Substantiv cunoscut ca finalitatea unei actiuni numite a copia.
Tot ce s-a scris - s-a spus; tot ce s-a spus - s-a scris. Tot ce s-a spus si s-a scris - s-a infaptuit. De ce ne-am stradui sa mai infaptuim inca odata? Acesta "stradanie" nu inseamna a copia? Acesta stradanie nu ne transforma in copii? Din aceasta stradanie putem iesi altfel decat prin esenta creatoare a fiintei umane, prin resursele care o implica, altele decat obisnuintele? Lupta cu obisnuintele le intareste; putem folosi acelasi efort in a inoi circumstantele existentei? Recunosteam ca m-am simtit liber si entuziast ori decate ori s-a produs o discontinuitate, parasind o continuitate traditionala. La fel ne trezim dimineata odihniti in urma discontinuitatii rutinei zilnice constiente numite somn fara vise. Daca ne trezim obositi dimineata in spatele "discontinuitatii' sunt ascunse visele, o alta continuitate in care ne refugiem de plictiseala celei constiente. Visele acestea nu sunt creative din moment ce sunt reverberatiile nemultumirilor si nerealizarilor zilei. Ne refugiem in imaginatia unei libertati de miscare efemere ca si visele. Asa cum in rutina zilei nu actionam (doar reactionam), in visle noastre aceeasi rutina se manifesta ( acceptare-respingere). Visul creator este visul in care actionam, visul cu care suntem in asentiment, visul care inoieste corpul si circumstantele existentei, care produce discontinuitati (timpul se contracta si spatiul se dilata) , spatii libere in care putem si suntem liberi sa percepem inteligent noutatea corporala si functionala in comunitatea umana, o noua ordine si functiunea noastra in acea noutate cuprinzatoare. Autocorectia este dinamica inoitoare. Atitudinea noastra guverneaza viitorul, atitudinea in fata conceptelor invechite si uzate moral, atitudinea in fata a ceea ce este grosolan si superficial si a ceea ce este fin si profund, a ceea ce nu tine de timp. Cuvintele ne impiedica de multe ori sa intelegem atunci cand ele sunt doar cuvinte. Nu le putem auzi daca noi insine nu avem determinarea libertatii. Este spus si infaptuit si scris ca monada dinamica a inoirilor continuui este "profunzimea eternului" si "imensitatea spatiului", dar nu pot fi intelese aceste abstractiuni fara intensitatea trairii neaservite mercantilismului mediocritatii. Nu este obligatoriu sa gandim abstract ca sa traim intens, in fapt imposibilitatea unei afirmatii exhaustive (ultime) referitoare la fiinta umana ne conduce la astfel de expresii lingvistice abstracte si exclusiviste ca accesibilitate. Trairea implica indrazneala incalcarii tuturor conventiilor vulgare sau abstracte si de aceasta minunatie se bucura noii nascuti, traiesc intens bucuria de a fi intregi, nefragmentati, de autoconcepere sau acceptarea conceptiilor despre sinele omenesc, toate calomnii ale invidiosilor neoameni.A fi om e lucru mare, atat de mare ca nu il vede nimeni si crede ca este nimic, nimic pe care-l vor si la care aspira, actiune denumita "devenirea de nimic". Acest "proces al nimicului" este denumit si "statuie sau model" prin consecinta sa. Rigiditatea comportamentala se concretizeaza pritr-o rigiditate formala atribituva. Viziunea rigiditatii poate lua chipul revolutionarului sau dependentului, a indiferentei sau sfinteniei. Omul are discarnamant sau bun simt, el stie cand sa fie disponibil si cand nu. Dinamica disponibilitatii si refuzului sau este dinamica distingerii superficialului de profund, a nimicului de imensitate.Putem pierde vremea cu critica nimicurilor nevinovate sau promovarea nimicurilor interesate sau putem folosi vremea sa exprimam adancimile fiintei, izvorul din care daca beti apa nu va va mai fi sete vreodata.Efortul de a demonstra sau a asigura ceea ce este poate fi denumit autoamagirea sau iluzia existentei. "Cel ce se autoevidentiaza este cel ce-si exprima propria inexistenta. Putem evidentia sau pune in valoare resursele celui din fata noastra in loc sa pierdem vremea cu autoevidentierea. In felul acesta putem darui recunoasterea si aprecierea de care toti inca mai avem nevoie psihologic vorbind, dar care poate ridica pe tu la rangul de eu, la constientizarea iubirii in manifestare. Iubirea este singura realitate creatoare si dinamica creativa. Nu este o idee ci o flacara ce parjoleste rutina mediocritatii si mercantilismului relational. Mi-am propus sa sterg blogul si sa renunt la acest gen de exprimare cand am devenit constient ca partenerii nu recepteaza ci doar culeg idei ca sa-si imbogateasca colectia si asa impovaratoare. Paradigma 'iubesc deci exist" se refera la cultivarea unui simtamant in nici un caz a unei idei. Am fost uimit cand am 'vazut" ca nu se face distinctia evidenta dintre simtamant si idee. E adevarat ca in scris nu putem scrie simtaminte ci doar idei, dar asa cum am reelevat de atatea ori gandirea, ideea are functiunea in a genera circumstanta unei perceptii inteligente, perceptie de tip strafulgerare care sa evidentieze resurse si ordini, altele decat cele aflate in memoria de lucru a persoanei si astfel care sa nu gaseasca opozitie acolo. Simtamintele nu pot fi stocate in memorie si amintirea lor este dureroasa prin sentimentul pierderii lor. Amintirea iubirii este cea mai dureroasa amintire; ne face sa nu mai percepem prezenta neconditionata a iubirii, ascunde simtamantul. Simtamintele nu pot fi controlate sau manipulate, emotiile da. Ca sa "dam peste" simtaminte trebuie sapat adanc in perceptia noastra prezenta, sa dam la o parte ceea ce le acopera si sugruma sugrumandu-ne, sa "sfasiem valurile din templul vietii' Indrazneala este tirnacopul nu ideea; este indrazneala o idee? Daca ar fi am avea cu totii, asa cum toti avem toate ideile despre! sapati in magazinul lui a fi si a lui sunt. Indrazneala este o fapta, nu o idee! INAINTASII NOSTRI ,(toti amintiri) vroiau sa-si asigure supravietuirea macar ca amintiri sau statui , pe seama urmasilor lor. Atfel manifestau ei 'dragostea" fata de urmasi! Ca sa faca asta trebuiau sa ascunda intelesul unor cuvinte care formau o structura gandita a sistemului lor de supravietuire in fata mortii, inerente pentru ei, sistem care a devenit propria lor inchisoare sau viata dupa moarte. adica au creat o stiinta oculta cu semnificatia de ascunsa cu care urmasii sa-si ocupe mintile si gandul cautand, invartindu-se in jurul cozii lor ca sa ma exprim asa , coada lor fiind urma sau ce au lasat ca sistem de gandire dupa ce au devenit nimic. Astfel urmasii adica cei ce calcau pe urma lor sa-i alimenteze cu energia lor prin intermediul sistemului creat de ei. Nimic mai fals decat acesta conceptie, nu au reusit decat sa impiedice urmasii sa triasca, in nici un caz nu au reusit sa-si perpetueze existenta, sau mai pe scurt au reusit sa-si blocheze propria existenta intr-un cerc vicios induiosator si magaietor numit reincarnare.Daca reuseau sa se incarneze odata, tot sistemul l-ar fi vazut ca inutil si iluzoriu, intrega lor conceptie ca falsa si s-ar fi inteleptit prin discernamant. Acum sa nu generalizez ca nu toti stramosii au cazut in acesta autopacaleala a generarii de suferinte si dureri celorlati. Un cuvant ascuns sub semnificatii false este cel de "intuneric". Ce se ascunde sub acest cuvant, sub acesta idee? In nici un caz o alta idee!
Tot ce s-a scris - s-a spus; tot ce s-a spus - s-a scris. Tot ce s-a spus si s-a scris - s-a infaptuit. De ce ne-am stradui sa mai infaptuim inca odata? Acesta "stradanie" nu inseamna a copia? Acesta stradanie nu ne transforma in copii? Din aceasta stradanie putem iesi altfel decat prin esenta creatoare a fiintei umane, prin resursele care o implica, altele decat obisnuintele? Lupta cu obisnuintele le intareste; putem folosi acelasi efort in a inoi circumstantele existentei? Recunosteam ca m-am simtit liber si entuziast ori decate ori s-a produs o discontinuitate, parasind o continuitate traditionala. La fel ne trezim dimineata odihniti in urma discontinuitatii rutinei zilnice constiente numite somn fara vise. Daca ne trezim obositi dimineata in spatele "discontinuitatii' sunt ascunse visele, o alta continuitate in care ne refugiem de plictiseala celei constiente. Visele acestea nu sunt creative din moment ce sunt reverberatiile nemultumirilor si nerealizarilor zilei. Ne refugiem in imaginatia unei libertati de miscare efemere ca si visele. Asa cum in rutina zilei nu actionam (doar reactionam), in visle noastre aceeasi rutina se manifesta ( acceptare-respingere). Visul creator este visul in care actionam, visul cu care suntem in asentiment, visul care inoieste corpul si circumstantele existentei, care produce discontinuitati (timpul se contracta si spatiul se dilata) , spatii libere in care putem si suntem liberi sa percepem inteligent noutatea corporala si functionala in comunitatea umana, o noua ordine si functiunea noastra in acea noutate cuprinzatoare. Autocorectia este dinamica inoitoare. Atitudinea noastra guverneaza viitorul, atitudinea in fata conceptelor invechite si uzate moral, atitudinea in fata a ceea ce este grosolan si superficial si a ceea ce este fin si profund, a ceea ce nu tine de timp. Cuvintele ne impiedica de multe ori sa intelegem atunci cand ele sunt doar cuvinte. Nu le putem auzi daca noi insine nu avem determinarea libertatii. Este spus si infaptuit si scris ca monada dinamica a inoirilor continuui este "profunzimea eternului" si "imensitatea spatiului", dar nu pot fi intelese aceste abstractiuni fara intensitatea trairii neaservite mercantilismului mediocritatii. Nu este obligatoriu sa gandim abstract ca sa traim intens, in fapt imposibilitatea unei afirmatii exhaustive (ultime) referitoare la fiinta umana ne conduce la astfel de expresii lingvistice abstracte si exclusiviste ca accesibilitate. Trairea implica indrazneala incalcarii tuturor conventiilor vulgare sau abstracte si de aceasta minunatie se bucura noii nascuti, traiesc intens bucuria de a fi intregi, nefragmentati, de autoconcepere sau acceptarea conceptiilor despre sinele omenesc, toate calomnii ale invidiosilor neoameni.A fi om e lucru mare, atat de mare ca nu il vede nimeni si crede ca este nimic, nimic pe care-l vor si la care aspira, actiune denumita "devenirea de nimic". Acest "proces al nimicului" este denumit si "statuie sau model" prin consecinta sa. Rigiditatea comportamentala se concretizeaza pritr-o rigiditate formala atribituva. Viziunea rigiditatii poate lua chipul revolutionarului sau dependentului, a indiferentei sau sfinteniei. Omul are discarnamant sau bun simt, el stie cand sa fie disponibil si cand nu. Dinamica disponibilitatii si refuzului sau este dinamica distingerii superficialului de profund, a nimicului de imensitate.Putem pierde vremea cu critica nimicurilor nevinovate sau promovarea nimicurilor interesate sau putem folosi vremea sa exprimam adancimile fiintei, izvorul din care daca beti apa nu va va mai fi sete vreodata.Efortul de a demonstra sau a asigura ceea ce este poate fi denumit autoamagirea sau iluzia existentei. "Cel ce se autoevidentiaza este cel ce-si exprima propria inexistenta. Putem evidentia sau pune in valoare resursele celui din fata noastra in loc sa pierdem vremea cu autoevidentierea. In felul acesta putem darui recunoasterea si aprecierea de care toti inca mai avem nevoie psihologic vorbind, dar care poate ridica pe tu la rangul de eu, la constientizarea iubirii in manifestare. Iubirea este singura realitate creatoare si dinamica creativa. Nu este o idee ci o flacara ce parjoleste rutina mediocritatii si mercantilismului relational. Mi-am propus sa sterg blogul si sa renunt la acest gen de exprimare cand am devenit constient ca partenerii nu recepteaza ci doar culeg idei ca sa-si imbogateasca colectia si asa impovaratoare. Paradigma 'iubesc deci exist" se refera la cultivarea unui simtamant in nici un caz a unei idei. Am fost uimit cand am 'vazut" ca nu se face distinctia evidenta dintre simtamant si idee. E adevarat ca in scris nu putem scrie simtaminte ci doar idei, dar asa cum am reelevat de atatea ori gandirea, ideea are functiunea in a genera circumstanta unei perceptii inteligente, perceptie de tip strafulgerare care sa evidentieze resurse si ordini, altele decat cele aflate in memoria de lucru a persoanei si astfel care sa nu gaseasca opozitie acolo. Simtamintele nu pot fi stocate in memorie si amintirea lor este dureroasa prin sentimentul pierderii lor. Amintirea iubirii este cea mai dureroasa amintire; ne face sa nu mai percepem prezenta neconditionata a iubirii, ascunde simtamantul. Simtamintele nu pot fi controlate sau manipulate, emotiile da. Ca sa "dam peste" simtaminte trebuie sapat adanc in perceptia noastra prezenta, sa dam la o parte ceea ce le acopera si sugruma sugrumandu-ne, sa "sfasiem valurile din templul vietii' Indrazneala este tirnacopul nu ideea; este indrazneala o idee? Daca ar fi am avea cu totii, asa cum toti avem toate ideile despre! sapati in magazinul lui a fi si a lui sunt. Indrazneala este o fapta, nu o idee! INAINTASII NOSTRI ,(toti amintiri) vroiau sa-si asigure supravietuirea macar ca amintiri sau statui , pe seama urmasilor lor. Atfel manifestau ei 'dragostea" fata de urmasi! Ca sa faca asta trebuiau sa ascunda intelesul unor cuvinte care formau o structura gandita a sistemului lor de supravietuire in fata mortii, inerente pentru ei, sistem care a devenit propria lor inchisoare sau viata dupa moarte. adica au creat o stiinta oculta cu semnificatia de ascunsa cu care urmasii sa-si ocupe mintile si gandul cautand, invartindu-se in jurul cozii lor ca sa ma exprim asa , coada lor fiind urma sau ce au lasat ca sistem de gandire dupa ce au devenit nimic. Astfel urmasii adica cei ce calcau pe urma lor sa-i alimenteze cu energia lor prin intermediul sistemului creat de ei. Nimic mai fals decat acesta conceptie, nu au reusit decat sa impiedice urmasii sa triasca, in nici un caz nu au reusit sa-si perpetueze existenta, sau mai pe scurt au reusit sa-si blocheze propria existenta intr-un cerc vicios induiosator si magaietor numit reincarnare.Daca reuseau sa se incarneze odata, tot sistemul l-ar fi vazut ca inutil si iluzoriu, intrega lor conceptie ca falsa si s-ar fi inteleptit prin discernamant. Acum sa nu generalizez ca nu toti stramosii au cazut in acesta autopacaleala a generarii de suferinte si dureri celorlati. Un cuvant ascuns sub semnificatii false este cel de "intuneric". Ce se ascunde sub acest cuvant, sub acesta idee? In nici un caz o alta idee!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu