scoala

Este un paradox ale carui opusuri sunt greu de corobarat;

Orice exista ca intregime are un inceput simultan cu sfarsitul sau forma si fiziologia sau functionalitatea ei. Prin scoala intelegem un spatiu-loc in care se desfasora activitatea de educatie a structurilor purtatoare de constienta locatare. Fiziologia spatiului 'scoala" este educatia ca dedicatie si specificitate data locului respectiv. Dar educatie ce inseamna? Este substantivarea unei actiuni sau functiuni care la randulul ei are un inceput si un sfarsit prin forma si functionarea ei care de aceasta data nu este al spatiului scoala ci "produsul" launtric al spatiului scoala care cand este gata va fi distribuit societatii si confirmat prin 'diploma de absolvire". (cineva va spune ca sunt truisme sau banalitatile evidentei ,dar  traim aceste banalitati dandu-le o valoare inchipuita, traim inchipuri care au ca sfarsit dezamagirea; cel putin sa fim constienti de ce traim ca sa nu mai dam vina pe inchipuirile noastre si falsitatea lor) Astfel un spatiu dedicat unei functiuni genereaza la randul sau o noua functiune si anume aceea a 'educatului" absolvent al scolii care isi manifesta functiunea respectiva cand pleaca din scoala. Tot acest ansamblu implica "calitatea de needucat" a celor ce intra in sistemul sau. Este reala aceasta 'calitate implicita" care este fundatia sistemului si ratiunea existentei sale?. Cand incepe acest proces de educatie ? In scoala? In familie? Imediat dupa nastere? Cand se sfarseste acest proces? La absolvirea scolii? La maturitate? La pensie/ cand parasim perceptia colectiva?  In viata de apoi? Referitor la finalitatea procesului nu avem certitudini dar putem avea referitoare la inceperea lui. Aceste "certitudini' le pun sub semnul intrebarii. Stiinta arata ca toata memoria-stiinta a speciilor se pastreza in noii membrii ai acelei specii si ca exista o perioada de reamintire a lor pana la faza de maturizare corporala a noului membru. Spun reamintire si nu invatare pentru ca nu poti invata ceva ce nu se stie deja. Noii membri copiaza parintii care au stiinta speciei respective, de aia se numesc copii. Nu este un proces de invatare ci de predare a unei stafete. Tot stiinta arata ca intreaga cunoastere a speciei este deja inscrisa in memoria genetica a noului membru ca potential si calitati-defecte, ca atare aceasta cunoastere inregistrata genetic sau corporal este adusa la nivelul de constienta al speciei respective de comportamentul parintilor, exterior noului membru al speciei si mediul sau percetiv comportamental pe care il copiaza. Inclusiv procesul de predare a stafetei speciei respective este inscris genetic in corpul-forma biologic a speciei. Daca "se preda stafetea unei cunoasteri " cand a inceput cunoasterea sau educatia respectiva? Ajungem la paradoxul "ce a fost inainte, oul sau gaina?" si acesta este paradoxul greu de coroborat al educatiei ca fizologie a educatului sau formatului prin educatie care deja are o forma a cunoasterii speciei sale memorate genetic sau corporal. Daca in cazul speciilor din natura bilogica planetara acest proces de formare este unul de reformare culturala specifica dupa care individul speciei este lasat liber sa-si continue prin experienta proprie sau explorare a univesului ca mediu specific al speciei respective si astfel sa imbogateasca si desavarseasca cunoasterea speciei prin noi adaptari si dezvoltari ale abilitatilor ei in mediul respectiv care la randul lor se transmit intregii specii prin noii indivizi nascuti, putem afirma ca adevaratul proces de invatare sau educatie este prin traire in existenta vie in care stafeta cunoasterii speciei  este o platforma de la care se porneste in existenta individuala si care este desavarsita si imbogatita prin experienta existentiala individuala. Cunoasterea existenta la orice nivel este o stafeta nu o invatare. Invatarea este procesul in libertatea existentiala individuala prin care se exploreaza mediul prin interactiuni directe si punctuale la care indivdul este obligat sa raspunda punctual. Raspunsul sau punctual venit din memoria speciei nu poate imbogati cunoasterea ei deci nu este "invatare" care implica noutatea. Invatarea este emanatia a ceva nou din potentialul speciei respective ca raspuns in situatiile punctuale din interactiunile cu mediul, un raspuns nou si in acord armonic cu mediul care sa conduca la imbogatirea cunoasterii speciei si sa-i prelungeasca vietuirea in mediul sau. Acest nou raspuns nu poate veni decat din atentie si inteligenta perceptiei sale referitoare la mediu. Inteligenta perceptiei este inceputul oricarei invatari si invatarea este discontinua si continua prin diversitatea mereu schimbatoare a interactiunilor din mediul existential care la randul sau se reinoieste neincetat. Atentia care comunizeaza individul cu mediul sau si astfel el raspunde armonic mediului sau ca element component sustinut de si sustinator al mediului , face posibila si activa inteligenta perceptiei si raspunsul sau inteligent coeziv si armonic cu mediul intr-o coordonare recreativa  existentiala si imbogatirea existentei. Invatarea este un proces punctual fara inceput si sfarsit, procesul desavarsirii existentei si creatiei prin imbogatirea armoniei sale in expresia individuala existentiala. In ceea ce priveste specia umana ea nu este o specie si nici o rasa prin posibilitatea iesirii sale individuale din acest proces de invatare din care celelate specii nu pot iesi, obligate sa se adapteze prin invatare continuei inoiri a mediului sau existential , proces fara de care specia respectiva dispare din existenta biologica si planetara; speciile care sunt in existenta astazi au parcurs si parcurg procesul invatarii pentru ca altfel nu ar exista.(ex: cainii comunitari care trec strada la semaforul verde preluand stafeta cunosterii umane a propriei conceptualizari reglementate.) Omul si comunitatea sa nu este o specie pentru ca poate iesi din acesta obligatie naturala a procesului invatarii , el supravietuieste si fara invatare , chiar o poate ingora concepand o falsa invatare prin rutina care deformeaza nu reformeaza, sau reformeaza deformarea sa.aceasta libertate existentiala face ca singura ratiune a unei reguli sau legi constituite de el conceptual sa fie  incalcarea ei. Animalele nu pot incalca nici o lege a univesului fara pedepsire simultana. Oamenii pot face asta creindu-si singuri legi pe care sa le incalce si traind intr-un mediu artificial de ei creat in care exista si acesta posibilitate fara consecinte simultane cu incalcarea lor. Au creat o 'lume astrala in care orice este posibil fara consecinte" , dar totusi existenta lui biologica ca platforma de pe care si-au creat o lume artificila paralela cu universul conceptualizat si el dupa bunul lor plac al propriei nemuriri, este si apartine existentei planetare biologice si se supune legilor ei in fluxul lor inoitor, regenerativ.omul se poate distinge pe sine de memoria adneica ca sir istoric pe care-l vede ca lant al mizeriilor trecute ale lui in existenta biologica dar nu se poate extrage adn-ului functional original ca expresie a memorarii cunoasterii universului si creatiei sale care-l face" fiinta universala" in perceptia intregului univers ca mediu existential plenar si complet. Ca urmare omul are o stafeta a cunoasterii universale pe care nu o preia prin copierea comportamentului parintilor in existenta aflati deja in lumea astrala artificiala de ei creeata prin inchipuire ca refugiu in fata responsabilitatilor sale de fiinte universale ca fiinte planetare in biologia si fiziologia planetara denumita ecologie. Astfel oml poate fi punctual impotriva ecologiei planetare sau vietii armonice  a planetei de sine statatoare si ca urmare sa nu beneficieze de aceasta calitate a planetei pe care o constientizam si denumim "de sine statatoare' sau completa, intregime armonica si coeziva in care orice element  necesar existentei sale este continut in sinele sau. Nebenificiind de acesta calitate a sinelui stator si complet al planetei (tacut, claritate interioara si perceptie inteligenta punctuala si completa a ceea ce este), omul se percepe pe sine dependent si victima a mediului sau.si de aceasta dependenta se refugiaza intr-un mediu artificial pe care sa-l controleze si conduca, fie o lume astrala a inchipurilor de sine,  fie o lume tehnologica controlata de el. Dar aceste artefacte psihologice sau tehnologice nu au calitatea specifica planetei, aceea de a fi de sine statatoare, incep sa se uzeze odata cu iesirea lor de pe linia de fabricatiei sau inceteaza odata cu redirectionarea atentiei si sunt considerate vise si iluzii care se disipeaza si astfel omul isi consuma mare parte din resursele sale, intretinerii si refacerii lor. Dar cum se vede si visele si tehnologia sunt in evolutie nu sunt mereu la fel, si asta reflecta calitatea facatorului lor, calitatea de a fi mereu altul sau nou, de a se inoi mereu, calitate reflectata in facerile lui . Aceasta evidenta releva ca omul nu poate parasi procesul invatarii nici macar in lumea artificiala creata de el insusi si el este chiar acest proces pentru care are constienta lui. Aceasta constienta evidentiata releva si aspectul ei natural si anume cel legat de viu sau biologic neglijat de la un moment dat de constienta sa reactiva. Invatarea biologica este o invatare a corpului biologic nu a gandirii fragmentate si interpretative si conceptualizarilor psihologice care au creat artificialul prin refuzul ei. Astfel omul iese din procesul invatarii vii si ramane in urma lui. sistemul imunitar ca proces dinamic al invatarii si individualizarii ei este sufocat de multimea factorilor perturbatori creati de om si mereu reactiv la factori, deci in urma lor nu se poate ajunge din urma, si omul se concentreza pe surogate anesteziante ale durerii (excese alimentare sau de alta factura) si intarzietoare a consecintelor inevitabile atitudinii gresite in existenta sa. Cine invata, eleveaza propriei constiinte un anumit nivel al invataturii care este un nou nivel de ordine si armonie, implicit energie, iar acest nou nivel este impartasit simultan intregii sale comunitati. Astfel, ceea ce este elevat in constiinta este relevat in percetia inteligentei comunitatii. (tot ce invatam, constatam ca este invatatura tuturor; in relatia cu proprii copii pe care incercam sa-i invatam constatam ca ei stiu deja si au nivelul de constiinta pe care incercam sa le relevam). Nimeni nu poate invata pe nimeni, dar fiecare poate invata elevand nivelul constiintei comunitatii sale, iar ca si consecinta-beneficiu al impartasirii simultane a invataturii comunitatii, acesta se constituie in platforma elevata a unei noi invatari si asa mai departe, intr-o dinamica de neurmarit constient avand in vedere multimea factorilor in procesul invatarii continuti de comunitatea umana si societatea ei. Invatarea este procesul acordarii rezonatorii a propriei atentii prezentei individuale si propriei fiinte launtrice. Cu cat acordarea este mai fina cu atat procesul invatarii este mai profund si dinamic, iar cand ajungem in sincron cu procesul suntem purtati de el fara efortul individual al acordarii. Fara acord rezonator cu viata si fluxul ei existential punctual si curgator (asa denumita traire in prezenta cu intrega atentie si fiinta sau intensitate maxima) nivelul invatarii individuale se reduce la stafeta trecutlui, sau complacere in atemporalitatea lui statica si repetitiva (condamnarea la repetarea istoriei personale si sociale), o bucla temporala fara dinamica regenerativa la nivel celular si corporal, consumatoare de potential existential initial al tineretii. (metaforic, consumam tineretea fara sa ne dam seama si plangem dupa ea, incetatenind societatea de consum existential sau risipa; daca as avea tot ce se risipeste psihic si substantial in societatea de consum, as fi cel mai bogat din univers, asa cum originalul a ceea ce suntem este, bogatie fara limite). Singura invatare pe care o putem promova responsabil este invatarea invatarii, singura folositoare oricarui individ si colectivitatii umane care este autoinvatare prin traire si impartasire simultana a rezultatelor ei care sunt reflectate in perceptia individula ca inteligenta a perceptiei care este izvorul acestui proces. Fara atentie neselectiva sau prezenta in atentie si atentie in prezenta invatarea ramane un deziderat reflectat si el in percetie ca nevoie. Feedback-ul invatarii in actiune si dinamica existentiala este simtamantul ei, simtamantul mirarii in fata miracolului si miraculoasei existente a procesului al carui beneficiari nevinovati suntem daca nu-l ignoram intorcand spatele celui viu pentru carjele fabricate de el, sau jucariile lui artificiale in care jocul vietii este limitat la joaca. Ajungem sa ne jucam cu fiintele la fel cum ne jucam cu jucariile si asta nu ne ignora. Daca nu invatam nu avem ce exprima si in aceasta situatie ramanem cu gura cascata si ingurgitam spusele altora ca pe nu stiu ce adevar imuabil cand in fapt ascultam ceea ce stim deja pentru a ne eleva in constiinta si a releva in perceptie, adica a fi una cu procesul invatarii si a exprima propria muzica, propria vibratie rezonatorie a atentiei, fiintei si intentiilor ei. Fiecare are propria vibratie rezonatorie deci propria modalitate de invatare; nu exista un model unic de invatare; problema ramane dorinta si vointa elevarii lui propriei constiinte pentru a se obiectiva sau revela in perceptie sau prezenta-providenta individuala, adica a constientiza constienta specifica ca substantialitate a intregii constiinte. "Lumina s-a inaltat pe sine si a luat chip" afirma Marele Invatator elevand constiintei constienta si relevand perceptiei inteligenta. Va provoc sa explorati afirmatia si sa-i revelati semnificatia voua insiva ca sa se reflecte simultan in constiinta comunitatii existentiale prezente unde se afla deja. Simultaneitatea si sincronicitatea procesului invatarii este miracolul sau ca proces viu fiintial. Nu conteaza cat invatam, procesul viu al invatarii nu este prin acumulare cantitativa ci prin elevarea profunzimii lui, important este sa existe in constiinta vie a fiecarui individ prin relevare proprie in constiinta sa. Curaj! procesul este fara sfarsit , nu grabeste pe nimeni in afara sentimentului urgentei revenirii in viata si existenta. Perceptia fizica a universului este completa, corpul perceptiei universale senzoriale biologic este complet. Nu-l mai abandonati de dragul unor inchipuite si false perceptii extrasenzoriale care nu sunt decat nivele profunde ale senzorilor corporali. Corpul senzorial uman biologic este cel mai inalt si invidiat edificiu creat de univers. Il putem lua cu noi oriunde am dori sa mergem in univers fara sa-l abandonam in vestigiile minerale ale importantei unui sine limitat la experienta trecuta. Nu conteaza cum putem ci ca putem. A lua corpul cu tine insemna a absolvi scoala lui prin recunoasterea potentialului sau miraculos care se va releva in perceptia constienta a propriilor fapte sau posibilitati exprimate. Asta nu insemna sfarsitul procesului invatarii ci elevarea lui in profunzimile responsabilitatii creative a gandirii vii sau cuvintelor vii ale vietii. Amintiti-va ca cuvintele voastre sunt spirit si viata, precum "eu sunt una cu tatal" releva constiintei-perceptie. Adevarata scola este cunoscuta de toti si nu este alta mai inalta ca educatie si invatatura, este "scoala vietii" sa fim vigilenti sa nu o parasim.cand o parasim , ne intoarcem si cand ne intoarcem ne astepta trecutul, sa si-l rememoreze fiecare si sa decida daca merita sa se intoarca. Nu ne putem intoarce altfel in trecut decat eram. In urma lasam intotdeauna suferinta si ea ne astepta ca sa ne reeduce. Intoarcerea in trecut este reintrare la scoala de reeducare a suferintei; nimeni nu va poate obliga in afara comoditatii si leneviei de a invata la scoala vietii. Daca va aflati la scoala de reeducare nu va opuneti invataturilor ei, nu le respingeti daca vreti sa o absolviti si sa va luati pe voi cu voi oriunde ati merge dupa. Fara sa o absolviti nu o puteti parasi, ramaneti doar repetenti; sa o absolviti este aspiratia si intentia profunda a fiintei fiecaruia, nu este o exigenta straina de voi, o obligatie sau datorie.Comunistii credeau ca schimband trecutul vor schimba viitorul, o ruptura logica evidenta , trecutul nu poate fi schimbat si nici viitorul traind in trecut. Schimbarea ordinii sociale, este similara cu schimbarea trecutului, nu se poate schimba dar in schimb se poate parasi sau boicota hranirea ei cu propria energie existentiala prin aservire si identificare , adica personificarea ei ca fiinta colectiva. Cand intelegem ca nu putem schimba sau transforma pe nimeni altcineva oricat de apropiat si drag ne-ar fi in afara de noi insine, nu vom mai risipi comoara vietii. Vom schimba atitudinea si ne vom harui cu responsabilitatea propriei fiinte. Atitudinea dinamizeaza viitorul; el nu este 'al nostru' ca sa ne speriem de profetiile dezastrelor colective ci al fiecaruia dupa cum si-l gestioneaza prin atitudinea in fata a ceea ce este viu in existenta. In perceptie exista 40 structuri care nu implica constienta de sine dar implica constiinta noastra ca a sinelui lor sau stiinta si caracteristicile lor; exista fragmentata pe 8 nivele si structuri ale constientei de sine, dar constiinta intregimii si comuniunii universale doar fiinta umana este; unica constiinta a constientelor diversificate functional in existenta fara ierarhie.