30 aprilie 2015

forta bruta

Evidenta reactiei instinctive este aceea ca atunci cand auzim de existenta unei forte , dorinta captarii si folosirii ei in interes individual izvoraste instantaneu in noi.
Aceatsa dorinta implicita mai releva faptul ca "auzitul" informatiilor sonore superficiale si descriptive  pozitioneaza in exteriorul nostru faptul relevat si induce 'nevoia captarii lui" mai ales cand subiectul este puterea, forta., bogatia sau viata. Este o atitudine care releva la randul ei inconstienta sinelui uman, sau autodevalorizarea inconstienta>  Prin instrumentul "nevoie" ,  element psihologic al fictiunii gandirii incompletitudinii propriei fiinte,  aceasta atitudine avida se  induce si exprima. Atitudinea  izvoraste din memoria ancestrala si incapacitatea noastra de "a asculta" problema reala cu care ne confruntam .  Acum, " sa ne aplecam atentia exploratoare" a ceea ce "inconstientul" este. Este un termen care se refera la sursa necunoscuta a unei actiuni si la necunosterea actiunii sale; cu alte cuvinte o forta din afara constientei noastre actioneaza prin noi si consecintele acestor actiuni sunt nefaste pentru instrumentul folosit adica pentru noi insine. Dar inconstientul exista cu adevarat? Sau este doar o scuza pe care o folosim cand nu vrem sa ne asumam responsabilitatea faptelor? Sa evidentiem faptul ca dorintele noastre sunt emanatii continue ale constiintei in raport cu ceea ce percepem si ne "incanta' , vrem si noi: ba vedem o masina si vrem automat si noi una la fel, ba ca, vedem un barbat sau femeie frumoasa si automat avem dorinta de a avea si noi un asrfel de partener, ba ca vedem o catastrofa si implicit avem dorinta de a nu fi si noi in situatia respectiva , etc.Procesul dorintei din constiinta este o radiatie continua a constiintei care schimba doar forma sau justificarea necesitatii ei. Sa mai evidentiem faptul ca din fluzul continuu al dorintelor fiecaruia doar o mica parte simtim ca se implineste , sau s-a implinit.  Recunoastem din fluxul dorintei ca implinire indidviduala doar o mica , foarte mica parte ca dorinte implinite sau "implinibile" Ce se intampla cu restul dorintelor din fluxul respectiv? Neimplinirea lor la nivelul subiectului emitent genereaza vidul, foamea, asteptarea, nerabdarea, simtamantul neimplinirii si insuficientei, starea de stres si nemultumire interioara, agitatia launtrica; Acest flux al dorintelor care nu sunt implinite in constiinta individului emitent, sunt forte care tind sa se corporalizeze ca evenimente si lucruri sa-si exprime existenta in perceptia obiectiva  Din moment ce s-au nascut interior in individ , ele trebuiesc sa-si incheie actiunea, "sa-si termine treaba", sa-si consume impulsul pe care individul le-a dat prin atentia sa, obiectivandu-se in constiinta lui, adica sa se linisteasca sau "sa moara" .  Implinita dorinta ca impuls, isi incheie procesul existentei sale formale si schimba forma ei, renaste. Dupa cum evidenta releva, noi dorim zilnic tot ce vedem punctual pe parcursul zilei  - frumos, puternic, fermecator, interesant si dorim sa evitam tot ce vedem urat, grosolan, neplacut, periculos. Din acest flux automat al reactiilor noastre sau dorintei nu contientizam ca implinite personal decat ceea ce am dorit sa evitam , adica ceea ce ne nemultumeste la propria persona, imaginea de ansamblu, comportamentul nevoias,, pozitiea sociala, financiara, partenerul, etc.Dorim cu ardoare ceva si daca nu se implineste la un moment dat ne suparam si ne razbunam revoltandu-ne impotriva propriei dorinte , "nu mai vreau, nu-mi mai trebuie". Inconstientul nu exista la modul propriu, ci este campul tuturor dorintelor neimplinite in constiinta individuala, desi ele sunt implinite in constienta colectiva, in omenire ca intregime . Nu putem dori ceva care sa nu fie in percetia noastra, in constienta noastra. Daca este acolo, este o dorinta implinita si folosita de cineva; La nivel individual nu putem avea la propriu toate dorintele , imensitatea celor  deja implinite , si asta explica tendinta de a stapani si controla terioriile dorintelor implinite si la extrema, lumea stapanita de un singur individ proprietar al lumii si tuturor dorintelor. Pare comic, dar daca explorati ce ar insemna la extrema implinirea completa individuala a fluxului dorintei, veti intelege ca este o gluma si in gluma se spun cele mai importante chestituni ale ingnorantei si inconstientei propriilor aspiratii individuale ale dorintei. Inconstientul orizontal este al fluxului zilnic al dorintei neimplinite, dar are si dimensiunea verticala sau istorica. Srabunii nostri au avut si ei dorinte in flux continuu si cea mai puternica, istoric amplificata, reverberata prin fluxul generatiilor ei,  este dorinta de putere personala. Aceasta  este neimplinita la nivelul personal, desi este cea mai puternica. Noi am iutat tot ce-si doreau strabunii fiecaruia si atuturor in parte si uitam si tot ce ne-am dorit vreodata. Memoria constientului sau de lucru,  "nu are in portofelul ei decat vreo trei monede". Drept urmare Inconstientul care contine formele dorintelor neimplinite ale individului si omenirii ca suma, pare sa fie "un Urias" frustrat, Acest urias apuca sa se exprime cand nu te astepti , si atunci afirmi ca ai fost inconstient. Uriasul asta frustrat ar dori sa te ajute, dar el nu este in prezenta constientei tale si numai dupa ce nu mai ai nevoie de ajutorul lui, ajunge si el la tine implinindu-ti o trecuta si uitata dorinta neinteresanta astazi.. Cand se implineste o dorinta uitata, avem o surpriza neplacuta si foarte rara placuta, o numim noroc sau nenoroc, inconstienta cand nu ne place si miracol cand ne place. Acum, daca privim ca o fiinta umana intreaga , in comuniunea existentiala a sa, putem percepe ca toate dorintele avute vreodata  sunt implinite in comunitatea de fiinta umana si in perceptia fiecarui individ in parte, este chiar perceptia lui constienta.(n.n Dumnezeu:" v-am dat voua tot ce vedeti cu ochii").   Mirajul si mitul inconstientului este desfiintat.   Ambitiile psihologice care nu au nici o relatie cu natura fiintei omenesti , cu realitatea existentiala a sinelui planetar, par sa genereze dorinte neimplinite ;  dar nici nu pot fi implinite din moment ce sunt pur imaginare , virtualizarea neputintei, irationalului, fictiune.  Neputinta percetiei inteligente, ( spun eu: a unor tipuri de fiinte si existente preumane, subumane ca nivel de constienta), sau "gandirea in intuneric", poate genera inchipuiri, imagini virtuale ale lipsei de ratiune si discernamat care raman la nivel virtual ca obsesii psihologice ale puterii in lipsa oricarei puteri.( este greu de exprimat lingvistic perceptia, dar paradoxul ajuta intelegerea) . Nu degeaba spunem ca "moartea ratiunii creeaza monstri" As parafraza spunand ca ratiunea nenascuta  astazi o intrupam ca si evidenta in constiinta si perceptie a comuniunii existentiale a tuturor formelor de viata terestra , adevarata fratietate umana care este protectorul fratietatii planetare de fiinta ;  Antiratiunea este umbra intunecata a obsesiilor de putere personala cand evident puterea este a comuniunii in  fiinta.  Empatia ne releva aceasta comuniune in care fiecare suntem individualizati si spiritualizati in constiinta sinelui uman. Spiritul din universal se individualizeaza , corporalizeaza , apoi se intorce in uiversalitate imbogatit corporal, ia corpul cu el,  nu-l abandoneaza, unul sunt. Lipsa discernamatului este izvorata din incapacitatea noastra de a asculta cu fiinta, incapacitate care se reflecta in dramele emotionale ale fiecaruia. Daca am invata sa ascultam cu fiinta orice am auzi este de importanta vitala, si am actiona cu discernamat vital reparand orice greseala odata cu aparitia ei- nu am astepta sa o repare altcineva, altcandva..    Ar dispare inutilitatile superficialitatilor dramelor emotionale personale , pe care le-am vedea ce pe automangaieri flagelatoare, autoalinturi inutile "ale frustratului de dragoste" ( as folosi si alte cuvinte mai putin mangaietoare ca de ex. masturbare emotionala, intelectuala, etc).  Ne-am deschide inimile spre dragoste si am realiza miraculos ca nu "nevoiea de iubire este.singura nevoie", ci ca tot ce avem nevoie este "sa iubim , sa exprimam iubirea". In loc de asteptaci de dragoste , cumparatori si revendicatori (predicatori ai nevoii de fi iubiti) vom elibera exista de inutilitati. "Uriasul inconstient imaginar" din neputinta  punctualitatii cu sincronicitatea vie a rezonantei micro-macro universului uman, este firesc sa fie pesimit, noi nu mai credem ca specie  ca suntem in stare de a corobora eforturile in interes colectiv si individual al existentei. Ne proiectam directia  ca specie , pe un viitor al divizarii, al separarii. Veti spune ca bavardez dar, sa vedem "in mic" acest aspect;  "In mic" - nu ne speriem si putem manipula lucrurile mici,  deci,  "in mic",  nu ne gandim fiecare viitorul personal ca separare, divizare a "sufletului de corp"??? "In mare" nu ne vedem viitorul omenirii ca pe o separare de planeta, o fuga de dezastrele ecologice  produse de 'civilizatie" , intr-un cosmos asemenea unui "pom laudat la care nu te duci cu sacul"??? Nu este evidenta acesta proiectie a dizizarii la toate nivelurile existentei noastre??? Dar ce vrem sa divizam? Sa divizam fapta de consecinta ei ca faptasul sa nu primeasca plata faptei sale? Sa divizam hotul de hotie si sa nu mai fie pedepsit? Suntem si ascultam cu fiinta disonantele neincrederii, pesimismului ,inutilitatii, neputintei ca si consecinte ale  obsesiei divizarii???  Auzim cu fiinta cu adevarat ca 'puterea sta in unitate"??? (nu in diviziune) Nu este atitudinea divizarii sursa afectiunilor , disfunctiilor psihologice si fiziologice? Cat vom mai considera afectiunea dorintei dragoste??? Cat vom mai tolera afectiunea, boala dorintei???
Revenind la "forta bruta" sa vedem ordinea faptului care releva ca dorinta este reactie nu actiune, Forta bruta este dorinta, reactia violenta la existenta fiintei asa cum este ea. Pana in prezent forta bruta a dorintei a dominat existenta si istoria este sirtul acestor evenimente in care forta bruta a dominat in existenta. Astazi trecem sau nu testul discernamantului. Ca sa-l trecem, trebuie sa ascultam cu fiinta nu cu urechile, cu inima, nu cu creierul -care de fapt nici nu aude('cine are urechi de auzit sa auda" - evident creierul nu aude, doar iregistreaza,  ca urechi aveau toti). . A asculta adevarata problema a divizarii din constienta omenirii, va vindeca ranile dezastrelor emotionale ale experientelor trecutului ca indivizi si colectivitate planetara. Doar robotii mecanici sau biologici nu pot schimba programul divizarii constientei omenesti. Daca cunoasteti vreunul, lasati-l in pacea lui, nu poate -intrebarea este mereu aceeasi -eu pot?. eu fac? eu sunt? Harul responsabilitatii elibereaza pe fiecare in parte de a mai accepta sa fie lada de gunoi a neputintei celorlalti ca sa-si poata justifica propria neputinta. Nici un om intreg la minte si in constiinta sa nu este responsabil in adevarul existentei sale decat de propriile fapte A pierde vremea judecand faptele celorlalti si justificandu-ti neputinta, cu neputinta celorlalti, inseamna a fi un robot programat sa judece si fara ratiunea existentei sale in programul sau. Asta sunt eu?  Forta bruta a dorintei deveniri se opune ascultarii  cu fiinta; Fiinta spune nu te intoxica prin excese de orice fel, dar dorinta bruta invinge intotdeauna, ne laudam cu cat bem, mancam, ne defulam emotional frustrarile denumind asta distractie  si dupa noi potopul.Acest comportament corporal oglindeste structura retelei consumului de fiinte pe altarul utopiilor indiferentei, reteaua din care nu mai avem nici o speranta sa putem scapa. A devenit natura proprie consumul, reactia, dorinta si nu o putem depasi Doar natura ca intreg ne poate depasi pe noi pentru ca este ORIGINAL In lupta omului cu natura ,natura castiga intotdeauna! Natura va crea o omenire in care puterea ascultarii cu fiinta sa boicoteze forta bruta a dorintei. Un astfel de Om care stie sa asculte este un vindecator, te vindeca ascultandu-te- chiar acum mi-am amintit experienta asta traita in ambele ipostaze, de vindecat si de vindecator prin ascultare de sau cu fiinta. Ascultarea este izvorul discernamantului, discernamatul actiunilor noadstre vindeca comunitatea sociala.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu