ca orice ritual - model mort , litere moarte despre ceva ce este viu, dinamic in existenta. Simbolul doar ne aminteste de potentialul fiecaruia de actiune dar nu este actiunea.Actiunea se naste din perceptia inteligenta a relatiei noastre cu propriul potential, fara intermedierea ritualului.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu