Fiecare om are impulsul cautarii a ceea ce este cu adevarat.
De unde se naste acest impuls daca nu din constiinta unei expresii originale, autentice a propriei fiinte si cunoasterea deformarii sau pervertirii expresiei sale? Desi expresia autentica cat si deformarea ei sunt aspecte in afara perceptiei sale senzoriale, corporale , "este subtila" , atat autenticitatea expresiei cat si deformarea ei este utila sau lucrativa. Inseamna ca avem "un senzor" in invizibil sau in interiorul cunoasterii si manifestarilor ei.Expresia autentica a fiintei umane este resimtita ca stare de sanatate si armonie interioara si in relatiile fiecaruia, starea de 'indragostire" , cea mai intima stare a fiziologiei si psihologiei in functionare armonica nepervertita de factorii externi sau circumstantiali, traim in intimitate, suntem "inlauntrul" vietii si existentei si totul este desavarsit. Desi noi legam sau asociem nepotrivit starea de indragostire de "motive" exterioare noua, aceasta stare este o reflectare corporala a desavarsitei functionari a energiei in propria fiinta , functionare pe care o denumim sanatate a mintii si corpului, "mens sana in corpore sano". In aceasta stare de functionare corporala, raspunsurile pe care le dam in circumstantele exterioare sunt ale intelepciunii, inteligentei in manifestare si "pacificam" orice circumstanta prin intelegerea ei, a surselor sale, a compasiunii in fata lor si a actiunii inteligente ca raspuns al inteligentei perceptiei si constiinta ei. In fata unui copil speriat suntem dispusi si gasim intotdeauna de al reechilibra energetic , emotional, fara sa-l invinuim ca este speriat. Energia si structura vinovatiei lipseste in stare de sanatate, "de indragostire", nu ai perceptii corporale si psihologice, "interioare", pentru ca "interiorul" este perfect armonizat si functioneaza ca o unitate functionala radianta, atentia este canalizata neselectiv, neacumulativ doar in perceptie si actionezi in ea pacificator, armonizator al energiilor si disfunctionalitatilor din energiile aflate in perceptia ta fara sa le "judeci". este ceea ce este si pui fiecare lucru sau miscare la locul sau si astfel la locul potrivit lor sunt in armonie relatiei cu toate celelalte din perceptie.Faptul ca in "starea de indragostire" o asociem si interpretam emotional legata de factori si motive exterioare noua ne conduce la canalizarea ei pe o directie, la concentrarea acelei energii intr-un punct si daca reusim acel punct formal este dizolvat pentru ca structurile lui nu pot sustine incomensurabila energiei a radiatiei noastre sferice concentrate pe o directie,. linie. cand facem asta " Linia" pe care ne concentram energia devine "legatura" psihologica care desi imaginara produce teama de a nu pierde astarea legand-o de cineva sau ceva, cineva ca persoana si ceva ca si conditie, comoditate. radiatia noastra este sferica suntem o sfera de energie radianta care ne sustine corpul in perfecta stare de functionare prin circulatia si interactiunea ei in fiziologia orporala , hormonala si reprezinta puterea magnetizatoare care tine la un loc atomii si toate structurile corporale biolologice sau in legea vietii si existentei. Cand suntem in starea subtila de indragostire, comportamentul nostru este util in sensul regenerarii si multiplicarii fluxului celular corporal, percepem corpl ca pe flux celular , flux care are o sursa atemporala, sau subspatiala, subtila, si a carei radiatie este chiar fluxul celuklar in continua renastere , crestere asociere functionala si epuizare uzare sau opozitie la existenta lor nascute din gresita lor utilizare, utilizarea corpului ca instrument al diferitelor obsesii ale gandirii inconstiente de natura sa si ratiunea ei functionala. Dar sa revenim la cautarea de sine; este ea utila? evident ca daca cautam unde se gaseste este utila dar daca cautam unde nu se gaseste este evident inutila si se autoperpetueaza pe sine ca unica directie de actiune fara finalitate sau utilitate, fara sa gasim ceva. Aceats aevidenta a faptului cautarii de sine care nu gaseste ceva este si acele interpretari care afirma ca "nimic' este sursa a tot ce este, ca "din nimic" se nasc toate, "ca nimic gand nimic emotie" este liniste si tacere. Evident ca expresia 'totul este iluzie' revolta orice constiinta. Toate sunt rezultate ale interpretarii cautarii de sine care nu gaseste ceva doar cautand cautarea. Cautarea trebuie sa inceteze si atunci incepe exprimarea si explorarea ei autocorectiva. daca observam cu finete starea de indragostire o vom recunoaste o radiatie sferica a fiintei noastre asemenea radiatiei solare care daryuieste lumina fara discriminare pe criterii comportamentale sau formale . Suntem in "stare" in orice circumstanta si o putem simti ca pe 'altfel de atentie' o atentie care nu este canalizata inspre probl;emele personale corporale si fixiologice sau psihologice , o stare de emanatie cu care imbogatim si infrumusetam perceptia si natura, vedem totul minunat si desvarsit asa cum este, ne ridicam ochii din pamant si vedem stelele, luna , etc , oamenii si tot ce este sunt bine asa cum sunt si se busura de radiatia noastra, iar noi ne bucuram de existenta lor asa cum sunt fara a "avea" pretentii si revendicari de la ei; pur si simplu ne bucuram ca exista in prezenta noastra si ca noi existam in prezenta lor. Vestea buna este ca nu va trebuie 'cineva' ca sa fiti indrogostiti daca nu simtiti ca sunteti. As prezenta altfel problema ;stare autentica a fiintei voastre este cea de 'indragostire' iar cea pervertita si deformata este de "lipsa" a acestei stari care ne face sa suferim si lasa usa deschisa dificultatilor din existenta si opozitiilor la ea. Am pierdut starea autentica pentru ca am directionat energiei ei si am folosit-o inadecvat in raport cu natura si ratiunea ei existentiale, am exteriorizat-o si am lasat corpul fara mare parte din energia desavarsirii sale functionale, si astfel i-a ramas doar nevoia psihologica, vidul interior care ne transforma in invelisuri fara continut si astfel ne 'desfasuram' structurile infasurate unitar de starea de indragostire, gemagnetizeaza celulele si atomii corpului si suntem corporal fara magnetism personal si neatragatori. Neatragatori, nemagnetici, degeaba asteptam ca cineva sa ne acorde atentia sa si recunoasterea fiintei noastre autentice reprimate intr-un interior protectiv care nu protezeaza ci doar ascunde in inchipurile noastre adevarul propriilor fapte. Nu poti fi launtric desavarsit si in comportament repulsiv fata de propria fiinta. Radiatia unui corp este viata corpului, radiatia 'indragostirii' este lumina alba pura, in aceasta lumina corpul functioneaza desavarsit si nu mai abem senzatii corporale sau launtrice; intreaga energie radianta a fiintei nostre este inspirata si expirata intr-un flux autoamplificator. Absorbim inspirand lumina si omplificam in procxesele umanului sau fiziologia integritatii functionale, sincrona si armonica, omogena si coeziva a ceea ce templul corpului uman este si de apoi o exprimam exprirand cu si mai mare putere lumina vietii. Este o inspiratie si expiratie magnetica subtila care sustine respiratia utila a corpului planetar cunoscuta. In starea de indragostire ,inspiratia si expiratia magnetica a fiintei noastre functioneaza asemenea unui amplificator hidrodinamic al energioei proprii. Aceasta perceptie a facut inteleptii sa afirme ca adevarata expresie autentica a fiintei umane este "a darui'. Nu opuneti daruirii "egoismul" egoismul este opozitie la egoismul altcuiva se lupta cu el insusi. Cand afirm termenul de daruire, afirm ratiunea functionala armonica si coeziva in raport cu propria energie inteligenta, radiatia pura si fiinta ta corporala afirm unitatea unda corpuscul a luminii si energie corp a fiintei umane de sine statatoare precum planeta este, spiritul manifestat.
