02 martie 2014

sfarsitul blogului

Care este situatia la care am ajuns? Eu nu pot sa comunic si tu nu poti sa accepti o stare fara fragmentare. Ca atare, tot  ce am scris este fara valoare, este praf, cenusa.
Initial nu am cautat ceva pentru mine, cautarea asa zis spirituala incetase demult, faceam doar o oferta de actiune din libertate si nu pentru cautarea libertatii sau de sine, obsesia ruinnatoare care consuma energia  necesara existentei naturale si implinrii naturale a fiintelor  umane. Pentruu mine  "cautarea" de sine este un nonsens, o abstractie inselatoare care genereaza un sine inchipuit, il inventeaza si-l denumeste producand fragmentare in gand si constiinta. Aceasta actiune nu este a voastra, este un bagaj de mizerie culturala pe care-l carati si-i dati continuitate ca apoi sa va intrebati de ce suferiti Acest bagaj interfereaza cu fiziologia corporala perturband-o, produce suferinta. In fapt nu exista suferinta alta decat ganditul la suferinta si la cum sa fim liberi de ea.  Orice vrem sa facem avem doar un instrument 'gandul' . "Ganditul" este inutil, reverberatia bagajului mizeriei culturale, este suferinta, durere;  cum nu puteti sa nu ganditi nu puteti sa nu suferiti oricce varianta de solutionare sau cale de rezolvare a suferintei ati incerca; orice cale de rezolvare adauga suferintei inertie. Suferintta este falsa problema care inceteaza Nu exista un sine superior cum nu exista unnul inferior;  existenta lor este  ipoteza falsa care sta la baza cautarii; cautarea inceteaza cand vedeti propria functionare asa cum este ea fara sa se poata ca altcineva sa va explice; expliatia lui este gardul ce trebuie ars. Cunoasterea nu este abstracta si mirculoasa ; cunoasterea insemna doar a denumi lucrurile: aste este casa, sunt nefericit, este implinit, etc.Inseamna altceva cunoastrea? Credinta este la fel de neabstracta, ca orice obisnuinta; cu cat incerci mai mult sa o controlezi ,se intareste De ce ai vrea sa fii liber de cunoastere si credinta? Ce altceva este ganditul decat repetitia denumirilor cunoscute deja? de ce ai vrea sa fii fara gand? memoria este extrem de importanta; de ce ai vrea sa fii fara memoria zillei de ieri sau de maine? Crezi ca exista o stare fara sine? este o abstractie inutila ,este o creatie a gandirii care se refuza pe sine intarindu-si sinele opus acelei stari. Daca vrei sa fii liber, acesta va fi mereu maine si astazi mereu  vei fi inlantuit! Eu este doar pronumele la persoana I-a singular, numic altceva. Toate gandurile, sperantele, sentimentele , eperientele ,etc. ale omenirii este "eu', produsul trecutului si simbolizeaza fara sa fie, totalitatea constientei omenirii; nu exista nici o entitate psihologica , mistica ,etc. ascunsa acolo, doar cuvantul eu. Fara acest cuvant nu exista psihologie. La fel cuvantul minte care exista nu insemana ca exista si ceva care ar fi "Mintea mea sau a ta, sau a universlui".Eu este un punct  de referinta care nu poate fi eliminat prin acte de vointa si de ce ar trebui eliminat? Eliminam semnele de circullatie de pe sosea? Acest punct de referinta moare singur caci apartine timpului, efemerului , discontinuitatii , nu are continuitate naturala. Asa cum laitmotivul blogului spune nu am nimic de vandut ca metoda sau model nici macar spatiu publicitar, n -am nimic de vandut si desi am cazut in capcana raspunsurilor cautarilor voastre ele nu au nici o valoare, intrebarea sau exigenta care o genereaza se dizolva, moare in sinele ei inchipuit; gandul este materie si materia nu exista fara gand, singurul plan e cel material.
Cantecul meu de lebada:
Spun doar atat: eu-l este traditie si exigentele traditiei, trecutului, cunoasterii acumulate , ma sufoca. Nu pot crea nici o imagine si immaginile si simbolurile trecutului sunt oferte in care nu gasesc ceva trebuincios; le raspund "nu, multumesc!"Nu am nimic de luat si nici de adaugat acestor oferte . Relatiile in ofertele respective sunt functionale atat timp cat exista un scop ; nu vad nici un scop in a exista , si existenta
 ca scop sunt ; nu vad de ce-mi  trebuie  si alte scopuri. Nu exista alta inteligenta in afara celei care alcatuieste corpul si-l face sa functioneze. Trecutul sau cunoaterea acumullata sau ganditul ca functionare , perturba existenta, o pune in conflict cu ea insasi. Sunt impacat cu eu care daca nu vrea sa devina altceva decat comportamentul-l demasca, adica, brutal, lacom, gelos, razbunator si crud, este O.K. Masca sa de cautator de blandete, altruism  ,generozitate, recunoscunostinta si gratiere, iluminare,etc, nu  ma mai pacaleste si nu-l mai ascunde siesi. Tu este mediul meu de exprimare, lumea; este un mediu profund corupt, contaminnat, compromis, iar zadarnicia  efortului comunicarii cu si in  acest mediuu este evidenta. In fapt nu am nimic de comuicat si comuicarea nu-mi ascunde sau transforma singuratatea in comunitate. Fara scop tu nu ai comunitate si comunitatea este efemera precum instabilitatea scopurilor fara alt sens decat a avea un scop. Scopul atins,  moare si avem nevoie de alta forma a aceluiasi scop. Existenta atinsa  isi pierde scopul oricare ar fi forma sa, ca atare sunt mort fara scop, nenascut inca in existenta ca scop, doar exist si nu caut scop in  asta.  