Este o dinainteascultare care ne indeamna sa ne gasim propria cale in viata.
"Cale" in acest context se refera la individualizare si libertate in existenta si ni se prezinta diferite variante de atitudine, gandire si comportament prin care sa realizam succesul sinelui. Toate aceste variante sunt ideatice si idealurile promise sunt targheturi viitoare , niciodata prezente. idealul nu se realizeaza si ne stimuleaza continuu la autoperfectionare in vederea implinirii lui. Astfel prezent este sentimentul insuficientei si maimultului necesar, adica binecunoscuta nemultumire pe care ne straduim sa o pacalim cumva implinind tot felul de exigente prin care sa obtinem satisfactie. Satisfactia este punctuala si "nu tine" solicitand mereu alte eforturi pentru obtinerea ei si astfel schimbarea e continuitate sub alta forma. Idealul introduce mai multa moarte in existenta prin frustarea neimplinirii lui si pedepsirea neputintei. Astfel orice varianta de cale am alege, ea sfarseste la jumatatea drumului ei. Spunem ca dupa moarte vom atinge idealul urmarit in rai. Moartea ar fi jumatatea cealalta a caii in existenta si aceasta conceptie a jumatatii nemuritoare a omului de dupa viata individuala corporala biologica este reflectata de ex. prin faptul ca pictorii (etc) dupa ce mor ating valoarea de piata pe care o urmareau in viata. Cui foloseste? Din aceasta nebunie de conceptii ale inutilitatii orgoliului devenirii nu putem iesi urmand cai ideatice batatorite deja de cei ce au murit si ajuns v.i.p-uri dupa asta. Este o conceptie virtuala si o lume virtuala a Durerii. Este o afirmatie referitoare la calitatea si samanta cetateanului planetar "o, tu fiu al durerii"! In loc sa pierdem vremea cautand cai si indeplinind exigentele lor care se rezuma la negare, sacrificu si renuntare (maiputinul opus maimultului) mai pragmatic este sa vedem calea pe care o urmam cu asiduitate. Cum nu ne vedem pe noi insine si vedem foarte bine pe ceilalti, folosindu-i ca oglinzi ale propriei gandiri si conceptii ne putem intelege calea batatorita pe care calcam zi de zi. Surpriza ! este calea placerii. Placere cautam in droguri de orice fel incepand cu painea cea de toate zilele (alcool prin fermentatie), placere in distractii si excitaii , placerea controlului si dominatiei, placerea este targhetul nostru zilnic iar apogeul ei este placerea sexuala exploatata la maxim pana dispare instrumentul ei sau functia; dar nu-i nimic, corpul uman are multe gauri si multe tarii iar\daca nu functioneaza mai avem si instrumente tari sau moi, calde sau reci dupa preferinte. Obsesia placerii sexuale se demasca in toate domeniile de la politica la comert si scoala, de la manastiri la filmele de groaza. Sinceri cu noi insine putem vedea motorul activitatii la toate nivelele, cautam placerea si fugim de neplaceri. Formele diversificate ale mijloacelor obtinerii ei arata si consemneaza obsesia chiar daca o ascundem sub haine ideologice si filosofice , comerciale sau politice. Daca afirm ca sursa tuturor necazurilor este placerea veti spune fara sa auziti :"vrei sa spui ca trebuie sa traim in neplacere? Nu , spun ca placerea este jumatatea sau copacul crescut din durere si una fara alta nu exista; spun ca durerea ne impinge la cautarea placerii iar orice placere am obtine semintele sale tot durere sunt. Durerea si placerea este o polarizare psihologica senzoriala a energeiei voastre, noastre. Spun ca armonia placere-durere monadadice insemna ca mai putina placere conduce la mai putina durere si implicit suferinta, disfunctie emotionala si fiziologica. Spun ca bucuria nu este nascuta din durere ci din armonie si ca este ceea ce pierdeti cautand placere. Nu generalizez ca "este cautarea placerii" targhetul intregii populatii cu consecinta durerii acum, ca nu exista si calea cautarii durerii sau autoflagelarii ca pedeapsa pentru pacate inchipuite "personale" si va intreb; este vreo diferenta intre cele doua? Si