calomnia

Nu cunosc definitia din dictioanar. Perceptia evidentiaza faptul ca se refera la un  un comportament , o dinamica individuala si nu lucru limitat, definibil si conturat foarte clar.
Este o atitudine a carei dinamici se substantiveaza sub aceasta denumire. In mod evident  'calomia' ca lucru clar definit ar fi un obiect pe care l-am evita datorita urateniei sale care ne-ar dezgusta si inspaimanta. Chiar daca nu este un lucru, tot ne inspaimanta si dezgusta (ne taie gustul existentei). Suntem dezgustati, inconstienti sau constienti de acest fapt, de existenta noastra asa cum se releva ea in momentele de claritate sau dezamagire (iesire din amagiri). Acest dezgust nu poate fi in fata existentei atat de aparate si protejate in intentie cel putin, el nu poate fi provocat decat de reflectarea calomniei. Cum reflectam calominia altfel decat prin a o conceptualiza , justifica , instrumenta noi insine? Aceasta atitudine face din calomnie instrumentul prin care ne urmarim idealurile si interesele. Prin calomnie ne evidentiem superioritatea personala inexistenta in spirit. Unde este calomie , numai calomnie este; nu va lasati amagiti de promisiunile ei. promisiunea calomniei este capcana in care ne zbatem. Promisiunea este intotdeauna puterea si  importanta personala.Cineva a carei atitudine dusmanoasa a fost desconspirata de comportamentul sau calomnios, revoltat intreba:"stii tu cine sunt eu?" Si raspunsul a fost pe masura:" Cine esti tu e trebaba ta; ceea ce conteaza este ce esti!" Constiinta al carui comportament este calomnios nu este constienta de sine si este indetificata cu calomia, este calomnia. Acest comportament linear este monstruos prin manifestarile sale. Vedem uratenia comportamentului prin identificare inconstienta cu calomnia ca instrument pe fata celui care o instrumenteaza, dar nu stim de unde vine acea uratenie si cadem in capcana promisiunilor mincinoase. Vedem uratenia difomitatilor corporale de tot felul dar le punem in carca independentei lor de comportamentul respectivului si falsa compasiune ne determina sa le acceptam. Tolerata cu intoleranta desconspira intolerantul. ('corb la corb nu scoate ochii"). Toleranta si intoleranta sunt capetele aceleiasi linearitati comportamentale, aceleiasi uratenii. Acuzarea intolerantei este intoleranta. Constienta faptului ne situaza in afara acestei miscari lineare fara sa o negam , insa timpul si prezenta noastra este demna de o perceptie si o miscare libera  in perceptie.  Orice miscare lineara nu este o totalitate dar poate crea impresia unei totalitati prin diversitatea formelor de exprimare care par a acapara sferosfera gandirii . Ceea ce este radiant sferic este simtamantul, simtamantul nu poate fi canalizat linear si in momentul in care incercam asta el dispare din perceptie. Simtamantul iubirii, focul ei care radiaza sferic, in toate directiile, in momentul cand incercam sa-l canalizam linear, spre o singura persoana sau lucru, pare ca ne-a parasit cand in fapt l-am parasit noui. Iubirea nu se 'pierde' dar nu poate fi decat cum este. Incercarea noastra de a-l poseda sau folosi in interesele placerii ne scoate din sfera lui pozitionandu-ne linear."totul este miscare si miscarea noastra determina consecintele ei pe care le consideram obiective si independente de noi in timp ce le revendicam celorlalti ca si cum de ei nu ar fi independente."Ceilalti" prinsi sau atrasi in aceeasi miscare lineara nu pot avea sau face ceea ce noi insine nu putem avea sau face ca stare sufleteasca sau mentala. Astfel ne reflectam propria neputinta in neputinta inconjuratotului nostru in timp cel acuzam de neputinta prin exigente, revendicari si asteptari inutile. Din ghinda nu putem astepta sa creasca decat un stejar. Sufleteste asteptam din nemultumire sa creasca altceva, exprimand nemultumirea la nesfarsit, calomniind-o. Mirabila samanta este la fel si in vizibil si in invizibil ca atre nu putem afirma ca nu vedem . Falsa samanta de 'maestru spiritual" genereaza ucenici dand modele si norme de intrupat. Adevarata samanta de maestru spiritual genereaza maestrii spirituali, fara sa intunece constiintele cu idealuri si necesitati de cunoascut. Dumnezeu ca samanta creeaza dumnezei asemenea bobului de grau care genereaza boabe de grau. Falsii dumnezei genereaza enoriasi ai propriilor credinte si inhibitii de putere, soldati ai domnului. O constiinta libera afirma ca Dumnezeu a creat universul ca toate cele ce sunt sa se vada asa cum sunt; si asa este, toate sunt la vedere daca nu ni le inchipuim sau nu le mai interpretam prin prisma mercantilismului linear a mai binelui personal, al placerii senzoriale si exaltarilor emotionale. Asta nu insemna cum repede am replica sa facem ce nu ne place ci sa nu ne lasam aserviti unilateral placerii care genereaza rutina si nici sa nu reactionam unilateral la neplaceri transformandu-le in cauza actiunilor noastre. "Las-o asa mergi mai departe" , dincolo de placere-neplacere incepe inceputul. Asentimentul cu existenta implica asentiment cu placerea si neplacerea, ele nu pot fi separate si efortul separarii este inutilitate. Experienta ne releva ca ceea ce la un moment dat era placere ne deforma iar ceea ce credeam a produce deformari  corporale , sau neplacutul era in sustinerea noastra corporala Distinctia si discernamantul este bun simt, armonia polarizarilor psihologice ne intareste. Maestrii in arta culinara a gusturilor cunosc asta si imbina gusturile existentei armonios in complemetarietatea lor . Apreciem arta lor direct prin gustare dar nu transferam asta si in planul psihologic al reflectarilor gusturilor existentei.In plan psihologic suntem totalitari si titanici vrand numai una sau alta si asta nu este semn de intelepciune . Dulcele si amarul sunt la fel de functionale in corp dar in organe diferite. Hepatita de toate felurile si la toate nivelurile ei este o relevare corporala a refuzului gustului amar functional in buna functionare a ficatului in proportie armonica cu restul gusturilor. Nu exista medicament si orava , ceea ce face ca interactiunea directa , corporala cu o substanta sa fie considerata medicament sau otrava este PROPORTIA, In exces orice medicament devine otrava si in proportia functionala orice otrava este medicament. Bunul simt al masurii este stiinta naturii in care nu am fost educati niciodata la scoala intereselor sociale ale societatii de consum. Puteti gusta orice fara ca gustul sa va faca rau dar nu puteti inghiti orice fara sa fiti afectati corporal. Asemanator ca in Dumnezeu in plan ideatic sau psihologic puteti gusta orice idee sau reactie emotionala dar nu puteti inghiti sau ramane blocati in idee (dogma) sau emotie (starea psihologica) fara consecinte. Dupa cum observam consecintele ne scot la propiu din existenta biologica. Ne duc inapoi sa o luam de la capatul firului pana il intelegem, pana harul responsabilitatii  este unul cu bunul simt al masurii, al decentei si delicatetei faptei in relatie cu existenta.corporala. Corpul sau "fiul nostru cu care unul suntem" este extrem de receptiv si vulnerabil la miscarile noastre in constiinta si stiinta. ce fel de educatie a copiilor putem face needucati noi insine si ce fel de grija putem avea de ei daca fata de noi insine suntem nepasatori, nepasare si indiferenta pe care propriul corp ne releva pentru a corecta. Cel mai usor este sa fii cetatean onorabil reactionand constant la tot ce este si inghitind constant tot ce nu este decat in inchipuirea noastra. Inchipuire asa cum releva insasi termenul inseamna a da chip unei imagini, a corporaliza, dar ce fel de imagine a sinelui corporalizam? Imaginea calomniilor la adresa lui. Acceptam calomniile si respingem spiritul unicitatii noastre naturale "la vedere" Se spune ca nebunul inebuneste si pe ceilalti ca sa semene cu el refuzand propria unicitate si a celolalti semeni naturali. Un prieten imi povestea ca mama lui avea un singur repros la adresa lui, repros care se extindea la tot ce el face si era, faptul ca nu este la fel ca ea. Respingerea diferitului este tirania hipnozei psihologice in care nu vedem lucrurile si fiintele asa cum sunt, adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna. Adevarul este la vedere, minciuna ascunsa, imaginara. Unitatea de actiune sau a actiunilor unei comunitati nu implica ca membrii ei sa fie la fel ci doar acordul lor. Acordul nu implica a face la fel ci a aduce in exprimare si actiune propria unicitate, propria completitudine armonica a carrei aptitudini specifice le 'pui in comun" si asa ceea ce "rezulta" este complet sau de o completitudine mai ampla, mai cuprinzatoare decat ar fi fost facuta de unul singur. Unul singur ca expresie individuala nu poate face decat sa reflecte in fapte ceea ce are deja , nu se poate imbogati nici in constiinta nici in viziune. ceea ce aduce evolutia fiecaruia este lucrul imbogatit de fiecare care este mai cuprizator si care se rasfrange asupra tuturor ca bogatie. Creatia are infinite valente iar individul daca vrea sa le exprime singur pe toate a carei exprimare este deja nu face decat sa se pozitioneze linear ca miscare si succesiunea linearitatilor nu-l conduce la implinire. chiar in onceptiile materialiste bogatia nu a fost posibila decat prin distributia muncii in asa fel incat fiecare sa faca un singur lucru complet fara sa se ameteasca singur in diversitatea a aceea ce trebuia facut si sa le faca pe toate prost sau incomplete. Rezultatele colective erau miraculoase pentru fiecare in parte. Cand o structura organizatorica se transforma in o structura ierarhica este semnul inceperii demolarii structurii si efortul de a o mentine este inutil. Organizarea este functionala dar interpretarea nodurilor ei informationale sau lucrative ca ierarhie este disfunctionala in structura respectiva. Acesta ierarhizare se releva ca disfunctionala prin redistribuirea irationala a bogatiei produse de comunitati polarizand societate in saraci si bogati concepte eminamente conflictuale. Fiecare fiinta umana este bigata prin ceea ce este nu prin ceea ce are. Inversarea evaluarii fiintelor prin ce au conduce la fals si minciuna, minciuna in care trebuie sa dovedesti, fara acte nu existi. actele atesta  ce ai si al cui esti ; nu pot atesta ce esti, nici cum esti. Ce esti este la vedere; dar cum esti este ascuns, nu exista atestate de lacomie, calomnie sau dusmanie. Cand aceste "cum-uri" se vad prin intrupare (le-am dat trupul) sunt considerate obiective, naturale si fatalitate, exonerand sursa lor sau persoana. Medicina cauta pastile impotriva si va cauta la nesfarsit disimularea consecintelor daca cauza acestor diformitati este ascunsa. Comportamentul care pare atat de nevinovat si sesibil la invinovatiri a inventat avocatii si banuiala de curatenie la care are dreptul fara dovezi inverse. Desi toti vad miseria ia nu poate fi recunoascuta fara dovezi materiale. Dar ce ne facem ca mizeria nu este materiala , materia doar o poate reflecta in forme? Pai facem o smecherie ca poti sa furi dar sa nu fii prins cu mana in buzunar. In societatea medievala din peninsula italica nu puteai fi acuzata de adulter decat daca erai vazuta de doua persoane simultan. Acest exemplu de ascundere a comportamentului s-a extins asupra tuturor aspectelor sociale ale faptelor . I-ai inregistrat cum pun la cale furtisagul dar trebuie sa ai documente. Ehei, documente de hot nu exista iar succesul hotiilor tale sunt la vederea tuturor, opulenta si saracia. Cei ce dau bani sunt pupati infund si cel ce da viata ostracizat sau omorat. Ce e viu nu poate muri iar ce e mort nu poate trai. Amestecul celor doua aspecte limpezi si complete, armonice  in sine, au fost amestecate ca sa nu mai intelegem ceva. Cand nu intelegem suntem victimile sigure ale fricilor si inchipuirilor, superstitiilor si dogmelor, linearitatii.Cine le amesteca? calomnia care pune in carca vietii moartea si a mortii viata. Spune ca a murit si sa dus in eternitate ; spune ca vietuiesti murind. Adica , moartea e scopul care justifica viata si viata este scopul care justifica moartea, cunoscutul machiavelism in car escopul scuza mijloacele siare devenit dogma si justificare ne ascunde adevarul faptului ca scopul este mijlocul. Machiavelismul respectiv luat separat din context ne convinge  sa uram pentru a obtine iubire si sa iubim pentru a obtine ura; paradoxal cei iubitori au fost urati si cei uracios iubiti. Ideea se confirma in experienta si experienta confirma ideea. Cine scapa din acest cerc vicios este liber. Negarea nu conduce la libertate. Afirmarea asemenea, doar fapta din libertate conduce libertatea. Libertatea ne face liberi si nu facem noi libertate; a vedea ordinea conduce la respectarea ei nu la aservire dogmatica a unor modele despre. Contestarea libertatii proprii ne exclude din ordine fireasca si refuxa responsabilitatea ca har care te face sa ai de spus un cuvant in viata si lumea aceasta chiar daca nu astepti atestare sau contestare.