lumea

Lumea e  o generalizare cu care ne confruntam asiduu.

Este folosit  cu mare frecventa acest concept in exprimarile noastre verbale. Sensul cu care este folosit imi demasca faptul ca este  generalizare a tapului ispasitor.Toate belelele se datoreaza lumii care este asa si pe dincolo si se incapataneaza sa nu fie dupa cum ne-am dori noi; ne provoaca continuu sa luptam cu ea si ne infrange de fiecare data. Daca intreb pe un fan al acestui concept "ce este lumea", surpriza apare pe figura sa; cum adica ce este lumea! Vorbim mereu despre lume si ii atribuim tot felul de mizerii,; o cunostem foarte bine si se pare ca acesta cunoastere nu ne ajuta la nimic. Lumea ca generalizare se manifesta in conversatii ca si "cunoasterea proprie individului"; nu am intalnite pe cineva care sa nu stie ce este lumea. Desi este cunoasterea individului este paradoxala surpriza lui cand este intrebat ce este lumea, unde se afla ea.Fiind o cunoastere, o structura a gandirii unanim acceptata, o unanimitate, trebuie sa fie "inconstienta sau ignorata"; este folosit termenul si se manifesta cunoasterea implicitata generic sub acest termen in mod automat; stim ce este fara sa mai ne intream sau sa fim constienti de continutul sau de idei si miscari ale lor .Ideile structurii gandirii care constituie continutul abstract al termenului se exprima prin noi ca "gandire, vorbire si actiuni" individuale fara sa ne ceara acordul. Reflectam acesta structura a gandirii numite "lume" si asta denumim gandire proprie. Am putea spune ca lumea ne gandeste pe noi , ne foloseste ca pe niste papagali invatati cuvinte fara sa inteleaga sensul lor. In acesta situatie insemna ca cetatenii nu gandesc. Nu mi s-a intamplat inca sa intalnesc un cetatean onorabil care sa fie constient de faptul ca nu gandeste, ca doar reflecta aceeasi structura informatica de gandire pe care o considera "gandirea sa"; Nu mi s-a intamplat inca sa aud vorbindu-se despre lume in alti termeni indiferent de cati vorbitori am auzit. Atunci este irelevanta consideratia ca "eu gandesc" sau considerarea gandirii ca individuala sau personala, cand ne referim la "lume"? Noi gandim lumea sau lumea ne gandeste pe noi? Este lumea asa cum este si o cunoastem fiecare pentru ca asa o gandim noi, sau noi gandim despre lume asa cum gandim pentru ca asa este lumea? Eternul blocaj al intaietatii oului sau gainii. Din punctul meu de perceptie , ambele variante sunt reale prin faptul ca mai intai invatam cum este lumea si dupa aceea o gandim asa cum am invatat ca este.  Lumea ca structura abstracta a gandirii apartine trecutului care se perpetueaza prin educatia noastra, apoi in gandurile noastre, in actiunile noastre. Ceea ce ma uimeste este paradoxul evident al faptului ca nimanui nu-i place lumea desi o sustine cu intreaga sa energie si in totalitatea actiunilor sale; sustinem ce nu ne place! Asta vis a vis de obsesia cautarii placerii ne desconspira faptul ca "lumea", concept abstract fara reflectare in natura cu continut clar de idei si emotii este cunoastere inconstienta de propriul continut. Daca am fi constienti de continutul faptic al acestei abstractizari, oare am mai sustine acest continut in mintile si sufletele si fatele noastre? Eu unul sunt ferm convins ca nu! Undeva adanac in constienta noastra "Stim" si tocmai asta ne face sa generam revolutii, rascoale, razboaie  sa contestam tot ce vine din lume, sa ne opunem emotional ei, dar pana la urma suntem invinsi de "lume", crucificati, martirizati sau cazati in locuri rusinoase ca sa nu ne cunoasca si alti curiosi a ceea ce lumea este. "Cine a cunoscut lumea a cunoascut un cadavru" si este firesc sa se exprime asa cunoscatorul lumii care vede  ceea ce ea este, cunoasterea trecutului cunoasterea mortilor si mortii nu pot gandi viu. Mortii gandesc moartea si vii nu gandesc viata, o traiesc fara ingradirea literelor moarte a mostenirii lumii.Chiar acesta gandire ca structura de idei si actiuni despre lume sau pentru lume nu poate evoolua ca ordine si omogenitate fara  constiinta a ceea ce lumea este.Noi putem si este utila gandirea lumii contestand-o ca structura moarta sau neschimbatoare de la sinele ei tocmai ca fara noi  nu poate evolua si asta e obsesia lumii sa evolueze, adica sa fie vie pentru ca numai cel viu evolueaza in creatie prin noi si minunate transformari a formelor de expresie. Cel viu este omul, fiecare dintre dvs., si onorarea lumii este complacerea in " moarte vazuta ca rutina informatica neschimbatoare de la sine,moarta" Stiu ca termenul moarte sperie dar dincolo de sperietura este o mare bogatie in el cand percepem continutul sau. Vechii vrajitori cand vroiau sa ascunda celorlalti ceva, nu faceau decat sa dea un nume care speria cetatenii  faptului respectiv. Unde este o frica traditionala  fata de termeni ca inexistenta, moarte, disparitie, uitare, pierdere, etc, dincolo de acele frici sunt ascunse comori de exprimari ale constiintei sau claritatii interioare sau adevar a ceea ce este. Nu mai insit cu acesta reelevare a faptului ca daca ne sperie ceva exact acolo trebuie sa cautam , sa trecem de paznicul frica ca sa ajungem la comoara care ne apartine de drept; nu insist nici asupra reelevarii faptului ca orice capcana este ascunsa in spatele unei placeri sau frumuseti, sau mangaietoare si datatoare de sperante forme emotionale, mentale, obiective. Cea mai atragatoare forma-gand in capcana pentru barbati este "puterea" si pentru femei "dragostea" si pentru ambii "satisfactia". De atatea ori ne-am pacalit urmarind asiduu acele obsesii enumerate anterior, promisiunile lor,  ca am ajuns sa credem ca nu exista putere, ( sunteti viermi, sclavi, fara libertate) nici dragostea (sunteti masculi si femele pentru cresterea productiei animaliere pe cap de consumator), nici bucuria ( suferinta si nemultumirea este fatalitae si viata, daca nu suferi nu traiesti). Iata ca ne-am intors la gandirea din abstractia "lume". Nasterea din pacat si pedeapsa , conducerea fiintei de autoritati exterioare ei fie imaginare fie obiectiv formale, datoria si nevoia ,etc asta ati fost invatati ca sunteti  si revolta la acesta invatatura o intareste mereu prin autoconfirmare. Lumea ca abstractiune este compusa din alte abstractiuni evidente ca formulari ideatice: pacat, vinovatie, pedeapsa (intotdeauna prezenta),  rasplata (intotdeauna viitoare),  toate prezente sub alt generic abstract numit nevoie, nevoie de a demonstra ca te-ai smerit, ca te-ai  supus autoritatii lumii , ca ai primit pedeapsa si ai murit (ai renuntat la putere si libertate), etc. Acesta structura absracta a gandirii parca a fost conceputa cu sensul de a fi un mijloc de stapanire a oamenilor, de ai inrobi unei emonstratii continui ca merita sa fie iubiti, apreciati si respectati sau recunoascuti de lume, ca sunt instrumente de nadejde ale lumii. Ma intreb daca ale lumii sau a celui ce a conceput acesta structura a gandirii abstracta si hipnotica a " lumii", gandul distructiv?. Lumea este o imagine sau viziune, o vedere moarta in care cand o constiinta umana intra sau o absoarbe in memoria sa ii activeaza sau misca, invie acea structura ca si cum dai drumul la un film pe care-l traiesti ca personaj al filmului respectiv . Diversitatea adaptarilor acestui film al trecutului pe care-l facem viitor prin dorintele de a schimba personajele sau rolurile in scenariul sau, este generata de nr mare de constiente diferite formal, doritoare de a juca in filmul respectiv si fiecare adapteaza si sporeste nu de variate in rolurile distribuite. Shakepeare spune ca lumea e o scena; cred ca privesc din acelasi punct al perceptiei. dar exprimarile sunt diferite pentru ca nu sunt Shakespeare si nici nu am de gand sa devin dramaturg apreciat de lume si model care sa chinuie generatiile viitoare. Lumea e in memoria fiecaruia dar toti dam vina pe oamenii din jurul nostru, dam vina pe ceilalti la gramada cand generalizam comportamentul lor sub genericul "lumea' In memorie este condensata informatia foarte diversificata pana la comliicatie a lumii, dar tocmai acesta comprimare informatica nu identificam cum este ea launtrica mie! Este "comprimarea lumii" cu tot ce gandesc toti ca este, fie ignoranti sau  diplomati in stiinte sau filosofie, si toti intermediarii dintre aceste doua extreme, intreaga informatie "lumea" este comprimata si o cunoastem ca.......Simtamant.  Acest simtamant "lumea' este cunoasterea directa cum spun maestrii, cunoasterea cu mintea sau cu sufletul sau totalitatea om, cu semnificatia evidenta ca este cunoastere neintermediata, directa prin comuniune cu faptul .Fiecare este incantat sa-si releve propriei constiinte sentimentul "lume". Adevarul a ceea ce este elibereaza, eliberati fiind incepem sa traim ratiunea existentei proprii si sa ne aducem aportul unic pe care nimeni altul in imensitatea inconjuratoare nu-l poate aduce in locul nostru, al fiecaruia, la evolutiea creatiei si recreatie sau la un nivel superior numit creatie colectiva sau cocreatie constienta , imbogatirea constiintei universului  viu prin creatia noastra  noua cu adevarat, mereu noua nu doar formal ci si structural, noi structuri din ce in ce mai dinamice mai vii asa cum sunem. Misterul e samanta si natura care este locul in care lumea face caca ne reflecta acest miracol al comprimarii informationale si formale in mica samanta, mirabila samanta. Modificarile aduse semintelor vor aduce modificari in structurile plantelor si apoi a corpurilor umane fi ea sunt bune, fie ca sunt rele, depinde de samanta care a stat la baza modificarii sau dorinta, intentia.  "Cu bune intentii se paveaza drumul catre iad" Am facut ceva pana acum altel decat cu cele mai bune intentii??? daca nu ne place lumea ce insemna asta? Lumea ca abstractie ideogonica este suprapusa naturii si societatii umane degradand si una si alta ; propun s-o dezlipim ca eticheta de pe trupul naturii si societatii omenesti. Lumea nu poate fi reparata din moment ce in noi este un simtamant din care se hraneste si regenereaza pe sine (vulnerabilitate, insuficienta ,etc, depinde de perceptia ndividuala care nu este generala) Numai reparati lumea pentru ca asta este drumul care duce nicaieri sau devenirea de nimic.Nu mai denumiti acest nicaeri sau nimic  '"eternitate sau rai", "nemurire sau viata" Rolul ales de mine in "lume" este de ceas desteptator, dau din clont pana cineva aude la propiu  in nici un caz figurativ. Nu sunt intelept nici ganditor, nu dati bani pe vorbele mele, fac doar galagia care supara pe cei care stiu si profita, autointitulatii iluminati, masoni, preoti ai ocultismului, vrajitori si hipnotizatori, reincarati ai vechilor egipteni sau alte maretii trecute si moarte de cat de mari erau ei de nu mai putea pamantul sa-i sustina, etc fac galagie si am vazut cat de tare enerveaza asta pe alesii altora, enerveazea evidenta, enrrveaza desconsirarea stupiditatii rutinei, banalitatilor vulgare si meschine, a mediocritatii si falsitatii oricaror promisiuni; Cei care promit viata fara moarte sau eternitae sau nemurire, putere, bogatie, raiul, satisfactii marete, control si siguranta, etc, tot ce isi doreste fiecare, implinirea dorintelor, sunt exact cei care va fura exact ce aveti fara sa stiti asta. Omul sau ocultat, denumit "totul', in imensitatea in care traieste,este complet, intreg si bine merci. Nu poate primi de la cineva fara ca acel ceva sa nu-l perturbe si diminueze ca expresie. Nu poate da cuiva fara ca ceea ce a da sa-l diminueze. Ceea ce poate este sa creeze in imensitatea si totalitatea energiei sale, sa transforme sau reprime, sau iubesca sau exprime. Omul este obiectivat, deci nu e teorie nici imaginatie nici devenire; nu are decat sa renunte prin plictiseala la statutul comod de cersator, de las, de rabdator, de mincinos sau stalker. Cei mai comici lasi sunt bigotii, ex crestinilor de apartament, toti citesc ca Domnul a spus "sa nu mintiti, sa nu faceti ce vii  sila, sa tineti post in spirit", sa nu furati,  etc etc, si exact pe dos fac; marele popor crestin roman a ales exact hottii dovediti, mincinosii dovediti, farsorii doediti, clownii tiranici sa-L reprezinte. Comedia este tare buna daca plata nu ar fi ruinatooare.L umea nu se repara se abandoneaza fara sa plecati in alte lumi, creind o alta, schimband relatia fiecaruia cu conceptul respectiv. Tema de proiect " locul de retragere' este o invitatie la recreatia si cocreatia unei altfel de lumi din altfel de samanta . Nu este usor, este foarte greu si inaccesibil lasilor si justificarilor lor. Am auzit vorbe entuziasmante "fara bani si cariere" etc, ;noua ordine sau noile planuri vis a vis de resurse, etc dar cand este sa trecem la actiune ne lovim iar de BANI. Fie ca ii ai sau nu, cu bani nu se poate realiza lumea fara cariere si bani.. De fapt este o falsa problema, aceeasi ipocrizie de a da vina pe mijloace ca sa ascundem indiferenta si neangajarea personala in propriile ideatii afirmate. Cu pieptul inainte sa dea bine pe sticla, sa fac adepti sau fani naivi.  Eu nu caut ci rezonez cu oamenii normali, satui de fanfaronada celui mai mare sau mai prost, mai sfant sau nesfant, fara aere de iluminare sau intunecare, fara perfidia slabiciunii si a plansului de mila." Asa sa-mi ajute Domnul." :)  :)   :)