ordine

Un premiat Nobel pentru stiinta afirma ca universul este alcatuit din nivele de ordine din ce in ce mai ordonata, ca diferenta dintre o floare si o piatra este ordinea structurii respective.
Cu alte cuvinte floarea este mai ordonata decat piatra desi este aceeasi "scriere" cu aceeasi  "lumina" care radiaza din structurile respective. Receptorul radiatiei si ordinii structurii asa cum este ea implica inactiunea lui asupra a ceea ce este perceput. Mai cunoscuta este expresia de "a nu judeca" cu semnificatia de a nu interpreta sau premedita ceea ce percepi ca perceptia sa fie clara, fidela faptului perceput. Perceptia este creatia noastra inconstuienta in sensul ca nu suntem constienti de actiunea prin care realizam acesta. Dar realizarea conteaza nu metoda sau cunoasterea prin care realizam. Acest fapt este confirmat in toate planurile: in economie este evident ca banii conteaza nu modul in care ii faci, furati sau nu, prin inselare sau prin munca faptul 'bate" mijlocul sxau instrumentul. Considerentele de ordin moral sunt evident ignorate si oricum ulterioare faptului. Un 'bun comerciant" imi releva faptul ca daca face un schimb de obiect contra monede este atent ca el sa fie in acelasi timp, adica daca da obiectul intact sa primesca simultan cu darea lui suma integrala, nu acepta ca ceea ce primea in schimb sa fie ulterior sau in alt timp fapt care facea pentru el irelevante cardurile sau mijloacele bancare. In constiinta lui era evidenta inselatoria tocmai ca o practica cu succes in care pedeapsa este imediata si rasplata intotdeauna cat mai mult intarziata.  "Banii inainte" si apoi mai vedem cum ramane cu promisiunile facute la schimb. Intotdeauna ceea ce dam este acum iar ceea ce primim este de apoi. Astfel asa zisa constienta ca "mai intai trebuie sa dai ca sa primesti" a ajuns un rachet informational, o dinainte ascultare care ne aserveste comportamentul spagar. Astfel spaga oficializata (comisioane, asigurari, contributii la pensie, etc) si cea neoficiala (mita), este modalitatea consacrata  si nu inteleg de ce este considerata coruptie doar cea ascunsa .Ori intreg sistemul "darului" este corupt ori nu exista coruptie in sistemul spagii sau datului dinaintea primirii. Asa axioma, asa comportament. Nu vreau sa contest sistemul ci doar sa relev o ordine facuta raportat la ordinea naturala. In ordinea naturala ca "sa dau" este implicat 'sa am"; nu pot da ceea ce nu am. Ca atare este evident ca ceea ce vreau "sa primesc" implica sa "am " din moment ce ca sa am trebuie sa dau. Ce este in fapt acesta circulatie a materiei altceva decat o transformare, in fapt nu vreau sa dau sau sa primesc ci doar sa transform ceea ce am in alte forme de expresie a "averii". Aceatsa transformare poate fi intermediata sau directa. Intermedierea este schimbul care implica acordul partilor care poseda formele diferite. Acordul face posibila transformarea de care beneficiaza ambele parti . Acestasta evidenta implica faptul ca fara acordul tau nu ti se poate lua sau da ceva. Acordul implica responsabilitatea si face inutila orice ulterioara nemultmire, repros  si invinovatire a partenerului cu care ai cazut de acord.  Relev  ordinea banala a carei banalitate poate enerva pe cineva cand este relevata, dar acesta banalitate este modalitate existentiala sau temporala fixata rigidizata de ignorarea ei. Ignorarea banalitatii care ne domina ne face sa ne credem superiori ei in taimp ce traim acea banalitate care ne repugna. Este atitudinea strutului sau a celui care sta cu spatele la faptele sale si se face ca nu le vede ca sa poata sa se autoafirme diferit si superior lor. Faptele, actiunile transced totul; ele sunt acum in timp ce promisiunea lor este intotdeauna maine. Maine este ceea ce acum facem sau reverberatia unui ieri refuzat. Timpul psihologic se dilata si spatiul perceptiei se comprima pana la disparitie atunci cand doar fapta prezenta sau actiunea ramane. Cand ramane doar actiunea mintii sau gandul care este fapta, este completitudine, intregime si perfectiune, uniune, comuniune.Actiunea- fapta, gandul obiectivat sau corporaizat complet perceput este reflectat de perceptor sau observator ca simtamant, simtamantul ca samanta si copac si fruct  Complexul simtamintelor umane este afectat de amestecul lor cu ceva strain, sau altfel spus de lipsa distinctiei dintre ceea ce ele sunt si ceea ce este diferit dar asemanator. In "Geneza" se spune ca reflectare a unei perceptii directe sau profunde, inteligente, ca "Dumnezeu (sau sursa creatiei cu care una este), a despartit apele de sus de apele de jos" Cuvantul despartire este irelevant aici prin traducere dupa perceptia mea si cred ca in original  cuvantul folosit avea semnificatia de "a distinge", a percepe o diferenta intre elemente asemanatoare, perceptie care creeaza un  spatiu "intre" sau un camp liber in care creatia sa, neasemnatoare cu ceea ce percepea sau noua, se putea exprima, creatia unicului element continut in diferentele distinse ascuns de amestecul lor. Dstinctia sau perceptia inteligenta  creeaza spatiul in care ceva nou poate sa se obiectiveze ca existenta odata perceput. Asa este pentru fiecare, cand distingem adevarul de minciuna, adevarul il manifestam si el este complet diferit de minciuna care era adevarul pana in momentul in care distictia  l-a relevat perceptiei noastre. Separarea este o confuzie caci nu putem separa sau fragmenta o unicitate, o intregime, ceea ce putem este a distinge in intregimea respectiva ceea ce este asemanator si diferit, congruent sau nu, in aceeasi ordine structurata sau diferite structuri ale ordinii. Procesul gandirii ca intregime nu poate fi fagmentat desi il abordam inconstient asa, cunoscuta abordare de tip emitent-receptor, o abordare instrumentata tehnologic mecanic; greseala este de a atribui a ceea ce este in gandire unei realitati independente de gandire si este una negativa. in acest caz , ceea ce este de fapt un singur proces de gandire este tratat in mod tacit ca fiind despicat in doua parti, fara ca cineva sa fie constient. Partea negativa a acestei abordari a unicului proces al gandirii ca fiind despicat in doua este aceea ca aceasta modalitate conduce la distorsionarea oricarei perceptii intr-un proces autointretinut (automat), din care in general este foarte greu sa evadezi. deoarece 'realitatea" independenta de gandire este fundamental incognoscibila in mod clar o astfel de abordare exclude ca posibile categorii fixate de genul "gandire" si "non-gandire"; acestea nu sunt nume de lucruri ci temeiuri ale perceptiei inteligente. intreaga cunoastere este produsa, pusa in evidenta prin comunicare si aplicata in gandire. Memoria este campul a tot ceea ce este cunoscut (cunoasterea o simpla recunoastere) realiatatea este obiectivarea a ceea ce este cunoscut sau in memorie, iar inteligenta este raspunsul proaspat, original si neconditionat al perceptiei in care poate sa apara ceva nou, o noua ordine sau structura care nu reprezinta o modificare a ceea ce este deja prezent in memorie sau a cunoasterii existente (ceva ce este gandit deja), iar odata cu noua abordare diferita, toate elementele se portivesc intr-o  noua structura. Ceva nou nu gaseste oponent in magazia memoriei, facilitand relatiile interumane. Inteligenta prin perceptia de tip "strafulgerare" (iluminare) a ceva nou ,inedit, proaspat care mai tarziu poate fi exprfimat in gandire, retinut in memorie si obiectivat ca realitate are calitatea de a entuziasma prin lipsa premeditarii comunicarii. Triada reperelor curgerii procesului unic al gandirii in care nici un element al sau nu lipseste, iar tratarea lor nu este prin aborgarea lor ca fragmente, se poate exprima prin triada Perceptie=Inteligenta, Memorie , Realitate proces in care in intreaga sa miscare ceea ce era in memorie-continutul sau curge continuu in mediu devenind lucru sau realitate," nongandire", integrandu-se  acesteia in "dinamica realitatii". Campul explorarilor noastre este delimitat de plenitudinea gandirii constientizata prin reperele ei, inteligenta perceptiei, informatia prezenta si realitatea in dinamica inoitoare, plenitudinea temporala sau a cunoasterii prin prezentul decizional, integralitatea subiectului prin impersonalitatea sa. ( apropo, impersonal nu insemna inexistent). Am sa reiau (desi par greoaie exprimarile respective va rog sa nu le premeditati abstracte ci doar sa vedeti daca le reflectati existential, personal), cateva perceptii relevate de abodgarea gandirii ca proces unic,curgator, inoitor in dinamica realitatii sale. Am sa incerc sa relev imagistic faptul ca in mod obisnuit, obisnuinta educata prin repetare, noi asociem unei perceptii vizuale, olfactive, auditive evocate de o situatie sau circumstanta, amintirea placerii sau durerii. Acesta obisnuinta este exploatata in reclamele comerciale prin creerea unei imagini in care unui obiect este asociata o femeie (daca se urmareste sa fie cumparat de barbati si viceversa daca se urmareste sa fie cumparat de femei; ma intrebam de ce partenera mea imi cumpara ceea ce in reclame era asociat cu imaginea unui barbat si de ce eu cumpar pentru ea ceea ce in reclame se asocia cu imaginea femeiii), imagine carei inconstient barbatii sau femeile asociaza amintirea placerii traite in prezenta unei astfel de fiinte si acesta promisiune ii determina sa cumpere mijloacele prin care sa ajunfa sa o repete, sa intre in gratiile respective. Diferit dar asemenea in politica se creeaza imagini de groza care sunt asociate unei persoane, imagini carora le asociem amintirea durerii traite in astfel de circumstante si respingem persoana. Asocierea a ceea ce este in perceptie amitirilor evocate de aceasta este o functionare tip" stand-bay" a gandirii in care nimic nou nu poate fi relevat si denumesc acesta functionare "primitivismul gandirii" in care asocierea decide actiunea iar rezultatul nu este relevant situatiei evocate de perceptie.Inteligenta perceptiei evocate relerva in fapt modaliatatea manipularii ei. politicienii afirma cu superioritate ca ' perceptia e totul" si sunt interesati mai putin de adevar luptand sa impuna dorinta lor ca imagine prefabricata a propriilor interese ascunse, imagine in care ocupa o pozitie privilegiata in raport cu cei  carora le impun.Minciuna este o premeditare iar perceptia este relevarea ei. Indiferent de minciunile promovate perceptia releva adevarul ascuns de acestea, altfel toate miciunile ar fi implinite in cazul descris , prosperitate, libertate si bunastare pentru toti.perceptia nu releva promisiunile ci adevarul din spatele lor, saracia sufleteasca a bogatilor, ignoranta saracilor, conflictul social, dezordinea institutionalizata si coruptia efervescenta. interpretarea perceptiei sau banuiala de a fi altceva decat este, anuleaza perceptia implicit inteligenta ca actiune in situatie sau in perceptie. O promisiune responsabila este punctuala, adica clar delimitata spatial si temporal, promisiuni pe care politicienii se feresc a face constienti de imposibilitatea respectarii lor si atunci o dau vag,   abstractiune ca "vom face vom drege". "Cand " doreste sa stie beneficiarul lor, " candva" este raspunsul, candva ascunde constienta lui"niciodata'. Promisiunile iresponsabile ne perturba intreaga existenta, cele de genul 'te voi iubi pana la moarte" exprima aceeasi neiubire ascunsa de promisiuni.p  Promisiunile 'bunastarii tale' ascund intentia bunastarii mele pe spinarea ta, iar ale iubirii ascund indiferenta incomensurabila fata de fiinta. Totul este ordine si acesta nu poate fi ascunsa; ea releva adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna. ordinea ordinii este naturala si orice ordine facem noi (prin legislatie) este una relativa si superficiala care ascunde ordinea naturala. Cand percepem ordinea naturala nu mai facem alta, natural suntem in acord cu ea. Curatenia este o restabilire a ordinii naturale a ceea ce este.  Confundarea ordinii este  releva  de asocierea ei cu porunca, toti dau ordine pe care ei insisi nu le respecta. Nerespectarea poruncilor este naturala dar nerespectarea ordinii naturale prin porunci conduce la dezordine, dezordinea la demolarea poruncitorului care o provoaca. Orice ingradire este un pas inapoi, iar asocierea amintirilor cu situatia evocata in perceptie insemna a trai in trecut, amintirile sunt ecouri ale unor evenimente moarte deja, consumate motiv pentru care spun ca ne hranim cu amintiri sau fecale informationale. Este un fapt , ca ne place sau nu, nu are importanta daca nu ii acordam ignorandu-l;  este faptul distorsionarii perceptiei prin asocieri care blocheaza accesul la inteligenta perceptiei si este denumit "intunericul din constiinta " sau "teama" ca amintire a esecurilor oricaror actiuni de acelasi gen sau din aceeasi atitudine, egoismul ca doctrina rigida a indiferentei in fata propriilor actiuni in propria prezenta. Justificarea este scuza care ne acuza. Povestirea sau comunicarea descriptiva este expresia ignorarii calitatii creative a exprimarii, gandirea reflexiva a "felului in care orice este este de tip descriptiv" Gandirea poate fi privita ca o forma de arta  a carei functiuni ete sa dea nastere in primul rand unei noi perceptii.Cand aplicam orice idee totalitaii se releva  irelevanta ei,  fapt care desconspira libertatea gandirii ca proces in fata oricarei autoproiectii sau proiectii a sinelui ei, libertatea inteligentei in fata emanatiilor sale. "Privitivismul in gandire" este expresia folosirii gresite, nepotrivite in raport cu aspiratiile firesti, a capacitatilor creatoare prin orientarea lor exclusiva spre trecu sau viitor,evitand intelepciunea sau miracolul prezent , ratiunea sau puterea asentimentului si acordului care ne face dinamici in necunoscutul prezent, si care guverneaza elegant necesitatea cu libertatea. Intuitia striga revendicativ 'aici si acum',  dar ignoranta acopera evidenta faptului ca ceea ce revendici ai deja "acum si aici" Libertatea se revendica pe sine  si urla ca prostia de durerea ignorantei. Ignoranta este ascunsa in violenta si orice violenta provoaca dureri. fiul durerii este fiul care ignora sinele sau real, cel divin sau creator, propria inteligenta pentru ca 9justificare 0 nu o poate masura si compara.ca sa fie sigur de ea.Coordonatele cunoasterii psihologice (de sine descriptive si rigide) sunt neincrederea si neaprecierea. Fara incredre in sinele vietii accepti moartea ca fatalitate, iar fara apreciere te devalorizezi sau saracesti fara a fi necesar. Este usor de spus, dar spusul nu rezolva incredrea sau aprecierea , doar iubirea le transcede armonizand elementele perceptiei intr-o noua structura, pe un nou nivel de ordine si energie, relativ dar necesar ca treptele unei scari pe care este normal sa o urcam din moment ce exista. Noua trepta se va releva in momentul in care punem piciorul in necunoscut prin acordul nostru si asentiment cu imensitatea inconjuratoare si relevarii valorilor incomensurabile ale creatiei si a perfectiunii sale. Imensitatea  simtamant ne releva frumusetea si minunatia existentei asa cum este ea. Complexul simtamintelor este primul sau al doile depinde de unde privesti eu al omenirii indescriptibil sau conceptualizabil, eu-l creativ, Eu Sunt-ul din fiecare, cristul launtric sau profund pentru ca nu este localizat temporal sau spatial. Nu este nici o separare in integralitatea fiintei umane dar distingem posibilitati diferite sau mijloace expresive diferite in existenta omului, ierarhizarea lor pe criterii de importanta este nelucrativa,  generand dezordine si conflict interior care incetineste poana opreste viteza gandirii si actiunilor creative prin invartirea gandului in cercul vicos al controlului de sine sau a stapanirii puterii. "Stapanii puterii" traiesc in propria inchipuire a puterii , inchipuire care este propria lor inchisoare informationala ca ciborgii, lant al mizeriei, campuri magnetoelectice amorfe fara posibilitatea miscarii proprii in afara lor, sunt nevoiasii de putere personala pe care o revendica celorlalti. Daca puterea ti-o da altcineva, cui apartine, tie sau celuilalt? "Celalalt sau ceilalti" vor constientiza ca este a lor si nu ti-o vor mai da cand le faci rau cu ce ti-au dat. Democratia reprezentativa ascunde totalitarismul birocratiei meschinariei mediocritatii;ordinea manifestarilor este inversa, mediocritate, meschinarie, birocratie, totalitarism ,masca democratiei.