Te vedeam urata si stupida, dar acum iubesc si te vad cea mai frumoasa si inteligenta fiinta
Acest paradox al reflectarii propriei pozitii in constiinta prin perceptie in simultaneitate si sincronicitate ne 'ascunde' miracolul creativitatii sau cel putin actiunile sale, ne ascunde harul responsabilitatii. Noi cautam motive ca sa iubim sau sa apreciem , cerem demonstratii sau cautam argumente pentru a darui dragostea si aprecierea noastra. Dar evidenta spune ca "dragostea e oarba" pentru cei ce nu sunt in ea. Este firesc ca cei aflati in durerea nemultumirii sa judece, diminueze si degradeze orice percep si perceptia lor uratita de durere sa le intareasca convingerea unei iluzorii "dreptati". Dati-le dreptate ca nu au si in fapt va cer; criticandu-va si admonestandu-va va cer demonstartia faptului ca se inseala . Mare arta a vietii si energie va solicita pentru "a muta muntii din loc". Prin "munte" simbolizez forta de gravitatie a atasamentului de durerea "proprie" traditionala. Pentru a misca o constienta din 'locul durerii" si astfel sa o perceapa asa cum este, nu este la indemana oricui se identifica cu putinciosul sau maestrul in existenta. Este puterea intamplarii care va pune in situatia de a fi indragostiti, iar intamplarea este fapta unei forte necunoscute sau ignorate. Ignorata este invizibila, invizibila este necunoscuta, necunoscuta este respinsa prin teama de necunoscut si atasamentul de durere.Astfel 'darul' intamplarii pare sa nu tina prea mult beneficiind de el dar vrand sa-l exploatam conform cunoasterii . Este evident ca universul este structurat pe nivele de ordine si energie implicita lor si ca nu poti folosi un element energetic al unei structuri a ordinii intr-o structura care nu-l contine . Astfel ce e in domeniul intamplarii sau necunoscutului dragostea ca stare nu poate fi exploatat in domeniul cunosterii sau nevoii de dragoste.(evident vorbesc despre cunoasterea psihologica). Fiecare nivel de ordine este armonic si coeziv, de sine statator, o intregime , o calitate. In teoria sistemelor se afirma ca doua sisteme incompatibile puse laolalta se perturba reciproc si durerea (cu elementele ei gelozia, suspiciunea, neincrederea, etc ) , sau dragostea (cu elementele ei ,blandetea, compasiunea, delicatetea si rabdarea, disponibilitatea fata de nevoile celuilalt, etc) nu pot functiona impreuna."Punerea impreuna" a unor elemente distincte apartinand unor nivele de energie si armonie diferite si prin asta incompatibile se releva prin asocierea dragostei cu ura, a iubirii cu gelozia, etc; ( aici relev rachetii mentali obisnuiti reflectati de asa zise roade ale experientelor si "indicatii pretioase": "nu poti iubi cu adevarat daca nu urasti cu adevarat"; "daca nu esti gelos nu iubesti", " nu iubesti cu adevarat daca nu poti sacrifica sau omora pentru fiinta iubita", etc ). Aceste asocieri sunt incercari de a nu pierde durerea dar de a avea si dragostea; teama de a nu pierde nu ne lasa sa iubim."Ne-bunia' este descrisa de vizionari ca incercarea de a face doua lucruri deodata, ura si iubire de exemplu. Evidenta ne arata ca este ruinator si pentru ura si pentru iubire aceasta asociere inconstienta care domina gandirea comparativa si asociativa. Spunem ca am iubit dar acesta informatie e complet falsa pentru ca nu este decat o amintire moarta deja, si daca "ne amintim iubirea" ceea ce ne amintim nu este iubire.Ne amintim beneficiile prezentei sale caci beneficile sunt propiile idei despre si iubirea nu este o idee si ca urmare nu ne putem "aminti iubirea". In loc sa ne straduim prin amintirea ei sa o recastigam (evident o imposibilitate) mai folositor este sa o traim acum. Nici invocarea iubirii nu ajuta prea mult si de fapt nu este cunostere sau modalitate de a o capta. Ea este in prezenta noastra si doar atentia o poate releva , ii poate releva prezenta in faptele si starea noastra de "nonjudecata sau descrie si demonstratie". iubirea este profunda si profunzimea fiimtei umane, mediul sau existential subtil si util. Iubirea nu se declara ci se exprima faptic tacut si delicat si rezonanta exclusivismului violent ca natura nu este rezonanta iubirii. Daca priviti doi indragostiti nu contestati si nu judecati perceptia lor, nu este si a voastra, una infrumuseteaza, cealalta urateste. Aceasta "uratire" se constituie intr-o presiune asupra lor si putini sunt capabili sa-i faca fata si sa nu o reflecte prin gandire ca apoi sa fie 'trasi inapoi" in suspiciune, cereri demonstrative si moarte, ca apoi regretele si simtamintele proprii ale inutilitatii iubirii sa-i omoare la propriu. In situatia psihologica de aceasta factura suntem ca majoritate psihologca si ea este reflectata in filme si povestile televizate ale dezastrelor ce urmeaza "iesirii din iubire". Femeile se uratesc, barbatii devin violenti si cruzi , ambii se razbuna pentru nereusita lor in dragoste pe ei insisi, se pedepsesc, autoflageleaza, abandonandu-se cunoscutului durerii, obisnuinta noastra cea de toate zilele. Unii vorbesc ca fericirea este tocmai trairea plenara a durerii, a iubirii, a succesului si esecului fara discriminare pozitiva sau negativa. Dar ce insemna aceasta traire? Nu inseamana sa traiesti unicitati in mod plenar ca si cum nimic altceva nu exista in clipa trairii? Nu este o abordare responsabila si neexclusivista a trairii? Nu inseamna sa nu refuzi ceva din ce esti sau vine la tine? Nu poti sa fii ceea ce esti, iar cand esti durere sau placere acestea inceteaza. Recunoasterea este iertare, iar recunoasterea launtrica nu o poate face altcineva in locul tau pentru ca daca o face o respingi afundandu-te si mai profund in ea. "Indicatia" de "fii fericit " te afunda in nefericire, cea de 'fii liber' in dependente psihologice. Emana fericire si iubire si nu mai ai nevoie de indicatii si reactii la ele. Intrebati "cum" si eu va intreb 'cum" emanati durere? Nu puteti raspunde , o faceti pur si simplu! Daca nu va lasati afundati in gandire este posibil sa descoperiti atentia," puterea tacerii launtrice" "Tintiti" iubirea in orice fapta si veti ajunge in centrul ei; va va arata ce va impiedica pe drum, chiar si "piedica" radiatiei iubirii. iubirea nu este atasament si atasamentul este gravitatie psihologica.Ca sa va ridicati la Luna gravitatia terestra a trebuit invinsa si ca sa ridicati la Iubire gravitatia atasamentului trebuieste invinsa. Nu o faceti din teama de a nu pierde, dar dand curs temerii evidenta arata ca o pierdeti. Grijile nu sunt atentie, ci neatentie. Ce este relevant in consideratiile de mai sus este ca iubirea infrumuseteaza si daca percepeti frumusete recunoasteti faptele ei. Spuneam ca mama lumii este teama dar si teama are "o mama" , atasamentul. Nimeni nu te poate duce in carca sa prea mult; "o posta sau doaua" este deja suficient sa poti umbla pe propriile picioare. Dar cum sa umbli in piciore cand te atasezi de comoditatea mersului in carca cuiva? (este metafora pentru "a urma". Doar in iubire poti edifica propriul drum. Nu exista sfarsit al drumului tau precum iubirea este fara inceput si sfarsit. Simtamantul fericirii si imensitatii valorizeaza orice existenta indiferent de firea sa. Nu putem schimba firea lucrurilor dar putem schimba raspunsurile noastre in relatia cu ele, limbajul iubirii este inteles de fiecare, "limbile materne" nu-l pot simboliza. Nu cred ca ne sperie ceva mai tare decat iubirea si asta pentru ca ne solicita prezenta in totalitate. Targhetul intereselor nu o pot fragmenta; este o alegere la propriu. Intotdeauna alegerile declanseaza evinemtele circumstantelor insa cum evidenta ne arata nu putem face doua deodata, ori una, ori alta. Alegerile nu sunt definitive si asta ne releva dinamica lor in clipa prezenta. Iubirea nu ne promite, nici nu ne motiveaza cu asigurari anticipate, nu este anticipatie ci intensitate prezenta. Durerea are multe variante de promisiuni si anticipatii de ghesefturi iar obisnuinta ei ne-a consfintit ca ratiune "a cunoste dinainte". Cunoasterea nu este buna sau rea ci doar un mijloc si scop simultan premeditat. Iubirea nu poate fi premeditata, nici drumul sau. "Indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie' Magia iubirii nu este accesibila dependentilor de cunoscut. Nu teama de moarte ucide ci teama de viata. Nu avem nici un motiv de teama , ne temem de noi insine. Rabdarea insemna a astepta si a stii ce astepti, incredrea in sine. Cunoscutul nu poate fi asteptat si din acest motiv ne grabim mereu catre nimic. Rabdarea inseamna a astepta necunoscutul privindu-i dinamica creatoare. Am imbracat necunoscutul in hainele cunoasterii si nu-l mai recunoastem; el vine la noi in hainele cu care il imbracam dar atentia sau vigilenta il releva la momentul in care suntem pregatiti a-l primi. Intotdeauna aduce un impuls nou existentei si vietii. Cuvintele mele nu ma vor lasa niciodata sa-l descriu. Cum ar putea incapea inefabilul, sublimul in descriere" Si totusi faptele il vor chema iar povestile nemuritoare ii vor pastra prezenta peste veacurile ignorante. Am vazut uratul si stupidul dar acum imi sterg ochelarii si vad dincolo de umbrele hainelor lumina si creatia ei..
Acest paradox al reflectarii propriei pozitii in constiinta prin perceptie in simultaneitate si sincronicitate ne 'ascunde' miracolul creativitatii sau cel putin actiunile sale, ne ascunde harul responsabilitatii. Noi cautam motive ca sa iubim sau sa apreciem , cerem demonstratii sau cautam argumente pentru a darui dragostea si aprecierea noastra. Dar evidenta spune ca "dragostea e oarba" pentru cei ce nu sunt in ea. Este firesc ca cei aflati in durerea nemultumirii sa judece, diminueze si degradeze orice percep si perceptia lor uratita de durere sa le intareasca convingerea unei iluzorii "dreptati". Dati-le dreptate ca nu au si in fapt va cer; criticandu-va si admonestandu-va va cer demonstartia faptului ca se inseala . Mare arta a vietii si energie va solicita pentru "a muta muntii din loc". Prin "munte" simbolizez forta de gravitatie a atasamentului de durerea "proprie" traditionala. Pentru a misca o constienta din 'locul durerii" si astfel sa o perceapa asa cum este, nu este la indemana oricui se identifica cu putinciosul sau maestrul in existenta. Este puterea intamplarii care va pune in situatia de a fi indragostiti, iar intamplarea este fapta unei forte necunoscute sau ignorate. Ignorata este invizibila, invizibila este necunoscuta, necunoscuta este respinsa prin teama de necunoscut si atasamentul de durere.Astfel 'darul' intamplarii pare sa nu tina prea mult beneficiind de el dar vrand sa-l exploatam conform cunoasterii . Este evident ca universul este structurat pe nivele de ordine si energie implicita lor si ca nu poti folosi un element energetic al unei structuri a ordinii intr-o structura care nu-l contine . Astfel ce e in domeniul intamplarii sau necunoscutului dragostea ca stare nu poate fi exploatat in domeniul cunosterii sau nevoii de dragoste.(evident vorbesc despre cunoasterea psihologica). Fiecare nivel de ordine este armonic si coeziv, de sine statator, o intregime , o calitate. In teoria sistemelor se afirma ca doua sisteme incompatibile puse laolalta se perturba reciproc si durerea (cu elementele ei gelozia, suspiciunea, neincrederea, etc ) , sau dragostea (cu elementele ei ,blandetea, compasiunea, delicatetea si rabdarea, disponibilitatea fata de nevoile celuilalt, etc) nu pot functiona impreuna."Punerea impreuna" a unor elemente distincte apartinand unor nivele de energie si armonie diferite si prin asta incompatibile se releva prin asocierea dragostei cu ura, a iubirii cu gelozia, etc; ( aici relev rachetii mentali obisnuiti reflectati de asa zise roade ale experientelor si "indicatii pretioase": "nu poti iubi cu adevarat daca nu urasti cu adevarat"; "daca nu esti gelos nu iubesti", " nu iubesti cu adevarat daca nu poti sacrifica sau omora pentru fiinta iubita", etc ). Aceste asocieri sunt incercari de a nu pierde durerea dar de a avea si dragostea; teama de a nu pierde nu ne lasa sa iubim."Ne-bunia' este descrisa de vizionari ca incercarea de a face doua lucruri deodata, ura si iubire de exemplu. Evidenta ne arata ca este ruinator si pentru ura si pentru iubire aceasta asociere inconstienta care domina gandirea comparativa si asociativa. Spunem ca am iubit dar acesta informatie e complet falsa pentru ca nu este decat o amintire moarta deja, si daca "ne amintim iubirea" ceea ce ne amintim nu este iubire.Ne amintim beneficiile prezentei sale caci beneficile sunt propiile idei despre si iubirea nu este o idee si ca urmare nu ne putem "aminti iubirea". In loc sa ne straduim prin amintirea ei sa o recastigam (evident o imposibilitate) mai folositor este sa o traim acum. Nici invocarea iubirii nu ajuta prea mult si de fapt nu este cunostere sau modalitate de a o capta. Ea este in prezenta noastra si doar atentia o poate releva , ii poate releva prezenta in faptele si starea noastra de "nonjudecata sau descrie si demonstratie". iubirea este profunda si profunzimea fiimtei umane, mediul sau existential subtil si util. Iubirea nu se declara ci se exprima faptic tacut si delicat si rezonanta exclusivismului violent ca natura nu este rezonanta iubirii. Daca priviti doi indragostiti nu contestati si nu judecati perceptia lor, nu este si a voastra, una infrumuseteaza, cealalta urateste. Aceasta "uratire" se constituie intr-o presiune asupra lor si putini sunt capabili sa-i faca fata si sa nu o reflecte prin gandire ca apoi sa fie 'trasi inapoi" in suspiciune, cereri demonstrative si moarte, ca apoi regretele si simtamintele proprii ale inutilitatii iubirii sa-i omoare la propriu. In situatia psihologica de aceasta factura suntem ca majoritate psihologca si ea este reflectata in filme si povestile televizate ale dezastrelor ce urmeaza "iesirii din iubire". Femeile se uratesc, barbatii devin violenti si cruzi , ambii se razbuna pentru nereusita lor in dragoste pe ei insisi, se pedepsesc, autoflageleaza, abandonandu-se cunoscutului durerii, obisnuinta noastra cea de toate zilele. Unii vorbesc ca fericirea este tocmai trairea plenara a durerii, a iubirii, a succesului si esecului fara discriminare pozitiva sau negativa. Dar ce insemna aceasta traire? Nu inseamana sa traiesti unicitati in mod plenar ca si cum nimic altceva nu exista in clipa trairii? Nu este o abordare responsabila si neexclusivista a trairii? Nu inseamna sa nu refuzi ceva din ce esti sau vine la tine? Nu poti sa fii ceea ce esti, iar cand esti durere sau placere acestea inceteaza. Recunoasterea este iertare, iar recunoasterea launtrica nu o poate face altcineva in locul tau pentru ca daca o face o respingi afundandu-te si mai profund in ea. "Indicatia" de "fii fericit " te afunda in nefericire, cea de 'fii liber' in dependente psihologice. Emana fericire si iubire si nu mai ai nevoie de indicatii si reactii la ele. Intrebati "cum" si eu va intreb 'cum" emanati durere? Nu puteti raspunde , o faceti pur si simplu! Daca nu va lasati afundati in gandire este posibil sa descoperiti atentia," puterea tacerii launtrice" "Tintiti" iubirea in orice fapta si veti ajunge in centrul ei; va va arata ce va impiedica pe drum, chiar si "piedica" radiatiei iubirii. iubirea nu este atasament si atasamentul este gravitatie psihologica.Ca sa va ridicati la Luna gravitatia terestra a trebuit invinsa si ca sa ridicati la Iubire gravitatia atasamentului trebuieste invinsa. Nu o faceti din teama de a nu pierde, dar dand curs temerii evidenta arata ca o pierdeti. Grijile nu sunt atentie, ci neatentie. Ce este relevant in consideratiile de mai sus este ca iubirea infrumuseteaza si daca percepeti frumusete recunoasteti faptele ei. Spuneam ca mama lumii este teama dar si teama are "o mama" , atasamentul. Nimeni nu te poate duce in carca sa prea mult; "o posta sau doaua" este deja suficient sa poti umbla pe propriile picioare. Dar cum sa umbli in piciore cand te atasezi de comoditatea mersului in carca cuiva? (este metafora pentru "a urma". Doar in iubire poti edifica propriul drum. Nu exista sfarsit al drumului tau precum iubirea este fara inceput si sfarsit. Simtamantul fericirii si imensitatii valorizeaza orice existenta indiferent de firea sa. Nu putem schimba firea lucrurilor dar putem schimba raspunsurile noastre in relatia cu ele, limbajul iubirii este inteles de fiecare, "limbile materne" nu-l pot simboliza. Nu cred ca ne sperie ceva mai tare decat iubirea si asta pentru ca ne solicita prezenta in totalitate. Targhetul intereselor nu o pot fragmenta; este o alegere la propriu. Intotdeauna alegerile declanseaza evinemtele circumstantelor insa cum evidenta ne arata nu putem face doua deodata, ori una, ori alta. Alegerile nu sunt definitive si asta ne releva dinamica lor in clipa prezenta. Iubirea nu ne promite, nici nu ne motiveaza cu asigurari anticipate, nu este anticipatie ci intensitate prezenta. Durerea are multe variante de promisiuni si anticipatii de ghesefturi iar obisnuinta ei ne-a consfintit ca ratiune "a cunoste dinainte". Cunoasterea nu este buna sau rea ci doar un mijloc si scop simultan premeditat. Iubirea nu poate fi premeditata, nici drumul sau. "Indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie' Magia iubirii nu este accesibila dependentilor de cunoscut. Nu teama de moarte ucide ci teama de viata. Nu avem nici un motiv de teama , ne temem de noi insine. Rabdarea insemna a astepta si a stii ce astepti, incredrea in sine. Cunoscutul nu poate fi asteptat si din acest motiv ne grabim mereu catre nimic. Rabdarea inseamna a astepta necunoscutul privindu-i dinamica creatoare. Am imbracat necunoscutul in hainele cunoasterii si nu-l mai recunoastem; el vine la noi in hainele cu care il imbracam dar atentia sau vigilenta il releva la momentul in care suntem pregatiti a-l primi. Intotdeauna aduce un impuls nou existentei si vietii. Cuvintele mele nu ma vor lasa niciodata sa-l descriu. Cum ar putea incapea inefabilul, sublimul in descriere" Si totusi faptele il vor chema iar povestile nemuritoare ii vor pastra prezenta peste veacurile ignorante. Am vazut uratul si stupidul dar acum imi sterg ochelarii si vad dincolo de umbrele hainelor lumina si creatia ei..
Postări
cand citim acest comentariu avem impresia ca este asa,dorim sa ne schimbam,sa vedem acea lumina si frumusete a creatieie.revenim din nou la ceea ce ne inconjoara,problemele zilnice si fara sa vrem uitam ceea ce ne-am propus"mica schimbare"si ajungem iar la ura si durere.
RăspundețiȘtergere"Am vazut uratul si stupidul dar acum imi sterg ochelarii si vad dincolo de umbrele hainelor lumina si creatia ei.."
RăspundețiȘtergereLumina si creatia ei, intr-adevar are puterea sau calitatea de a scoate la iveala orice obstacol si 'scopul' acestei lumini cred ca nu este sa lumineze obstacole ci propriul sau miracol, asa cum e. In fata acestuia, obstacolele se arata(sunt scoase la iveala), precum ciulinii de pe marginea unui drum. Uitandu-ne prea mult la ciulini, pierdem miracolul sau lumina din vedere si in loc sa mergem pe drum o luam pe aratura, din ciulin in ciulin( ne atasam de ciulini, precum un om beat se tine de stalpi pana ajunge acasa). :) ,Acum cred ca inteleg ceea ce incearca sa releve ceea ce a fost numit arta. Si anume, capacitatea de a vedea(asculta,discerne), miracolul,frumosul, care nu releva altceva decat lumina, armonia. Totodata, scoate la iveala in momentul respectiv orice obstacol sau dizarmonie, punand in evidenta intreg peisajul din care obstacolele si drumul pe care mergem fac parte. Ce inteleg astfel e ca ochii sunt meniti sa priveasca miracolul, care este perceptibil cand privim intreg peisajul/ansamblul, in care fiecare lucru(inclusiv ceea ce numim in viata noastra obstacole) si fiinta are un rost al sau, neexistand astfel infundaturi "fara rost"(suferim cand ne simtim fara rost).
Cred ca problema apare atunci cand in loc sa privim "de la sursa", din prisma soarelui sau "din varful muntelui", ne asezam in fata unei stanci si zicem ca drumul s-a infundat. Ignorand astfel faptul ca am strabatut un pamant intreg ,plin de posibilitati, ca sa gasim acea stanca in fata careia sa ne asezam si sa zicem ne-am infundat sau ca este imposibil sa trecem de ea. :)
RăspundețiȘtergerePromele care nu se sfarsesc (cele zilnice) sunt imaginare sau imaginatie obiectivata si colectivizata; colectiva socialista la care lucram fara rezultat. Existenta este individuala si complet diferita de "colectiva amorffelor". Cand ne desprindem, dezlipim de colectiva de care ne tine legati teama de singurate, de izoare,etc,avem surprizele trairii de alta factura decat cele obisnuite sau neplacerile cotidiene.. Am facut "cotidiana" nemultumirea, insuficienta propriei persoane si cautarea implinirii si asta avem. Fara sa incetam cautarea nu inceteaza cotidianul obisnuintelor. Eu Sunt-punct- daca nu mai caut ce se "intampla"?Aleg ce sunt si exprim ce am ales. Alegerea unica si exprimarea dinamica formala, diversa si diferita a alegerii mele Descoperiti ca nimeni nu poate alege in locul vostru expresia voastra ! Indrazniti sa hotarati si sa va tineti consecvent de hotararea dvs. experienta va va invata si dirija pana atingeti implinirea "o data" apoi nimic nu va mai perturba , libertatea confirmata prin implinirea unicei decizii chiar fara efort personal sau conflict cu alegerile trecute sau ale celorlalti va va da aripile necesare miscarii in dinamica vietii inoitoare.
RăspundețiȘtergere