31 august 2014

relatia biunivoca

In perceptia individuala subiectiva exista ratiune, o ratiune si acord biunivoc care nu este mecanic ci sincron, una cu el insusi, fara atasare temporala si care nu este rezultatul  unui proces de etapizare ordonata  in urma caruia  sa concludem ca este un proces rational.  Cu alte cuvinte ratiunea nu este o consecinta a unui proces de gandire ci izvor al procesului gandirii , izvor aflat in inteligenta perceptiei
Ratiunea este acod si asentiment, este putere creativa in flux de o dinamica incomprehensibila datorita sicronicitatii perceptiei cu reflectarea sa in procesele gandirii. Gandirea izvorata din ratiune este directa si corecta, adica este din sursa inteligenta si simetrica cu ceea ce este. Intregul acest proces este natural, informatia universului este reflectata in gandire si gandirea in creatia universala. realitatea procesului simultan cu el insusi si sincron in simetria sa desavarsita are un observator fara de care existenta lui, sau percetia sa, l-ar face doar o virtualitate, posibilitate fara concrete confirmata. Explorarea procesului il confirma, il reflecta sursei sale inteligenta izvor-sursa  ca realitate de necontestat, ca certitudine existentiala. Intreg procesul reflectarii potentialului creativ in gandire ca informatie cuprinzatoare formativa si in perceptie ca inteligenta, se reflecta in observatorul sau care este expresia functiei perceptiei , organul sau creatia sa. Daca consideram cunoasterea exprimata rational si simetric cu ceea ce este si a modalitatilor de exprimare vazute ca potentialitati ale expresiei, este evident ca fiinta umana este expresia si potentialul celei mai inalte capacitati perceptive ceea cel face observatorul intregului proces universal al creativitatii inteligentei, izvorul evident a tot ceea ce este, adevarul a ceea ce este de necontestat. Inteligenta materiei reflectata in inteligenta gandului, reflectata la randul sau in inteligenta perceptiei si a perceptorului este o evidenta universala , fara opozitie in vreun plan sau domeniu existential. O tripleta dinamica in flux creativ  care se regaseste in orice abordare rationala a fiintei umane beneficiar si reflexie a ei. Universul este informatie, informatia se reflecta ca stiinta in gandire, si gandul o infasoara intr-o completitudine,  reflexie a plenitudinii si frumusetii evidente a inteligentei creative a universului. Inteligenta se exprima in gandire, gandirea este informatie formativa si forma in acelasi timp si este reflectata in perceptie ca inteligenta perceptorului. Observatorul apare simultan cu perceptia si este percetie. "CUM" se intampla asta nimeni nu stie si nici nu trebuie sa stie, este miracolul vietii si existentei. "Greutatea" cade nu pe 'cum" ci pe ratiunea functionarii fiecaruia element-reper-functiune  al procesului creativ inteligent. Constiinta este refelectarea intregului proces, punct de reflexie a plenitudinii intregii creatii si se naste odata cu creatia. Fara creatie nu exista constiinta si este evident ca sursa creatiei este Inteligenta care o contine, Siritul unic  in campul careia se desfasoara intreg procesul creativ. Orice proces are o desfasurare care conduce la un obiectiv si functiune a sa. Procesul creativ inteligent universal a condus la nasterea fiintei umane ca cel mai inalt edificiu universal , expresia sa corporala in creatie sau fiul unit cu insusi procesul care se constituie ca fiziologie si ratiune proprie existentiala sau functie universala. Drept urmare fiinta umana nu trebuie sa se cunoasca pe sine cum este, sau miracolul existentei sale, ci sa exprime acest miracol incognoscibil si indescriptibil din univers, in acord sau asentiment cu ratiunea sa functionala sau functia sa universala, perceptia si reflectarea inteligentei ei intr-un flux creativ si cocreativ care sa imbogateasca si desavarseasca constiinta potentialului sau ca formatoare de noi expresii desavarsite sau sa extinda  in uniers creatia viului inteligent. Inteligenta umana exploreaza si releva potentiale existente in univers si le foloseste in combinatii lucrative noi, le instrumenteaza  in prima faza, dupa care descopera potentialul creativ din spatele existentei sale si cocreaza in uniune cu acest potential in confirmitate si acord cu ratiunea sa implicita , viata in existenta universului. Astazi oamenii de stiinta (rationali) confirma potentialul stiintei umanitatii de a recrea universul asa cum este dar fara un element , fiinta umana; cu alte cuvinte universul pe care stinta actuala l-ar reconstrui este incomplet prin inexistenta fiintei umane. Asta ne arata ca abordarea stiintifica  actuala nu poate creea ci doar copia un context, o circumstanta pentru fiinta umana dar nu si fiinta ca atare si aceasta evidenta ne confirma lipsa inteligentei viului in aceasta abordare stiintifica. Daca aceast gen de abordare stiintifica in care fiinta umana este considerata materie de studiu si de experienta, masa lucrativa, iar instrumentarea tehnologica artificiala a potentialului universului, tinta si ideal stiintific, ne conduce intr-o fundatura a incompletitudinii unei astfel de stiinte, rezulta ca atitudinea si paradigama cunoasterii stiintifice oficiale este incompleta si ca atare falsa, nu porneste cu inceputul ci de la un moment ulterior lui. Observatorul este observatia, dar acesta evidenta neignorata responsabilizeaza actiunea sa, si tocmai acesta este sursa blocajului. Observ si atentia mea este concentrata pe instrumente tehnologice, increderea mea in ele depaseste increderea in mine insumi; apelez la nevoie la stiinta intrumentelor in diagnosticare si vindecare, in medicamentatie si hrana, etc;  nu-mi convine sa afirm ca sunt un instrument. Constiinta mea se revolta la o astfel de sincronicitate si simultaneitate punctuala in succesiune temporala; pe buna dreptate; asa cum fiecare se revolta fiecare cand aude afirmatii mincinoase la adresa sa , sau adresate lui. Macand o gogoasa; simultaneitatea si sincronicitatea observatiei-observator, actiune-fapt in reciprocitate imi spune ca sunt gogoasa! nu-mi convine! nu ne convine adevarul a ceea ce este ca ne desconspira stupiditatea si irationalitatea in care ca fiinte ne hranim cu lucruri in timp ce marul face mere si vacuta da lapte; Nu spun sa ne hranim cu fiinte ci cu darurile lor ca rezultat al fiziologiei vietii lor; mancam produsul nu producatorul, produsul vietii lor este de aceeasi calitate cu viata lui. Mananc ca sa nu mor; ca urmare moartea este samanta procesului mancarii ca reactie la actiunea sa.Simultaneitatea imi spune ca eu sunt moartea si nu-mi convine! Cand nu ne convine ceva dar ne place si ne complacem in acele actiuni una cu observatorul ne ascundem dupa justificari; justificam totul ca si cand fara justificarea noastra nu ar exista. Justificarea a ajuns actiunea observatorului una cu el; iar nu ne convine pentru ca justificarea nu este ratiunea lui existentiala. Tot justificand mizeria sociala si saracia acestei mizerii ne confundam cu ea; justificari stiintifice , istorice, culturale, religioase, etc; nu cred ca mai exista vreun domeniu existential care sa nu fi ajuns o justificare fara relatie cu viata si functiunea sa si astfel ne-am virtualizat si izolat in justificari.care nu ne mai lasa sa percepem inteligent adevaryul a ceea ce este, nici macar adevarul justificariilor noastre. daca pui o intrebare ti se aduce un noian de justificari pe post de ratiune stiintifica si obiectiva. Am obiectivat justificarea si acum ne justificam cu obiectivitatea ei desi este evident ca fiecare este subiectiv. Ca si Pigmalion ne-am indragostit de edificiul justificarilor noastre. Ignoram ca folosim gandul propriu sa le hranim; unde este in acest caz gandul direct si corect? Justificarea, "d'aia pentru ca aia..", nu are nici o legatura cu perceptia directa ci cu preconceptiile, cu premeditarile vinovate ale vinovatiei de care vrem sa scapam incepand de la efect si justificandu-l. Tripleta creativa in ordinea sa rationala este perceptie, afirmatie, efect-forma si este reflecata ca unitate in functionare. cand incepem de la efect  functionare. Cand incepem de la efect ajungem la defect, la afirmatia justificarii. Revenind la relatia sincrona din perceptie  observam simultaneitatea perceptiei reflectate in simtamant si biunivocitatea ei . Intreaga perceptie subiectiva este infasurata ca simtamant individual, unic, apoi desfasurata in gandire ca informatii sau forme gand. Simtamantul si perceptia  sunt simultane. Cand simtamantul launtric si gandul exprimat si fapta ta sau actiunea sunt una, fragmentarea gandirii isi pierde orice relevanta in perceptie. Gandul (informatia) si simtamantul (trairea) se reflecta in reciprocitate simultana si sunt plenitudini. Gandul fara simtamant sau mincinos nu are putere si simtamantul neexprimat nu are actiune si dinamica existentiala, ramane posibilitate fara evidenta. Ceea ce avem intotdeauna si ne sustine sunt simtamintele, simtamintele infasoara intrega cunoastere care se desfasora prin gand. Simtamintele sunt 'mijloacele si scopurile cunoasterii directe." Complexul simtamintelor este in afara timpului (esalonarii lui informationale prin gand) si cunoascut sub denumirea de 'suflet nemuritor". Inteligenta sursa este simtamnat viu, constient de sine si potentialul sau exprimat informational ca stiinta ratiunii ( ordinea ordinii) universale, simultane si sincrone cu el si desfasurate temporal intr-o succesiune de neevitat ca miscari launtrice sau interactiuni naturale ale carui sens este existenta fara conditionari inutile. "Firele" ce leaga intrega creatie pe care le banuim din perceptia comuniunii si unitatii sale evidente, sunt fundatiile ei naturale iar justificarile nu le pot copia si dubleaza ceva care nu conditioneaza existenta fiintei printr-o structura ce blocheaza, ingradeste, limiteaza orice expresie existentiala. Se cladeste un edificiu artificial si antisimetric , ceva in afara lui "Dumnezeu cel viu" , ceva ce va fi smuls din radacini prin implinirea constiintei viului, sau constiinta cristica in cultura noastra.( sau cu alte denumiri in alte culturi). Cristos este samanta vie care va rodi multiplicandu-se noua civilizatie , civilizatia umana, reinviind Adevarul a ceea ce omul este, in care omul sa se simta si sa fie reflectat ; simtamantul uman si informatia atotcuprizatiare ca expresii-forme  desfasurate social ca comunitate umana in dinamica creativa, nu justificativa, nu mai poate fi intermediat sau invaluit de umbrele unui trecut istoric pervertit si care nu are nici o legatura cu istoria omenirii. Cine nu cunoaste istoria este condamnat sa o repete; cine cunoaste o istoriae falsa este condamnat pur si simplu. Din aceasta "condamnare ne eliberam astazi" relevand falsitatea ei; " a vedea adevarul ca adevar si falsul ca fals,este inceputul intelepciunii" si "fericiti cei ce traiesc in inceput", in Dumnezeu-Inteligenta si Fiu-Intelepciune , relatia biunivoca si sincrona creativa din creatie. Observatorul (Dumnezeu) unul cu observatia (Fiul), ne convine? daca ne convine observati ca nu avem nevoie de nici o justificare, suntem in asentiment si acord cu sincronicitatea . Experimentatorul si experienta unul sunt , (astea's zarurile cu care arunca Dumnezeu) spunea Einstein, si Inteligenta-Experimentator si Intelepciuea-Experienta una sunt. Ce deschide aceste evidente altceva decat un orizont complet nou in fata constiintelor noastre, un orizont al libertatii in care de abia incepem sa traim. Inchisoarea justificarilor nici macar nu trebuie daramata, este in afara noastra si a lui dumnezeu adica "nimic", umbrele hipnotice ale inductiei perfide a unor simtaminte straine de noi insine, simtamintele inutilitatii si nedemnitatii in lupta cu care ne demonstram si ne infumuram (ineguram ) cu (prin) orgoliul-importanta personala inchipuita- haina risipitorului sau antiratiunea. Nevoia noastra fireasca de recunoastere si apreciere ca fiinte nu ne=o poate onora cineva  dar ne putem onora singuri propria existenta recunoscandu-ne si apreciindu-ne ca fiinte si comportamentul recunoasterii si aprecierii oricaror fiinte pur si simplu, fara justificari, doar pentru ca exista si suntem in asentiment si acord cu existenta fiintei in toate expresiile ei existentiale. Voi distinge in existenta razboinicul de luptator; razboinicul distruge in existenta, luptatorul respecta si apreciaza existenta. Veti constata singuri ca rolul de razboinic este foarte usor ca hipnotica stare indusa deja care va controleaza comportamentul, pe cand rolul de luptator este extrem de dificil pentru ca sunteti completi in el si in dinamica extraordinara punctuala. Exista afirmatia ca "statutul regal" (unde "rege" are semnificatia de om liber, fara autoritati deasupra sa in afara propriei sale autoritati) se obtine foarte greu, prin lupta grea (lupta ca actiune a luptatorului launtric, a Inteligentei), dar se pierde foarte usor si dupa ce a fost pierdut este foarte greu sa-l regastigi. Acest "foarte greu" este provocarea temei de proiect propusa la inceput. Nu este o tema descriptiva care sa va inroleze in ceva deja facut, este o tema exprimata din respectul si constiinta libertatii fiintei umane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu