31 august 2013

slabiciunea

Slabiciunea este ignoranta.
Ignoram sinele uman si  slabiciunea este comportamentul persoanei. Perceptia slabiciunii ca verb , ca miscare o desconspira ca instrument rutina pentru inselaciunea semenilor din propria prezenta. Duritatea si incremenirea in ideea despre maretia propriului sine, despre superioritatea nerecunoscuta de ceilati, ne prezinta slabiciunea ca atitudine, drept cea mai mare perfidie. Masca slabiciunii sub care ne ascundem este repede data la o parte dupa ce ne-am atins scopurile si se percepe  duritatea satisfactiei de a reusi sa inseli si sa profiti. Profitul obtinut prin instrumentul psihologic al slabiciunii nu este material, este o acumulare prin a renuntare la material pentru a castiga in alt plan, dar tot acumulare este si nu renuntare la nevoile de putere si maretie psihologice prin a le constientiza ca ceea ce ele sunt.  Indivizii ce se ascund si folosesc mastile slabiciunii sau clownului sunt cele mai tiranice persoane in intimitatea lor. Pentru acestia comuniune insemna a poseda si controla comunitatea  din culise, refuza orice nu se supune propriilor norme si conceptii, daca nu conduce orice activitate.  cand intalnesc un om sunt atrasi de acesta, de ceva ce ei insisi doresc dar nu percep de ce. Scopurile lor in care-s incremeniti nu ii lasa sa perceapa, judeca si condamna tot ce vad si asociaza judecata maretiei , superioritatii personale. Slabiciunea se manifesta prin familiaritate si fals respect pana in momentul in care trag concluzia (premeditata) ca tot ei sunt cei mai mari si mai tari. Indivizii slabi sunt vanatori de defecte ale persoanelor fara sa fie constienti ca sunt propriile defecte ca sunt reflectate sau obiectivate de constienta inconjuratorului lor. Se zbat in oglida egoului si isi confirma in final slabiciunea premeditata; au ajuns sa se confunde cu propria masca. Dar acesta autoconfirmare este la randul ei reflectata de impersonalitatea constiintei umane si exteriorizata devine pentru ei propria realitate a semenilor lor care le da dreptul sa-i condamne si devalorizeze incontinuare. Condamnarea este intotdeauna "la moarte" si astfel ne omoram unii pe altii cu o rapiditate de neconceput. Asteptam sa moara cel care constituie o problema pentru noin eventual sa se "sfarsesca" lumea asta rea care se incapatneaza sa nu ne recunoasca pe fiecare dintre noi drept buricul ei si nu se supune neconditionat fiecaruia.." Recunoastete ca sa fii recunoscut"! Ideea este confirmata de experienta si asta constituie inchisoarea mentala in care ne zbatem si din care in general este greu de evadat."NU judeca" nu se refera la a nu gandi, mintea facuta tacuta este minte moarta, un begraund din care ne exprimam sau informatie, interpretare a perceptiei si nu perceptie profunda sau inteligenta care releva relatiile sursei cu expresia sau emanatiile ei caz in care sursa depinde de context de circumstante. omul isi alege sau creeaza circumstantele existentei sale si cand nu este pacalit de perfidia slabiciunii sau orgoliu disimulat plangacios si revendicativ, evita compania indivizilor vulgari, care nu stiu decat sa diminueze fiinta coborand-o la nivelul lor ca sa o invinga cu experienta propriei slabiciuni sau ignorante in care este 'tare", cel mai tare din parcare. Indivizii care se confunda cu masca slabiciunii perfide pe care o vad la ceilalti, sunt falsii prieteni, falsii profeti, orbii care vor sa conduca. Ei te gadila pe gusa orgoliului ca in absenta ta sa te judece si barfeasca celorlalti crezand ca astfel isi asigura in ochii lor mult ravnita imagine de superioritate personala, de tarie de caracter si intelepciune de nezdruncinat. Este un sistem informational de aparare care odata pus in functiune se autointretine si actioneaza in locul constiintei sale . neincredrea in sinele ignorat ne conduce la a accepta aceasta modalitae comportamentala automata cu ata mai mult cu cat exprimarea proprie este complet diferita. Acest "diferit" neavand corespondent in structura informationala respectiva iar consecintele  acetsui comportament 'necunoscute" il tefuzam pentru caldutul a ceea ce cunoastem deja (devalorixarea fiintelor) care chiar daca in scurte intevale de timp  aduce "beneficii orgoliului", ne multumim si cu putinul efemer. Aesta multumire sau autosatisfacere, este in flagrant conflict cu obsesia "mai multului" ca opus al sau de acelasi fel sau structura desi pare diferit. Conflictul dintre "mai multul dorintei" si "mai putinul" acceptat al satisfacerii orgoliului se autointretine izolandu-ne de toti si toate. Perceptia cercului vicios relevat nu implica conflictul cu aceasta modalitate comportamentala ci mirarea si zambetul. Te miri  si zamvesti in fata teatrului de control vulgar, mediocru in care cineva te vrea actor. Cand refuzi se supara si te loveste in fata dar mai ales pe la spate. Toate circumstantele emanatiilor sale mentale le confirma adevarul propriilor consideratii dusmanoase , le da dreptate tocmai pentru ca nu au. Spiritul iti ofera ceea ce nu ai , psihologic bineinteles, ca doar in aceasta dimensiune in care nu suntem nici morti nici vii, nici in mateire nici in spirit, suntem cersatori de dreptate si adevar propriu (dominatia si exclusivismul asupra adevarului ca abstractizare conceptuala, digmatica sau incremenirea persoanei). Cand reflect acesta insiruire de reatii la reactii, este evident perceputa reflectarea ca propria actiune. dar nu pot invinui oglinda ca sunt urat! Nici nu pot fi indulgent cu propria uratenie comportamentala a circumstantelor, iert sau le demolez. Cand supar pe cineva voit sau nevoit, ii pun o arma in mana si ii spun, 'omoara-ma acum sau iarta-ma'; sistemul picaturii chinezesti de chinuire inaintea loviturii decisive  nu mai este ascuns constiintei mele si risti sa nu mai ai ocazia sa dai lovitura mortala. Barfitorii care se exprima sincer in lipsa prezentei celui barfit, pe la spate , prin barfa isi creeaza circumstantle in care lovitura fatala sa fie considerata indreptatita, singura varianta. Cei slabi sufleteste intotdeauna vorbesc despre ceilalti in absenta lor iar cand sunt prezenti  cauta sa le castige simpatia prin farmecul personal si falsa apreciere, disponoibilitate la nevoile lor. Am auzit de mulre ori expresia "m-a lovit in iima" sau "mi-a ranit sentimentele" si intotdeauna am considerat-o  metafora  pana cand am perceput lovitura la propriu (metafora reflecta o aciune). Am sa va povestec circumstantele acestei actiuni; eram in interactiune cu niste comercianti de vopsele. Intr-un cadru curat si de maxima afabilitate si respect fata de cerintele mele in care disponibilitatea lor  eleganta ma uimea si imi confirma maretia fiintei umane in expresie banala indiferent de circumstante. Partenerul meu era un tanar delicat si sensibil, fara slugarnicia si politetea profesionala si falsa imi descrise cu demnitate si sinceritate variantele la dispozitie, executa cu indemnare si viteza tot ce era necesar ca acte si actiuni pentru a onora cererea mea. Incantat de farmecul persoanei si precizia sa  care nu-mi rapea din timp cu explicatii si fite inutile am fost surprins de faptul ca dupa ce am platit , tanarul a inceput sa-mi explice ca a gresit la socoteli cu un milion si ca acestea fiind circumstantele este nevoit sa suporte consecintele din salar. Ceilalti colegi , toti in varsta, care pana atunci erau concentrati pe propiile indatoriri, au inceput o tirada de acuze si apostrofari din care reiesea ca nu era prima data si ca va ajunge acasa fara salar.Cel mai inalt sentiment ma imboldea sa nu accept situatia si sa platesc diferenta. I-am explicat ca nu este vinovat ci neatent, ca nu sunt suparat si nu vreau sa profit de neatentia lui, am scos milionul diferenta si am asteptat refacerea actelor. Tanarul a acceptat foarte greu oferta mea, iar ceilati ridicau in slavi omenia mea care nu m-a lasat sa beneficiez de un profit nemeritat. Nu mi-a stimulat orgoliul gadilarea lor, dar nici nu am fost vigilent la scopurile- sursa ei. Am considerat fireasc si normal sa am aceasta atitudine. Masina a fost incarcata, , actele primite si  cand am parasit incinta punand in siguranta si ordine actele am observat ca numele firmei de la care cumparasem era diferit de numele firmei aflate pe primele documente care fusesera refacute. la o analiza atenta am observat ca "milionul' respectiv era comison si ca de fapt nu se rafacisera actele ci se facuse altele prin care ceea ce cumparasem se trecuse printr-un srl. care intermediase vanzarea, srl care purta numele de familie al tanarului. Nu faptul ca am fost pacalit ma deranjat ci ca pacaleala a fost posbila numai exploatand cele mai umane simtaminte, cele care ne face sa iertam greseala, sa ne iubim aproapele si paificam conflictele aparute. Faptul ca exploatrea umanului din noi pentru profit este folosita, ma intristat profund. Naivitatea, credulitatea mea a fost spulberata. Ceea ce nu am spus inca este ca simultan cu perceptia inselaciunii am simtit o durere de scurta durata, ca o lovitura de fulger in inima la propriu. Durerea nu era o parere de rau sau  regret, nu era o reactie la pierdere si nici un impuls de razbunare, ceva se sfasiase in mine, si am fost stupefiat de faptul ca "numai ideile dusmanoase" sunt confirmate de circumstantele acetei societati. Ideea ca iubindu-ti prin fapte semenii, acestia iti vor reflecta atitudinea , fiind doar o idee nu este reflecta  de structura ideilor din care lipsete, si nici de fiintele aservite ideilor acestora; doar ceea ce este creat  iti reflecta simultan simtamantul. Din aceasta percetie((partiala sau totala), am extras constienta faptului ca oamenii reflecta societatea ca structura de idei si actiuni dusmanoase la adresa lor, dar societatea nu reflecta omul. Societatea mea conjuncturala si punctuala a fost in acea experieta tanarul si colegii sai. Nu am avut nici un sentiment de maretie comparativa, nici un impuls de razbunare sau revendicare a dreptatii si scoaterii ochilor inselatori , o mare liniste interioara se instalase si compasiune pentru fiintele umane radia din acea liniste. Simtamitele pot fi ranite, ele sunt inima noastra spirituala, nu este intelepciune sa ne facem ca nu se poate, ca nu ne pasa sau ca suntem deasupra mizeriei morale si mintale (emotionale si conceptuale), sau sa ne pozitionam in opusul lor autoinchipuit; atat timp cat mai exista o amagire ea este spulberata de experiente mai devreme sau mai tarziu , cand suntem in starea de a ne dezamagi fara sa ne razbunam sau invinovati de slabiciune. Atat timp cat suntem in viata, suntem vulnerabili si acesta evidenta ne intareste si stimuleaza vigilenta sau atentia Premeditarea mea ca ma aflu intre fiinte umane a fost spulberata, dar nu a dezvaluit o reliate neumana ci o realitate a decaderii umanului  posibila prin aservirea lui conceptuala unei structuri de idei sau model de implinire sociala care ignora umanitatea fiinteelor. Nu m-am vazut in afara cestei structuri ci am perceput superficialitatea si mediocritatea ei.Este un film care reflecta acesta situatie, "Ultima ispitire a lui Isus" , in care impresia lui ca poate trai ca un om "normal"( in normele lumii) i se releva ca inselaciune. Imbatranit , pe patul mortii, Iuda ii reprosa tradarea Cristului launtric si-l alunga pe cruce, unde s-a intors.Morala , pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Daca nu murim fata de acesta structura dogmatica, ea nu ne lasa sa traim. Ea ne acuza permanent si ne solicita continuu demonsteratia infirmarii ei, adica reactia la acuzatii, fara reactii la acuzatii ce am mai face?. Iubirea nu este o idee, iar ideile despre iubire nu sunt iubire, este o flcara care incalzeste si lumineaza intreaga umanitate, intregul univers,  fara a exclude pe cineva. Structurile dogmatice fixe exclud, contesta si violeaza intimitatea si expresia. Violenta exclusivismului comparativ , (circul  spectaculor), durerea ei, nu  este atenuata de amarciunea painii compensatoare.  Cei care-ti dau paine te trateaza ca pe un catel, nu vad si nici nu simt pe cine au alaturi si ce primesc la schimb; se afla in constiinta cainelui nu a omului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu