14 mai 2013

criza II

Afirmam evidenta crizei ca modalitate de schimbare de proprietate a acumularilor obtinute prin munca.
Dar in planul constiintei cum se reflecta acest concept de proprietate? Poate fi constiinta stapanita si care este mijlocul acesteia? Evident ca o constiinta este stapanita sau proprietatea ideii ei de spre ea insasi caz in care nu este libera. Cum realizeaza o criza interioara sau psihologica aceasta schimbare de proprietar al constiintei altfel decat prin schimbarea ideii despre sine? Evident ca un proprietar de mijloace deposedat se crede falit, sau incapabil de succes sau sa supravietuiasca in sistemul competitiv in care pana la un moment dat s-a crezut  "puternic". Oscilatia de la a te crede puternic si eficient la a te crede incapabil sau falit evidentiaza clar efemeritatea credintelor sau a parerilor despre tine insuti argumentate de elemente exterioare tie cum ar fi proprietatea sau violenta, exclusivismul sau izolarea de semeni.Si "puternicul si falitul" sunt izolati de semenii lor iar acesta izolare se reflecta psihologic ca nemultumire, teama. Fiziologic nemultumirea se reflecta in corp ca durere, durerea izolarii. Constiinta care se crede ignora reflectarea fiziologica in corp a credintelor sale, respectiv tema, nemultumire si durere indiferent de cantitatea de proprietati sau cunostinte acumulate. Acesta reflectare corporala este "nota" pe care spiritul respectivului individ o da scolarului pentru eforturile sale si reflecta "adevarul evident" a ceea ce este si face. Putem schimba credintele sau ideile despre noi insine foarte repede si avem la dispozitie o infinitate de variante istorice toate scrise, descrise, implinite dar cu acelasi consecinte. Ideea este confirmata de experienta si ajunge credinta; asemenea experienta este confirmata de idee si devine credinta despre sine. Ideea, credinta ne face sa ne credem importanti si individualizati in marea masa de semeni  Insa cata vreme putem ignora ca tocmai ideea despre noi insine este aceea  care ne inglobeaza intr-o mare masa de sclavi ai ideilor? Ne este draga importanta de sine inchipuita, aparenta realizarii ca V.I.P., ne este draga sclavia la aparentele efemeritatilor amagitoare. Pentru o clipa de aplauze si atentie suntem in stare de orice tradare a sinelui. Cat mai schimbam prin crize psihologice "stapanul"? Fara sa percepem risipa vietii prin importanata de sine imaginara pusa in scena de sistem nu cred ca "cineva" are  vreo sansa! Aservirea ideilor despre sine ne ascunde adevarul sinelui. Informatia nu genereaza constiinta! Cu atat mai putin constiinta vietii! Informatia este lucru si nu are vreo putere alta decat a sclavului sau; sclavul este puterea ideii. Suntem noi idei?  Pentru multi acesta este credinta! "puterea infirmatiei, ideii" . Adevarata putere este comunicarea transparenta a adevarului a ceea ce este. In afara ideilor este posibil sa mai "avem" si alte " resurse " , resurse care nu sunt sume sau acumulari, nu cred ca nu exista desi perceptia modelata de informatii, de cunosterea superficiala a consideratiilor exterioare le ascunde, oculteaza.

Un comentariu:

  1. Chiar n-am fost eu cand pipa pacii am refuzat,
    Si-apoi cand infoindu-ma cu palma-n masa am dat.
    Dar am fost sincer atunci cand te-am rugat
    Pe blog ca sa mai vii sa scrii curat.
    Si-mi reinnoiesc aceasta rugaminte
    In versuri, vezi si tu, cam pricajite:
    Cand timp apare si in pace esti
    Te rog, te rog frumos sa "blogaresti" !

    G I L
    : - )

    RăspundețiȘtergere