memoria

Este campul a tot ce este cunoscut;
cunoasterea este informatie, iar informatia energie in actiune; ca urmare memoria este energie in actiune , continatorul tuturor informatiilor ca actiuni,  miscari, este miscare.orice miscare are un impuls si o desfsurare, esalonare functie de impuls, este o functie si o forma functionala, functie si organ in acelasi timp (monada manifestarii, oricarei actiuni). Functia fara organ este doar virtuala, fara camp de exprimare concreta ramane doar o potentialitate fara efect, un potential neexprimat sau reflectat in propriile efecte sau in propria cinetica obiectivata unui observator. Neobiectivata ca fapte intr-un camp al manifestarilor sale , sau organ, functia are o existenta doar in sine, in sine se naste si in sine se resoarbe, sau este o pulsatie in sine, o pulsastie fara constiinta a ceea ce este si a efectelor existentei sale, ceea ce denumim virtualitate lipsita de certificarea concretetei sale sau realitate. (un fel de avorton care ar  putea sa fie dar nu este in campul perceptiei inteligente a relitatii universale, o efemerida ).Daca inteligenta perceptiei releva monada functie-organ in care functia este organul si viata organului ceea ce ii da realiate si dinamica de sine statatoare in perceptie, atunci ne intrebam ce organ are memoria ca camp al tuturor informatiuilor cunoscute, functia integratoare a tuturor functiilor ca energii in miscare cu caracter monadic unda-corpuscul al intregii cunoasteri?. Cercetatatorii integri au evaluat totalitatea proceselor sau miscarilor simultane in corpul uman la 10 la puterea 17 si comparata aceasta evaluare cu totalitatea actiunilor  simultane pe intreaga planeta la 10 la puterea 10. Desigur ca evaluarile nu sunt decat in stare sa releve un raport, o proprotie intre activitatea denumita subconstienta si cea denumita constienta sau in perceptia exterioara. Asta arata ca in potentialul activ in corpul uman sunt resurse care inca nu au fost exprimate in perceptia umana ca sa fie constient de ele, sau ca perceptia senzoriala este limitata iar in afara sferei sale  se manifesta acel potential ca necunoscut, nedenumit. Nu evaluarile cantitative sunt importante ci etapa in care ne aflam in intelegerea a ceea ce suntem, a ceea ce facem si a limitelor cunoasterii propriului potential. Acum revenind la ce denumim memorie ca functie care infasoara toate functiile informatiilor cunoscute (aici nu include si constientizate), sau ca miscare ,actiune in care sunt continute toate actiunile miscarile pe care le denumim informatii, cunoastere, si raportat la etapa evaluatore la care am facut referire, putem intelege ca organul memoriei si campul sau in care se manifesta ,are viata sa si se obiectiveaza in perceptie sau constientei este corpul uman. Corpul uman este organul intregii stiinte sau cunoasteri, iar stiinta ca energie in miscare este viata sa launtrica . Am introdus termenul de stiinta pentru a diferentia cunoastrea de constienta ei far a o separa. Memoria este intregul potential, intreaga stiinta -cunoastere a carei constienta de sine se imbogateste evoluand , se naste, se dezvolta si desavarseste. Acest potential se exprima in gandire, in afara gandirii cunoasterea este irelevanta, virtuala, nesubstantiala, ceea ce denumim vid. Substantialitatea intregii cunoasteri este gandirea. Ca urmare, desfasurand in continuare acest " ghem" al intrgii informatii - cunoasteri -miscari universale ca  memoriea-energie, potential-cinetic intelegem ca energia nu oboseste nu dispare nu se pierde si ca atare corpul sau organul, campul sau de manifestare si functioanare nu are cum sa se piarda fiind tot energie sub forma corpuscul, sau substantialitatea energiei , miscarii, realitatea existentiala a esentialitatii sale si a stabilitatii sau neconditionarii sale,  miscare in infinite grade de libertate, adica o integritate imanenta sau esentiala , completitudine , penitudine de sine statoare, o intregime sau sferosfera tuturor miscarilor continute informational. Sincer constienta este uimita de tema acestei explorari si se intreba cui foloseste. Nu stiu cui ii va folosi dar asta nu are nici o importanta. Intentia mea este sa relev ca memoria este energie in miscare ca organul ei este energie in miscare ca substantialitate a ei sau realitate existentiala universala (evidenta pentru intreaga constiinta sau toate constiintele ce percep, sau  pentru oricare observator de necontestat, unamin recunoscuta si in acord in unanimitate).  Asa cum ceea ce numim lumina este o unda electromagnetica si corspuscul simultan, adica are doua expresii functionale aceea de unda si aceea de corpuscul si poate fi perceputa ca un sir de corpusculi in miscarea vibratorie a undei la fel memoria este o unda si corpuscul simultan sau functie si organ . Cercetatorii fenomenelor luminii au observat relevand constiintei tuturor un fenomen ciudat: ca atunci cand o  unda electromagnetica interactioaneaza cu o alta unda electromagnetica se comporta ca unda, dar cand interactioneaza cu un corp se comporta ca un sir de corpusculi; cu alte cuvinte unda si corpuscul este un limbaj al interactiunii si energia in miscare alege ce limba vorbeste functie de interactiunea respectiva, vorbeste ca un corpuscvul cu corpurile si ca unda cu undele .Oare memoria vorbeste ca energie cu energiile (ca functie cu functiile ) si  corp cu corpurile? Aceatsa posibila exprimare in doua limbaje specifice nivelului de interactiune nu ne releva un orizont fantastic in al exlorarii? Ce ne spune memoria constientei corporale si ce spune ea constientei energetice? Noi vedem energia ca energie si corpurile  drept corpuri si nu reusim sa percepem simultan si energia si corpul? Nu avem o perceptie completa ci separatoare, selectiva??? Vedem energia cand suntem energie si corpurile cand suntem corpuri? Aceasta percetie incompleta sau selectiva ne confuzioneaza functionarea? Separarea memoriei de corp ca premiza este una de factura negativa perturband intreaga functionare a gandirii sau constientei informationale. Noi memoram pentru ca avem credinta ca nu avem memorie si evidenta ne arata ca ceea ce memoram pentryu ca nu avem memorie cu timpul se sterge si fara aceste informatii memorate suntem considerati senili! Dar oare perceptia "senilului" dispare? evident ca nu ceea ce dispare sunt denumirile memorate dar nu si lucrurile denumite astfel. "Senilul" te vede dar nu mai stie cum te chema si cine esti sau istoria ta personala, adica ceea ce a memorat despre tine.dar oare nu percepem o sincronicitate in degradarea corporala si degradarea memoriei? Adica functia si corpul sau? O functie , energie-informatie in actiune se poate degrada? Evident ca este perturbata de o alta actiune sau "lipsa" unei actiuni interioare ei, pierderea completitudinii sau de ceva in plus! dar daca privim memoria drept campul intregii cunosteri sau informatiilor complete din univers poate sa-i mai lipsesaca ceva sau sa-i fie "in plus"? Se mai releva din aceste consideratii evidenta puterii pe care o are constienta memoriei sau cum se vede pe sine asupra modalitatii functionarii ei naturale sau perturbatoarii acestei functionari. A trata memoria ca fragmentata in sensul ca in afara sa pot exista informatii este o abordare care conduce la perturbarea functionarii sale si este o oabordare de tip negatif care genereaza alta abordare negativa, fragmentarea gandirii care se vede pe sine ca un receptor de informatii  de la un emitator extern. Astfel comportamentul gandirii-substantialitatea cunoasterii- este unul de ignorare a memoriei  sau intregului sau potential in exprimare gandita si in acelasi timp ignorarea nasterii sale ca actiune. Fara aceasta constienta a gandirii responsabilitatea actiunilor sale este o iluzie si se comporta irational in raport cu sine si potentialul sau memoria. Evident ca in campul memoriei nu lipsesc informatiile faptelor sau adevarate, nici ale interpretailor si decrierilor acestor fapte nici, cele ale denaturarii faptelor sau mincinoase. memoria se imbogateste continuu chiar cu propriile condideratii despre sine, nu este un camp inchis ci in dinamica inoitore sau degradatoare in raport cu calitatea informatiilor continute si raportul dintre calitatile diferite si asemnatoare .Confuzia nu poate fi altceva decat rezultatul amestecului de calitati diferite si lipsa distinctiei actiunilor si  consecintelor lor. Dar cine poate distinge si face lumina in magazia memoriei? Constienta plenitudinii sale. Se spune ca atunci cand vezi adevarul ca adevar (adevarul a ceea ce este ) si minciuna ca minciuna, este inceputul intelepciunii; adica cand apare distinctia si intelegerea a ceea ce este sau perceptia inteligenta a totalitatii informationale continute in memorie sau stiinta.practic si adevarul ca rflectare fidela a faptelor si succesiunilor lor cat si minciuina ca denaturare a acelorasi fate are ratinea lor functionala si as putea spune ca minciuna este umbra in care se reflecta lumina adevarului sau sursei unice a celor doua calitati informationale, constienta de sine sau stiinta intrega. Constiinta nu poate sa memoreze fara ignore potentialul propriei memorii, gandul ca actiune a memoriei nu poate sa se gandesca pe sine fara sa ignore ceea ce el este. Gandul insasi, nasterea lui, este actiunea si orice opozitie la forma lui este umbra ganduluim reatia. Iata de ce orice contestare a unei afirmatii sau informatii este inutila, ea releva actiunea respectivei memorii si nivelul sau de constiinta de sine exprimat prin forma gand respectiva. Inteleptul nu contrazice pe nimeni, respecta libertatea gandului si nu-l conditioneaza; cel mult poate fi binefacator prin actiunea sa de a da constienta lui si consecintelor sale in totalitatea campului memoriei prin sustinerea functionarii sau perturbarea ei. Ce vreau sa relev este faptul ca orice informatie am cauta ea se gasete in memoria noastra corporalizata. Intrega noastra istorie planetara sau dinaitea ei se gaseste in memorie sau corp. Putem gasi toate manifestarile noastre individuale si colective de la primul om biologic pana la noi insine, si sirul acestor informatii in succesiunea lor faptica se reflecta si condenseza molecular in adn. Iata de ce ne raportam la adn si totusi fara constienta dinamicii lui evolutive prin inregistrarea faptelor nostre actuale, punctuale in clipa. Se cunoaste ca adn-ul s-a modificat pe parcursul instoriei dar acesta modificare formala nu este legata de faptele istorice ci le considera drept consecinta ale modificarilor genetice. Ambele abordari sunt functionale dar sa percepem sincronicitatea lor sau monadica functionare- faptele se inregistreaza sau corporalizeaza ca adn, apoi ele sunt repetate automat prin dezvoltarea lor de acesta sau ridicarea la nivelul constiintei globale a faptelor si consecintelor lor spre imbogatirea si responsabilizarea constiintei sau evolutia si implinirea sa, desavarsirea expresiei sale universale si implicarea ei in procesul universal al creatiei prin cocreatie. Fiul este "condamnat" de creator sa cocreeze impreuna cu el, sa nu cerseasca, o "condamnare" naturala prin calitatea sa. Cel ce creeaza nu poate creea ceva care sa nu fie de propria sa natura si calitate. (Alte formulari ale acestei intelegeri: Dumnezeu creeaza dumnezei, maestru maestri, ucenicul ucenici , clientul clienti si bolnavul bolnavi, etc.) Acum daca ne consideram fii lui Dumenezeu cel viu ne pozitionam in propria constiinta diferit de cel ce se considera clona extraterestrilor sau urmasul maimutelor sau orice altceva. veti spune pe buna dreptate ca sunt afirmatii fara suport in realitatea obiectiva toate aceste consideratii si aveti dreptate. dar va reintorc la intelegerea faptului ca nasterea gandului despre tine insuti este actiunea sau propria renastere ca plenitudine informationala in dimensiunea obiectivului sau perceptiei. Dupa ce actiunea se obiectiveaza o percepi si apoi este recunoscuta de toti ceilalti asemenea tie inclusiv de tine insuti si de apoi tragi concluzii asupra modalitatii tale de actiune si consecintelor pe care aceste actiuni ale gandirii tale (nu are importanta de ce natura, adevar sau minciuna) le are asupra ta, mediului tau existential si mai ales vital-propriul corp. Memoria este miracolul cu care suntem haruiti ca sa nu ne lipseasca vreodata ceva in existenta si activitate. Ce facem noi in memoria noastra, este alta poveste , povestea consecintelor. Rechizitoriul consecintelor este  este rechizitorul propriilor fapte, nu putem judeca pe altii pentru ca altii este un concept nascut din fragmentarea memoriei ca potetial si gandirii ca actiune. Acesta fragmentare este scolastica nu reala, ne straduim sa o stabilizam fara sa reusim si risipim energia gandului impovarandu-l  cu sarcini inutile pe care la un moment dat le abandoneaza ceea ce insemna ca a invatat lectia uitarii de sine sau fragmentarii sinelui; se spune ca unii mor si altii pleaca; probabil ca mor incapatanatii si pleaca absolventii. Religiile sunt scoli, dar cati le absolva ? mor enoriasii(cei care nu absolva scola, repetentii) si pleaca cei care au luat diploma de absolvire;  acesta metafora a diplomei care te absolva de lectie prin traire, se poate vedea si ca diversitate de a diplomelor, de absolvie, de merit, de bacalaureat, doctorat, masterat , etc; nu este un sfarsit al diplomelor si de aceea nu ne putem plictisi si sa nu mai avem ce face, ce invata sau ce exprima. Cele mai grele diplome sunt cele de absolvire emotionala a scolii resentimentelor , orgoliilor si geloziilor, invidiei, razbunarilor, etc adica scola pandorei la care ne-a inscris faptele istorice proprii si nu vreo forta potrivnica si rauvoitoare. memoria este si campul anularii tuturor conflictelor sau fortelor opuse a continutului sau, si expresia acestei armonii si omogenitati a sincronicitatii fortelor opuse este bunul simt, decenta, simtul masurii, etc, fractalul de echilibrum emotional care face ca toate sa coexiste in exprimare vizibila in aceeasi directie , pentru viata sursa sa.