Toate gandurile rezonante, radiatiile cunoasterii, se aduna
intr-un nor informational in jurul sursei lor,
formameaza un "nor" de o anumita culoare, nuanta
etc, in care miscarea este de natura sursei, distructiva sau creativa. Acest
nor nu se poate departa prea mult de sursa de la care isi ia permanent energia
necesara functionarii sau miscarii sale interioare. In termeni populari, acesta
functionare sau miscare este denumita mentalitate sau fire, avand un caracter
rutinier. Ea nu poate avea alta miscare decat cea initiala, data de sursa sa,
este o rutina identica cu cea din programele calculatoarelor; de aceea este
inutil sa acceptati ideea ca va puteti schimba idelile sau mentalitatea, asa
numita personalitate sau caracterul; orice schimbare este o continuare in alte
forme ale aceleiasi rutine. Inainte de a actiona voi insiva din libertate,
rutina a actionat deja la nivele intime iar voi nu puteti decat reactiona la
actiunile propriilor rutine, atunci cand incercati sa o schimbati. Gresit este
sa incercati sa controlati rutina respectiva, asa numitul control al gandirii
sau stapanirea de sine. In acest termen de "stapanire de sine" este
cheia intelegerii rutinelor comportamentale; consideram rutina "sinele
nostru" si atata timp cat aceasta consideratie-identitate functioneaza,
veti alimenta rutina cu propria energie dupa care veti risipi in continuare
bogatia vietii, luptandu-va cu rutina careia ii dati putere inaite de a incepe
lupta . Ideea de identitate este periculoasa. Va proiecteaza intr-o rutina comportamentala
la nivel mental de care nu sunteti constienti si cu care apoi va luptati,
atunci cand realizati irationalitatea si efectele dezastruoase ale acelor
rutine asupra voastra, transformandu-va intr-un dusman propriu al propriului
trecut comportamental. Este cercul vicios din care este imposibil de iesit fara
recunoastere, iertare si energizarea prin valorizare a unui element nou care nu
apartine rutinei respective: iubirea, compasiunea, blandetea, respectul si
nonexcluderea necunoscutului (asa numita incremenire in exeperiente). In corpul
nostru intreaga energie se polarizeaza si depolarizeaza , se polarizeaza din
nou, la propriu, ceea ce face corpul un creuzet in care ceea ce a fost este ars
si renascut din nou, dupa imanenta sa expresie umana, pana cand ne recunoastem
unicitatea sau fericirea de a fi singur. Fericirea creatoare nu este o diploma
sau cununa de buna purtare, ci un fundament al propriilor existente, care
explodeaza in expresia sa, refuzata de identificarile noastre conceptual
ideatice sau faceriele de sine fals, pseudo-adn. Din fericirea creativa
izvoraste imunitatea totala a fiintelor umane, in fata oricaror opozitii. Nu
pot descrie ceea ce este cu adevarat real pentru ca nu este o descrire sau idee
despre, si astfel doar afirmatia este expresia posibila, iar argumentatia este
manifestarea afirmatiei sau experienta traita. Nu putem cunoaste din
experiente, ci doar din trairea nouatatii sau prospetimii, iar rutina nu este
traire ci repetitie sau rememorare. Ceea ce putem face este sa cercetatm
opozitiile noastre la viata si existenta. Sa intelem functionarea opozitiei, ca
sa reflectam corect informational greselile, iar potentialul necunoscut sa le
corecteze sau sa nu mai alimenteze energetic rutina respectiva.Cea mai
obisnuita rutina este degradarea corporala, asa numita imbatranire, fatalitate
justificata stiintific prin propriile manifestari ca si cum scuzam fapta cu ea
insasi, ceea ce nu este nici stiinta nici ratiune: "Scuza-ma ca te-am
lovit pentru ca te-am lovit". Procesele imbatranirii sunt actiunile
rutinei din norul nefericirii, sau mai corect spus, al suferintei, norul
intunecat sau neconstientizat care din ascunzisul tacerii noastre se exprima pe
sine. Lupta cu suferinta il intareste, revolta este in structura sa si poate,
asa intelegem comportamentul nonreactiv al Cristului: "faca-se voia ta
", "dupa credinta ta", chiar daca asta releva crima, sau
sinuciderea. Astfel relevata, poate ai sansa sa luminezi anticristul sau
coportamentul autodistructiv, chiar daca crezi ca este spre binele tau; aceasta
falsa credinta, relevata ca falsa, poate conduce la intelepciune sau ratiune in
comportament, expresia adevarului. Sa vedem de unde este emanat norul
suferintei care ne intuneca perceptia si ne tine prizonieri. Vine din trecut,
este trecutul faptelor sau amintirile violatoare ale faptelor, asa zise
conducatoare ale omenirii, faptele dominatiei ale controlului si obsesiei de
putere asupra semenilor nostri.. Acest nor al suferintei este cunoscut si sub
denumirea de "importanta de sine" si ne consuma energia, slabindu-ne
imunitatea, careia ii refuzam "sustinerea". Oamenii bolnavi nu se pot
indragosti, iar daca ei cred ca s-au indragostit, aceea nu este dragoste, ci
atasament de o sursa straina lor insile de energie, pe care se straduie apoi sa
o controleze si domine, sa o posede. Placerea nu este fericire, iar ca surogat
nu poate functiona fara controlul rutinier a ceva ce nu-ti apartine de drept.
Mastrubarea psihologica sau fiziologica se declanseaza atunci cand accesul la o
sursa exteriora de energie, iti este refuzat, si din obsesia placerii, treci la
propriul autoconsum corporal. Bucuria nu este expresia unui consum exterior, ci
expresia fericirii creative, in care increderea in sinele tau necunoscut si
prezent, din care se emana regenerare sau vindecare prin "refacere" a
ceea ce am stricat sau risipit, asa numita regenerare celulara
accelerata, atat de evidenta cand ii acorzi atentia cuvenita si respectul. Este
evident prezenta, mereu acctiva in fiziologia si energia proprie. Distinctia nu
este separe dar este ratiune functionala, sa distingi ce este al minciunii sau
manipularii mentale si emotionale ori ideatice (cezarul), ce este al adevarului
functionalitatii armonice sau fiziologia sanatatii, si ce este al tau, in
sensul: facut de tine. Energiile functionale sunt colorate si insasi culoarea
reflecta natura si ratiuna functionarii lor, au centrii de emanatie proprii,
casa lor unde sunt in acord cu ele insele si intregimile functionale la
niveluri extinse. Dar ce se intampla cand, o energie de o anumita culoare, se
localizeaza in zonele sau casela altor culori sau surse? Nu este
"locul" armoniei sale si perturba locul: eu nu sunt din lumea acesta,
si o perturb prin exprimarea mea, perturb suferinta si norul sau, degradarea
corporala si justificarile sale stiintifice (hainele identitare pe care aceasta
lume le proiecteaza asupra mea sau ma imbraca). Universul este structurat pe
nivele de energie in armonie si omogenitate. Ce se intampla insa cand, o noua
energie intra in sistemul respectiv, al unei structuri sistemice orecare?
Intreaga structura se transforma prin destructurare, pentru a ingloba noua
energie intr-o noua ordine si nivel de energie armonic. "Eu am venit sa
arunc un foc asupra lumii acestetia a suferintei pentru a o arde din temelii"
(chiar daca unii cred ca aduc pace si liniste), pacea si linistea fiind
expresia unui nou nivel de energie, nascut sau renascut, prin inglobarea
functional armonica a tuturor energiilor prezente.Cineva imi spunea ca, daca
credea ca intelege ceva din existenta, dupa ce m-a ascultat - in speranta
cresterii propriei intelegeri, a devenit confuz in totalitate, iar eu i-am spus
ca asta, certifica faptul ca a auzit si inteles, ceea ce va naste o noua ordine
si claritate in propria intelegere, o intelege in profunzimea lucrurilor - ceea
ce este un alt niel energetic si de functionare proprie. Sa aiba rabdare, ca
noile energii sa se restructureze, renascad o noua expresie (un nou nivel de
ordine functionala propri). Cu bucurie, dupa un timp, mi-a afirmat ca este
nou , nou in claritate interioara si comportamentala.
Sa revenim la norul nefericirii. Teama este violenta si
exclusivism! A respinge pe cineva din propria existenta este un act de
vampirizare energetica, hotie de energie. Daca descoperim ca avem energie
proprie, nu vom mai fi preocupati de mancare si control, de dominatie si
autopromovare sau lauda de sine, in relatiile noastre, nici de excluderea
cuiva, din considerentele lacomiei de energie, exterioara noua. Relevarea
acestui comportament este contestata de sistemul ascuns al fraudelor din
relatii, denumit teatru de control. Ca sa intelegem trebuie sa acordam atentie
complexului de simtaminte. Aceat complex este neconceptualizat si are o putere,
asupra comportamentului, mult mai mare decat ideile sau conceptele; cand ne
este teama, nu conteaza ideile despre inutilitatea acestei optiuni
comportamentale, teama se manifesta peste ratiunea noastra si face inutila
orice afirmatie proprie contrara, sau orice ajutor exterior al vreunei
explicatii despre nemotivarea simtamantului respectiv. Astfel, norul
informational-comportamental psihologic, nascut din teama, ne contine si
domina, ne subjuga si izoleaza de celalalte simtaminte ale complexului lor.
Putem spune ca, acest complex al simtamintelor, sunt actiunile ce ne stau la
dispozitie si intre care, putem opta sau nu. Orice om cuprins in norul fricilor
(idei justificative, explicative, imaginare sau nu, ale simtamantului
respectiv) va afirma, pe buna dreptate, ca nu poate sa-si schimbe simtamantul,
ca ii este teama, si cu asta basta. Va ascunde teama si va mima curajul, dar
acest curaj este fructul fricilor sale ( de regula, violenta-atac sau fuga).
Este "firesc" sa ne comportam asa, atat timp cat nu devenim
constienti de norul fricii, care ne izoleaza de noi insine sau, ne
"fura" libertatea de exprimare. "Cum rezolvam?" este o
intrebare nonproductiva, prin faptul ca, nu descopera solutii, altele decat tot
din norul care ne izoleaza de lumina soarelui propriu sau propriului Crist
launtric, (constiinte). Recunoasterea prezentei noastre in interiorul acestui
nor de teama si suferinta, nu este reactie la situatie ci, detasare de
situatie, as spune chiar, iesire din nor . Pot functiona si anumite smecherii
psihologice, ca in filmul "managementul fricii" (sau maniei, tot aia
este), cand in toiul actiunilor generate de norul fricii, de intarziere si
pedeapsa, maestrul a oprit masina in mijlocul autostrazii, si nu a
plecat, pana cand elevul nu a reusit sa cante din suflet "Y am
pretty". Orice fel de smecherie psihologica, este doar o carje, cu care ne
ajutam, iar partea prosta este morbiditatea ce se poate naste din dependenta
noastra de carjele respective, pentru a ne misca in propriile simtaminte, si a
opta pentru simtamantul fericirii creative (samburele altor actiuni, cu
adevarat diferite de toate cele cunoscute). Cele mai periculoase simtaminte,
prin efectul criminal de abandon al existentei, indiferent cat de dureroasa ar
fi ea, sunt simtamintele inutilitatii si nedemnitatii prorpiei existente. Dupa
cum este bine cunoscut, nu am intetionat sa lamuresc exhaustiv ceva, ci doar sa
starnesc explorarea fiecaruia, in domeniile apropiate propriei expresii, spre
dinamizarea si inoirea ei. Oriunde sunteti si de oriunde porniti in explorare,
conteaza doar miscarea in propria constiinta, si propriile posibilitati de
expresie a simtamintelor ori actiunilor neconditionate. Simtamantul este
actiune complexa, neconditionata prin intregimile unicitatilor, pana ajungeti
la propria unicitate. Nu exista sfarsit sau inceput, exista doar libertate si
miscare. Nu exista un loc unde ceva sa terminam, altul decat noi insine.
Abandonul este moartea, care ne sperie atat timp cat nu intelegem ce este, este
fuga de propria responsabilitate si libertate de miscare. Norul intunecat al
constiintei binelui si raului, sursa suferintei si emanatiilor sale
conceptual-cvomportamentale, ne urmareste ca o fatalitate a propriei cunoasteri
psihologce, a "cum si de ce?" suntem, asa numita "cunastere de
sine", in totalitatea ei intunecata si tacuta, sau nimicul, spaima de
nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu