"totul este aici"

Aceasta expresie arhicunoscuta si ignorata cu gratie, implica faptul ca "totul" care semnifica
implinrea oricaror conditii si exigente, dorinte sau nevoi si care este "aici" cu semnificatia locului in care se afla fiecare (constienta faptului exprimat), se traduce prin aceea ca "lipsa' sau credinta insuficientei propriei fiinte este o sugestie de factura negativa care ne constrange la a cauta completarea sau acumularea si a demonstra mereu reusita demersului nostru pentru a obtine autoritatea necesara prin recunoasterea realizarii propriei fiinte  in relatie cu semenii. Nu insist asupra consecintelor asupra fiintelor a acestei atitudini, consecinte care se releva singure.Astazi, ca tinta generala pentru colectivitati este cautarea "independentei energetice", cautare care determina instrumentarea si folosirea surselor de energie necesare functionarii economiei asa cum ea este structurata. Aceasta expresie a cautarii este justificata de constiinta dependentei de sursele energetice a societatilor locale si a conditionarii politice  a accesului la ele. Locala este dependenta sau insuficienta, dar la nivel global nu, din moment ce energia o luam din pamant sau din sistemul solar. Razboiul energiei este doar rezultatul sistemului social conceput insuficient si fara resurse proprii locului in care societatea este strucutrata la nivel local si atunci cauta resurse in alta parte decat locul ei pe pamant pentru ca consuma mai multa energie decat cea a locului sau etnogeagrafic, sau pentru ca nu foloseste energia locului. Adica "toul este aici" este constiinta ignorata. La nivel individual aceeasi cautare  de energie "vitala" de aceasta data si aceeasi constiinta este ignorata. Ignoranta a devenit credinta si pentru credinte ne dam viata aparandu-le fara sa meditam pe tema lor. Pentru credinciosul insuficientei nevoia de completare personala  si sociala ca energie este adevarul, iar cel care este credinciosul totului care se afla aici este un naiv ignorant si nefolositor care traieste in lumea propriilor iluzii; reciprocitatea este evidenta.. Razboiul pentru energie sau putere exteriorizata individului si societatii este reflectarea fidela a conceptiei insuficientei care justifica maimultul, lacomia. Daca fiecare natie s-ar rezuma la resursele locului in care se afla pe suprafata pamantului si socitatea ei s-ar remodela dupa resursele proprii, ce razboi ar mai fi pentru resurse si energie? Ar exista doar schimburi echitabile intre natiuni. Naivii cred ca utopiile care li se arunca in ochi ca promisiuni ale unei vieti "mai bune" prin aport energetic si de resurse din "exterior", justifica ideologic devalizarea propriilor resurse ignorand faptele prezente, care de fapt este adevarul razboiului. In Ucraina se desfasoara un razboi ideologic dar in fapt sursa conflictului este acaparea resurselor ei de energie si vitalitate. Alegerea ucrainienilor este de fapt cui sa dea resursele, sau sa le aserveasca, pentru UE sau UEA. In ambele situatii este cedare de autonomie sociala si individuala. La nivelul individului se intampla acelasi lucru, cui dau energia si vitalitatea este alegerea individului' dupa care consecintele alegerilor lui il transforma in 'razbunator" pe cei pe care i-au ales. Devenirea inocentei este un proces sau o deplasare gresita in constiinta proprie: Inocentul accepta orice , acceptarea il transforma in naiv, naivitatea in ignorant, ignoranta conduce la dezamagire, frustare, stress, disperare si transforma inocentul  in razbunator. Lamentarea generalizata ca reactie la ce se intampla in lume este semnul dezamagirii credintelor utopice, a superstiilor si a rezbunarii ca actie. Pe cine ne razbunam? pe credinte sau pe fiinte? Evident pe fiinte considerandu-le sursa credintelor amagitoare. Dar daca fiintele umane, cetatenii planetari, nu sunt sursa acestor credinte, ci acestea sunt reverberatia peste timp a unor experiente care sa le intareasca imunitatea constiintei de sine ? Vaccinul poate sa omoare sau intareasca si asta este evidentiat in dictonul  "ce nu te omoara te intareste". Mintea sanatoasa este mintea al carui sistem imunitar este mai tare decat virusii minciunilor despre sine sau cunoasterii psihologice ca virus si se reflecta spiritual corporal prin corp sanatos."Nu tot ce zboara prin minte se manaca" si aceasta observatie se refera evident la foma gand reflecsiva a sinelui uman si a trebuintelor sale.ideea despre noi insine da forma gandului nostru si ne vedem prin filtru ideii apoi aparam ideea ca si cum ar fi propria fiinta generand razboaie interpersonale. Multi vorbesc despre" puterea ideii', puterea informatiei ca atare, puterea cuvantului si gandului ca relectarea lui, dar este evident ca singura puterea este a fiintei care sustine ideea sau cuvantul sau informatia. Asta releva faptul ca fiintele au energie proprie modelata de atitudinea si ideiile sau cunoastrea sa despre sine si lume si a rolului sau in lume si tocmai acest fapt evident este ifniorat cu gratie si se ajunge la manipularii pentru cresterea puterii personale , la misionarism ideologic si cultural. Astfel constatam ca puterea individului este data de sustinatorii sai si cand pierdre sustinerea pierde si puterea; artistul sau politicianul cand pierde sustinerea intra in colapsul neimportantei sale colapsul insuficientei propriei persoane si este dezernegizat si fara vlaga. Asta inseamna ca nu are energie proprie fara sustinerea celorlalti? Copilul este iubit de parinti sau nu si cu iubirea lor se dezvolta intr-o directie, fara ea in alta directie, dar energia incepe sa o piarda cand si-o modeleaza ca insuficienta siesi si astfel devine dependent de energia celorlalti, a parintilor a societatii si aceasta modelare este sursa dependentelor psihologice care conduc pana la crima in fata refuzului cuiva de a-ti acoda atentia si energia sa (crimele pasionale in numele 'iubirii" refuzate) .Aceasta modelare a functionarii propriei gandiri si identitati gandite, care este reflecatat de psihologia individului functie de pozitionarea sa in circumstantele relationale, il conduce la axioma lipsei de energie individuala si dependentele de energii straine lui. Acum 'lupta pentru iubirea si atentia celorlalti" se releva ca razboiul pentru energie vitala. Observatorii comportamentului energetic ignora ca este propriul comportament reflectat sau filtrului conceptual prin care-si modeleaza propriul comportament energetic:"observatorul este observatia" Cand ni se releva aceasta recunoastere, nu mai cautam energie sau putere vitala ci ne recunostem propria energie si daca ne bazam doar pe ea, ne bazam pe unica iubire, cea a Dumnezeului launtric sau al Vietii launtrice si nu o mai risipim in cautari fara final. Omul exista doar in relatie, este relatia sa cu propria energie si viata. Relatia este potentialul si atitudinea  cinetica acestuia. Lupta ideologica este inutila din mment ce doar relatia cu ideologiile conteaza cu adevarat. Indiferent de puterea pe care o fiinta are sau a acumulat prin aservire, nu are nici o  importanta in economia sa launtrica fiind obtinuta prin ignorarea puterii ca ceea ce ea este. Pentru gandire ratiunea este puterea, pentru psihic, puterea este sentimentul, pasiunea, pentru corp, puterea este fapta sa, perfomanta fizica. Toate acestea sunt elemente exterioare fiintei si formeaza "o structura" de tip cocon care limiteaza libertatea ei de miscare. Fiintele eliberate de puterea "coconului" asupra deciziilor si miscarii sale, in percetia fiintelor aservite coconului sunt de "neinteles" si se sperie de ceea ce nu pot intelege, fie  de inteligenta, fie de atitudinea nonviolenta 'nepragmatica", fie de performantele faptelor considerate paranormale;  in fata ineditului se speriem si apoi ravnesc. a ravni este verbul actiunii acumulative ca urmare se naste din axioma lipsei ca posibilitate individuala. Cu acesta axioma ce vrem sa obtinem altceva decat confirmarea ei? (orice solutie confirma axioma, ' ceea ce era de demonstrat"). Fiinta care se bazeaza doar pe propria energie este crucificata , martirizata si ca sa ne exprimam social in comunitati acceptam martiriul ("am murit pentru tine ce imi mai ceri?"  -oare ce moare exterior-murind  pentru tine , m-am daruit tie- traieste interior?; cel putin asa li se prezinta copiilor drama pierderii parintilor spunandu-le ca traiesc in inima lor).
Credinciosilor "totului care este aici" (atitudine Zen, care tot timpului apartine ca si concept inventat) cei care sunt credinciosii insuficientei si maimultului-maibine, le apar ca "ciudati", precum si ei celorlalti. Daca sunt cu adevart credinciosii totului este aici , (nu doar autoafirmati ca dorinta), pot realiza lucruri inexplicabile celorlalti, dar firesti pentru ei; aprind lemne fara instrumente, vindeca fara sa faca ceva anume (gesticulatii ciudate, ritualuri sau sacrificii), trec prin foc, ies din morminte dupa ce au murit, etc.
......................................................................
(apropo de profetia iesirii mortilor din morminte- daca corpul e mormantul, pecum dogmaticii raiului de dupa moarte este, il degradati si abandonati, apoi plangeti dupa el si ajungeti in iad; daca conceptul este mormantul constiintei  si nu corpul sau,  veti parasi conceptulsi atitudinea acestuia, eliberand corpul de orice dependenta circumstantiala naturala sau psihologica si-l puteti lua cu voi oriunde- iertare ca vorbesc ca si cum m-as exclude si v-as include separandu-ne scolastic, doar...!?  Cei care  traiesc asta, cunoasc si cei care nu au trait , ravnesc- acesta evidenta ne releva natura ravnelor noastre , nu putem ravni decat ce ne amintim, ori trairea nu este o amintire , chiar daca am trait experienta, ravnim dupa ea cand devine amintire si asta ne face sa cautam in trecut mereu, cautand amintirile trairii, fara sa traim vreodata aici-acum, A trai din amintiri insemna a trai in trecut, trecutul nu poate fi schimbat si ca urmare orice efort de schimbarea a lui este inutil si risipitor; Ne place in trecut pentru ca-l cunoastem chiar daca consecintele istorice cunoscute  sunt defavorabile noua, dar ne fac "profetii" propriei existente, "punem mereu raul inainte" pentru ca stim ca inainte pe drumul trecutului este rau, mereu mai mare, mai tare, stim ca murim si propovaduim moartea, stim ca taxele si impozitele sunt moartea economiei si le sustinem, stim ca ne imbolnavim ravnind dupa amintirile fericirii trecute, ca medicamentele nu ne invie, ca politcienii fura si mint , ca preotii ne inseala, ca profesorii ne ivata ce nici lor nu le-a folosit, ca parintii nu ne pot ajuta la propriu, ca razboiul e o pacoste , ca pacea e  o iluzie, cate nu stim noi si nu schimbam pentru ca stim ca nu putem schimba trecutul si doar fraierii cred si se straduiesc s-o faca; stim ca ne complacem in a nu trai la intensitate maxima, cate nu stim noi;  stiinta noastra ne face fericiti?.Nu conteaza important este ca stim.)
.....................................................................
Ne purtam trecutul cu noi in cutele pielii , in urmele ranilor, in disfunctia fixiologiei si psihologiei, in deformarile siluetei sau conformatiei anatomice, in structura decadentei sociale, culturale, religioase si economice, etc. ca pe un rucsac genetic si ne identificam cu el. Aceasta identificare genetica ne confirma ca avem dreptate mereu, ca ne vom imbolnavi, ca vom suferi, ca vom imbatrani, ca vom fi abandonari si uitati, etc si promisiunile reclamelor comerciale devin necesitati inerente pe care trebuie sa le achizitionam; nimeni nu pune la indoiala acesta desfasurare degradanta a faptelor si circumstantelor propriilor eistente; trbuie sa cumpere medicamte, trebuie sa cumpere mancare, sa bem doi litri de apa, sa alergam 1/2 ore zilnic, sa facem pauze de relaxare,  sa ne facem cavouri si cumparam locuti de veci, trebuie si iar trebuie si nimeni nu se indoieste de aceste trebuinte-le executa! Inaltati-va pe culmile spiritului pana la dumnezeu, izolati-va de raul si ipocrizia lumii, deveniti orice doriti caci se poate si este din domeniul propriului vostru trecut, dar oricat de bine va este sau v-ar fi  tot trecut este si viata rea si cruda va va scoate din trecut ca sa va arunce iar si iar in valtoarea tumultului sau dusmanos si a necunoscutului ingrozitor al nefiintei, care ne ingrozeste si ravnim simultan fara rost, nefiind amintire."Misterul vietii' nu este incongnoscibil, ci sublimul necunoascut si asa va ramane. Incognoscibilul este inventia neputintei maimultului, lacomiei- cel lacom va spune ca nu el e de vina ci posibilitatea existentei incognoscibile si filosofeaza speculand pe tema neantuluiinc inchipuindu-si 'monstri periculosi' ca reflecare a mosntruozitaii propriei sale atitudini a indiferentei in existenta , a ignorarii inchipurilor sale care vor "deveni" lanturile mizeriei din existenta lor, rutine inchisori a constiintei acestori promotori de spaima si exaltare, dominatie si desertizare.
...............................................................................
Mi-am pierdut sirul si tema conversatiei asa ca o intrerup. De atatea ori ma mir ca raspund intrebarilor din tacere nu si aspiratiilor si angajamentelor personale; Mie nu-mi pot raspunde si sunt atent ascultand intrebarile care ma provoaca si raspunsurile care ma condamna..