11 iunie 2014

norul suferintei

Toate gandurile rezonante, radiatiile cunoasterii, se aduna intr-un nor informational in jurul sursei lor,
formameaza un "nor" de o anumita culoare, nuanta etc, in care miscarea este de natura sursei, distructiva sau creativa. Acest nor nu se poate departa prea mult de sursa de la care isi ia permanent energia necesara functionarii sau miscarii sale interioare. In termeni populari, acesta functionare sau miscare este denumita mentalitate sau fire, avand un caracter rutinier. Ea nu poate avea alta miscare decat cea initiala, data de sursa sa, este o rutina identica cu cea din programele calculatoarelor; de aceea este inutil sa acceptati ideea ca va puteti schimba idelile sau mentalitatea, asa numita personalitate sau caracterul; orice schimbare este o continuare in alte forme ale aceleiasi rutine. Inainte de a actiona voi insiva din libertate, rutina a actionat deja la nivele intime iar voi nu puteti decat reactiona la actiunile propriilor rutine, atunci cand incercati sa o schimbati. Gresit este sa incercati sa controlati rutina respectiva, asa numitul control al gandirii sau stapanirea de sine. In acest termen de "stapanire de sine" este cheia intelegerii rutinelor comportamentale; consideram rutina "sinele nostru" si atata timp cat aceasta consideratie-identitate functioneaza, veti alimenta rutina cu propria energie dupa care veti risipi in continuare bogatia vietii, luptandu-va cu rutina careia ii dati putere inaite de a incepe lupta . Ideea de identitate este periculoasa. Va proiecteaza intr-o rutina comportamentala la nivel mental de care nu sunteti constienti si cu care apoi va luptati, atunci cand realizati irationalitatea si efectele dezastruoase ale acelor rutine asupra voastra, transformandu-va intr-un dusman propriu al propriului trecut comportamental. Este cercul vicios din care este imposibil de iesit fara recunoastere, iertare si energizarea prin valorizare a unui element nou care nu apartine rutinei respective: iubirea, compasiunea, blandetea, respectul si nonexcluderea necunoscutului (asa numita incremenire in exeperiente). In corpul nostru intreaga energie se polarizeaza si depolarizeaza , se polarizeaza din nou, la propriu, ceea ce face corpul un creuzet in care ceea ce a fost este ars si renascut din nou, dupa imanenta sa expresie umana, pana cand ne recunoastem unicitatea sau fericirea de a fi singur. Fericirea creatoare nu este o diploma sau cununa de buna purtare, ci un fundament al propriilor existente, care explodeaza in expresia sa, refuzata de identificarile noastre conceptual ideatice sau faceriele de sine fals, pseudo-adn. Din fericirea creativa izvoraste imunitatea totala a fiintelor umane, in fata oricaror opozitii. Nu pot descrie ceea ce este cu adevarat real pentru ca nu este o descrire sau idee despre, si astfel doar afirmatia este expresia posibila, iar argumentatia este manifestarea afirmatiei sau experienta traita. Nu putem cunoaste din experiente, ci doar din trairea nouatatii sau prospetimii, iar rutina nu este traire ci repetitie sau rememorare. Ceea ce putem face este sa cercetatm opozitiile noastre la viata si existenta. Sa intelem functionarea opozitiei, ca sa reflectam corect informational greselile, iar potentialul necunoscut sa le corecteze sau sa nu mai alimenteze energetic rutina respectiva.Cea mai obisnuita rutina este degradarea corporala, asa numita imbatranire, fatalitate justificata stiintific prin propriile manifestari ca si cum scuzam fapta cu ea insasi, ceea ce nu este nici stiinta nici ratiune: "Scuza-ma ca te-am lovit pentru ca te-am lovit". Procesele imbatranirii sunt actiunile rutinei din norul nefericirii, sau mai corect spus, al suferintei, norul intunecat sau neconstientizat care din ascunzisul tacerii noastre se exprima pe sine. Lupta cu suferinta il intareste, revolta este in structura sa si poate, asa intelegem comportamentul nonreactiv al Cristului: "faca-se voia ta ",  "dupa credinta ta", chiar daca asta releva crima, sau sinuciderea. Astfel relevata, poate ai sansa sa luminezi anticristul sau coportamentul autodistructiv, chiar daca crezi ca este spre binele tau; aceasta falsa credinta, relevata ca falsa, poate conduce la intelepciune sau ratiune in comportament, expresia adevarului. Sa vedem de unde este emanat norul suferintei care ne intuneca perceptia si ne tine prizonieri. Vine din trecut, este trecutul faptelor sau amintirile violatoare ale  faptelor, asa zise conducatoare ale omenirii, faptele dominatiei ale controlului si obsesiei de putere asupra semenilor nostri.. Acest nor al suferintei este cunoscut si sub denumirea de "importanta de sine" si ne consuma energia, slabindu-ne imunitatea, careia ii refuzam "sustinerea". Oamenii bolnavi nu se pot indragosti, iar daca ei cred ca s-au indragostit, aceea nu este dragoste, ci atasament de o sursa straina lor insile de energie, pe care se straduie apoi sa o controleze si domine, sa o posede. Placerea nu este fericire, iar ca surogat nu poate functiona fara controlul rutinier a ceva ce nu-ti apartine de drept. Mastrubarea psihologica sau fiziologica se declanseaza atunci cand accesul la o sursa exteriora de energie, iti este refuzat, si din obsesia placerii, treci la propriul autoconsum corporal. Bucuria nu este expresia unui consum exterior, ci expresia fericirii creative, in care increderea in sinele tau necunoscut si prezent, din care se emana regenerare sau vindecare prin "refacere" a ceea ce am stricat sau risipit, asa numita  regenerare celulara accelerata, atat de evidenta cand ii acorzi atentia cuvenita si respectul. Este evident prezenta, mereu acctiva in fiziologia si energia proprie. Distinctia nu este separe dar este ratiune functionala, sa distingi ce este al minciunii sau manipularii mentale si emotionale ori ideatice (cezarul), ce este al adevarului functionalitatii armonice sau fiziologia sanatatii, si ce este al tau, in sensul: facut de tine. Energiile functionale sunt colorate si insasi culoarea reflecta natura si ratiuna functionarii lor, au centrii de emanatie proprii, casa lor unde sunt in acord cu ele insele si intregimile functionale la niveluri extinse. Dar ce se intampla cand, o energie de o anumita culoare, se localizeaza in zonele sau casela altor culori sau surse? Nu este "locul" armoniei sale si perturba locul: eu nu sunt din lumea acesta, si o perturb prin exprimarea mea, perturb suferinta si norul sau, degradarea corporala si justificarile sale stiintifice (hainele identitare pe care aceasta lume le proiecteaza asupra mea sau ma imbraca). Universul este structurat pe nivele de energie in armonie si omogenitate. Ce se intampla insa cand, o noua energie intra in sistemul respectiv, al unei structuri sistemice orecare? Intreaga structura se transforma prin destructurare, pentru a ingloba noua energie intr-o noua ordine si nivel de energie armonic. "Eu am venit sa arunc un foc asupra lumii acestetia a suferintei pentru a o arde din temelii" (chiar daca unii cred ca aduc pace si liniste), pacea si linistea fiind expresia unui nou nivel de energie, nascut sau renascut, prin inglobarea functional armonica a tuturor energiilor prezente.Cineva imi spunea ca, daca credea ca intelege ceva din existenta, dupa ce m-a ascultat - in speranta cresterii propriei intelegeri, a devenit confuz in totalitate, iar eu i-am spus ca asta, certifica faptul ca a auzit si inteles, ceea ce va naste o noua ordine si claritate in propria intelegere, o intelege in profunzimea lucrurilor - ceea ce este un alt niel energetic si de functionare proprie. Sa aiba rabdare, ca noile energii sa se restructureze, renascad o noua expresie (un nou nivel de ordine functionala propri).  Cu bucurie, dupa un timp, mi-a afirmat ca este nou , nou in claritate interioara si comportamentala.
Sa revenim la norul nefericirii. Teama este violenta si exclusivism! A respinge pe cineva din propria existenta este un act de vampirizare energetica, hotie de energie. Daca descoperim ca avem energie proprie, nu vom mai fi preocupati de mancare si control, de dominatie si autopromovare sau lauda de sine, in relatiile noastre, nici de excluderea cuiva, din considerentele lacomiei de energie, exterioara noua. Relevarea acestui comportament este contestata de sistemul ascuns al fraudelor din relatii, denumit teatru de control. Ca sa intelegem trebuie sa acordam atentie complexului de simtaminte. Aceat complex este neconceptualizat si are o putere, asupra comportamentului, mult mai mare decat ideile sau conceptele; cand ne este teama, nu conteaza ideile despre inutilitatea acestei optiuni comportamentale, teama se manifesta peste ratiunea noastra si face inutila orice afirmatie proprie contrara, sau orice ajutor exterior al vreunei explicatii despre nemotivarea simtamantului respectiv. Astfel, norul informational-comportamental psihologic, nascut din teama, ne contine si domina, ne subjuga si izoleaza de celalalte simtaminte ale complexului lor. Putem spune ca, acest complex al simtamintelor, sunt actiunile ce ne stau la dispozitie si intre care, putem opta sau nu. Orice om cuprins in norul fricilor (idei justificative, explicative, imaginare sau nu, ale simtamantului respectiv) va afirma, pe buna dreptate, ca nu poate sa-si schimbe simtamantul, ca ii este teama, si cu asta basta. Va ascunde teama si va mima curajul, dar acest curaj este fructul fricilor sale ( de regula, violenta-atac sau fuga). Este "firesc" sa ne comportam asa, atat timp cat nu devenim constienti de norul fricii, care ne izoleaza de noi insine sau, ne "fura" libertatea de exprimare. "Cum rezolvam?" este o intrebare nonproductiva, prin faptul ca, nu descopera solutii, altele decat tot din norul care ne izoleaza de lumina soarelui propriu sau propriului Crist launtric, (constiinte). Recunoasterea prezentei noastre in interiorul acestui nor de teama si suferinta, nu este reactie la situatie ci, detasare de situatie, as spune chiar, iesire din nor . Pot functiona si anumite smecherii psihologice, ca in filmul "managementul fricii" (sau maniei, tot aia este), cand in toiul actiunilor generate de norul fricii, de intarziere si pedeapsa,  maestrul a oprit masina in mijlocul autostrazii, si nu a plecat, pana cand elevul nu a reusit sa cante din suflet  "Y am pretty". Orice fel de smecherie psihologica, este doar o carje, cu care ne ajutam, iar partea prosta este morbiditatea ce se poate naste din dependenta noastra de carjele respective, pentru a ne misca in propriile simtaminte, si a opta pentru simtamantul fericirii creative (samburele altor actiuni, cu adevarat diferite de toate cele cunoscute). Cele mai periculoase simtaminte, prin efectul criminal de abandon al existentei, indiferent cat de dureroasa ar fi ea, sunt simtamintele inutilitatii si nedemnitatii prorpiei existente. Dupa cum este bine cunoscut, nu am intetionat sa lamuresc exhaustiv ceva, ci doar sa starnesc explorarea fiecaruia, in domeniile apropiate propriei expresii, spre dinamizarea si inoirea ei. Oriunde sunteti si de oriunde porniti in explorare, conteaza doar miscarea in propria constiinta, si propriile posibilitati de expresie a simtamintelor ori actiunilor neconditionate. Simtamantul este actiune complexa, neconditionata prin intregimile unicitatilor, pana ajungeti la propria unicitate. Nu exista sfarsit sau inceput, exista doar libertate si miscare. Nu exista un loc unde ceva sa terminam, altul decat noi insine. Abandonul este moartea, care ne sperie atat timp cat nu intelegem ce este, este fuga de propria responsabilitate si libertate de miscare. Norul intunecat al constiintei binelui si raului, sursa suferintei si emanatiilor sale conceptual-cvomportamentale, ne urmareste ca o fatalitate a propriei cunoasteri psihologce, a "cum si de ce?" suntem, asa numita "cunastere de sine", in totalitatea ei intunecata si tacuta, sau nimicul, spaima de nimic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu