20 aprilie 2015

bibliotecarul cosmic

Va indreptati atentia, auzind aceasta expresie, la ceva din afara voastra?
Nu veti gasi in afara voastra raspuns  la nevoia de a intelege sensul expresiei. Este vorba de propriul ADN.
Acesta este o substanta fantastica. ADN-ul cuprinde toate amintirile speciei umane si chiar a acelor forme de viata elementare initiale din care ne tragem. Este legatura vibranta cu inceputul vietii pe planeta si  cu semintele sau germenii din care au inmugirit insusi universul nostru primar.Toate povestile, ritualurile si credintele lumii sau dezvoltat din insasi infrastructura propriului ADN. Suntem in faza istoriei  care va conduce la un salt transcedental in constiinta, indiferent de interpretarile noastre subiective nascute di cultura fricii in care traim.

Un comentariu:

  1. Molon Lave
    ADN sau ADONAI?

    Motto: "Natura nu face salturi bruşte" - Aristotel

    ADN şi ARN. Acid dezoxiribonucleic şi acid ribonucleic. Bine că mi-am amintit denumirile complete. Sunt în ADN-ul meu. Din amintirile şcolare dau câteva exemple de aplicaţii practice ale "SUBSTANŢEI".

    Exemple: Dacă ambii părinţi au ochi albaştri, ei nu pot avea copii cu ochi căprui dar 2 părinţi cu ochi căprui pot avea copii cu ochi albaştri; se întâmplă din cauza genelor dominante şi recesive. Sau, la grupele de sânge 0, A, B AB. Nu poate ieşi un copil cu grupa 0 dintr-un părinte AB şi altul A sau B, sau când ambii părinţi au grupa AB. Astfel ADN-ul are aplicaţii în procesele de paternitate sau furt de identitate. Bag samă că ADN-ul se referă majoritar la corpul fizic, ce culoare de ochi ai, dacă eşti înalt sau scund, dacă ai părul lins sau creţ. Din experienţă, copiii unui geniu nu prea au demonstrat echivalent cu părintele înzestrat. Asta poate pentru că cele două seturi de câte 23 de gene, luate de la 2 genitori, combinate aleatoriu, ar fi un fel de loterie sau tragere la sorţi. Apăi, cum ne-o fi soarta! Sau informaţia se mai şterge prin replicare. Sau intervine şi altceva în afara ADN-ului care determină excepţionalitatea.

    Să vedem ce ne rezervă ADN-ul pentru viitor. Genetica afirmă că peste ceva timp (mii sau milioane de ani?) toţi oamenii vor fi blonzi cu ochii albaştri. Am văzut mai sus că doi părinţi cu ochi căprui pot avea copii cu ochi albaştri dar nu şi invers. Care va să zică omenirea tinde să se coloreze în galben, auriu, alb şi albastru. Cromatica trupurilor oamenilor se va uniformiza (în timp), devenind la propriu fii ai luminii galben-aurie-albă iar ochii vor fi de culoarea cerului sau stelelor - alb-astru. Se poate reproşa că în alte limbi, albastru nu se compune la fel, dar cred că blue şi variantele lui vin tot de la un cuvânt ce desemna albul, pentru care în română avem un sinonim (arhaism) - 'bălan'. De altfel cromozomii ce intră în această infrastructură a ADN au o denumire simpatică: chroma-culoare, soma-corp.

    Să ne întoarcem acum un pic în trecut. Se spune că în vremuri vechi oamenii nu percepeau culoarea albastră, mai exact tonalitatăţile ei deschise: bleu, azuriu. Azuriu, culoarea cerului fără nori se numeşte 'galazio' în greceşte: gala - lapte deci un fel de culoare lăptoasă, alburie. Brusc apare întrebarea: Adam şi Eva ce culori or fi avut? Erau negri cu ochi negri - dominant (în exterior) şi albi cu ochi albaştri - recesiv (în interior). Ah, ce-mi place, prin genetică descoperi că primii oameni au fost negri, născuţi în Africa, unde şi azi cei mai mulţi au culoarea asta. De ce, mergând spre nord, oamenii devin tot mai palizi, albi? Există fenomenul albinoşilor chiar şi la populaţiile negre. Pielea albă e mai puţin rezistentă la soare şi atunci poate că albinoşii negrilor (copii în care se combinaseră doar genele recesive ale părinţilor) au luat drumul către un pământ cu soare mai puţin arzător.)

    Concluzie: primii oameni au fost negri pe dinafara (dominant) şi albi pe dinăuntru (recesiv), omenirea tinde către omul alb pe dinafară şi pe dinăuntru. Genele recesive care dau culorile deschise, prin recombinare nu mai pot cănduce către negru ci tot către alb.

    Ce-am scris e strict din amintiri. Dacă mă apuc acum să caut pe internet articole despre subiect, probabil voi vedea că am făcut greşeli dar în linii mari şi tuşe groase cam aşa e situaţia cu culorile omenirii. Iar azi e ziua verde a lunii argintii care tradiţional se ocupă cu familia, părinţii-genitori, rădăcinile. Ne întoarcem la rădăcini dar nu mai suntem aceeaşi. Plecăm negri şi ne întoarcem albi. Tot ce vom fi sau manifesta în viitor a existat de la început în noi. Cel puţin din punct de vedere al culorilor. Rădăcinile negre, frunzele verzi, florile dalbe, fructele multicolore. Asta e la copaci care au rădăcini. Dar omenirea mobilă mărşăluieşte nobilă către alb, la propriu.
    Să sperăm că şi la figurat, Pandora!

    RăspundețiȘtergere