Duap aceasta "deviere aparenta' de la subiectul din titlu revenim la distictia dintre cautare si explorare. Iti cauti fiinta autentica dar cine cauta asta ? Nu cumva fiinta ta autentica? Explorarea potentialului sau este altceva. potentialul este subtil necunoscut, manifestarea sau exprimarea lui este utila, folositoare in autocorectie si desavarsire a exprimarii lui corporale Invhei prin a afirma ca nu are nici o importanta cine esti pentru ca este trecut, te cauti in trecut, iar inima ta traieste in prezent; cautata in prezentul faptei tale si te vei recunoste asa cum esti si te poti exprima acum autentic, neingradit. Trecutul e o inventie a gandirii nu in memoria ei vei gasi autenticitate ci doar identitati consumate prin experienta, amintiri ale tale si ale omenirii ca totalitate. Ceea ce cauti este prezent , cauta unde se gaseste ,in percetia si faptele tale in ea. Fiecare fapta este o expresie a cine si ce esti, dar si mai irelevanta fapta fara autocorectie, fara harul responsabilitatii. Cine traieste din amintiri, traieste hranind trecutul durerii de care vrea sa scape, umbra atlas sau sisif. Mintea va afirma ca nu exista decat trecut, ca prezentul este umbra trecutului ca viitorul este trecut proiectat maine. Corpul evident traieste doar in prezent; acum este tot timpul pentru el, acum a fost o traire de un fel acum este altfel de traire-stare, acum este speranta unui maine mai bun, niciodata ieri, niciodata maine.. Corpul traieste, gandirea proicteaza viitorul copiind trevutul si se lamenteaza mereu nemultumit in raport cu prezentul.Aceasta schizofrenie minte -corp este iluzia, mara, inselatorul, etc.Inteligenta-energie, potential si corpul sau , corpul uman de barbat, sau de femeie, sunt integritatea, plenitudinea existentiala, unitatea functionala a ratiunii existentei in sine, creatia Corpurile umane de barbat si femeie sunt in relatie naturala comuniune existentiala, utilul existentei, potentialul cocreatiei care aduce fericire si in cer si pe pamant. Daca dam la o parte toate acestea din gandire sau cunoasterea care ne modeleaza perceptia realitatii fara interpretarea ei, ce va ramane? Evident ramane necunoscutul necunoscutul, enerigia inteligentei neformate inca, care ne salveaza de interpretarile noastre referitoare la un adevar abstract si inutil prin lipsa. Cunoscutul si Necunoscutul sau Cognoscibilul, este campul existentei noastre, campul constiintei atotprezente si cunoscatoare. Dincolo de campul constiintei noastre doar risipire inutila este, risipire prin imaginar. Am auzit o constienta umana care spunea : " daca reuseti sa inchizi ochii , sa nu mai vezi ceva si cand ii deschizi sa vezi totul, atunci cautarea inceteaza si incepi sa traiesti in tot, fiind in tot si totul in tine. Cu o astfel de perceptie si intelegere a ratiunii ei, sau miscarii ei lautrice tacute, cui vrem noi sa demonstram ceva si pe cine sa invingem? Evident ca noua vrem sa ne demonstram ce putem si o facem dar aceasta directie la groapa conduce din simpla ratiune a faptului ca se naste din lipsa constiintei de sine sau inconstienta, adica din "nimic" si la nimic conduce intorcandu-se in sursa sa ca orice pulseaza in univers. "Nimicul traieste doar in sine, in sine traieste, in sine moare, un fel de ceva ce ar fi putut sa fie dar nu a fost vreodata.. Inceputul este sfarsitul. Unitatea minte corp este de nezdruncinat, dubla, monadica expresie simultana a omului ii daruieste potentialul unui sine de sine statator desavrsit, in relatie cu el insusi, omul este liber de orice circumstante, poate strabate spatuil si timpul modeland eternitatea, desavarsind expresiile sale. Ma simt in doua lumi simultan, una vie, constienta si dinamica in libertate si armonia universalului si cealata care o urmeaza decalat temporal, inceata si greoaie, mofturoasa si tematoare, impiedicata , neincrezatoare, neclara in intentiile sale. Le vad ca pe trecut si viitor dar care in prezent sunt viitor-realitate si trecut- umbra ei. Pe vertica se reflecta ca cerurile libertatii fiintei umane si neatarnarii ei, si umbrele lor diforme ,neclare, reflectate in energua si deformarea structurilor corporale. Cand suntem in starea de 'indragostire' atentia este alta , mintea altfel functioneaza si corpurile noastre sunt fara umbre la propriu, emanatia lor luminoasa este asa de intensa ca transforma noaptea in zi - (nu din memoria cartilor ci din memoria trairii experientei vorbesc fara a vedea in asta un privilegiu personal, cand cunosc fara tagada ca este privilegiul fiecaruia , la care fiecare a renuntat cumva). Reamintirea, Rememorarea , poate fi un instrument rezonator al gandirii prin care constienta noastra sa acceseze ceea ce a abandonat in potentialul sau asa cum este, abandonand justificarile care se opun Cand suntem in 'intensitatea starii de indragostire", nu o valorizam virusul , parazitul, sau tiranul launtric , nevoia, conceptia proprie referitaore la ce , de ce si cum este, profita de ea exploatand-o pentru propria placere a dominarii si folosirii. Sunteti mai tari decat tiranul vostru personal, propria personaliate avida'? Daca da puteti reveni chiar acum la intensitatea starii abandonand tiranul launtric, parasindu-l; redati atentiei voastre libertatea, eliberand vointa de la corvoada ambitilor , din inchisoarea dialodgului interior.
De unde se naste acest impuls daca nu din constiinta unei expresii originale, autentice a propriei fiinte si cunoasterea deformarii sau pervertirii expresiei sale? Desi expresia autentica cat si deformarea ei sunt aspecte in afara perceptiei sale senzoriale, corporale , "este subtila" , atat autenticitatea expresiei cat si deformarea ei este utila sau lucrativa. Inseamna ca avem "un senzor" in invizibil sau in interiorul cunoasterii si manifestarilor ei.Expresia autentica a fiintei umane este resimtita ca stare de sanatate si armonie interioara si in relatiile fiecaruia, starea de 'indragostire" , cea mai intima stare a fiziologiei si psihologiei in functionare armonica nepervertita de factorii externi sau circumstantiali, traim in intimitate, suntem "inlauntrul" vietii si existentei si totul este desavarsit. Desi noi legam sau asociem nepotrivit starea de indragostire de "motive" exterioare noua, aceasta stare este o reflectare corporala a desavarsitei functionari a energiei in propria fiinta , functionare pe care o denumim sanatate a mintii si corpului, "mens sana in corpore sano". In aceasta stare de functionare corporala, raspunsurile pe care le dam in circumstantele exterioare sunt ale intelepciunii, inteligentei in manifestare si "pacificam" orice circumstanta prin intelegerea ei, a surselor sale, a compasiunii in fata lor si a actiunii inteligente ca raspuns al inteligentei perceptiei si constiinta ei. In fata unui copil speriat suntem dispusi si gasim intotdeauna de al reechilibra energetic , emotional, fara sa-l invinuim ca este speriat. Energia si structura vinovatiei lipseste in stare de sanatate, "de indragostire", nu ai perceptii corporale si psihologice, "interioare", pentru ca "interiorul" este perfect armonizat si functioneaza ca o unitate functionala radianta, atentia este canalizata neselectiv, neacumulativ doar in perceptie si actionezi in ea pacificator, armonizator al energiilor si disfunctionalitatilor din energiile aflate in perceptia ta fara sa le "judeci". este ceea ce este si pui fiecare lucru sau miscare la locul sau si astfel la locul potrivit lor sunt in armonie relatiei cu toate celelalte din perceptie.Faptul ca in "starea de indragostire" o asociem si interpretam emotional legata de factori si motive exterioare noua ne conduce la canalizarea ei pe o directie, la concentrarea acelei energii intr-un punct si daca reusim acel punct formal este dizolvat pentru ca structurile lui nu pot sustine incomensurabila energiei a radiatiei noastre sferice concentrate pe o directie,. linie. cand facem asta " Linia" pe care ne concentram energia devine "legatura" psihologica care desi imaginara produce teama de a nu pierde astarea legand-o de cineva sau ceva, cineva ca persoana si ceva ca si conditie, comoditate. radiatia noastra este sferica suntem o sfera de energie radianta care ne sustine corpul in perfecta stare de functionare prin circulatia si interactiunea ei in fiziologia orporala , hormonala si reprezinta puterea magnetizatoare care tine la un loc atomii si toate structurile corporale biolologice sau in legea vietii si existentei. Cand suntem in starea subtila de indragostire, comportamentul nostru este util in sensul regenerarii si multiplicarii fluxului celular corporal, percepem corpl ca pe flux celular , flux care are o sursa atemporala, sau subspatiala, subtila, si a carei radiatie este chiar fluxul celuklar in continua renastere , crestere asociere functionala si epuizare uzare sau opozitie la existenta lor nascute din gresita lor utilizare, utilizarea corpului ca instrument al diferitelor obsesii ale gandirii inconstiente de natura sa si ratiunea ei functionala. Dar sa revenim la cautarea de sine; este ea utila? evident ca daca cautam unde se gaseste este utila dar daca cautam unde nu se gaseste este evident inutila si se autoperpetueaza pe sine ca unica directie de actiune fara finalitate sau utilitate, fara sa gasim ceva. Aceats aevidenta a faptului cautarii de sine care nu gaseste ceva este si acele interpretari care afirma ca "nimic' este sursa a tot ce este, ca "din nimic" se nasc toate, "ca nimic gand nimic emotie" este liniste si tacere. Evident ca expresia 'totul este iluzie' revolta orice constiinta. Toate sunt rezultate ale interpretarii cautarii de sine care nu gaseste ceva doar cautand cautarea. Cautarea trebuie sa inceteze si atunci incepe exprimarea si explorarea ei autocorectiva. daca observam cu finete starea de indragostire o vom recunoaste o radiatie sferica a fiintei noastre asemenea radiatiei solare care daryuieste lumina fara discriminare pe criterii comportamentale sau formale . Suntem in "stare" in orice circumstanta si o putem simti ca pe 'altfel de atentie' o atentie care nu este canalizata inspre probl;emele personale corporale si fixiologice sau psihologice , o stare de emanatie cu care imbogatim si infrumusetam perceptia si natura, vedem totul minunat si desvarsit asa cum este, ne ridicam ochii din pamant si vedem stelele, luna , etc , oamenii si tot ce este sunt bine asa cum sunt si se busura de radiatia noastra, iar noi ne bucuram de existenta lor asa cum sunt fara a "avea" pretentii si revendicari de la ei; pur si simplu ne bucuram ca exista in prezenta noastra si ca noi existam in prezenta lor. Vestea buna este ca nu va trebuie 'cineva' ca sa fiti indrogostiti daca nu simtiti ca sunteti. As prezenta altfel problema ;stare autentica a fiintei voastre este cea de 'indragostire' iar cea pervertita si deformata este de "lipsa" a acestei stari care ne face sa suferim si lasa usa deschisa dificultatilor din existenta si opozitiilor la ea. Am pierdut starea autentica pentru ca am directionat energiei ei si am folosit-o inadecvat in raport cu natura si ratiunea ei existentiale, am exteriorizat-o si am lasat corpul fara mare parte din energia desavarsirii sale functionale, si astfel i-a ramas doar nevoia psihologica, vidul interior care ne transforma in invelisuri fara continut si astfel ne 'desfasuram' structurile infasurate unitar de starea de indragostire, gemagnetizeaza celulele si atomii corpului si suntem corporal fara magnetism personal si neatragatori. Neatragatori, nemagnetici, degeaba asteptam ca cineva sa ne acorde atentia sa si recunoasterea fiintei noastre autentice reprimate intr-un interior protectiv care nu protezeaza ci doar ascunde in inchipurile noastre adevarul propriilor fapte. Nu poti fi launtric desavarsit si in comportament repulsiv fata de propria fiinta. Radiatia unui corp este viata corpului, radiatia 'indragostirii' este lumina alba pura, in aceasta lumina corpul functioneaza desavarsit si nu mai abem senzatii corporale sau launtrice; intreaga energie radianta a fiintei nostre este inspirata si expirata intr-un flux autoamplificator. Absorbim inspirand lumina si omplificam in procxesele umanului sau fiziologia integritatii functionale, sincrona si armonica, omogena si coeziva a ceea ce templul corpului uman este si de apoi o exprimam exprirand cu si mai mare putere lumina vietii. Este o inspiratie si expiratie magnetica subtila care sustine respiratia utila a corpului planetar cunoscuta. In starea de indragostire ,inspiratia si expiratia magnetica a fiintei noastre functioneaza asemenea unui amplificator hidrodinamic al energioei proprii. Aceasta perceptie a facut inteleptii sa afirme ca adevarata expresie autentica a fiintei umane este "a darui'. Nu opuneti daruirii "egoismul" egoismul este opozitie la egoismul altcuiva se lupta cu el insusi. Cand afirm termenul de daruire, afirm ratiunea functionala armonica si coeziva in raport cu propria energie inteligenta, radiatia pura si fiinta ta corporala afirm unitatea unda corpuscul a luminii si energie corp a fiintei umane de sine statatoare precum planeta este, spiritul manifestat.
Duap aceasta "deviere aparenta' de la subiectul din titlu revenim la distictia dintre cautare si explorare. Iti cauti fiinta autentica dar cine cauta asta ? Nu cumva fiinta ta autentica? Explorarea potentialului sau este altceva. potentialul este subtil necunoscut, manifestarea sau exprimarea lui este utila, folositoare in autocorectie si desavarsire a exprimarii lui corporale Invhei prin a afirma ca nu are nici o importanta cine esti pentru ca este trecut, te cauti in trecut, iar inima ta traieste in prezent; cautata in prezentul faptei tale si te vei recunoste asa cum esti si te poti exprima acum autentic, neingradit. Trecutul e o inventie a gandirii nu in memoria ei vei gasi autenticitate ci doar identitati consumate prin experienta, amintiri ale tale si ale omenirii ca totalitate. Ceea ce cauti este prezent , cauta unde se gaseste ,in percetia si faptele tale in ea. Fiecare fapta este o expresie a cine si ce esti, dar si mai irelevanta fapta fara autocorectie, fara harul responsabilitatii. Cine traieste din amintiri, traieste hranind trecutul durerii de care vrea sa scape, umbra atlas sau sisif. Mintea va afirma ca nu exista decat trecut, ca prezentul este umbra trecutului ca viitorul este trecut proiectat maine. Corpul evident traieste doar in prezent; acum este tot timpul pentru el, acum a fost o traire de un fel acum este altfel de traire-stare, acum este speranta unui maine mai bun, niciodata ieri, niciodata maine.. Corpul traieste, gandirea proicteaza viitorul copiind trevutul si se lamenteaza mereu nemultumit in raport cu prezentul.Aceasta schizofrenie minte -corp este iluzia, mara, inselatorul, etc.Inteligenta-energie, potential si corpul sau , corpul uman de barbat, sau de femeie, sunt integritatea, plenitudinea existentiala, unitatea functionala a ratiunii existentei in sine, creatia Corpurile umane de barbat si femeie sunt in relatie naturala comuniune existentiala, utilul existentei, potentialul cocreatiei care aduce fericire si in cer si pe pamant. Daca dam la o parte toate acestea din gandire sau cunoasterea care ne modeleaza perceptia realitatii fara interpretarea ei, ce va ramane? Evident ramane necunoscutul necunoscutul, enerigia inteligentei neformate inca, care ne salveaza de interpretarile noastre referitoare la un adevar abstract si inutil prin lipsa. Cunoscutul si Necunoscutul sau Cognoscibilul, este campul existentei noastre, campul constiintei atotprezente si cunoscatoare. Dincolo de campul constiintei noastre doar risipire inutila este, risipire prin imaginar. Am auzit o constienta umana care spunea : " daca reuseti sa inchizi ochii , sa nu mai vezi ceva si cand ii deschizi sa vezi totul, atunci cautarea inceteaza si incepi sa traiesti in tot, fiind in tot si totul in tine. Cu o astfel de perceptie si intelegere a ratiunii ei, sau miscarii ei lautrice tacute, cui vrem noi sa demonstram ceva si pe cine sa invingem? Evident ca noua vrem sa ne demonstram ce putem si o facem dar aceasta directie la groapa conduce din simpla ratiune a faptului ca se naste din lipsa constiintei de sine sau inconstienta, adica din "nimic" si la nimic conduce intorcandu-se in sursa sa ca orice pulseaza in univers. "Nimicul traieste doar in sine, in sine traieste, in sine moare, un fel de ceva ce ar fi putut sa fie dar nu a fost vreodata.. Inceputul este sfarsitul. Unitatea minte corp este de nezdruncinat, dubla, monadica expresie simultana a omului ii daruieste potentialul unui sine de sine statator desavrsit, in relatie cu el insusi, omul este liber de orice circumstante, poate strabate spatuil si timpul modeland eternitatea, desavarsind expresiile sale. Ma simt in doua lumi simultan, una vie, constienta si dinamica in libertate si armonia universalului si cealata care o urmeaza decalat temporal, inceata si greoaie, mofturoasa si tematoare, impiedicata , neincrezatoare, neclara in intentiile sale. Le vad ca pe trecut si viitor dar care in prezent sunt viitor-realitate si trecut- umbra ei. Pe vertica se reflecta ca cerurile libertatii fiintei umane si neatarnarii ei, si umbrele lor diforme ,neclare, reflectate in energua si deformarea structurilor corporale. Cand suntem in starea de 'indragostire' atentia este alta , mintea altfel functioneaza si corpurile noastre sunt fara umbre la propriu, emanatia lor luminoasa este asa de intensa ca transforma noaptea in zi - (nu din memoria cartilor ci din memoria trairii experientei vorbesc fara a vedea in asta un privilegiu personal, cand cunosc fara tagada ca este privilegiul fiecaruia , la care fiecare a renuntat cumva). Reamintirea, Rememorarea , poate fi un instrument rezonator al gandirii prin care constienta noastra sa acceseze ceea ce a abandonat in potentialul sau asa cum este, abandonand justificarile care se opun Cand suntem in 'intensitatea starii de indragostire", nu o valorizam virusul , parazitul, sau tiranul launtric , nevoia, conceptia proprie referitaore la ce , de ce si cum este, profita de ea exploatand-o pentru propria placere a dominarii si folosirii. Sunteti mai tari decat tiranul vostru personal, propria personaliate avida'? Daca da puteti reveni chiar acum la intensitatea starii abandonand tiranul launtric, parasindu-l; redati atentiei voastre libertatea, eliberand vointa de la corvoada ambitilor , din inchisoarea dialodgului interior.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu