Experienta este importanta cand nu exista autoconducere in existenta;
Experienta genereaza dinainteascultari care filtreza si coordoneaza actiunile noastre in relatiile conjuncturale. Indrumarea de "a face cum s-a mai facut" a fost piedica controloare a intregii activitati comportamentale si lucrative. De cate ori lasi inspiratia si intuitia sa te calauzeasca esti franat de acest rachet mental; "ce-ti veni ca nu asa se face?"; "de ce vrei tu sa fii mai cu mot cu orice pret?"; " cand s-a facut mereu asa, de ce vrei tu sa faci altfel mai ales ca nu ai certitudinea rezultatului?"; " ti se cere sa respecti o rutina , nu sa inovezi?"; " nu-ti depasi fisa postului chiar daca faci mai bine ca vei avea necazuri!"; "stai in baca ta sa nu te vada seful", "esti platit sa executi nu sa gandesti!", etc. Aceste dinainteascultari blocheaza si omoara din fasa orice impuls si initiativa . Premeditarea rezultatului oricarei actiuni blocheaza initiativa si introneaza rutina lui cum se face ca asa s-a mai facut si a dat rezultatul scontat. Astfel, pe de o parte doar initiativa conduce la dezvoltare si pe de alta parte dependenta la stagnare ; ti se propune sa ai initiativa in timp ce angajatul este constrans sa respecte rutina postului respectiv; si asa doar cativa sunt intreprinzatori si marea majoritate dependenti. Dar oare chiar sunt intreprinzatori? Evidenta spune ca nu din moment ce exista rutina a cum sa fii intreprinzator si exigentele rigide ale bancilor; nu ne mai surprinde faptul ca se confunda intreprinderea cu bijnita grosolana. Cu adevarat intreprinzatori este un numar mic de tineri care au indrazneala de a surprinde si instrumenta o necesitate 'viitoare' inca neexploatata. Evident ca in domeniul mijloacelor de comunicare si informare sunt cele mai spectaculoase afaceri exploatand necesitatea fiintelor de a comunica si a se face cunoscute la nivel global. Dupa milenii in care de comunicat aveau dreptul doar cativa reprezentanti ai zeilor sau zmeilor vremurilor respective iar cei multi alt drept decat a asculta si a se supune nu aveau, era firesc sa explodeze frustarea acumulata a mileniilor intunecate ale supunerii neconditionate si diminuarii expresiei personale la subnivelul nevoilor fiziologice. Aspiratia de a exprima neingradit propria fiinta perceptie si gandire este asemenea nevoii de expiratie fara de care ne sufocam. Exploziile sociale si culturale cunoscute ca rascoale si revolutii erau necesare pentru minima respiratie a sufletului colectiv. Revolutiile stiintifice, culturale si filosofice, religioase, au permis "respiratia magnetica a spiritului uman" la nivele mai profunde ale universalitatii sale si astazi suntem in fata unei "expiratii iminente' a unei "revolutii interioare", o revolutie a constiintei, campul confruntarilor de pana acum. " Revolutia interioara" ,desi termenul de revolutie are conotatii violente, este de factura complet diferita fata de ceea ce avem ca dinainte ascultari ale experientelor revolutionare exterioare de pana acum in care 'bucuria prostilor era schimbarea stapanilor", dupa care se revenea la rutina dinainte a conservarii dominatiei si privilegiilor noilor stapani cu mijloace din ce in ce mai rafinate si perfide. Este plin internetul de informatii doveditoare a afirmatiei de mai sus, atat referitoare la mijloacelele inselaciunii perfide de care beneficiaza cativa , cat si la organizatiile papusarilor de varf care le instrumenteaza. "Revolutia interioara" este evident ca nu implica conflicte cu papusarii exteriori organizati sau nu, ci constientizarea papusarului care s-a infiltrat in camaruta noastra interioara si ne-a detronat din scaunul conducerii proriei existente si vieti, sau tiranul care suntem dovediti de comportamentul reflexiv exculsivist si de indiferenta incomensurabila fata de propria fiinta; starea de hipnoza a mintii nu este starea sa naturala, universala si din moment ce acesta stare este autodemolatoare trebuie sa fie inductia unui "strain" dusmanos nepasator de starea fiintei si consecintele asupra ei a acestei stari hiponotice care ii permite sa o exploateze pana la epuizare asemanator nepasarii "companiilor transnationale' fata de epuizarea resurselor unei tari "straine" si a dezastrelor ecologice lasate in urma exploatarilor. Nu este omul nepasator de starea propriei case, dimpotriva, o intreine si infrumuseteaza constant, deci numai un strain ar distruge nepasator casa altuia. Daca transpunem " interior" acesta situatie si casa sau tara este trupul uman, iar compania sau tiranul, conceptia-viziune sau ideea despre "eu", relevarea adevaratului tiran launtric cu care ne confundam si pe care aparam cu viata existentei, produce o profunda transformare a constiintei ca structura si stare. Aceasta transformare launtrica a constiintei (sau revenire la starea ei originala), scoate din hipnoza intrega minte -corp. O fereastra se deschide prin secolele de dusmanie si nepasare care ne sufoca prin explozia expiratiei interioare a spiritului si "aer proaspat,nou" inspiram, un nou impuls strabate omenirea inoind-o nepremeditat. Sa nu creada cineva ca este meritul lui personal asa cum nici un om intreg la cap nu poate afirma ca daca il tii fara sa-l lasi sa expire poate accepta situatia si puterea zbaterii si exploziei expiratiei este controlata de el. Cred ca la limita intr-o astfel de situatie s-ar descoperii posibilitati complet neasteptate ca expiratia sa fie, posibilitati care nu sunt sub controlul flagelatorului sau celui flagelat. ("nimeni nu stie cand vine vremea si nici ce aduce ea"). Premeditarea evenimentelor sub forma profetiilor este un mijloc de franare a lor ,orice profetie fiind o expresie reactiva la trecut intarindu-l astfel, premeditand forme noi ale aceleiasi experiente, sau "o intoarcere' pe care "Dumnezeu o prezinta ca si contraindicatie" prezentand consecintele ei drept 'statui de sare" care se vor dizolva sub abundenta apelor. (Aici semnificatia corespondentelor apa-emotii releva trupul dizolvat sub abundenta emotiilor excesive ale atasamentului de viata care releva exteriorizarea ei). "Cand traiesti in Dumnezeu, Dumnezeu traieste in tine" spune intelepciunea perceptiei si orice teama inceteaza , inceteaza exteriorixarea cauzei sau vietii. Sursa impersonala, viata, iar expresia ei vie, "fiul-fica"(semnificatia uniunii) este monada dinamicii armonice a universului. Cand intelegem spunem ca suntem in lumina si ca urmare suntem lumina. Experientele si lacomia de experienta releva separarea sursei de expresia sa sau a copacului vietii de fructul sau omul si cu o astfel de viziune orice morala a experientei este falsa nascuta dintr-un fals; falsa este separarea fapt relevat de efemeritatea si superficialitatea oricarei experiente. Revolutia interioara transcede experientele si coaja groasa de falsuri informationale care sufoca mintea prin reflectarea propriilor preconceptii sau dinainteaconceptiilor sale. Coceptiile sunt dinainte si mintea ne apare de dupa, adica prin eliberarea ei de presiunea conceptiilor se releva mintea. Mintea nenascuta inca este adevarul mintii. Mintea nenascuta nu este cea dupa si nici cea dinainte, este cea curata, fara poverile trecutului si exigentele viitorului sablonat reactiv la prezentul ei. Adevarata actiune si unica de altfel este mintea iar comportamentul reactiv este la minte in fapt, opozitie la actiunile ei. Acea minte nenascuta este mintea unica universala sursa oricarei expresii din substanta careia noi suntem iar unitatea cu ea este sursa existentei individuale pe care daca o pierdem in constiinta si conceptii ne simtim pierduti si rataciti , in nesiguranta si pericol, ne vom agata cu disperare de tot felul de promisiuni mangaietoare si datatoare de sperate niciodata onorate pana la disperare si abandon de sine. Dar fiti linistiti , abandonul nu este al sinelui ci al depozitelor conceptuale uzate moral si fizic despre sine, abandonam starea hipnotica a mintii in care suntem (sau ne straduim sa fim, asa numita devenire de nimic) altceva decat in mintea unica universala , sau, in universal suntem. Experientele sunt supraevaluate pentru ca morala lor este intotdeauna inadecvata momentului in care ai avea nevoie de ea, momentul prezent.Astfel putem spune ca timpul nu ne invata nimic; evidenta arata ca repetam experientele timpului cu consecinte dezastruoase, razboaie, boli, etc, si nu invatam nimic din timp, din cunoastere; mai relevanta decat evidenta ca nu facem decat sa repetam cunoasterea si ca nu invatam nimic din ea nu cred ca avem nevoie de alte evidente pentru a intelege ca noi invatam din si prin tarire, traire care ni se fura invatati sa raim, adica sa manipulam la nesfarsit aceeasi cunoastre a durerii izolarii si conflictului razbunarii, aceeasi cunoastre psihologica manipulatoare a constiintei. Copiii la "varste din ce in ce mai fragede" invata sa se izoleze de ceilalti si sa se razbune prin exacerbarea egoismului si nepasarii , a competitie si lipsei de scrupule a invingatorului, prin razboaiele virtuale ale jocurilor pe calculator in care cruzimea se justifica prin virtualitatea jocului. Dar invatarea razboiului te transforma in soldat si soldatii sunt victimile necunoscutului stapan, masa de manevra si sacrificiu a unor interese straine de natura lor umana. Eroii nu sunt soldati, nu ucid ca sa nu fie ucisi, sunt gardienii pacii si armoniei , ecologiei planetare, ecologiei sociale si egologiei individuale, sunt cei mai marginalizati "ciudati" sau exterminati dusmani ai sistemului experintei rairii. Un erou te invata ca teama fara imaginatia ta nu exista, ca nevoia fara premeditarea ta nu exista , ca esti liber sa fii si ca existenta este neconditionata, este iubire si fericirea de a fi. Faptul ca esti in viata, in existenta hipnotizat sau nu este adevarul bogatiei tale pe care nu ti=o poate lua cineva fara acceptul tau! "De dragul cui?" faci ce faci este revelatorul viziunii tale. Viziunea fixa este stanca poverii, fluiditatea viziunii stabilitatea spiritului. Expirati, expirati, expirati, caci ati inlocuit inspiratia cu inghititul rutinelor experientelor trecute; primul pas in respiratie este expiratia iar in counicare auzirea. Inecatul trebuie sa expire apa inghitita iar ca sa te auzi pe tine trebuie sa te asculti mai intai. Am constat ca doar cei siliti de esecuri emotionale sau sociale incep sa asculte si sa 'verse' otrava inghitita, otrava care separa viata de existenta pe Om de Dumnezeu. Nu se gaseste Dumnezeu in afara Omului si nici Omul in afara lui Dumnezeu. Binecuvantata uniune a cerului cu pamantul, a dorintelor cu faptul, a corpului cu gandirea se refera simbolic la Uniunea-Om-Dumnezeu, sfanta treime din sfantul duh. Va e frica si sa cititi ce scrie , secolele de intuneric va acuza de blasfemie doar daca ascultati asa ceva. Nu este un profit nici un privilegiu, este natura a ceea ce suntem care nu este pervertita de credintele bigotismului interesat. Ca vom gresi sau am gresit nu are mare relevanta ci relevant este sa corectam greseala imediat ce apare, se numeste constienta si iertare; imediat ce deveniti constienti de greselala facuta , constienta refuza perpetuarea ei iarta . Cand vom reusi a ne abtine sa ne razbunam insemna ca am invatat cat de pretioasa este iertarea. Am fost jefuiti de tot ce aveam la vedere, avem 7 mil de motive de razbunare si nici unul sa iertam. Acel unic motiv al iertarii este fiecare. Scopul vietii nu este sa corectam pe ceilalti ci pe noi insine si astfel toti ceilalti vor fi corectati, vindecati cand vor intelege asta. este extrem de greu sa iesim din rutina de a corecta pe ceilalti, de ai dirija si controla sau proteja pentru ca avem convingerea gresita ca asa se exprima iubirea. Experienta acestor credinte-convigeri ne releva falsitatea lor, nu a reusit cineva sa protejeze prin control sau corectii aplicate altuia. Adevarul vindecarii este autovindecare."Luam" asupra noastra poverile lumii (inaintasilor) ca sa le vindecam autovindecandu-ne, ne iertam ca sa putem ierta, ne apreciem ca sa putem aprecia si paradoxul reflectarii umanului de catre om si a omului de catre uman ne lumineaza drumul in existenta si miracolul de a fi. Nu putem scapa se simtamantul inutilitatii existentiale fara sa pornim pe drumul iertarii si autovindecarii. Nu avem nici un motiv de teama altul decat imaginat de noi si noi suntem puterea din gand sau cuvat care responsabil daruita ne conduce spre implinirea constiintei lui a fi in viata si existenta. Rememorarea sau jurnalul metafizic ('scrie, spovedestete domnului tau") este resursa relevarii falsului ca fals si adevarului ca adevar, inceputul intelepciunii. De abia incepem sa traim prin sfarsitul raitului (suferintei psihologice, durerii senzoriale) care si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Curaj ! Darma in loc de Karma ar fi placut limbajului budistilor, dar nu copiati prin sacrificiile mai putinului care este aceeasi rutina cu a mai multului dar de sens opus. Armonia este Ro-lumina-ratiune, ma-stiinta-substantialitate, Ni- vibratie-energie, A- inceput-om. (heraldica ocultata) Cu alte cuvinte omul este lumina, inceputul ratiunii, substantialitatea stiintei si intreaga energie. (Metaforele inexprimabilului)
Experienta genereaza dinainteascultari care filtreza si coordoneaza actiunile noastre in relatiile conjuncturale. Indrumarea de "a face cum s-a mai facut" a fost piedica controloare a intregii activitati comportamentale si lucrative. De cate ori lasi inspiratia si intuitia sa te calauzeasca esti franat de acest rachet mental; "ce-ti veni ca nu asa se face?"; "de ce vrei tu sa fii mai cu mot cu orice pret?"; " cand s-a facut mereu asa, de ce vrei tu sa faci altfel mai ales ca nu ai certitudinea rezultatului?"; " ti se cere sa respecti o rutina , nu sa inovezi?"; " nu-ti depasi fisa postului chiar daca faci mai bine ca vei avea necazuri!"; "stai in baca ta sa nu te vada seful", "esti platit sa executi nu sa gandesti!", etc. Aceste dinainteascultari blocheaza si omoara din fasa orice impuls si initiativa . Premeditarea rezultatului oricarei actiuni blocheaza initiativa si introneaza rutina lui cum se face ca asa s-a mai facut si a dat rezultatul scontat. Astfel, pe de o parte doar initiativa conduce la dezvoltare si pe de alta parte dependenta la stagnare ; ti se propune sa ai initiativa in timp ce angajatul este constrans sa respecte rutina postului respectiv; si asa doar cativa sunt intreprinzatori si marea majoritate dependenti. Dar oare chiar sunt intreprinzatori? Evidenta spune ca nu din moment ce exista rutina a cum sa fii intreprinzator si exigentele rigide ale bancilor; nu ne mai surprinde faptul ca se confunda intreprinderea cu bijnita grosolana. Cu adevarat intreprinzatori este un numar mic de tineri care au indrazneala de a surprinde si instrumenta o necesitate 'viitoare' inca neexploatata. Evident ca in domeniul mijloacelor de comunicare si informare sunt cele mai spectaculoase afaceri exploatand necesitatea fiintelor de a comunica si a se face cunoscute la nivel global. Dupa milenii in care de comunicat aveau dreptul doar cativa reprezentanti ai zeilor sau zmeilor vremurilor respective iar cei multi alt drept decat a asculta si a se supune nu aveau, era firesc sa explodeze frustarea acumulata a mileniilor intunecate ale supunerii neconditionate si diminuarii expresiei personale la subnivelul nevoilor fiziologice. Aspiratia de a exprima neingradit propria fiinta perceptie si gandire este asemenea nevoii de expiratie fara de care ne sufocam. Exploziile sociale si culturale cunoscute ca rascoale si revolutii erau necesare pentru minima respiratie a sufletului colectiv. Revolutiile stiintifice, culturale si filosofice, religioase, au permis "respiratia magnetica a spiritului uman" la nivele mai profunde ale universalitatii sale si astazi suntem in fata unei "expiratii iminente' a unei "revolutii interioare", o revolutie a constiintei, campul confruntarilor de pana acum. " Revolutia interioara" ,desi termenul de revolutie are conotatii violente, este de factura complet diferita fata de ceea ce avem ca dinainte ascultari ale experientelor revolutionare exterioare de pana acum in care 'bucuria prostilor era schimbarea stapanilor", dupa care se revenea la rutina dinainte a conservarii dominatiei si privilegiilor noilor stapani cu mijloace din ce in ce mai rafinate si perfide. Este plin internetul de informatii doveditoare a afirmatiei de mai sus, atat referitoare la mijloacelele inselaciunii perfide de care beneficiaza cativa , cat si la organizatiile papusarilor de varf care le instrumenteaza. "Revolutia interioara" este evident ca nu implica conflicte cu papusarii exteriori organizati sau nu, ci constientizarea papusarului care s-a infiltrat in camaruta noastra interioara si ne-a detronat din scaunul conducerii proriei existente si vieti, sau tiranul care suntem dovediti de comportamentul reflexiv exculsivist si de indiferenta incomensurabila fata de propria fiinta; starea de hipnoza a mintii nu este starea sa naturala, universala si din moment ce acesta stare este autodemolatoare trebuie sa fie inductia unui "strain" dusmanos nepasator de starea fiintei si consecintele asupra ei a acestei stari hiponotice care ii permite sa o exploateze pana la epuizare asemanator nepasarii "companiilor transnationale' fata de epuizarea resurselor unei tari "straine" si a dezastrelor ecologice lasate in urma exploatarilor. Nu este omul nepasator de starea propriei case, dimpotriva, o intreine si infrumuseteaza constant, deci numai un strain ar distruge nepasator casa altuia. Daca transpunem " interior" acesta situatie si casa sau tara este trupul uman, iar compania sau tiranul, conceptia-viziune sau ideea despre "eu", relevarea adevaratului tiran launtric cu care ne confundam si pe care aparam cu viata existentei, produce o profunda transformare a constiintei ca structura si stare. Aceasta transformare launtrica a constiintei (sau revenire la starea ei originala), scoate din hipnoza intrega minte -corp. O fereastra se deschide prin secolele de dusmanie si nepasare care ne sufoca prin explozia expiratiei interioare a spiritului si "aer proaspat,nou" inspiram, un nou impuls strabate omenirea inoind-o nepremeditat. Sa nu creada cineva ca este meritul lui personal asa cum nici un om intreg la cap nu poate afirma ca daca il tii fara sa-l lasi sa expire poate accepta situatia si puterea zbaterii si exploziei expiratiei este controlata de el. Cred ca la limita intr-o astfel de situatie s-ar descoperii posibilitati complet neasteptate ca expiratia sa fie, posibilitati care nu sunt sub controlul flagelatorului sau celui flagelat. ("nimeni nu stie cand vine vremea si nici ce aduce ea"). Premeditarea evenimentelor sub forma profetiilor este un mijloc de franare a lor ,orice profetie fiind o expresie reactiva la trecut intarindu-l astfel, premeditand forme noi ale aceleiasi experiente, sau "o intoarcere' pe care "Dumnezeu o prezinta ca si contraindicatie" prezentand consecintele ei drept 'statui de sare" care se vor dizolva sub abundenta apelor. (Aici semnificatia corespondentelor apa-emotii releva trupul dizolvat sub abundenta emotiilor excesive ale atasamentului de viata care releva exteriorizarea ei). "Cand traiesti in Dumnezeu, Dumnezeu traieste in tine" spune intelepciunea perceptiei si orice teama inceteaza , inceteaza exteriorixarea cauzei sau vietii. Sursa impersonala, viata, iar expresia ei vie, "fiul-fica"(semnificatia uniunii) este monada dinamicii armonice a universului. Cand intelegem spunem ca suntem in lumina si ca urmare suntem lumina. Experientele si lacomia de experienta releva separarea sursei de expresia sa sau a copacului vietii de fructul sau omul si cu o astfel de viziune orice morala a experientei este falsa nascuta dintr-un fals; falsa este separarea fapt relevat de efemeritatea si superficialitatea oricarei experiente. Revolutia interioara transcede experientele si coaja groasa de falsuri informationale care sufoca mintea prin reflectarea propriilor preconceptii sau dinainteaconceptiilor sale. Coceptiile sunt dinainte si mintea ne apare de dupa, adica prin eliberarea ei de presiunea conceptiilor se releva mintea. Mintea nenascuta inca este adevarul mintii. Mintea nenascuta nu este cea dupa si nici cea dinainte, este cea curata, fara poverile trecutului si exigentele viitorului sablonat reactiv la prezentul ei. Adevarata actiune si unica de altfel este mintea iar comportamentul reactiv este la minte in fapt, opozitie la actiunile ei. Acea minte nenascuta este mintea unica universala sursa oricarei expresii din substanta careia noi suntem iar unitatea cu ea este sursa existentei individuale pe care daca o pierdem in constiinta si conceptii ne simtim pierduti si rataciti , in nesiguranta si pericol, ne vom agata cu disperare de tot felul de promisiuni mangaietoare si datatoare de sperate niciodata onorate pana la disperare si abandon de sine. Dar fiti linistiti , abandonul nu este al sinelui ci al depozitelor conceptuale uzate moral si fizic despre sine, abandonam starea hipnotica a mintii in care suntem (sau ne straduim sa fim, asa numita devenire de nimic) altceva decat in mintea unica universala , sau, in universal suntem. Experientele sunt supraevaluate pentru ca morala lor este intotdeauna inadecvata momentului in care ai avea nevoie de ea, momentul prezent.Astfel putem spune ca timpul nu ne invata nimic; evidenta arata ca repetam experientele timpului cu consecinte dezastruoase, razboaie, boli, etc, si nu invatam nimic din timp, din cunoastere; mai relevanta decat evidenta ca nu facem decat sa repetam cunoasterea si ca nu invatam nimic din ea nu cred ca avem nevoie de alte evidente pentru a intelege ca noi invatam din si prin tarire, traire care ni se fura invatati sa raim, adica sa manipulam la nesfarsit aceeasi cunoastre a durerii izolarii si conflictului razbunarii, aceeasi cunoastre psihologica manipulatoare a constiintei. Copiii la "varste din ce in ce mai fragede" invata sa se izoleze de ceilalti si sa se razbune prin exacerbarea egoismului si nepasarii , a competitie si lipsei de scrupule a invingatorului, prin razboaiele virtuale ale jocurilor pe calculator in care cruzimea se justifica prin virtualitatea jocului. Dar invatarea razboiului te transforma in soldat si soldatii sunt victimile necunoscutului stapan, masa de manevra si sacrificiu a unor interese straine de natura lor umana. Eroii nu sunt soldati, nu ucid ca sa nu fie ucisi, sunt gardienii pacii si armoniei , ecologiei planetare, ecologiei sociale si egologiei individuale, sunt cei mai marginalizati "ciudati" sau exterminati dusmani ai sistemului experintei rairii. Un erou te invata ca teama fara imaginatia ta nu exista, ca nevoia fara premeditarea ta nu exista , ca esti liber sa fii si ca existenta este neconditionata, este iubire si fericirea de a fi. Faptul ca esti in viata, in existenta hipnotizat sau nu este adevarul bogatiei tale pe care nu ti=o poate lua cineva fara acceptul tau! "De dragul cui?" faci ce faci este revelatorul viziunii tale. Viziunea fixa este stanca poverii, fluiditatea viziunii stabilitatea spiritului. Expirati, expirati, expirati, caci ati inlocuit inspiratia cu inghititul rutinelor experientelor trecute; primul pas in respiratie este expiratia iar in counicare auzirea. Inecatul trebuie sa expire apa inghitita iar ca sa te auzi pe tine trebuie sa te asculti mai intai. Am constat ca doar cei siliti de esecuri emotionale sau sociale incep sa asculte si sa 'verse' otrava inghitita, otrava care separa viata de existenta pe Om de Dumnezeu. Nu se gaseste Dumnezeu in afara Omului si nici Omul in afara lui Dumnezeu. Binecuvantata uniune a cerului cu pamantul, a dorintelor cu faptul, a corpului cu gandirea se refera simbolic la Uniunea-Om-Dumnezeu, sfanta treime din sfantul duh. Va e frica si sa cititi ce scrie , secolele de intuneric va acuza de blasfemie doar daca ascultati asa ceva. Nu este un profit nici un privilegiu, este natura a ceea ce suntem care nu este pervertita de credintele bigotismului interesat. Ca vom gresi sau am gresit nu are mare relevanta ci relevant este sa corectam greseala imediat ce apare, se numeste constienta si iertare; imediat ce deveniti constienti de greselala facuta , constienta refuza perpetuarea ei iarta . Cand vom reusi a ne abtine sa ne razbunam insemna ca am invatat cat de pretioasa este iertarea. Am fost jefuiti de tot ce aveam la vedere, avem 7 mil de motive de razbunare si nici unul sa iertam. Acel unic motiv al iertarii este fiecare. Scopul vietii nu este sa corectam pe ceilalti ci pe noi insine si astfel toti ceilalti vor fi corectati, vindecati cand vor intelege asta. este extrem de greu sa iesim din rutina de a corecta pe ceilalti, de ai dirija si controla sau proteja pentru ca avem convingerea gresita ca asa se exprima iubirea. Experienta acestor credinte-convigeri ne releva falsitatea lor, nu a reusit cineva sa protejeze prin control sau corectii aplicate altuia. Adevarul vindecarii este autovindecare."Luam" asupra noastra poverile lumii (inaintasilor) ca sa le vindecam autovindecandu-ne, ne iertam ca sa putem ierta, ne apreciem ca sa putem aprecia si paradoxul reflectarii umanului de catre om si a omului de catre uman ne lumineaza drumul in existenta si miracolul de a fi. Nu putem scapa se simtamantul inutilitatii existentiale fara sa pornim pe drumul iertarii si autovindecarii. Nu avem nici un motiv de teama altul decat imaginat de noi si noi suntem puterea din gand sau cuvat care responsabil daruita ne conduce spre implinirea constiintei lui a fi in viata si existenta. Rememorarea sau jurnalul metafizic ('scrie, spovedestete domnului tau") este resursa relevarii falsului ca fals si adevarului ca adevar, inceputul intelepciunii. De abia incepem sa traim prin sfarsitul raitului (suferintei psihologice, durerii senzoriale) care si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Curaj ! Darma in loc de Karma ar fi placut limbajului budistilor, dar nu copiati prin sacrificiile mai putinului care este aceeasi rutina cu a mai multului dar de sens opus. Armonia este Ro-lumina-ratiune, ma-stiinta-substantialitate, Ni- vibratie-energie, A- inceput-om. (heraldica ocultata) Cu alte cuvinte omul este lumina, inceputul ratiunii, substantialitatea stiintei si intreaga energie. (Metaforele inexprimabilului)
Postări
'experienta este numele pe care-l dam tuturor greselilor facute"
RăspundețiȘtergere