autoflagelarea genereaza placere perversa la alt nivel. Dupa cum vedem cautarea placerii constient sau nu , rutina careia ne este greu sa rezistam , mai ales tinerilor, instrumente perfecte ale placerii, ne conduce la durere, apoi interpretam durerea ca plata a "pacatelor" si pe cale de consecinta cum zic juristii consideram placerea pacatul. Ce poate fi mai stupid decat aceasta abordare? probabil generalizarea ei ca si credinte! Nu placerea si durerea este dusmanul nostru ci despartirea lor conceptuala si verbala. Daca nu am vedea sau interpreta ca diferite si neasemanatoare cele doua energii emotionale si senzoriale o altfel de intelegere si atitudine am manifesta in raport cu cele doua fete ale aceleiasi emotii ; am renunta la a le mai intoarce cand prin fata cand prin dos , cand pe sus si cand pe jos , etc (imi vin alte expresii ale comicului stupiditatii idealizate ca nevoie si implinire dar mai putin gratioase din punct de vedere verbal). "Recunoasteti-va ca sa fiti recunoscuti ca daca nu va veti recunoaste veti fi in nenororcire, nenorocirea chiar" Acesta 'nenorocire " este stupiditatea care ne consuma si omoara. Orice cale este o linie si miscarea pe linie este limitata la inainte si inapoi si spunem ca nimic nou sub soare din moment ce percepem acelasi imagini percepute de pe linia respectiva care a devenit sant adanc din care nu mai vedem ceva in afara peretilor lui pe care desenam dorintele propriilor frustari si neputinte de a fi ceea ce suntem in propria constiinta si reflectare prin gandire. Astfel ramanem ceea ce suntem si am fost dintotdeauna ceea ce suntem in spiritul universal unic si in univers, iar credintele noastre sunt hainele sub care ne ascundem refuzul exitentei din rusinea ratarii. Ratarea este inselaciune, nu puteti rata daca nu renuntati la voi insiva sacrificandu-va pe altarele unor preoti obsedati de putere personala si enoriasi mai multi. Omul nu poate fi invins pentru ca el este victoria universului in intregimea sa.
"Cale" in acest context se refera la individualizare si libertate in existenta si ni se prezinta diferite variante de atitudine, gandire si comportament prin care sa realizam succesul sinelui. Toate aceste variante sunt ideatice si idealurile promise sunt targheturi viitoare , niciodata prezente. idealul nu se realizeaza si ne stimuleaza continuu la autoperfectionare in vederea implinirii lui. Astfel prezent este sentimentul insuficientei si maimultului necesar, adica binecunoscuta nemultumire pe care ne straduim sa o pacalim cumva implinind tot felul de exigente prin care sa obtinem satisfactie. Satisfactia este punctuala si "nu tine" solicitand mereu alte eforturi pentru obtinerea ei si astfel schimbarea e continuitate sub alta forma. Idealul introduce mai multa moarte in existenta prin frustarea neimplinirii lui si pedepsirea neputintei. Astfel orice varianta de cale am alege, ea sfarseste la jumatatea drumului ei. Spunem ca dupa moarte vom atinge idealul urmarit in rai. Moartea ar fi jumatatea cealalta a caii in existenta si aceasta conceptie a jumatatii nemuritoare a omului de dupa viata individuala corporala biologica este reflectata de ex. prin faptul ca pictorii (etc) dupa ce mor ating valoarea de piata pe care o urmareau in viata. Cui foloseste? Din aceasta nebunie de conceptii ale inutilitatii orgoliului devenirii nu putem iesi urmand cai ideatice batatorite deja de cei ce au murit si ajuns v.i.p-uri dupa asta. Este o conceptie virtuala si o lume virtuala a Durerii. Este o afirmatie referitoare la calitatea si samanta cetateanului planetar "o, tu fiu al durerii"! In loc sa pierdem vremea cautand cai si indeplinind exigentele lor care se rezuma la negare, sacrificu si renuntare (maiputinul opus maimultului) mai pragmatic este sa vedem calea pe care o urmam cu asiduitate. Cum nu ne vedem pe noi insine si vedem foarte bine pe ceilalti, folosindu-i ca oglinzi ale propriei gandiri si conceptii ne putem intelege calea batatorita pe care calcam zi de zi. Surpriza ! este calea placerii. Placere cautam in droguri de orice fel incepand cu painea cea de toate zilele (alcool prin fermentatie), placere in distractii si excitaii , placerea controlului si dominatiei, placerea este targhetul nostru zilnic iar apogeul ei este placerea sexuala exploatata la maxim pana dispare instrumentul ei sau functia; dar nu-i nimic, corpul uman are multe gauri si multe tarii iar\daca nu functioneaza mai avem si instrumente tari sau moi, calde sau reci dupa preferinte. Obsesia placerii sexuale se demasca in toate domeniile de la politica la comert si scoala, de la manastiri la filmele de groaza. Sinceri cu noi insine putem vedea motorul activitatii la toate nivelele, cautam placerea si fugim de neplaceri. Formele diversificate ale mijloacelor obtinerii ei arata si consemneaza obsesia chiar daca o ascundem sub haine ideologice si filosofice , comerciale sau politice. Daca afirm ca sursa tuturor necazurilor este placerea veti spune fara sa auziti :"vrei sa spui ca trebuie sa traim in neplacere? Nu , spun ca placerea este jumatatea sau copacul crescut din durere si una fara alta nu exista; spun ca durerea ne impinge la cautarea placerii iar orice placere am obtine semintele sale tot durere sunt. Durerea si placerea este o polarizare psihologica senzoriala a energeiei voastre, noastre. Spun ca armonia placere-durere monadadice insemna ca mai putina placere conduce la mai putina durere si implicit suferinta, disfunctie emotionala si fiziologica. Spun ca bucuria nu este nascuta din durere ci din armonie si ca este ceea ce pierdeti cautand placere. Nu generalizez ca "este cautarea placerii" targhetul intregii populatii cu consecinta durerii acum, ca nu exista si calea cautarii durerii sau autoflagelarii ca pedeapsa pentru pacate inchipuite "personale" si va intreb; este vreo diferenta intre cele doua? Si autoflagelarea genereaza placere perversa la alt nivel. Dupa cum vedem cautarea placerii constient sau nu , rutina careia ne este greu sa rezistam , mai ales tinerilor, instrumente perfecte ale placerii, ne conduce la durere, apoi interpretam durerea ca plata a "pacatelor" si pe cale de consecinta cum zic juristii consideram placerea pacatul. Ce poate fi mai stupid decat aceasta abordare? probabil generalizarea ei ca si credinte! Nu placerea si durerea este dusmanul nostru ci despartirea lor conceptuala si verbala. Daca nu am vedea sau interpreta ca diferite si neasemanatoare cele doua energii emotionale si senzoriale o altfel de intelegere si atitudine am manifesta in raport cu cele doua fete ale aceleiasi emotii ; am renunta la a le mai intoarce cand prin fata cand prin dos , cand pe sus si cand pe jos , etc (imi vin alte expresii ale comicului stupiditatii idealizate ca nevoie si implinire dar mai putin gratioase din punct de vedere verbal). "Recunoasteti-va ca sa fiti recunoscuti ca daca nu va veti recunoaste veti fi in nenororcire, nenorocirea chiar" Acesta 'nenorocire " este stupiditatea care ne consuma si omoara. Orice cale este o linie si miscarea pe linie este limitata la inainte si inapoi si spunem ca nimic nou sub soare din moment ce percepem acelasi imagini percepute de pe linia respectiva care a devenit sant adanc din care nu mai vedem ceva in afara peretilor lui pe care desenam dorintele propriilor frustari si neputinte de a fi ceea ce suntem in propria constiinta si reflectare prin gandire. Astfel ramanem ceea ce suntem si am fost dintotdeauna ceea ce suntem in spiritul universal unic si in univers, iar credintele noastre sunt hainele sub care ne ascundem refuzul exitentei din rusinea ratarii. Ratarea este inselaciune, nu puteti rata daca nu renuntati la voi insiva sacrificandu-va pe altarele unor preoti obsedati de putere personala si enoriasi mai multi. Omul nu poate fi invins pentru ca el este victoria universului in intregimea sa.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu