04 septembrie 2014

lumea

"Lumea" nu are o viziune despre ea insasi ca intregime. Cel care are o viziune despre sine, lume si rolul sau in lume este individul.
Lumea este vazuta de individ ca istorie, mereu trecuta, din care-si extrage o varianta personala in acesta istorie ca rol si scop; in primul rand din istoria familiala care-l pozitioneaza in lume ca si context istoric mai larg  inainte de a o face el insusi. Individului inainte de a-si alege rolul si viziunea despre lume i se atribuie si asociaza un rol intre-o viziune istorica familiala si globala. El se simte "in randul lumii' si se identifica cu acest rand; ii vine randul sa fie educat , sa faca armata, sa se casatoreasca , sa faca copii si se anagjeze, sa iasa la pensie, sa moara si sa fie "ingropat". Cand "ingropam" ceva, ori ascundem, ori amandonam psihologic. "Am igropat trecutul" are semnificatia de a-l abandona; "ingoparea mortului" nu are aceeasi semnificatie? Nu, pentru ca il ingroam intr-un edificiu memorial ca sa ramane in memoria urmasilor. Cum ramane in memoria urmasilor altfel decat ca istorie personala a faptelor sale? Istorie din care extragem calitati si defecte, realizari si esecuri ale persoanei respective?. Astfel in amintire persoana este un model de urmat sau evitat in istoria familiei si lumii. Paradoxul este ca "modelul" comportamental sau caracterial al persoanei respective este reluat asisderea de urmasii sai , cu aspectele de urmat si de evitat intr-o completitudine de neevitat. Astfel intrebarea "ce au fost si facut parintii, din ce familie te tragi?',  devine intrebarea revelatoare pentru cine esti. Bunicul imi spunea intr-un moment irelevant pentru preocuparile mele de copil necuminte si nazbatios, ca atunci cand vreau sa ma insor sa fiu atent la mama fetei si nu la fata , caci va ajunge sa arate si se va comporta ca mama sa in relatie cu sotul si ceilalti; ca daca imi pace mama sa atunci este in regula. Din pacate nu am auzit si nici nu am tinut cont de spusele lui si mai tarziu mi-am amintit spusele lui; dar prea tarziu. Tinerii sunt impotriva acestor considerente de factura istorica si este bine pentru ca nu s-ar mai casatori vreodata; entuziasmul si fanatismul tineretii ne modeleaza percetia in relatii prin dragostea care nu este istorica si care infrumuseteaza si valorizeaza totul, care isi asuma toate provocarile istorice ferm convins ca le poate depasi si fiinta partenera la fel, tinerii sunt altfel decat parintii lor cel putin in propria imaginatie sau viziune despre sine. Si asta face parte din 'randul lumii", le- a venit randul sa fie altfel dupa care le vine randul dezamagirii descoperirii ca sunt la fel. Din istoria faptelor familiei si lumii nu pot iesi; se invartesc in ea si le vine randul pentru toate aspectele. Revolta impotriva acestei inchisori psihologice nu face decat sa o intareasca si sa diversifice modalitatile ei de expresie in diversificarea formala a aceleeasi istorii. Vorbim de lume ca de o fiinta vie dar singura fiinta din lume este individul, individul uman este fiinta lumiiii si el este reflecat in simplitatea sau complicatia sa de lume. Foarte putini indivizi reusec sa evadeze din aceasta rutina istorica; o femeie explica unui tanar bigot ca familia lui Isus s-a straduit sa-l educe ca "bun evreu" si daca reuseau, el nu mai era astazi in memoria noastra ca Isus Cristos, nici crucificat, incercand sa-i explice ca fanatismul ortodox al tanarului este rezultatul unei 'bune educatii" ortodoxe dar nu il poate individualiza in constiinta sa, nici sa deschida 'cartea vietii'. A te stradui sa fii 'un bun ceva ' este una cu a te stradui sa devii acel ceva si asta  te pozitioneaza in randul lumii indiferent de inaltimea idealului tau si in concurenta si conflict cu celelalte idealuri individuale. Exista indivizi care vor sa conceapa o viziune depre lume si plenitudinea ei dar intotdeauna se pozitioneaza in viziunea lor central si privilegiat. Astfel de viziuni conceptuale sunt sursa tuturor conflictelor din lume modelate de scenariile lor de devenire a lumii dupa propria lor viziune si care evident ii pune in conflict cu intreaga lume si istoria ei asa cum este ea incompleta si imaginara, interpretata prin prisma intereselor importantei actorilor ei, determinata decat de multi si cat de puternica este multimea aservita viziunilor lor. Orice viziune cunoscuta despre lume este egocentrica, are ca sursa un ego fara sa fie neaparat si o viziune integratoare a ego-urilor lumii in totalitatea lor; astfel viziunea depre lume este fluida si in continua curgere, inoire sau transformare, miciodata la fel, un proces dibnamic in care fixarea imagistica a unei viziuni egocentrice este doar un reper si o etapa a curgerii sale. Ego-ul poate observa sensul acestei curgeri si in nici un caz finalitatea sa. Omenirea se afla in acesata fundatura a consideratiilor despre lume prin prisma unei istorii incomplete si intepretative si astfel cauta mereu sursa sau inceputul sau istoric pentru a-si completa istoria. Miturile originilor omenirii nu pare sa satisfaca aceasta cautare, nu este relevanta constiintei cautatoare, cauta in continuare. Cauta ceva obiectiv si independent de interpretarile ei istorice, o davada de netagaduit  care sa conduca la incetarea cautarilor ei. Stiinta cauta in univers originile , cauta in materie originile, cauta in istorie originile. toate cautarile par fara raspuns. Oare "lumea"are o viziune despre sine, sau este doar o viziune rezultata din insumarea vectoriala a viziunilor individuale diferite sau inoitore? Ego-ul nu poate emana o viziune despre lume intergratoare ci doar o viziune a prelungitrii lui, a expansiunii sale acaparatoare a lumii, fapt evidentiat de razboiul de cucerire a lumii de diferite cardasii egocentrice aservite cestui scop. Exista si viziunea spirituala a originilor omenirii si etapelor istorice a curgerii ei spre desavarsirea ei prin infaptuire sau obiectivare dar si o astfel de viziune este interpretata si vazuta ca si cum obiectivarea ei ar conduce la stagnare la fixitate;  ' ce sa mai faci in perfectiune?", ca atare spetacolul lumii trebuie sa continue asa cum este, in cerccul vicios al falsitatilor rutiniere, ca scena  al zbaterilor egoului pentru implinirea dupa modele false. False fiind modelele sale de implinire, spectacolul poate continua la nesfarsit, implinirea sa ramanand mereu de implinit si niciodata atinsa. Dar viziunea spirituala nu este a egoului  ci a lui Dumnezeu vazut ca sursa si sustinator a tot ce este, a creatiei sale. Aici intervine cuvantul "creatie" , ce o fi si asta? Numai Dumnezeu stie. Nu poti cunoaste ceea ce esti si ca atare egoul nu poate intelege si cunoaste "creatia"; oricat s-ar stradui si s-ar oboisi sa creeze nu reuseste decat sa-si faca rau singur. Oricat ar incerca cineva sa afle misterul prin  manipularea ego-ului nu va afla misterul a 'cum se creeaza", Dumnezeu nu l-a dat egoului spre binele sau. Vizionarii exploreaza posibilitatile ego-ului si nu gasec in el mistere. spun ca sensul existentei este din universal in individual si inapoi in universal, iar egoul nu este universal ci particular si ca atare nu este izvorul creatiei universale. Aceasta relevare mai arata ca lumea nu are o viziune despre sine ci este viziunea unei inteligente creative , o viziune nestatica si mereu inoitore si curgatoare prin experienta ei; creatia se recreeaza si se inaoieste mereu in dinamica ei creativa. Viziunea lumii care este una cu lumea nu putem denumi fara sa gesim decat "creativitate" caci aceasta denumire nu este definita in cunoastre si nici nu are sfarsit fiind nereu noua, o dinamica extraordinara a miscarii cu infinite grade de libertate simultana cu ea. O astfel de abordare a viziunii fara definire, prin intuitia unor fundatii ale ei care nu sunt lucruri sau forme fixate sau gandite , in care formele gandite sunt repere ale dinamicii ei mereu noi ne elibereaza de stresul intelegerii ei sau fixarii ei definitive sau statice prin intelegerea faptului ca orice fixitate imagistica a acestei viziuni este un reper al dinamicii ei precum indicatoarele pe marginea drumurilor necunoscute. Nu ne proim din drum la indicator admirandu-l ci ne continuam drumul tinand cont de avertizarile lui, sau nu, cu consecinte diferite in parcurgerea drumului functie de Atitudinea noastra fata de el. Suntem mereu in necunoscut si asta ne tine atentia treaza, vigilenta sau starea de veghe. in necunoscut ne comportam ca aventurierii si necunoscutul da de pamant cu noi sau ca exploratorii vigilenti si responsabili care lasa necunoscutul sa i se releve ca ceea ce este inainte sa-si dea cu parerea sa ca expresie a premeditarilor  intereselor sale. Lumea e plina de aventurieri, comportamentul lor in necunoscut este bine relevat istoric ca reper prin comportamentul conchistadorilor in necunoscutul cultural, istoric  si moral al fiintelor popoarelor si civilizatiilor distruse pentru 'aur'. Aparent acest comportament de a elimina fiinte si culturi din existenta planetara pentru substante minerale rare este o izbanda  a celor care prolifereaza acest comportament si o implinre economica istorica, un bine al popoarelor de aventurieri, dar daca privim istorii consumate ale unor astfel de atitudini vedem ca ele au condus la mineralizarea existentei popoarelor si civilizatiilor respective, prin atitudinea lor au ramas doar ruine si vestigii minerale ale existentei lor, monumente mortuare.ceea ce este valabil pentru multimi este valabil si pentru incivizii multimilor respective constituite prin legea cardasiei in acelasi scop de a te dezvolta  si implini ca societate pe seama altora prin exploatarea resurselor lor vitale si materiale. Aventurierii de astazi daca nu ar ignora istoria lor consumata deja dar repetata prin faptele lor, istorie si consecinte care sunt indicatoare pe drumul existentei lor ar fi constienti de drumul ales si finalitatea lui minerakizarea. Dinamica creativa inoitoare vede istoria ca reper si etapa a curgerii ei tocmai pentru a evita stagnarea, mineralizarea. In stiinta este cunoscuta starile materiei , minerala, vegetala, animala si umana ca etape ale evolutiei ei pe nivele de energie si ordine evolutiva; mineralul sustine vegetalul , vegetalul animalul, animalul umanul, umanul constiinta vietii, constiinta vietii, desavarsirea corpului si mediului sau vital; sunt stari ale evolutiei materiei in dinamica inoirilor creative universale sub diriguirea inteligentei si fericirii creative; ori mineralizarea viului si culturii sale este "dat inapoi, involutie". In viziunea spirituala ne intrebam ce este Creierul-(ego-ul care gandeste si-si are existenta in gandire),  fara moarte sau mineralizare, involutie ca proces in existenta?  Mai intai sa observam ca nu exista creier ca veva independent si de sine statator, ci ca este un organ si o functiune in corpul uman. Concentrat pe sine ca independent si de sine statator, atitudine in care activitatea sa gandirea este singura si cea mai importanta  el se mineralizeaza, stiinta arata ca legaturile dintre axoni care nu exista la copii decat ca "antenute' se realizeaza prin unirea si rigidizarea acestor 'antenute" iar viteza de prelucrare de date a creirului descreste direct proprotional cu nr. de aparitii a acestor legaturi rigide. Daca vedem axonii creierului ca doua pasari care zboara libere in univesul informational si viu primid si circuland informatiile captate, intelegem ca doua pasari legate nu mai pot zbura si se zbat in incapacitatea lor de a merge in aceeasi directie asemenea a doi soti legati de cununii. Singura posibilitate este mersul pe jos al pasarilor domeniu in care sunt dezavantajate si in pericol permanent, iar unica directie cu care cad de acord este spre mancaresi astfel cad in toate capcanele cu mancare sau restaurante unde sunt jupuite de pene in schimbul mancarii. Nu degeaba se spune unui om divortat sa mearga la preot sa-i dezlege cununiile ca sa poata avea relatii noi si batranii isi pierd legaturile axonice sa poata avea relatii noi cu univesul si dinamica sa, sa scape de mineralizarea egotica in viata de apoi. Ce ne facem cand nu cunoastem altfel de realtii si suntem eliberati prin moarte sau plecare in viata de apoi? Suntem in necunoscutul in care am fost din totdeauna si care nu se releva de acesta data in percetie ca obiectiv, se obiectiveaza si ceea ce am ignorat nu ne ignora.iata de ce cele mai relevante carti ale omenirii sunt cele ascunse ei si anume "cartile mortilor, tibetane, egiptene, ebraice,etc " in care informatiile metaforizate si heraldizate sunt ocultate pentru aneaveniti.Dar aceste informatii sunt deja consumate si fumate istoric si se constituie ca un cunoscut care inlocuieste necunoscutul dinamic si viu ca rai pentru cunoscatori si  iad al respectivilor  ignoranti. In necunoscut nu functioneaza cunoasterea asa cum o cunoastem noi informational, tot ce stim nu functioneaza ci in necunoscut sunt altele resorturile actiunilor si impliniriilor obiective pe care daca le experimentam cand suntem vii si constienti de noi insine asa cum suntem, vom invata sa ne comportam in necunoscut iar denumirle de viata si moarte devin irelevante inteleptului explorator responsabil si vigilent. Aceste mijloace ale trairii in necunoscut sunt active si in cunoscut sau constient cand nu ne straduim cu mari eforturi sa-le folosim pe cele ale traditiei mijloacelor istorice repetitive sau conceptelor gandite deja.Tot ce cunostem este un reper si o etapa, de ce sa ne straduim sa limitam totul la cunoasterea noastra? acest comportament semna cu opritul si contemplatul indicatorului rutier uitand sa mai parcurgem drumul, analizandu-l si judecandu-i semnificatia in toate felurile fara sa o itelegm. Apoi ne intrebam: "care-i sensul vietii si rostul existentei?" holbandu-ne la indicator. (unorul salveaza omorul). daca tot nu nevorbeste indicatorul incepem sa dam cu piciorul il el furiosi pe incapatanarea lui. TOT asa ne comportam si in relatie cu universul si Dumnezeul lui, FURIOSI CA NU NE RASPUNDE, ne abandonam stiintei noastre minerale si mineralizante ca tot ce stim este ca venim din pamant  deci sunem minerali si ca atare ne vom intorce in pamant ,in mineral si iubim mineralul.astfel ne iubim pe noi insine si suntem in legea lui cristos. Este comportamentul lutului ca mineral din care suntem creati si ca atare facem lut si pentru modelaj formal.  O.K. suntem si minerali ca particule constitutive dar evidenta spune ca suntem evoluati ca minerali la nivelul biologic al mineralitatii vazute ca substantialitate si evidenta a inteligentei spiritului universal. Mineralul nu este prima etapa, ci o etapa si reper a cunoasterii universale si a dinamicii sale creative, de ce ne holbam la el facandu-l mijlocul economiei si civilizatiei biologiei? Nu ignoram nici o etapa si reper al cunoasterii universale (nici nu am putea) dar dinamica cunoasterii solicita miscarea ei, bifaRea biologica a etapei biologice  ne deschide drumul spre alte etape si repere ale ordinii si dinamicei ei universale , dar noi ne incapatanam sa ne holbam la minerale si ca sa nu ne plictism le dam foma tehnologiilor ce mimeaza viul ca sa ne jucam cu ele . In singuratatea izolarii de dinamica universala a cunoasterii si constiintei , ne creem jucarii care sa semene cu noi ca sa nu ne plictisim si sa unplem singuratea cu jucarii si clone. Evidenta lipsei singuratatii evitam , ignoram si cand formam gramezi de singuri la distractie vazuta ca mijloc de defulare a frustarilor insinguratilor. Lumea este necunoscutul nostru in care fiecare face ce poate, pana cand nu mai poate! Tema de proiect propusa este o provocare individuala, nu colectiva sau de gasca, propunerea explorarii unui impreuna explorator al mijloacelor miscarii in necunoscut, provocare care implica sinequa non autocorectia individula si a lui impreuna. Un sistem organizatoric care nu se autocorecteaza este dependent de corectii exterioare si un sistem organizatoric care se transforma in unul ierarhic este un sistem in dezasamblare. Societatea se dezasambleaza continuu si habar nu are de cine si ce o asambleaza la loc ca sa-si continue dezasamblarea. Oare ce se intampla noaptea cand dormim inconstienti de ego-urile nostre marunte si nesemnificative, meschine si mediocre de a doua zi avem puterea sa continuam dezasamblarea noastra si sociala? La dezasamblare personala ii spunem imbatranire fatala si obiectiva in care nu avem nici o vina si sunem victime, iar dezasamblarii sociale ii spunem crize, morale, economice, etc in care din nou nu avem nimic de a face cu ele, sunt fatale si obiective care ne victimizeaza si cu care ne straduim fara sa reusim vreodata sa le gasim alte solutii in afara celor false. Spectacolul lumii continua! spectacolul continua dar fiintele umane nu mai sunt actori de multa vreme in el, dinamica viului universal i-a condus spre alte nivele  de organizarea a ordinii sociale a cerurilor care sunt aici si vor fi facute vizibile pentru toata lumea. Aceasta ordine noua ca nivel de energie si constiinta nu are nici o legatura cu futurologia si stiintificul fantastic proiectat al viitorului din egotica speranta si teama de viitor,  este atat de miraculoasa si minunata ca toti o vor imbratisa cu bucurie peste noapte; a doua zi ne vom trezi in alta etapa a lumii pe drumul dinamicii sale inoitoare si desavarsirii sale. Priviti inaintea voastra la propiu ca sa o vedeti si nu inapoi, sau in gandire, sau la televizorul din cap sau din camera. Lumea cea noua vi se releva singura in zambetul si bunavointa omului din fata voastra.

2 comentarii:

  1. Perfectiunea nu se obtine/atinge prin corectii. Perfectiunea este.
    Iubire este.

    Gil
    :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raportat la specia umana, perfectiunea, ca si echilibrul, este o notiune pur utopica. Evolutia nu ne-a dat nici o sansa sa fim binecuvantati cu ea. In ceea ce priveste iubirea, perfectiunea simtirii ei e un dar pe care il ai, sau nu, dar si el cumva trunchiat, nu in intensitatea bucuriei, ci pentru ca impregnati fiind cu tarele duse de secole in spate, nu putem cuprinde in iubire totul. Sarac si bogat sunt, pentru ca stiu putini in iubire, dar stiu.

      Ștergere