Fara scop  ganditul ma sufoca, ganditul este suferinta; cum nu poot sa nu gandesc, sufar mereu, alta suferinta nu este si pare a fi scoppul indus de cultura religioasa si rommantica a omenirii. Cunoasterea este manipularea mizeriei reliigioase si culturii rommantice, afacerea sfanta a ganditorilor de mucava care  produce suferinta naiviilor si credullilor care-i urmeaza sperand. Timp si spatiu nu exista in afara existentei gandului care separa un unic eveniment in aparenta a doua diferite evenimente, sau polarizeaza evenimetul in perechi opuse . Modaliatea in care face asta este denumirea polaritatilor si repetarea la nesfarsit a  denumirilor date  considerata cunastere pretioasa. Cunoaterea psihologiica este cea mai pretiosa  caci da aparennta existenntei eu-lui ca persoana, a mitului sau  despre sine  proodus de gandire-denumirea  si repetarea ei-ganditul,  suferinta. Dumnezeu este momeala care face ca acest proces sa se intareasca, cel mai inalt ideal care-ti conserva egoismul activ. ganditul, vrerea de mai multa placere fara sa faci ceva In ceea ce ma priveste pot sa spun ca,  in  urma ca locaizare temporala a  gandului, am fost ars de un fulger nedorit, neasteptat al carui tunet a ajuns abia acum la mine, existenta mea a  fost arsa de mult dar abia acum am aflat si eu. Gandirea mea e moarta si eu produsul ei, de asemenea am incetat sa mai exist,  sunt mort in iadul ganditului si nu mai trebuie sa mor ca sa  ajung in iad pentru pacate inchipuite de sfinti si afacerile lor; nici sfanta munnca nu mi este sfanta ca sa robotesc fara intrerupere (sa controlez  si apar afacerea sfanta a invierii promise) cu gandul sau trupul. Ganditul e visat, visat cu ochii inchisi sau cu ochii deschisi, tot timpul tu visezi caci stii ca visatul trebuie sa  continue ca tu sa existi, desi vezi ca visatul te sfarseste consummandu-ti energia neccesara existentei  pentrua "face ceva ce nu exista, suferinta", pentru  ca ti s-a  spus ca suferinta  e plata pentru pacate si accesul spre libertate; dragul meu tu , ai fost mintit ca sa produci suferinta; suferinta nu exista daca nu o  produci, trecutul ei, experienta  omenirii dispare daca nu o continui.Disparitia continuitatii suferintei nu este disparitia omenirii asa cum ai fost invatat sa crezi, nu este nepasare, indiferenta; indiferent esti acum.In visarea  mea am gasit doar dezordine, valmaseala unor lucruri separate pe care povestile sfinte incercau sa le lege si sa lle dea semnificatia pe care nu o aveau, aceea de impreuna. In aceasta valmaseala browniana a visatului cu ochii inchisi a separatelor proiecttii pe ecranul negru teama, gandul pare sa nu existe ci doar valmmaseala; dar este acolo altfel  cum as recunoaste-o. In visatul cu ochii deschisi  pare ca in afara visatuluui sa existe si perceptia obiectiva; acesta duallitate este confllictuala, cand visez-gandesc, perceptia se nacllaieste, nu mai are claritate; cand percep, ganditul se necllaieste ,nu mai are  claritate  si daca insist innceteaza ganditul. Cine are bafta ca sa insiste si sa inceteze visatul se poate numi norocos,  un noroc care nu tine caci gandituul se intoarce, a pierdut o  batalie dar nu si  razboiul. Ganditul nnu incceteaza in urma unui efort care-l intareste prin opozitie; nici nu este in  puterea gandului  sa dispara nu se poate sinucide, se repeta. Gandurile sunt prelungiri ale noastre, a le reprima insemnna automutiilarre; ele sunt combustibili ale focului dorintei. Am vazut dorinta si ma ars  complet, si aceste amintiri sunt arse acum, amintirile arderii  dorintei, asa ca tot  ce spun este scrum. Pericolul pentru "tu' este acela de a-si produce alt combustibil pentru focul dorintei, iata inutilitatea communnicaii, informatiei, puterii care corupe mediul  de exprimare, corupe pe tu. Zadarnnicia aceasta este doar canttecul  eu de lebada , voi cantati-l pe all vostru. V-am rapit timpul ca sa va spun  ca nu exista timp, continuitate, spatiu, in afara ganndului dorintei care sunteti si nu puteti sa nu fiti ca sa nu va mai straduiti atat in  propriuul cocon de denummiri risipindu-va energia. Coconul cade singur sau este arrs pentru norocosi, este acelasi  llucru cand cautarea a ceea ce nu exista inceteaza, cautarea utopiilor si abstractiilor, idiotiilor, si  ideatiilor ca  de exempllu 'fericirea, eternittatea, continuitatea, dummnezeu, libertate, implinire, iluminare, constienta, atentie ", ;obs cate forme diferite de abstractii au mentinut suferinta ganditului spre devenirea lor; mai  puteti innventa altele sau le repetati pe astea? Continuati sa le repetati, sunnteti in capcanna lor, nu se poate altfel, nu  exista scapare.Tu nu vrei sa scapi, iti place. N-am vrut sa scap, ci doar  o pozitie extinsa a influentei, dar jucariile au fost  arse si daca vreti sa va jucati ca mine, va  veti juca doar  cu scrum, nu pot fi  urmat  de cineva si  nici  nu-mmi doresc pzitia de sfant, intelept  sau  guru, calauza sau autorittate  in  vreun domeniu psihollogic; eu contest orice autoritate mmoarta sau in viata . Autoritatea religioasa ca si pollitistul trebuie mituita ca sa  te lase sa traiesti decent. Platesc mita si sunt iubit de  elle, clientul obisnuit este cel mai iubit  client; zambesc de credulitatea lor si plattesc atat timmp cat aceste amintiri sunt arse si ele eliberandu-mi memoria de falsitatea  rautatii si bunatatii, de " bunaciuni si rautati sexoase" . Abstractia androginului este inutila naturii care vrea sa se inmultesca si supravietuiasca, are necesittatea polaritatilor pentru  asta, pentru placere sau durere ai nevoie sa te follosesti de altcineva;  pe cad intregimea nu se poate multiplica pe ea insasi doar se repeta si este inllaturata ca  inutilla in natura precum infinitul in matematica ca nelucrativ, Intregimea este oripillata de folosirea pentru pllacere in scopul mulltiplicarii, vazuta ca sacrificul intregimii sale. De aceea oamenii nu pot colabora intre ei din dragoste, ci doar teama de extinctia spre  care folosirea pllacerii de dragul placerii si  fara inmultirre, foolosirea extensiei  placerii  prin controlul ejacularii, ii conduce. Observati ca teama dde pierderea intregimii-libertatii proprii, produce toate pervertirile sexuale prin autosatisfacere mecanica  a placerii sau in cadrul  aceleiasi polaritati sau gen. Intregimea  nu se  pierde  prin  polarizare ci isi regaseste sensul existential. Faptul ca exista barbbati si femmei este un  miracol, si sa vezi ca acesta existenta este miacol, este miracolul miracolului ; restul las in seama naturii miracolellor  respective. Miracolul  nu este rommantism desuet nici religia povestilor de groza a trebuintelor,  nici inhibbare  nici  exltare nu stiu ce este  si nu stiu  este  starea  mea natuurala dupa ardere si dinaintea ei,  nici  nu mai vvreau sa stiu si "despre morti numai  raul binelui ca au murit". 

4 comentarii:

  1. Achitand datoria catre lume si lumea ma 'achita'. Neachitand datoria catre lume, lumea ma 'achita'. Lumea ma achita si pe din dos si pe fata.

    G I L
    : - )

    A discerne (galbenusul de albus) nu inseamna a separa (galbenusul de albus).

    RăspundețiȘtergere
  2. In tot neantul asta cenusiu, e bine ca mai avem cuvintele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pana acum si blogul a fost in stadiul de ardere a cautarilor, inutilitatilor,etc. Insa orice sfarsit este si un inceput (poate in alta forma). Imi amintesc ca intentia blogului este de fapt:

    "Rostul acestui blog este de a se transforma intr-un recipient pentru toate ideile si actiunile celor ce decid sensul existentei proprii, nu este unul de autopromovare sau acaparare. Blogul este al tuturor celor ce sunt in aceeasi viziune, este un loc de intilnire, de recunoastere.
    Cred ca sunteti de acord ca actiunile si proiectele vor fi facute cunoscute doar dupa concretizarea lor si nu inainte, asa incat, faptele sa vorbeasca in locul vorbelor. Tema primului nostru proiect poate fi descarcata de pe aceasta pagina si, va rog, cititi-o cu mare atentie inainte de a interpreta orice."

    In lipsa ideilor si actiunilor, blogul s-a transformat treptat intr-un purgatoriu al falsurilor. Cred ca aceasta este faza, care a luat sfarsit. Acum a ramas intentia originala,invitatia la exprimare/actiune;

    RăspundețiȘtergere
  4. "si totusi se invarteste"

    RăspundețiȘtergere