19 noiembrie 2013

agramayra

Marturisesc mie ca am auzit cele spuse dar ca nu am inteles mare lucru. Desi in prezenta interlocutorului meu toate cele spuse imi pareau clare si firesti, in momentul imediat ulterior spuselor mintea mea nu reusea sa retina ceva si o stare de panica ma  cuprindea simtindu-ma golit de certitudinile mele care-mi conferisera pana atunci stabilitate emotionala.
In locul stabilitatii emotionale a certitudinii cunoasterii si credintelor mele se instalase o fluiditate fara contur si repere. Parca imi fugise pamantul de sub picioare si ma trezisem brusc purtat de un curent marin in directii diferite si necunoscute. O stare de urgenta ma domina interior fara sa inteleg ce era urgent si ce era de facut sau in ce directie. Am incercat sa ma adun, sa ma reidentific cu ceea ce eram inaite , sa ma concentrez sau agat de ceva. Am incercat sa ingaimez ceva dar nu am reusit, iar interlocutorul meu parca intelegandu-mi situatia imi propuse sa imi arate camera in care voi inopta si spatiul pentru toaleta de seara. Aceste repere comune imi redara echilibrul launtric stiind ce am de facut si sensurile activitatilor mele urmatoare. In acel moment constiinta mea realiza importanta deosebita pe care o acordam cunoasterii prin premeditarea oricaror actiuni personale, premeditare care ne aduce linistea unui viitor apropiat si sigur, linistea unei rutine sigure si a certitudinii capacitatii noastre de a o executa care ne da incredere. Mi-am relevat surprinzator de brusc intelesul unei afirmatii anterioare legate de cunoasterea existentei dupa care ne modelam existentele individuale. Facem ce stim, dar daca ceea ce stim este fals atunci faptele noastre genereaza defecte in functionarea societatii sau boli in functionarea corpului personal. Furat de ganduri nu am realizat cat de mecanic am raspuns salutului de "noapte buna' si ca de fapt eram singur in camera oferita. Am iesit din ganduri si m-am dedat activitatilor cunoscute si linistitoare in acord cu circumstanta modelarii spatiale inconjuratoare.Totusi nu reuseam nici cum sa ma dedic doar faptelor mele din pricina noianului de ganduri noi ce rasareau in mintea mea si care imi captau atentia nestavilit . O stare de "copil fericit de o excursie promisa si nerabdarea plecarii" ma coplesea si adormii cu acea nerabdare de a atinge ziua de maine, ziua excursiei.
Cu o energie noua imi incepui ziua urmatoare; plin de voiosie si elan descoperii ca eram singur in marea cladire; pe masa din salon am gasit sub un capac micul dejun si un biletel pe care scria "buna, una este dimineata". Oarecum surprins de neasteptata solitudine imi infranai pornirea de a scotocii copilareste prin camere si sertare sau cotloane unde s-ar putea ascunde cine stie ce. Nu a fost un mare efort deoarece se reinstalase senzatia ca sunt privit de lucruri si sub lupa nu "dai frau" impulsurilor nedemne. Consumai frugalul mic dejun si luand cafeaua am iesit afara sa fumez o tigare la ea. In lumina diminetii  intreg arealul in care ma aflam era complet nou putin asemanator, prin impact si reflexie asupra mea, cu ceea ce percepusem cu o seara inainte. Vivacitatea naturii inconjuratoare imi capta intreaga atentie si ma simteam ca un copil in padurea fermecta tocmia iesit din casuta din padure a vrajitoarei. Cand tocmai luam prima gura de cafea, asezat pe o piatra ce parca te invita la comuniune, isi facu aparitia domnul de aseara , moment in care am realizat ca nu facusem cunostinta formal.Cu un aer degajt si prietenos se inclina in semn de salut si se aseza langa mine privind o mica gaza ce isi ducea veacul pe terasa pietruita. Nu stiu de ce stanjenit asteptam sa spuna ceva si el se incapatana sa taca zambind. Nu stiu de ce nici eu nu reuseam sa ingaimez ceva privind doar miscarile din jur. O mare liniste se instalase si neperturbata parea solida si radianta ; o radiatie pe care parca nu indrazneam sa o perturb miscandu-ma sau vorbind asa de noua si placuta era reflexia sa asupra mea.Cafeaua ramase neatinsa si tigara se stinse singura in gaura din piatra pe care o transformasem in scrumiera. Acea tacere ma deranja si perturba considerand ca trebuie sa spunem ceva si o framantare interioara nascuta din miii de intrebari ce-mi dadeau ghes crestea in mine. Cand eram gata sa dau drumul primei intrebari auzii:
- Curiozitatea este plictiseala de ceea ce stii deja!.
Nu ascund valul de revolta ce ma cuprinse auzind asta care ma facu sa sar in sus si sa paresesc compania a carei presiune devenise de nesuportat.
- Bine, bine, am sa-ti raspund totusi, spuse intelocutorul fanand prin asta pornirea mea, hai intreaba.
Nu mai stiam ce sa mai intreb si cautam sa inventez o intrebare nascocire care se dovedea anevoioasa. Imi amintii denumirile greu de retinut pe care le auzisem cu o seara inainte si cerui explicatii legate de ele.
- Eilima nu mai stiu cum am inteles ca este denumirea cladirii comunitare, dar  setul de valori culturale, a carei denumire imi scapa, este o carte?
-Agramayra? Nu, nu este o carte, desi sunt consemnate in scris ideile si atitudinile exprimate in comunitate.Este un fel de juramant de credinta, un codex starvechi din inceputurile civilizatiei umane pe planeta.
-Poti sa detaliezi?
- Desi punctul de vedere oficial agreeaza ideia ca omul a evoluat din maimuta si ca urmeaza sa-si transceada instinctul si comportamentul animalic prin cultura si educatie, dedzvoltare tehnologica, etc, mai este scris ca omul este chipul si asemenea lui Dumnezeu, vazut ca sursa a tot ce este si se manifesta, Cristul lui Dumnezeu, adevaratul eu uman. Citez ,"Ochiul nu a vazut, urechea nu a auzit si nici inima omului nu a simtit lucrurile pe care Dumnezeu  le-a pregatit pentru cei care-l iubesc si manifesta Cristul lui Dumnezeu" Cu alte cuvinte, pentru cei ce exprima adevaratul lor eu divin sau creat de Dumnezeu sursa. Nu este vorba de identificare ci de esenta umana. Libertatea neconditionata  implica si posibilitatea exprimarii unui eu hipnotic sau gresit conceput  Esenta intelepciunii este in legea sau ratiunea tuturor lucrurilor si este faptul  principal. de aceea este rational indemnul :"Din toata puterile cauta sa obtii intelegerea"; la baza oricarui lucru sta scopul intelegerii lui constiente de catre om.A  cere fundamentul intelepciunii insemna a-l scoate la suprafata constientei tale din esenta fiintei si a-l manifesta in sentimente ganduri si fapte. Aceasta este o mare realizare; sa dai expresie unei intelepciuni atotcunoscatoare, care intrezareste istoria universului si legatura ei explicita cu omenirea in fiecare din indivizii ei.Cuvantul 'rege' nu are sensul literar sau temporal al termenului, ci are semnificatia originara de rege peste tine insuti si peste propria viata. "Dati fara nici un gand de primire si nu ve-ti putea cuprinde rasplata" sunt idemnurile 'regilor" "dati iubire lui dumnezeu si pamantului intreg, iar cand aceasta iubire se intoarce , ea a inconjurat tot pamantul, caci a strabatut gandurile a miliarde de oameni si fiecare a sporit-o de nenumarate ori.Cand ea se intoarce, mai exista loc pe pamant pentru bogatia din ea?" Numai asta elibereaza pamantul si-l uneste cu cerul; armonia domneste suverana.Am rememorat aceste stravechi viziuni si exprimari tocmai pentru a intelege ca in inceputurile civilizatiei umane terestre ele erau vii si manifeste in constiinta si faptele umane, fapt care atragea si denumirea de civilizatia regilor sau a  tatilor Dumnezeu.. Ar putea un asemenea 'rege' sa condamne pe unul dintre "regii sai" la moarte, cand facand asta, el s-ar fi condamnat pe sine insusi la aceeasi moarte multiplicata de miliarde de ori??? Un asemenea rege nu guverneaza peste alti regi ci impreuna cu ei si nu este nevoie sa afiseze pompa sau slava!Un asemenea 'rege' este un adevart carmuitor impreuna cu fiecare individcarmuind alaturi de el acesta este omul domnind suveran impreuna cu Dumnezeu. O asemenea cultura si civilizatie a locuit pe acest pamant in inceput si il va locui din nou. Intreaga familie umana este cladita pe stanca perceptiei spirituale absolute. De veacuri civilizatia a decazut; de fapt omenirea a mers atat de mult pe calea intunecata incat se pare ca-si va pierde identitatea spirituala si va decade in mediocritatea, barbaria si salbaticia propriilor concepte. Lumina Cristica a fost ascunsa oamenilor sau ei au refuzat sa o traiasca. truda omului de a se desavarsi pare sa fie atat de grea ca ne uitam la esecurile celor din jurul nostru ; nimeni din generatia noastra nu a indeplinit idealul de nesfarsita si eterna viata, pace armonie si perfectiune ilustrat de Isus Cristos.Spuneti ca desavarsirea vine dupa moarte si astfel renuntati si gasiti pentru un timp ca este mai usor sa va lasati purtati de valul descendent. iarasi constiinta rasei da inapoi; un altul a avut o mare iluminare spirituala si ar fi putut sa reuseasca dar a esuat si constiinta inlantuita a omenirii cunoaste un nou impas.
- Nu ma asteptam la aceste consideratii religioase!
- Nu au de a face cu religia ci cu perceptia. In fapt religia contesta aceste perceptii si tine blocata constiinta in nenumaratele greseli si intepretari dusmanoase, mereu cufundata intr-o uitare a eternului , inchisi in malul si pulberea supertitiilor, discordiei si necredintei. Eu vorbesc de perceptia si viziunea strabunilor asupra vietii si esentei umane, a Cristului divin, adevartul eu uman, divinitatea omului. Acest Crist este lumina ce lumineaza orice copil venit pe lume in care, prin care si de la care avem viata infinita, iubire, intelegere , lumina claritatii launtrice si o adevarata fraternitate- adevarata paternitate si filiatie a lui Dumnezeu si a omului. In lumina aceastei intelegeri efective nu ai nevoie de rege sau regina , preot, papa, sau maestru; tu insuti daca ai perceptia curata esti regele, regina, preotul, papa, sau maestrul; si nimeni altul nu decide decat tu si Dumnezeu Iti extinzi acesta perceptie adevarata pentru a cuprinde intregul univers de forme si imagini si cu abilitatea ta creatoare daruita de Dumnezeu le inconjori pe toate cu perfectiunea si iubirea cu care le vede Dumnezeu inconjurate.
- O.K.mai debusolat complet!
Incerc sa reelevez o viziune veche ce pentru tine pare noua, necunoscuta, o viziune a carei desfasurare atemporala genereaza cultura umanista in adevarata ei semnificatie, o fratietate desavarsita , adevarata iubire si respect pentru fiecare fiinta individuala umana, suflete modeste cu adevarat stiind ca toti sunt Dumnezeu. Acesta nu poate deveni subiect  de conflicte si controverse si este factorul dominant in relatia sa esentiala de relevare a adevaratei constiinte a omenilor si lumii, Dumnezeu intronat efectiv in inimile si vietile tuturor oamenilor ca adevar si frumusete a fiecarui individ uman. Exista vreun om inteligent care sa nu aiba o asemenea filosofie si aspiratie, un asemenea punct de vedere, sau o asemenea atitudine fata de lume? Elevand in constiinta femeia si barbatul uman elevam intreaga omenire. Prin acest ideal exprimat realizam suprema sansa a acestui pelerinaj terestru si cu un just simt al masurii sau decenta ,bun simt,  gasim cu totii "cheia cerurilor' chiar inlauntrul sufletelor noastre exact ca acum milioane de ani, ca acum sau ca in anii care vin.
-Despre ce vorbesti?
- Despre autoguvernare, autoguvernarea odata atinsa, Maestrul din voi va conduce mereu inainte. Acesta viziune a nobletei divine esentiale a femeii si barbatului uman a alimentat de-a lungul tuturor epocilor viata sociala, morala si politica; intuitiile si misterul atractiei sale a constituit intotdeauna punctul forte al idealului Feminin. Promisiunea facuta de Dumnezeu "oilor ratacite" nu esueaza niciodata, dar ce putini rezista la incercarea cunoasterii ei; cat de putini pot intampina fiecare incercare cunoscandu-l pe Dumnezeu pana cand Cristul divin sau divinitatea umana este eliberata inlauntru sau. Este o invitatie de a-l cunoaste consecvent pe Dumnezeu, o chemare la fermitate si perseverenta. El se afla intotdeauna langa cei ce vor sa primeasca intelepciunea cea mai inalta. Promisiunea uitata este ca "Dumnezeu nu poate incalca propria sa lege"; stergeti orice gand rau care v-ar incalzi cu promisiunea posibilitatii incalcarii legii, sau cu speranta ca voua nu vi se aplica, sau ca exista alta putere sau ratiune mai ianalta care sa se opuna legii divine. Dumnezeu este intreaga putere, inteligenta si ratiune si trebuie sa raspunda oricarei cereri. Legea divina este ca si gravitatia; este oriunde si peste tot chiar daca nu o vede cineva, este naturala.
- Am imprsia ca nu ai raspuns intrebarii mele!
-Nu am raspuns conform propriilor tale asteptari. Agramayra este viziunea nobletei existentei sau caii nobile in viata terestra si am considerat ca este mai usor sa o relev folosind cuvinte pe care le ai deja in memoria profunda si care au o semnificatie pentru tine. Manifestarile sunt conform modului in care au fost concepute si gandite interior, in minte si cum crezi ca vei intelege ceva acumuland date fara reflexie si meditatie , contemplatie si actiune? De aceea spuneam ca Agramayra este un set de atitudini in fata circumstantelor si ele se nasc din viziunea individula care nu este nascuta din  aparare, teama si vinovatie sau violenta exclusivismului . Ce sens are sa-ti descriu concepte daca nu le vezi si auzi sursa si actiunea nonpersonala sau nonistorica. Desi sursa pare a fi impersonala, toti indivizii umani sunt recunoscuti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu