abstractia mintii si inteligenta faptei

Ganditul e visat, visat cu ochii inchisi sau cu ochii deschisi. Tot timpul tu visezi caci ai fost mintit si stii ca visatul trebuie sa  continue.... ca tu sa existi.(paradigma "gandesc deci esiat" implicit nu gandesc , nu exist) Desi vezi ca visatul te sfarseste consummandu-ti energia neccesara existentei,
  desi vezi ca face ceva ce nu exista, "suferinta", pentru  ca ti s-a  spus ca suferinta  e plata pentru pacate si accesul spre libertate, produci suferinta. Dragul meu,  tu ai fost mintit ca sa produci suferinta. Suferinta nu exista daca nu o  produci, trecutul ei, experienta  omenirii, dispare daca nu o continui. Disparitia continuitatii suferintei nu este disparitia omenirii asa cum ai fost invatat sa crezi, nu este nepasare, indiferenta; indiferent esti acum. In fapt nu exista suferinta, alta decat, ganditul la suferinta si la cum sa fim liberi de ea.  Orice vrem sa facem avem doar un instrument 'gandul' . "Ganditul" este inutil, reverberatia bagajului mizeriei culturale, este suferinta, durerea;  cum nu puteti sa nu ganditi, nu puteti sa nu suferiti. Oricce varianta de solutionare sau cale de rezolvare a suferintei ati incerca, adauga suferintei inertie. Suferintta este falsa, problema psihologica care inceteaza Nu exista un sine superior cum nu exista unnul inferior;  existenta lor este  ipoteza falsa care sta la baza cautarii. Cautarea inceteaza cand vedem propria functionare asa cum este ea, fara sa se poata ca altcineva sa va explice.  Expliatia, justificarea  este "gardul " ce trebuie ars.
Cunoasterea insemna doar a denumi lucrurile: asta este casa, sunt nefericit, este implinit, etc. .Inseamna altceva cunoasterea? Cunoasterea nu este nici abstracta, nici miraculoasa! Credinta este la fel de neabstracta, ca orice obisnuinta; cu cat incerci mai mult sa o controlezi, se intareste.  De ce ai vrea sa fii liber de cunoastere si credinta? Ce altceva este ganditul decat repetitia denumirilor cunoscute deja? De ce ai vrea sa fii fara gand?  Memoria este extrem de importanta; de ce ai vrea sa fii fara memoria zillei de ieri sau de maine? Crezi ca exista o stare fara sine? Este o abstractie inutila, este o creatie a gandirii care se refuza pe sine intarindu-si sinele.  Daca vrei sa fii liber, acesta va fi mereu maine si astazi mereu  vei fi inlantuit!  Eu este doar pronumele la persoana I-a singular, numic altceva. Toate gandurile, sperantele, sentimentele , experientele ,etc. ale omenirii, este "eu', produsul trecutului, simbolizeaza fara sa fie, totalitatea constientei omenirii. Nu exista nici o entitate psihologica , mistica ,etc. ascunsa acolo, doar cuvantul eu. Fara acest cuvant nu exista psihologie.
La fel cuvantul minte care exista, nu insemana ca exista si ceva care ar fi "Mintea mea sau a ta, sau a universlui".Eu este un punct  de referinta care nu poate fi eliminat prin acte de vointa si de ce ar trebui eliminat? Eliminam semnele de circulatie de pe sosea? Acest punct de referinta moare singur, caci apartine timpului, efemerului , discontinuitatii , nu are continuitate naturala.  Gandul este materie,  si materia nu exista fara gand, singurul plan e cel material,.  Afirm doar atat: eu-l este traditie, rutina . Exigentele traditiei, trecutului, cunoasterii acumulate, ne sufoca. Nu exista alta inteligenta in afara celei care alcatuieste corpul si-l face sa functioneze. Trecutul, cunoaterea acumulata sau,  ganditul ca functionare , perturba existenta, o pune in conflict cu ea insasi. "Tu" este mediul de exprimare. Lumea; este un mediu de exprimare profund corupt, contaminnat, compromis, iar zadarnicia  efortului comunicarii cu si in  acest mediu este evidenta. In fapt nu am nimic de comunicat si comunicarea nu-mi ascunde sau transforma singuratatea in comunitate. Fara scop tu nu ai comunitate si comunitatea este efemera precum instabilitatea scopurilor fara alt sens decat a avea un scop. Scopul atins,  moare si avem nevoie de alta forma a aceluiasi scop. Existenta atinsa  isi pierde scopul, oricare ar fi forma sa, ca atare sunt mort fara scop, nenascut inca in existenta ca scop, doar exist si nu caut scop in  asta. Fara scop,  ganditul ma sufoca, ganditul este suferinta; cum nu pot sa nu gandesc, sufar mereu, alta suferinta nu este si pare a fi scopul indus de cultura religioasa si rommantica a omenirii. Cunoasterea este manipularea mizeriei religioase si culturii rommantice, afacerea sfanta a ganditorilor care  produc suferinta naiviilor si credulilor care-i urmeaza sperand. Timp si spatiu nu exista in afara existentei gandului care separa un unic eveniment in aparenta a doua diferite evenimente, sau polarizeaza evenimetul in perechi opuse. 
In visarea  mea am gasit doar dezordine, valmaseala unor lucruri separate pe care povestile sfinte incercau sa le lege si sa le dea semnificatia pe care nu o aveau, aceea de impreuna. In aceasta valmaseala browniana a visatului cu ochii inchisi a separatelor proiecttii pe ecranul negru al fricii, gandul pare sa nu existe ci , doar valmmaseala; Dar este acolo, altfel  cum as recunoaste-o. In visatul cu ochii deschisi  pare ca in afara visatuluui sa existe si perceptia obiectiva; Acesta dualitate este confllictuala. Cand visez=gandesc, perceptia se naclaieste, nu mai are claritate. Cand percep, ganditul=suferinta se neclaieste ,nu mai are  claritate  si daca insist inceteaza ganditul. Cine are bafta ca sa insiste si sa inceteze visatul, se poate numi norocos,  un noroc care nu tine caci ganditul se intoarce, a pierdut o  batalie dar nu si  razboiul. Ganditul nu incceteaza in urma unui efort care-l intareste prin opozitie. Nici nu este in  puterea gandului  sa dispara, nu se poate sinucide, se repeta. Gandurile sunt prelungiri ale noastre, a le reprima insemnna automutilare; ele sunt combustibili ale focului dorintei.  Pericolul pentru "tu' este acela de a-si produce alt combustibil pentru focul dorintei,  iata inutilitatea communnicaii, informatiei, puterii care corupe mediul  de exprimare, corupe pe tu.
Coconul denumirilor cade singur sau este ars pentru norocosi. Este acelasi  lucru  ca atunci cand cautarea a ceea ce nu exista inceteaza, cautarea utopiilor si abstractiilor, idiotiilor, si  ideatiilor ca  de exemplu: "fericirea, eternittatea, continuitatea, dummnezeu, libertate, implinire, iluminare, constienta, atentie ". Observati cate forme diferite de abstractii au mentinut suferinta ganditului spre a lor devenire.  Mai  puteti innventa altele sau le repetati pe astea? Continuati sa le repetati, sunnteti in capcanna lor, nu se poate altfel, nu  exista scapare. Tu nu vrei sa scapi, iti place. Cunoaterea psihologiica este cea mai pretiosa. Ea da aparenta, iluzia  existenntei eu-lui ca persoana. Aparenta realitatii mitului sau  despre sine  produs de gandirea-denumire  si repetarea ei, ganditul= suferinta. Dumnezeu este momeala care face ca acest proces sa se intareasca, cel mai inalt ideal care-ti conserva egoismul activ- ganditul, dorinta de mai multa placere  fara efort.  Intregimea este oripilata de folosirea sa pentru placere in scopul mulltiplicarii. Aceasta este  vazuta ca sacrificul intregimii sale. Abstractia androginului este inutila naturii care vrea sa se inmultesca si supravietuiasca, are necesittatea polaritatilor pentru  asta. Observati ca teama de pierderea intregimii-libertatii proprii, produce toate pervertirile sexuale prin autosatisfacere mecanica  a placerii sau in cadrul  aceleiasi polaritati sau gen. Intregimea  nu se  pierde  prin  polarizare ci isi regaseste sensul existential. Faptul ca exista barbbati si femmei este un  miracol, si sa vezi ca acesta existenta este miacol, este miracolul miracolului . 
Sa "coboram" putin. 
Mintea nu exista ,este o abstractie . Unica inteligenta este cea care alcatuieste si face corpul sa functioneze, nu este nimic abstract in asta. Faptele transced abstractiile ganditului; sunt intregimi de calitate. Dorintele intregirii prin gandit, releva ignorarea oricarei intregimi. 
Fara un salt urias in contiinta noastra de specie, eliberarea noastra din reteaua eu-lui si exigentelor sale, suferinta ganditului ,  este o imposibilitate. Chiar daca unii si-au inchipuit un rai individual si particularizat pentru ceilalti de propriile exigente ale suferintei care-i urmaresc acolo..Reteaua  se demagnetizeaza si se risipeste. Ca orice lucru nenatural si impotriva naturii trebuie intretinut si ne consuma ca sa se perpetueze. Vigilenta si atentia nu ignora ceea ce este asa cum este. Provocarea temei de proiect 'locul de retragere' care-si astepta proiectantii a ramas neproiectata , un fel de avorton de comunitate al singuratatii mele..Comunicarea nu transforma singuratea in comunitate si nici  aceasta era un scop Faptele comunitare fara scop -obsesie , izvorasc  din profunzimea propriei singuratati nerefuzate. Din propria singuratate apreciez orice prezenta a unui semen uman sau oricarei forme de viata asa cum este ea. Numai cei singuri sunt impreuna apreciind asta fara exigente la propriu. Este atat de pretioasa prezenta unui semen in  perceptia mea incat nici o exigenta in raport cu ea nu are vreo valoare. Daca este si reciprocitate atunci libertatea in relatie este desavarsirea relatiei unei comuniuni de dincolo de timp si spatiu, de dicolo de abstractiile ganditului, este intimitate cocreativa.a polaritatii gandului, a barbatului si a femeii, este trairea intensutatii si tensiunii de dincolo de denumiri si repetitia lor.