Este evident la o explorare atenta ca orice exprimare corporala sau gandire se naste dintr-o viziune fixa pe care constiinta care se exprima o considera cunoasterea sa sau propriul sau adevar sau axioma oricarei exprimari , de necontestat.
Orice contestare a propriei axiome -viziune despre circumstante si sinele respectiv in circumstante declanseaza un conflict ideologic fara sfarsit. Ceea ce este de neinteles este tocmai atitudinea prin care fara identificarea constiintei respective cu informatia nascuta axiomatic din experientele sale conflictul ar fi irational in relatii. Ceea ce face conflictul interactiunilor interpersonale rational este tocmai premeditarea cunoasterii ca adevar absolut fara a se acorda atentie faptului ca este o suma de proiectii despre ceva ce este adevarul, adica descrierea nu este faptul real. Cu acesta intelegere a evidentei orice informatie descriptiva se releva ca superficiala si incompleta si nu poate fi sursa de conflict interpersonal producand doar mecanisme informationale digitale si instrumentale ceea ce face comic conflictul interpersonal pe tema informatiei sau cunoasterii relevat ca un conflict intre instrumentele cu care persoanele se identifica. Ex, 'eu sunt soldat" este identificare cu un instrument care se confrunta cu alt instrument de aceeasi natura si instrumentele aparent opuse ca de ex. 'eu sunt pacifist' care este "un soldat al pacii". Orice soldat sau luptator este identificare cu un instrument si drama acestei identificari provine din trezirea constiintei in momentul in care realizeaza natura relatiei soldatului (moartea) si falsitatea prorpiilor motivatii si scopuri in actiune (manipularea, folosirea in scopuri straine fiintei sale). In creatie tot ce este, este la vedere, nimic nu este ascuns tocmai ca nasterea, cresterea si implinirea constiitei, a unicului fiu nascut sa fie posibila ca existenta existenta implinita. Cei care vedea sensul existentei umane afirmau ca ei "au vazut" ca acesta este imbogatirea si implinirea constiintei ca revelatie a propriei implinri si unicitati . Vibratiile constiintei sau natura perceptiei profunde, inteligente, este diversitatea unicei substante in manifestare dar nu se poat confunda ca partti in perceptia subiectiva cu sursa , diferitul-asemanator este paradoxul relevat oricarei intregimi a constiintei. Daca ne concentram atentia pe ceea ce ne deosebeste din obsesia autoevidentierii unei superioritati induse hipnotic , vom ratacii fara sfarsit in jumatatile masurii care nu pot fi intregi vreodata; ceea ce este fragment nu poate fi intregit (suma nu este intreg) si ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat (calitatea).
Revenind la evidentele comune , intreaga experienta existentiala este o degradare continua la nivel mental prin instalarea viziunii despre lume si rolul individului in lume prin educatie- experienta, care se manifesta corporal dupa 30 de ciluri solare; individul a devenit un instrument al societatii care nu i-a data nastere si nici mama si nici tata nu ii este, si ca instrument se degradeaza. In paralel cu acesta evidenta se manifesta si evidenta naturii in care inocenta si vitalitatea debordanta a copiilor este franata si consumata invers proprortional cu intensitatea identificarii constiitei cu cunoasterea inoculata si manipularea emotionala, escrocheria sentimentala la care este supus. Aceste evidente ale proceselor experientei de la care nici un individ nu este este exclus ne releva faptul ca nu suntem cu nimic superiori unii altora si ca ideea superioritatii personale este complet falsa. Evident nu suntem persoane si nici personalitati din moment ce identificarea cu aceste variante expresive este identificarea cu instrumentul social si degradarea corporala chiar daca se manifesta temporal incet- incet, ca picatura chinezeasca si ascuns sub masca acumularilor cantitative de informatii sau obiecte. Tot evident este ca nici o justificare ideologica sau cale spiritualista si nici o lupta medicala nu conduce la alt rezultat. Simtamantul inutilitatii zbaterii in existenta precum si sentimentul nedemnitatii personale din moment ce ni se refuza existenta impofida zbaterilor noastre inalt ideatic justificate- ne apar complet justificata in aceste circumstante. Resorturile actiunilor oamenilor sunt profund ascunse in spatele ideilor si cunostintelor lor. Nivelul ideatic si comportamental isi gaseste axioma in simtamintele sale. Simtamantul este viziune si viziunea simtamant. Din explorarea comportamentului evidendentelor noastre existentiale cunoscute ca experienta personala sau istorie proprie prin care se releva falsitatea consideratiei de "propriu" din moment ce este comuna, am descoperit dand la o parte justificarile si premeditarile dinainte ascultarilor noastre pe care le numim gresit "informatii personale", ca viziunea din care ne exprimam cu totii, ne confruntam cu totii exprimand-o, o aparam cu propria enetgie consumand-o prin risipirea vitalitatii, este viziunea nedemnitatii si inutilitatii propriilor existente ca fiinte asa cum suntem. Inainte de "a gandi" simtamantul vinovatiei gandeste demonstratiile nevinovatiei, simtamantul fricii de a nu fi descoperiti ca ce nu parem a fi , gandeste apararea violenta a falselor identitati nedemne de noi insine si inutile. Nu exista moarte dar propriile simtaminte ne omoara separandu-ne de corp ca energie sau de energie ca si corp. Suntem unda-corpuscul simultan diferiti-asemenea ca expresie biunivoca armonioca si coeziva, suntem fluxul transformarilor , creuzetul createiei, actionand cu viteza gandului, cea mai mare viteza din univers numita simultana cu sine, holodinamica miscarii- nemiscate. Desigur ca "dumnezeu' daca a dat ceva omului, nu a facut discriminari dupa considerente istorice sau culturale, de estetism indoielnic sau moda si modele dezgustatoare (fura gustul propriu). Daca vorbim de viziuni si orice alte ideatii descriptive superficiale si efemere ca toate cele de natura descriptiva , itorica , informationala,( fara a le nega expresia si functionarea atat timp cat sunt hranite de om sau obiectivate ca instrumente de el ) , foarte multi cetateni ar gasi scuza ca este complicat pentru ei sa inteleaga si sa-si confirme propria nedemnitate si inutilitate a efortului proproiu de a intelege ceva , altii ar spune ca vorbim despre minciuni ( si ar fi aproape de realul formal daca nu ar exclude functionarea minciunii in care traiesc), dar daca vorbim despre simtaminte este pe intelesul tuturor, "nimeni" nu mai are justificari.
Am scris un articol si nu am inceput tema din titlu in mod explicit ; consider asta introducerea lq subiect si continui in alt articol :) campul propiilor conflicte este campul propriei constiinte si asta face inutila orice justificare a neputintei, nedemnitatii si vinovatiei, face teama o optiune irelevanta in circumstantele existentei asa cum este ea.
Orice contestare a propriei axiome -viziune despre circumstante si sinele respectiv in circumstante declanseaza un conflict ideologic fara sfarsit. Ceea ce este de neinteles este tocmai atitudinea prin care fara identificarea constiintei respective cu informatia nascuta axiomatic din experientele sale conflictul ar fi irational in relatii. Ceea ce face conflictul interactiunilor interpersonale rational este tocmai premeditarea cunoasterii ca adevar absolut fara a se acorda atentie faptului ca este o suma de proiectii despre ceva ce este adevarul, adica descrierea nu este faptul real. Cu acesta intelegere a evidentei orice informatie descriptiva se releva ca superficiala si incompleta si nu poate fi sursa de conflict interpersonal producand doar mecanisme informationale digitale si instrumentale ceea ce face comic conflictul interpersonal pe tema informatiei sau cunoasterii relevat ca un conflict intre instrumentele cu care persoanele se identifica. Ex, 'eu sunt soldat" este identificare cu un instrument care se confrunta cu alt instrument de aceeasi natura si instrumentele aparent opuse ca de ex. 'eu sunt pacifist' care este "un soldat al pacii". Orice soldat sau luptator este identificare cu un instrument si drama acestei identificari provine din trezirea constiintei in momentul in care realizeaza natura relatiei soldatului (moartea) si falsitatea prorpiilor motivatii si scopuri in actiune (manipularea, folosirea in scopuri straine fiintei sale). In creatie tot ce este, este la vedere, nimic nu este ascuns tocmai ca nasterea, cresterea si implinirea constiitei, a unicului fiu nascut sa fie posibila ca existenta existenta implinita. Cei care vedea sensul existentei umane afirmau ca ei "au vazut" ca acesta este imbogatirea si implinirea constiintei ca revelatie a propriei implinri si unicitati . Vibratiile constiintei sau natura perceptiei profunde, inteligente, este diversitatea unicei substante in manifestare dar nu se poat confunda ca partti in perceptia subiectiva cu sursa , diferitul-asemanator este paradoxul relevat oricarei intregimi a constiintei. Daca ne concentram atentia pe ceea ce ne deosebeste din obsesia autoevidentierii unei superioritati induse hipnotic , vom ratacii fara sfarsit in jumatatile masurii care nu pot fi intregi vreodata; ceea ce este fragment nu poate fi intregit (suma nu este intreg) si ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat (calitatea).
Revenind la evidentele comune , intreaga experienta existentiala este o degradare continua la nivel mental prin instalarea viziunii despre lume si rolul individului in lume prin educatie- experienta, care se manifesta corporal dupa 30 de ciluri solare; individul a devenit un instrument al societatii care nu i-a data nastere si nici mama si nici tata nu ii este, si ca instrument se degradeaza. In paralel cu acesta evidenta se manifesta si evidenta naturii in care inocenta si vitalitatea debordanta a copiilor este franata si consumata invers proprortional cu intensitatea identificarii constiitei cu cunoasterea inoculata si manipularea emotionala, escrocheria sentimentala la care este supus. Aceste evidente ale proceselor experientei de la care nici un individ nu este este exclus ne releva faptul ca nu suntem cu nimic superiori unii altora si ca ideea superioritatii personale este complet falsa. Evident nu suntem persoane si nici personalitati din moment ce identificarea cu aceste variante expresive este identificarea cu instrumentul social si degradarea corporala chiar daca se manifesta temporal incet- incet, ca picatura chinezeasca si ascuns sub masca acumularilor cantitative de informatii sau obiecte. Tot evident este ca nici o justificare ideologica sau cale spiritualista si nici o lupta medicala nu conduce la alt rezultat. Simtamantul inutilitatii zbaterii in existenta precum si sentimentul nedemnitatii personale din moment ce ni se refuza existenta impofida zbaterilor noastre inalt ideatic justificate- ne apar complet justificata in aceste circumstante. Resorturile actiunilor oamenilor sunt profund ascunse in spatele ideilor si cunostintelor lor. Nivelul ideatic si comportamental isi gaseste axioma in simtamintele sale. Simtamantul este viziune si viziunea simtamant. Din explorarea comportamentului evidendentelor noastre existentiale cunoscute ca experienta personala sau istorie proprie prin care se releva falsitatea consideratiei de "propriu" din moment ce este comuna, am descoperit dand la o parte justificarile si premeditarile dinainte ascultarilor noastre pe care le numim gresit "informatii personale", ca viziunea din care ne exprimam cu totii, ne confruntam cu totii exprimand-o, o aparam cu propria enetgie consumand-o prin risipirea vitalitatii, este viziunea nedemnitatii si inutilitatii propriilor existente ca fiinte asa cum suntem. Inainte de "a gandi" simtamantul vinovatiei gandeste demonstratiile nevinovatiei, simtamantul fricii de a nu fi descoperiti ca ce nu parem a fi , gandeste apararea violenta a falselor identitati nedemne de noi insine si inutile. Nu exista moarte dar propriile simtaminte ne omoara separandu-ne de corp ca energie sau de energie ca si corp. Suntem unda-corpuscul simultan diferiti-asemenea ca expresie biunivoca armonioca si coeziva, suntem fluxul transformarilor , creuzetul createiei, actionand cu viteza gandului, cea mai mare viteza din univers numita simultana cu sine, holodinamica miscarii- nemiscate. Desigur ca "dumnezeu' daca a dat ceva omului, nu a facut discriminari dupa considerente istorice sau culturale, de estetism indoielnic sau moda si modele dezgustatoare (fura gustul propriu). Daca vorbim de viziuni si orice alte ideatii descriptive superficiale si efemere ca toate cele de natura descriptiva , itorica , informationala,( fara a le nega expresia si functionarea atat timp cat sunt hranite de om sau obiectivate ca instrumente de el ) , foarte multi cetateni ar gasi scuza ca este complicat pentru ei sa inteleaga si sa-si confirme propria nedemnitate si inutilitate a efortului proproiu de a intelege ceva , altii ar spune ca vorbim despre minciuni ( si ar fi aproape de realul formal daca nu ar exclude functionarea minciunii in care traiesc), dar daca vorbim despre simtaminte este pe intelesul tuturor, "nimeni" nu mai are justificari.
Am scris un articol si nu am inceput tema din titlu in mod explicit ; consider asta introducerea lq subiect si continui in alt articol :) campul propiilor conflicte este campul propriei constiinte si asta face inutila orice justificare a neputintei, nedemnitatii si vinovatiei, face teama o optiune irelevanta in circumstantele existentei asa cum este ea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu