Gafaind din greu un om venea spre mine purtand povara a 23 de kg. de miere ambalata in sticle de plastic.
Nici nu le puse jos si incepu sa-mi vorbeasca despre ceea ce lipseste oamenilor, increderea. Se vedea ca-l framanta pe drumul purtarii poverii sale si bucuros ca are cui sa-i impartaseasca preocuparea sa, cuvintele ii plecau singure din gura, iar intreaga circumstanta sau scena a acestor actiuni era comica. Dupa ce afirma cu greutate faptul ca oamenilor le lipseste increderea, incepu sa ma indemne sa duc la analize mierea ca sa fiu convins de autenticitatea calitatii sale.Ma banuia de lipsa de incredere in spusele sale referitoare la prospetimea si naturaletea produsului muncii sale.Apoi se stradui sa-mi explice metode de verificare a calitatii mierii. Cum aceste explicatii se prelungeau inutil din punctul meu de vedere i-am spus ca experienta in apicultura m-a invatat sa apreciez si sa detectez vizual calitatea mierii si sa descopar efectele multiplelor mijloace de masluire ale comerciantilor pentru marirea cantitatii. Degeaba mi-am racit gura, omul ca si cand nu a auzit ce-i spusesem continua cu argumentele sale indemnandu-ma sa duc mierea la analiza ca sa-i confirme afirmatiile. Ca sa-l linistesc l-am mintit ca asa voi face si i-am dat un detaliu al calitatii ca sa-l conving de cunoasterea personala in domeniu. Dar subiectul nu s-a inchis ; de la miere s-a extins automat in domeniul credintei si am ascultat cu rabdare si stupoare in acelasi timp o predica plina de argumente biblice vis a vis de lipsa de incredere a oamenilor, lipsa suplinita doar prin credinta. L-am intrebat carei religii ii apartine si observand stanjeneala de a raspunde clar si raspicat am extins intrebarea si asupra sectelor sau cultelor. Cu greu a recunoscut ca apartine unei confesiuni fara sa precizeze careia. Imi explica fara sa fie intrebat despre Dumnezeu si fiul sau, despre legile oamenilor si legile lui Dumnezeu , ca un expert in domeniu. Mimand ignoranta l-am intrebat candid: care sunt legile lui Dumnezeu? Recunosc ca in intrebarea mea era si o mare doza de aroganta a cunoscatorului minciunilor curente in domeniu , dar si un dram de speranta in a descoperi o noutate ignorata pana in acel moment. Speranta este samanta dezamagiri si asa a fost. Ne-am reintors la Moise cu vreo 2000 de ani inaintea erei noastre.Am inercat sa-l aduc mai aprope de timpul prezent si i-am cerut sa-mi spuna legea noua data de fiul domnului care fiind una singura este usor de tinut minte de toata lumea. Stupoare, am ascultat prelegera vinovatiei si pacatului si a mortii. Argumentatia mortii si a muritorului vinovat. L-am rugat sa lasam ideile si sa-mi releve credinta, sau ceea ce el percepe drept credinta la modul explicit, faptic, concret, vizibil. Nu mai insiruiesc cavalcada de idei si imagini invizibile in natura manifestata. Creatia a dat totului forma, totul este la vedere, orice exista in univers ca potential are corp fie ca forma fizica fie ca radiatie sau miscare. toate aceste corpuri sunt vizibile ca forme sau ca miscari, sunt percepute prin simturi si imagini stabile sau in miscare. Tot ce nu vedem cu ochii, simtim; ca atare nimic nu este ascuns omului. Inclusiv proiectiile imaginarului colectiv sau individual au forme , forme elementare ca radiatii sau obiectivate corporal. Astfel avem in perceptie o realitate creata sau naturala si independenta de cum o interpreteaza individul si o realitate a interpretarilor acesteia numita stiinta si superstitie. Stiinta implica ratiunea, intelegerea naturii si ordinii sale, superstitia implica inchipuiri, pareri, opinii care inlocuiesc intelegerea faptelor manifestarii. Nu trebuie ignorata realitatea superstitiilor chiar daca este superficiala si efemera, un "nor" inrunecat al confuziilor si impietririi in confuzii. Falsitatea si inexactitatea interpretarilor care modeleaza actiunile indivizilor relativizeaza totul. Nimic nu este mai convenabil pentru o constiinta aflata in "norul confuziei" decat relativizarea; astfel poate combate la nesfarsit orice nu se afla in campul propiei confuzii. Acesta relativizare ca actiune intepretativa a realitatii naturale se manifesta prin dictoane, care dogmatizate au pretentia de "legi" sau cutume tabu; Paradoxal , rigiditatea dictonului motiveaza relativizarea destramatoare (efemeritatea) a orice este si astfel constiinta ramane fara repere sau stabilitate ca o frunza pe aripile vantului demolarii sinelui uman; confuzia si norul sau greu de dictoane si conveniente se autoregenereaza. Credinta sau incredrea este o forta unificatoare a energiilor umane pe o unica directie, intr-un unic sens. acesta este directia care pune in miscare vointa, puterea pura, impersonala a umanitatii . Nu credinta este buna sau rea, falsa sau adevarata ci cunoasterea careia se supune. O cunoasterea rea este gandul distructiv, gandul conform caruia distrugerea, la limita moartea, este mijloc in existenta pentru implinirea dorintelor si succesului personal si este expresia confuziei complete numite si ignoranta sau inconstienta a ceea ce este. Masele aservite acestei stari sunt denumite "prostimea" care crede in promisiunile unui bine personal primit deagata de la cineva, conducatori sau Dumnezeu, sau Domnul. Prostimea se justifica cu soarta, cu asa a fost sa fie, cu pacatul si vinovatia, cu moartea, cu domnul a dat domnul a luat , cu asa a vrut dumnezeu. Maxima ipocrizie numita orgoliu pune in spinarea lui Dumnezeu sau Domunului sau vorbe si actiuni ignorand propriile fapte sau credinte. Cati indivizi ati cunoscut care vorbesc in nume propriu si nu in numele altora? Cati indivizi care nu invoca dogma sau cutuma, dictonul sau legea minciunii, parlamentul european, etc, cunoasteti? A invoca o autoritate exterioara nu este lasitate? Si cum poate fi denumita o astfel de atitudine prin care invocam somitati in domeniu sau autoritati represive ca sa ne atingem scopurile personale nerostite? de ce nu rostim scopurile personale? Ne este rusine de ele?Evident ca ne este rusine de ele pentru ca odata afirmate ne desconspira adevarata credinta, lacomia si indiferenta comunitara in care ne scaldam, mediocritatea si mercantilismul violent. Pentru cei saraci cu duhul fericiti in saracia lor justificarea cu grijile pe care si le fac pentru cei dragi lor, pentru umanitate si planeta, cred ca acestea ascund in ochii lor si ai celorlati propria violenta si lacomia de posesiune si control a destinelor celorlati. Urzeala acestei tesaturi se destreama astazi cand adevaratul destin si adevarata soarta este cel si cea pe care si-o face fiecare. Bun sau rau, buna sau rea este asa cum si-o tese fiecare prin simtirea si gandirea sa intrupata in fapte. Faptele nu ne ascund si din acest motiv fugim de ele, sau le intoarcem spatele crezand ca nici ceilalti nu o sa le vada sau sa le acorde atentie buimaciti de noianul de dictoane si interpretari cu care ii ametim, de bunele intentii si valori promovate fara sustinerea faptelor. Am observat ca indivizii nu copiaza vorbele sau indicatiile pretioase, nici valorile utopiei promovate de massmedia ci copiaza faptele, copiaza credintele reale manifestate nu pe cele induiosator de pozitive, copiaza faptele popii nu vorbele sale intrupandu-le. Exemplul personal este la putere dar cand acesta este al conducatorilor corupti de nebunia lor, santajisti, excroci, camatari si vamesi, razbunatori si demonizatori, de ce ne miram si dam vina pe popor? Poporul copiaza faptele lor si acesti ignoranti orbi cornducatori ai maselor prostimii in ipocrizia lor dau vina pe popor sau pe cetatenii care fac ca si ei. Conducatorul apare ca si realizatul in societate si toti vor sa se realizeze si vad mijloacele prin care acestia s-au realizat, apoi le copiaza. Criza muncii si valorilor bunului simt este evidenta si nu are solutie atat timp cat conducatori sunt mincinosii. Observ ca decate ori cineva isi asuma responsabilitatea societatii este imediat demonizat ca tap ispasitor al tuturor neregulilor suferintei iar credinta in demoni face ca prostimea sa-l crucifice. Nu este semn de intelepciune sa ignoram gandul distructiv nici sursa sa teama; daca nu vedem "intunericul" ce ni se baga zilnic in ochi in ambalajul sau stralucitor vom crede ca traim cand in fapt nu facem decat sa-l hranim cu faptele noastre si aceasta varianta este denumita "raire" sau ca aciune "a fi mancati" sau a sta la baza lantului trofic in timp ce credem ca suntem in varful sau. Una este sa fii mancat, alta sa hranesti! Distinctia doar constiita face; cand face acesta distinctie nu hraneste propria demolare. Este suficient sa vada asta asa cum suficient sa vezi un sarpe veninios si sa te feresti de contact instantaneu. Nu ai nevoie de metode, cai sau alte subterfugii morbide ale morbiditatii promovate cu trambiti si surle ca salvatoare. Iubirea transcede morbiditatea, inalta ei energie nu poate fi atinsa de modele rairilor curente numite activitate sociala. Parazitul ca termen pare a fi ceva personal ceva fizic, ceva individualizat. Nu este individualizat ca ceva exterior noua cu care sa facem ceva eventual sa-l omoram!:). Fiecare il individualizeaza cand ii acorda trupul propriilor fapte. Parafrazez o afirmatie care se referea la intruparea cuvantului, "... si cuvantul s-a intrupat" Adica dam trup cuvantului!? care trup il dam? pai singurul pe care-l avem, al nostru!? Mai aproape de limbajul curent am putea reafirma acesta constiinta prin " gandirea proprie este reflectata in corpul propriu si in cel social unde se reflecta si o putem identifica in miscarea sa". Toti percepem ca 'ceva' nu este in ordine in miscarea sociala, in organizarea si normele sale fara sa percepem ca nu este decat oglindirea fidela a gandiri sau structurii de gandire careia ii suntem aserviti sau credinciosi. Ce credinta este asta? Credinta in Dumnezeu si Fiul sau mult iubit? Se simte cineva iubit de societate? Statul, societatea sunt concepte incapabile de iubire si respect ca toate conceptele, sunt amintiri moarte pe care le hranim prin fapte. O noua organizare sociala si statala este imperios necesara pentru evolutia umanitatii ; cea de astazi este batrana si muribunda. Poate actuala societate sa se reformeze? Evident ca nu , incearca asta de mii de ani fara rezultat. Din samanta inselaciunii nu pot creste copaci si flori, nici oameni sanatosi la cap si trup. O alta relatie interumana trebuieste cultivata si hranita fara gandul la profit individual sau meschinarie. Zorii unei noi ere, cea umana, se vad in faptele diferite, din alta sursa, care genereaza noi comunitati umane de alta factura si substanta in gandire si simtire.Orice nastere este grea pe pamant si cea individuala cu atat mai grea este cea sociala, comunitara. Nu exista norme, nici conveniete, nimic nu este deasupra celor ce indraznesc sa-si onoreze fiinta proprie prin fapte. O mare forta universala nemodelata inca este in rezonanta cu cei ce indraznesc sa fie oameni liberi si creativi asa cum firea lor este. Cuvantul creativ a fost deturnat ca sens confundat cu crerea de structuri de gandire (planificari, proiecte) sau a face.A crea nu este a face. A face se refera la a prelucra elemente aflate in exterior ca si gandirea si a le aduce modificari sau noi compuneri formale si functionale. A crea este in sectorul lui a fi, profunzimea fiintei, subconstient, posibilitate de exprimare a celui de al doilea eu uman sau primului eu uman in ordinea universala a creatiei sufocat de galagia confuziei si disperarea sperantei in utopie. Fiinta umana traieste in toate dimensiunile si acesta evidenta poate fi interpretata ca ' afi mai multi' sau a fi doi in acelasi timp, sau trei, sau patru in acelasi timp, etc. Acestea sunt impresii si impresiile nu au fost si nici nu sunt adevarul a ceea ce este. In ordinea universala fiinta umana este Unicul, ceea ce este comun, nelipsit, tuturor manifestarilor si functiunilor sale. Totalitatea noi o percepem premeditat ca suma de multimi si totul ca acesta insumare. Nu despre acesta abordare este vorba ca sa repetam greseala autoidentificarii cu universul sau sistemul solar, etc. ci de unica calitate, fara de care nu exista ceva formal si perceptibil. Inlocuiti conceptul de "totalitate" ca suma cu "intregimea" care nu este suma ci armonia care contine si este continuta in orice manifestare. Conflictul launtric al nemultumirii si razboiul social al lacomiei este varianta inexistentei fiintei umane. Confirma stiintific asta faptul ca daca din cunoasterea din acest moment se construieste un univers el ar arata identic cu cel creat dar i-ar lipsi un element, fiinta umana. Evidenta existentei fiintei umane confirma partialitatea acestei cunoasteri si a incapacitatii cunoasterii sa creeze. Mai confirma asta ca societatea creata de cunoasterea prezenta exclude din start sau ignora ca premiza existenta fiintei umane. Este varianta a "ce ar fi daca nu am exista" sau ce ar fi lumea fara dumenezeu creativitate ca potential si dumnezeu creator ca substantialitate si realitate a potentialului sau, sau fiul, dovada existentei de netagaduit in orice varianta informationala sau de la orice premiza am porni. "Unicul" are cel putin varianta unei existente pur subiective si imperceptibile daca nu este creativitate ca fundatie. Creatia este evident fiul si substantialitatea sa, libertatea ca absolut sau infinitatea miscarii sale ca directie si camp, sau sferosfera . A nu directiona creatia insemna a o lasa libera sa se manifeste. Fiecare om (unicul in expresie substantiala) cand hotareste sa-si acorde libertatea (ceea ce nimeni si nimic nu poate sa-i acorde), elibereaza cretivitatea esentiala sa se exprime. Mercantilismul se opune , atitudinea de a stii dinainte ce, mai ales daca merita, blocheaza individului accesul esentei sale, unicului.. Ca nu pornim in existenta liberi nu conteaza, conteaza sa nu pornim gresit. E mai bine sa stai decat sa parcurgi o cunoastere gresita, falsa. Cand suntem gata, pornim din libertate in existenta. Nu fortati ca ati pornit gresit cand faceti asta. Toate in timpul lor, ordinea universala nu poate fi perturbata nici incalcata. Care este timpul meu? Nu am timp dar il vom povesti impreuna.
Nici nu le puse jos si incepu sa-mi vorbeasca despre ceea ce lipseste oamenilor, increderea. Se vedea ca-l framanta pe drumul purtarii poverii sale si bucuros ca are cui sa-i impartaseasca preocuparea sa, cuvintele ii plecau singure din gura, iar intreaga circumstanta sau scena a acestor actiuni era comica. Dupa ce afirma cu greutate faptul ca oamenilor le lipseste increderea, incepu sa ma indemne sa duc la analize mierea ca sa fiu convins de autenticitatea calitatii sale.Ma banuia de lipsa de incredere in spusele sale referitoare la prospetimea si naturaletea produsului muncii sale.Apoi se stradui sa-mi explice metode de verificare a calitatii mierii. Cum aceste explicatii se prelungeau inutil din punctul meu de vedere i-am spus ca experienta in apicultura m-a invatat sa apreciez si sa detectez vizual calitatea mierii si sa descopar efectele multiplelor mijloace de masluire ale comerciantilor pentru marirea cantitatii. Degeaba mi-am racit gura, omul ca si cand nu a auzit ce-i spusesem continua cu argumentele sale indemnandu-ma sa duc mierea la analiza ca sa-i confirme afirmatiile. Ca sa-l linistesc l-am mintit ca asa voi face si i-am dat un detaliu al calitatii ca sa-l conving de cunoasterea personala in domeniu. Dar subiectul nu s-a inchis ; de la miere s-a extins automat in domeniul credintei si am ascultat cu rabdare si stupoare in acelasi timp o predica plina de argumente biblice vis a vis de lipsa de incredere a oamenilor, lipsa suplinita doar prin credinta. L-am intrebat carei religii ii apartine si observand stanjeneala de a raspunde clar si raspicat am extins intrebarea si asupra sectelor sau cultelor. Cu greu a recunoscut ca apartine unei confesiuni fara sa precizeze careia. Imi explica fara sa fie intrebat despre Dumnezeu si fiul sau, despre legile oamenilor si legile lui Dumnezeu , ca un expert in domeniu. Mimand ignoranta l-am intrebat candid: care sunt legile lui Dumnezeu? Recunosc ca in intrebarea mea era si o mare doza de aroganta a cunoscatorului minciunilor curente in domeniu , dar si un dram de speranta in a descoperi o noutate ignorata pana in acel moment. Speranta este samanta dezamagiri si asa a fost. Ne-am reintors la Moise cu vreo 2000 de ani inaintea erei noastre.Am inercat sa-l aduc mai aprope de timpul prezent si i-am cerut sa-mi spuna legea noua data de fiul domnului care fiind una singura este usor de tinut minte de toata lumea. Stupoare, am ascultat prelegera vinovatiei si pacatului si a mortii. Argumentatia mortii si a muritorului vinovat. L-am rugat sa lasam ideile si sa-mi releve credinta, sau ceea ce el percepe drept credinta la modul explicit, faptic, concret, vizibil. Nu mai insiruiesc cavalcada de idei si imagini invizibile in natura manifestata. Creatia a dat totului forma, totul este la vedere, orice exista in univers ca potential are corp fie ca forma fizica fie ca radiatie sau miscare. toate aceste corpuri sunt vizibile ca forme sau ca miscari, sunt percepute prin simturi si imagini stabile sau in miscare. Tot ce nu vedem cu ochii, simtim; ca atare nimic nu este ascuns omului. Inclusiv proiectiile imaginarului colectiv sau individual au forme , forme elementare ca radiatii sau obiectivate corporal. Astfel avem in perceptie o realitate creata sau naturala si independenta de cum o interpreteaza individul si o realitate a interpretarilor acesteia numita stiinta si superstitie. Stiinta implica ratiunea, intelegerea naturii si ordinii sale, superstitia implica inchipuiri, pareri, opinii care inlocuiesc intelegerea faptelor manifestarii. Nu trebuie ignorata realitatea superstitiilor chiar daca este superficiala si efemera, un "nor" inrunecat al confuziilor si impietririi in confuzii. Falsitatea si inexactitatea interpretarilor care modeleaza actiunile indivizilor relativizeaza totul. Nimic nu este mai convenabil pentru o constiinta aflata in "norul confuziei" decat relativizarea; astfel poate combate la nesfarsit orice nu se afla in campul propiei confuzii. Acesta relativizare ca actiune intepretativa a realitatii naturale se manifesta prin dictoane, care dogmatizate au pretentia de "legi" sau cutume tabu; Paradoxal , rigiditatea dictonului motiveaza relativizarea destramatoare (efemeritatea) a orice este si astfel constiinta ramane fara repere sau stabilitate ca o frunza pe aripile vantului demolarii sinelui uman; confuzia si norul sau greu de dictoane si conveniente se autoregenereaza. Credinta sau incredrea este o forta unificatoare a energiilor umane pe o unica directie, intr-un unic sens. acesta este directia care pune in miscare vointa, puterea pura, impersonala a umanitatii . Nu credinta este buna sau rea, falsa sau adevarata ci cunoasterea careia se supune. O cunoasterea rea este gandul distructiv, gandul conform caruia distrugerea, la limita moartea, este mijloc in existenta pentru implinirea dorintelor si succesului personal si este expresia confuziei complete numite si ignoranta sau inconstienta a ceea ce este. Masele aservite acestei stari sunt denumite "prostimea" care crede in promisiunile unui bine personal primit deagata de la cineva, conducatori sau Dumnezeu, sau Domnul. Prostimea se justifica cu soarta, cu asa a fost sa fie, cu pacatul si vinovatia, cu moartea, cu domnul a dat domnul a luat , cu asa a vrut dumnezeu. Maxima ipocrizie numita orgoliu pune in spinarea lui Dumnezeu sau Domunului sau vorbe si actiuni ignorand propriile fapte sau credinte. Cati indivizi ati cunoscut care vorbesc in nume propriu si nu in numele altora? Cati indivizi care nu invoca dogma sau cutuma, dictonul sau legea minciunii, parlamentul european, etc, cunoasteti? A invoca o autoritate exterioara nu este lasitate? Si cum poate fi denumita o astfel de atitudine prin care invocam somitati in domeniu sau autoritati represive ca sa ne atingem scopurile personale nerostite? de ce nu rostim scopurile personale? Ne este rusine de ele?Evident ca ne este rusine de ele pentru ca odata afirmate ne desconspira adevarata credinta, lacomia si indiferenta comunitara in care ne scaldam, mediocritatea si mercantilismul violent. Pentru cei saraci cu duhul fericiti in saracia lor justificarea cu grijile pe care si le fac pentru cei dragi lor, pentru umanitate si planeta, cred ca acestea ascund in ochii lor si ai celorlati propria violenta si lacomia de posesiune si control a destinelor celorlati. Urzeala acestei tesaturi se destreama astazi cand adevaratul destin si adevarata soarta este cel si cea pe care si-o face fiecare. Bun sau rau, buna sau rea este asa cum si-o tese fiecare prin simtirea si gandirea sa intrupata in fapte. Faptele nu ne ascund si din acest motiv fugim de ele, sau le intoarcem spatele crezand ca nici ceilalti nu o sa le vada sau sa le acorde atentie buimaciti de noianul de dictoane si interpretari cu care ii ametim, de bunele intentii si valori promovate fara sustinerea faptelor. Am observat ca indivizii nu copiaza vorbele sau indicatiile pretioase, nici valorile utopiei promovate de massmedia ci copiaza faptele, copiaza credintele reale manifestate nu pe cele induiosator de pozitive, copiaza faptele popii nu vorbele sale intrupandu-le. Exemplul personal este la putere dar cand acesta este al conducatorilor corupti de nebunia lor, santajisti, excroci, camatari si vamesi, razbunatori si demonizatori, de ce ne miram si dam vina pe popor? Poporul copiaza faptele lor si acesti ignoranti orbi cornducatori ai maselor prostimii in ipocrizia lor dau vina pe popor sau pe cetatenii care fac ca si ei. Conducatorul apare ca si realizatul in societate si toti vor sa se realizeze si vad mijloacele prin care acestia s-au realizat, apoi le copiaza. Criza muncii si valorilor bunului simt este evidenta si nu are solutie atat timp cat conducatori sunt mincinosii. Observ ca decate ori cineva isi asuma responsabilitatea societatii este imediat demonizat ca tap ispasitor al tuturor neregulilor suferintei iar credinta in demoni face ca prostimea sa-l crucifice. Nu este semn de intelepciune sa ignoram gandul distructiv nici sursa sa teama; daca nu vedem "intunericul" ce ni se baga zilnic in ochi in ambalajul sau stralucitor vom crede ca traim cand in fapt nu facem decat sa-l hranim cu faptele noastre si aceasta varianta este denumita "raire" sau ca aciune "a fi mancati" sau a sta la baza lantului trofic in timp ce credem ca suntem in varful sau. Una este sa fii mancat, alta sa hranesti! Distinctia doar constiita face; cand face acesta distinctie nu hraneste propria demolare. Este suficient sa vada asta asa cum suficient sa vezi un sarpe veninios si sa te feresti de contact instantaneu. Nu ai nevoie de metode, cai sau alte subterfugii morbide ale morbiditatii promovate cu trambiti si surle ca salvatoare. Iubirea transcede morbiditatea, inalta ei energie nu poate fi atinsa de modele rairilor curente numite activitate sociala. Parazitul ca termen pare a fi ceva personal ceva fizic, ceva individualizat. Nu este individualizat ca ceva exterior noua cu care sa facem ceva eventual sa-l omoram!:). Fiecare il individualizeaza cand ii acorda trupul propriilor fapte. Parafrazez o afirmatie care se referea la intruparea cuvantului, "... si cuvantul s-a intrupat" Adica dam trup cuvantului!? care trup il dam? pai singurul pe care-l avem, al nostru!? Mai aproape de limbajul curent am putea reafirma acesta constiinta prin " gandirea proprie este reflectata in corpul propriu si in cel social unde se reflecta si o putem identifica in miscarea sa". Toti percepem ca 'ceva' nu este in ordine in miscarea sociala, in organizarea si normele sale fara sa percepem ca nu este decat oglindirea fidela a gandiri sau structurii de gandire careia ii suntem aserviti sau credinciosi. Ce credinta este asta? Credinta in Dumnezeu si Fiul sau mult iubit? Se simte cineva iubit de societate? Statul, societatea sunt concepte incapabile de iubire si respect ca toate conceptele, sunt amintiri moarte pe care le hranim prin fapte. O noua organizare sociala si statala este imperios necesara pentru evolutia umanitatii ; cea de astazi este batrana si muribunda. Poate actuala societate sa se reformeze? Evident ca nu , incearca asta de mii de ani fara rezultat. Din samanta inselaciunii nu pot creste copaci si flori, nici oameni sanatosi la cap si trup. O alta relatie interumana trebuieste cultivata si hranita fara gandul la profit individual sau meschinarie. Zorii unei noi ere, cea umana, se vad in faptele diferite, din alta sursa, care genereaza noi comunitati umane de alta factura si substanta in gandire si simtire.Orice nastere este grea pe pamant si cea individuala cu atat mai grea este cea sociala, comunitara. Nu exista norme, nici conveniete, nimic nu este deasupra celor ce indraznesc sa-si onoreze fiinta proprie prin fapte. O mare forta universala nemodelata inca este in rezonanta cu cei ce indraznesc sa fie oameni liberi si creativi asa cum firea lor este. Cuvantul creativ a fost deturnat ca sens confundat cu crerea de structuri de gandire (planificari, proiecte) sau a face.A crea nu este a face. A face se refera la a prelucra elemente aflate in exterior ca si gandirea si a le aduce modificari sau noi compuneri formale si functionale. A crea este in sectorul lui a fi, profunzimea fiintei, subconstient, posibilitate de exprimare a celui de al doilea eu uman sau primului eu uman in ordinea universala a creatiei sufocat de galagia confuziei si disperarea sperantei in utopie. Fiinta umana traieste in toate dimensiunile si acesta evidenta poate fi interpretata ca ' afi mai multi' sau a fi doi in acelasi timp, sau trei, sau patru in acelasi timp, etc. Acestea sunt impresii si impresiile nu au fost si nici nu sunt adevarul a ceea ce este. In ordinea universala fiinta umana este Unicul, ceea ce este comun, nelipsit, tuturor manifestarilor si functiunilor sale. Totalitatea noi o percepem premeditat ca suma de multimi si totul ca acesta insumare. Nu despre acesta abordare este vorba ca sa repetam greseala autoidentificarii cu universul sau sistemul solar, etc. ci de unica calitate, fara de care nu exista ceva formal si perceptibil. Inlocuiti conceptul de "totalitate" ca suma cu "intregimea" care nu este suma ci armonia care contine si este continuta in orice manifestare. Conflictul launtric al nemultumirii si razboiul social al lacomiei este varianta inexistentei fiintei umane. Confirma stiintific asta faptul ca daca din cunoasterea din acest moment se construieste un univers el ar arata identic cu cel creat dar i-ar lipsi un element, fiinta umana. Evidenta existentei fiintei umane confirma partialitatea acestei cunoasteri si a incapacitatii cunoasterii sa creeze. Mai confirma asta ca societatea creata de cunoasterea prezenta exclude din start sau ignora ca premiza existenta fiintei umane. Este varianta a "ce ar fi daca nu am exista" sau ce ar fi lumea fara dumenezeu creativitate ca potential si dumnezeu creator ca substantialitate si realitate a potentialului sau, sau fiul, dovada existentei de netagaduit in orice varianta informationala sau de la orice premiza am porni. "Unicul" are cel putin varianta unei existente pur subiective si imperceptibile daca nu este creativitate ca fundatie. Creatia este evident fiul si substantialitatea sa, libertatea ca absolut sau infinitatea miscarii sale ca directie si camp, sau sferosfera . A nu directiona creatia insemna a o lasa libera sa se manifeste. Fiecare om (unicul in expresie substantiala) cand hotareste sa-si acorde libertatea (ceea ce nimeni si nimic nu poate sa-i acorde), elibereaza cretivitatea esentiala sa se exprime. Mercantilismul se opune , atitudinea de a stii dinainte ce, mai ales daca merita, blocheaza individului accesul esentei sale, unicului.. Ca nu pornim in existenta liberi nu conteaza, conteaza sa nu pornim gresit. E mai bine sa stai decat sa parcurgi o cunoastere gresita, falsa. Cand suntem gata, pornim din libertate in existenta. Nu fortati ca ati pornit gresit cand faceti asta. Toate in timpul lor, ordinea universala nu poate fi perturbata nici incalcata. Care este timpul meu? Nu am timp dar il vom povesti impreuna.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu