15 noiembrie 2013

anidarga



Stau pe o buturuga pe varful unui deal ascutit care parca vroia sa copieze un pisc de munte golas  a carei inaltime nu era accesibila padurii si la piciorul caruia se intindea o vale lina, larga cu pante putin abrubte strabatuta de un rausor zglobiu ce se ghicea printre copacii  si pietrele din mijlocul vaii si care aparea surprinzator vederii din loc in loc. Razele soarelui la apus reflectate in coroanele copacilor si apa rausorului arunca o umbra de mister asupra vaii realizand o pictura a luminii ale carei culori erau vii in continua miscare a nuantelor si umbrelor ce nu putea fi fixata pe o panza fara a o degrada  pierzandu-i dinamica armonica a sincronicitatii si omagenitatii totalitatii ei. 
Soarele sta sa fie ascuns de dealurile de peste vale si parca zabovea si el opunandu-se propriei miscari pentru a mai privi o data fascinanta dinamica coloristica a vaii pe care propriile raze o realizau jucandu-se cu arborii si pajistile, cu pietrele si rausorul zglobiu neastamparat de linisiea inconjuratoare. Era ceva in acea vale care emana un magnetism aparte si nu puteam identifica ceva care sa-l justifice sau deosebeasca de celelalte vai din memorie. Deodata, dintre copaci incepea sa fie puse in evidenta de razele soarelui  reflectate sub unghiuri diferite acoperisuri de case ascunse in vegetatia coroanelor majestuoase. Da , acolo jos este o localitate micuta, de o parte si de alta a rausorului si acum, concentrandu-mi privirea descoper, parca, lumina reflectata a soarelui de o intindere de apa. Da, ca un fascicol de reflector , acum, razele soarelui releva oglinda apei in care se reflecta scanteind. Nu departe de aceasta zaresc  printre arbori un acoperis, evident al unei constructii mai mari. Cum razele soarelui apunand imi amintesc  sa caut un loc de inoptat, ma hotarasc sa cer gazduire pentru noapte acolo. Mai arunc o privire integii vai si tot ce parea evident pana atunci disparea in totalitatea cuprinzatoare a ei, valea  ale carei secrete   nu se relevau decat observatorului atent la detaliile fine a amanuntelor ce le relevau constientei jocul luminii. Si totusi, un punct central al magnetismului acelei vai  se contura a fi chiar zona aratata mie la un moment dat de razele soarelui cazute sub un unghi anume in jurul unei mici oglizi de apa. Sunt convins ca daca nu ma aflam in acel moment acolo privind, as fi trecut mai departe pe culmile de dealuri fara sa banuiesc existenta in vale a micii si discretei localitati. Asa ca multumii osteneli ce ma determinase sa incalec buturuga in acel loc si moment si pornii la vale spre hotelul de o noapte de care aveam nevoie. Daca sunt oameni , nu se poate sa nu gasesti camera pentru noapte,  o capita de fan nu poate lipsi in acea zona. Coborand dealul abrupt valea se dechise priviri mele care descoperi in josul ei o localitate mare, nu departe de mica si discreta asezare ghicita printre copaci. La un moment dat inaitarea mea se izbi de un obstacol surpriza, neobservat pana atunci. Un sir neregulat de arbusti spinosi imi bloca inaintarea. Macesi, muri , catina si alti arbisti necunoscuti mie se puneau dea curmezisul cu impertinenta, iar stradanile mele de a gasi o bresa se aratara zadarnice. Ocolind paienjenisul de spini atent la a gasi o trecere, la un moment dat am dat peste rausor si cu mare efort  printre spini si pietre am reusit prin albia  sa gasesc o deschidere spre locul cautat.  Trecand peste paraul zglobiu in fata ochilor se desfasura o padurice ingrijita din ce in ce mai rara pana ce se reorganiza in grupuri de copaci si arbusti printre care poeni  inflorite  se inlantuiau  neregulat. Grupurile de copaci se departau din ce in ce mai tare unele de altele si lasau spatiu si lumina unor pajisti pictate in culorile florilor  si potecilor care puneau in evidenta existenta unui artist gradinar desi nimic artificial sau fortat nu puteai deslusi in pictura sa florala.  La un moment dat grupurile de arbori se itrepatrundeau cu grupuri de pomi fructiferi de cele mai diverse familii inlantuite ca intr-o hora cu grupuri de arbusti ornamentali sau fructiferi. Nu se relevase priviri mele toate acestea ascunse de coroanele majestuase a arborilor care ascundeau, fara sa acopere, comorile delicate aflate sub protectia lor ale artistului gradinar. Fascinat de ce vedeam nici nu mi-am data seama cand imi aparu in fata parcele cultivate cu cele mai diverse plante, legume si urzici, cartofi si hrean, leusteni si patrujei, salate si marari, dovlecei, catsraveti si multe altele  necunoscute mie se inlantuiau respectandu-se reciproc intr-un sir si ordine de neinteles lasandu-mi impresia unor pajisti dezvoltate natural daca ingrijirea locului nu ar fi atestat prezenta gradinarului suparat pe linii drepte si  modelele meschinariei profitului cantitativ. Din loc in loc printre oazele de plante si copaci se arata cate o casuta coplesita parca sub greutatea florilor si trandafirilor cataratori care le ascundeau privirii neatente. Ciudat , pareau parasite, nici o miscare nu se inregistra si doar starea ingrijita si pictura serpuitoare a aleelor consfinteau prezenta umana si utilizarea.  La un moment dat in fata mea aparu un druneag pavat cu pietricele care in lumina razelor de soare straluceau discret. Pana in acel moment o mare stanjeneala ma domina, ma simteam intrus, nepoftit si toate din jurul meu pareau a ma urmari cu ochi invizibili si vigilenti fapt care ma determinase sa nu ma apropii de nici o casuta sau cultura cautand doar a ma strecura printere ele,  cautand o linie mediana neutra in deplasarea mea care sa ateste privirilor nevazute intentia neviolatoare a prezentei mele acolo iar ideea ca orice drum duce undeva si este spatiu comun ma incuraja sa calc mai apasat spre locul unde ma conducea pe malul rausorului auzit discret susurand in stanga mea. Nu mai indrazneam sa privesc in stanga sau dreapta , trageam doar cu coda ochiului asa cum te uiti cu discretie si stanjeneala la fata pe care o placi in momentele cand ea nu te priveste si intorci distrat ochii cand simti ca esti urmarit de ea. Cum senzatia ca sunt urmarit si privit de ochi nevazuti nu ma parasea,  m-am concentrat botos asupra pietricelelor de pe drumeag si nici nu stiu cum in fata ochilor a aparut  un iaz plajuit pe  o parte de pietricele slipitoare si de stuff pe  partea dinspre rausor. Curatenia si prospetimea apei dezvalui imaginatiei mele curgerea sa, desi nici o miscare sau valuire a suprafetei sale nu o demasca. Drumeagul se desfasura de mana  cu linia serpuitoare a micutului iaz  iar privelistea spre dreapta era oprita de un sir de arbusti fructiferi care imi ddadea impresia ca ma protejeaza de ochii nevazuti de dincolo de el si cu mai mare apasare  continuai deplasarea privind apa iazului care parca ma incuraja. In amurgul jucaus al serii umbrele si reflexia razelor dadeau un mister aparte locului care amplifica senzatia de salbatic pentru mine impofida farmecului sau artistic cultivat al unei civilizatii de neinteles in reperele cunoscute. Eram intr-un parc, dar intr-un parc care nu evidentia prezenta si gandirea comuna ci Prezenta si gandirea naturii armonice in intelepciunea sa ignorata traditional. Spiritual locului, daca ar exista asa ceva, as putea spune ca era radiatia tineretii, natural frumoasa, fara cosmetizari, fara artefacturile urateniei care se vrea fumoasa dupa modele fabricate de fabricantii de uratenie. Chiar aceste ganduri imi confirmara starea de determinare si incredere cu care paseam asteptand sa vad ce-mi mai releva drumeagul. Cuprins de reflexiile gandirii importante nu am mai observat prin ce imprejurari am ajuns  in fata unei deschideri mai mari a iazului pe malul caruia se intindea  un fel de terasa ascunsa de gradenele cu plante , pavata cu iarba, la capatul careia ca niste faruri ferestrele laminate ale unei constructii o scotea la iveala din paienjenisul floral in amurgul serii. Dupa marime si pozitionare am inteles ca era destinatia cautata. Deschiderea iazului imi prilejui ocazia sa arunc o privire pe celalat mal al rausorului si sa constat ca, in mod curios si fara simetrie, era o oglida a ceea ce descoperisem pana atunci in drumul meu pe malul drept. Aceasta descoperire imi releva lipsa simetriei , da lipsea simetria, dar aceasta lipsa pune in evidenta nevazuta individualitate a fiecarui coltisor de, …, rai-fu gandul ce-mi rasari in minte surprinzandu-ma. Incurajat de prezenta ferestrelor laminate strabatui printre gradene spatial terasei naturale cautrand intrarea in cladire. Impresia ciudata care nu ma parasea, aceea de a fi privit de lucruri, ma facu sa nu arunc priviri curioase si cercetatoare cladirii si sa bat cu falsa hotarare la usa precedata de un larg foisor, incurajat si de corul de glasuri si hohote de ras ce razbateau dinlauntru.. Nici un raspuns; o liniste care ma inspaimanta se instala in locul voioasei galagii; cine-mi va deschide; capcaunul sau zana? Usa se deschise hotarat si o fetita subtire ca o trestie si frumoasa ca luna plina in jur de 15 ani imi aparu in fata privindu-ma indrazneata curioasa si tacuta. Mutenia ei iscoditoare prelungita, in mod ciudat imi provoca mutenie, nu stiam ce sa spun sau mai curand uitasem cine sunt si ce caut acolo! Fara un cuvant imi facu semn sa poftesc inlauntru unde in spatele unui fel de hol neingradit decat pe o parte  o mare de priviri ma intampinara in linistea inspaimantatoare care se instalase odata cu bataile mele in usa. Efectul acestor priviri asupra mea fu infiorator, ca o lovitura in stomac am simtit presiunea lor sfredelitoare si nu reuseam sa ingaimez vreo scuza sau motivatie , nici macar un salut. Cei din spatele privirilor, banuiti in spatele tariei lor, la un moment dat au izbucnit intr-un hohot de ras de se zguduiau peretii.
-Ce cauti fantoma? tuna un glas.
-Nu speria speriatul, se auzi o voce de femeie
Hai maaa, nu fiti raaai, se auzi o alta
Si continua in repertoriul acesta pana aproape toti cei prezenti al caror numar nu am reusit sa-l stabilesc, spusera ceva. Desi ma simteam penibil, o caldura inexplicabila ma patrunse. Stimulat de ea, am ridicat privirea si am vazut o masa in jurul careia aprox 24 de persoane isi serveau cina; am inteles momentul si fara un cuvant m-am asezat pe un scaun disponibil. Aceasta miscare spontana a mea a schimbat conjuncture, ma simteam in pozitie de ‘egalitate’ cu toti ceilalti si asta m-a linistit complet. Recapatandu-mi stapanirea de sine, am spus “bine v-am gasit”! Raspunsul firesc de “bine ai venit” se auzi din toate glasurile pe toate tonurile. O doamna  cu blandete si caldura mi-a expus meniul serii si ma invitat sa aleg ce doresc. Am multumit alegand sa accept propunerile dumneaei. Cei prezenti isi continuara cina presarata cu glume si apostrofari ironice unii la adresa celorlalti ca intr-n concurs de “cine starneste cele mai lungi hohote de ras”. Complet neglijat de comeseni m-am concentrat asupra mancarii; Surprins de felurile necunoscute si extreme de gustoase, am inceput o explorare a mancarii incercand sa descoper ce mancam sau din ce erau compuse felurile respective cu aspecte traditionale dar gusturi noi, surprinzatoare. Dupa ce am terminat de mancat , un barbat pletos , corpulent,  isi declina disponibilitatea de a-mi sta la dispozitie pentru convorbire. Am inceput prin a-mi spune povestea care ma dusese acolo si el imi comfirmaca nu este nici un impediment de a fi gazduit. Apoi mi-am exprimat surprinderea si curiozitatea de nestapanit de a afla ce era acolo, ce se intampla acolo. Imi raspunse la intrebarea “ unde ma aflu” , simplu: “ te afli la Eilima- Fartave, in capitala domeniului  denumit de noi Anidarga. Anidarga este o comunitate umana intr-un areal de cateva hectare care se afla sub ingrijirea si folosirea celor prezenti. In comunitate sunt familii inrudite intr-un singur sens al existentei, acela de a cultiva relatii umane, angajament personal, responsabilitatea exprimarii individuale si respectul neconditionat al libertatii fiecaruia, relatii pe care le-am conturat explicit intr-un set de valori comportamentale, unanim acceptate, de noi toti considerate calea nobila a existentei sau Agramayra. Agramayra nu este un  set de reguli sau dogme ci consfintirea intentiei libere in existenta comunitatii a comuniunii si umanismului. Agramayra contine si un set de atitudini necesare in luarea deciziilor in dinamica fireasca a activitatilor curente si directiei in evolutia lor, prin care toti participa la proiectarea, regizarea si concretizarea lor prin anganjament liber si responsabil personal. Concretitudinea este tabela noastra de “ scor’ iar justificarile, explicatiile sunt neavenite, pierdere de vreme. Schimbul intre comunitate si exterior este totdeauna pozitiv in sensul ca dam exteriorului intotdeauna mai mult decat primim din exterior si asta consfinteste dinamica evolutiva libera a comunitatii in raport cu societatea din afara ei; intotdeauna societatea formala ne este “datoare noua” asemenea modului in care   lumea este datoare omului fara a-si putea vreodata plati datoriile, ceea ce formalizeaza libertatea  de neingradit a fiintei omenesti; omul este liber si in esenta si in formal, daruind. Altfel putem spune ca suntem stat in stat dar ca institutiile statului nostrum sunt femeia umana si barbatul uman. Asta ne-a pus in situatia de a consfinti in constiinta fiecaruia ce inseamna “Uman”, astfel ca orice presupunere, asteptare de la ceilalti , sau cautare sa inceteze.
-         De ce spui ca ma aflu in capitala cand in fapt constat ca ma aflu intr-o constructie cu functionalitati commune?
-         Cladirea este “capitala”, aici se iau toate deciziile si se dezbat relatiile din comunitate, este ‘capul” iar noi “gandirea” din el prin care procesam informatiile si hotaram raspunsurile optime circumstantelor create de noi insine noua, sau deciziile raportate la circumstantele exterioare. Am organizat comunitatea ca o reflexie formala a corpului uman si a functiunilor sale si din acest motiv ‘ea’ este corpul nostrum comun fara conflicte interioare.Cum vezi suntem oameni obisnuiti care au indraznit sa-si creeze singuri, constienti, circumstantele existentei proprii sau sa-si organizeze existenta dupa libera dorinta. Astfel am schimbat un sens al miscarii sufletesti in asa fel ca sa nu mai alergam dupa dorinte ci dorintele sa alerge dupa noi; ”imi place si mie si vreau si eu” spun dorintele care ne cauta.
-         De ce spuneti ca a-ti conturat clar conceptual de” uman”?.
-         Este evident ca toti credem ca stim ce inseamna, dar,…, dupa cum existata trecuta ne confirma , este o cunoastere falsa asociata nepotrivit fiintei umane.
-         Ce va face sa afirmati asta?
-         Esecul existentei. Toate existentele sunt esecuri caci degradeaza fiintele. Cunoasterea existentei dupa care functionam si ne automodelam existentele individuale este degradanta si degradatoare, este in complet conflict cu dorinta fiintelor, ceea ce arata ca este o cunoastre falsa ; o minciuna cu care fiintele din pacate se lupta  invartindu-se intr-un cerc viciat de asa zisa cunoastrea a existentei. Eilima Fartave este spatiul intreruperii acestui cerc vicios, spatiul constiintei elevate sau libere in manifestare.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu