ideea de identitate

  Identitatea este o idee despre tine insuti cu care te confunzi sau doresti sa te confunzi , sa fie realitatea ta, individualitatea ta. In aceasta situatie exista doua tipuri de identitati;

 una istorica care este perceputa ca prezenta si una viitoare perceputa ca dorinta devenirii. Ideea comprima si exprima o imagine extrem de complexa si cuprinzatoare. Descrierea ideii sau imaginii despre sine implica exprimarea unei succesiuni de calitati si lipsuri care arare ori pot transmite unui receptor imaginea completa ce se doreste a fi recunoascuta. Iata de ce se spune ca o imagine contine o mie de cuvinte si astfel transmiterea ei prin vorbire sau scriere implica timpul psihologic, o perioada de monolog care se intinde pana in momentul in care receptorul transmisiei percepe ideea sau crede ca a perceput-o si poate astfel sa raspunda informatiei receptate cu propria informatie sau cu consideratii despre ideea prezentata.  Cea mai "rapida" forma de comunicare este telepatia in care imaginile sau ideile sunt receptate  simultan cu emisia lor. Ceea ce este greu de perceput este faptul ca ideile sau imaginile sunt emisii sau radiatii ale unei surse si ca exista un momnet de nonemisie sau receptivitate a sursei. Remanenta sau inertia evidenta a perceptiei sau receptiei  ne "ascunde" momentul nonemisiei. Astfel percepem o emisie continua sau constanta care creeaza presiune asupra noastra si care ne da impresia unei continuitati a aceleiasi emisii si presiuni care nu ne lasa ragazul sa raspundem sau sa comunicam. Avem cu totii impresia ca vorbim la pereti, ca fiecare inclusiv propria gandire vorbeste de unul singur si ne exclude din comunicare, ca nu suntem ascultati. Fara ascultare nu exista comunicare si astfel putem intelege de ce avem tendinta sa vorbim in speranta de a fi ascultati. IN iubire nu avem nevoie de vorbire pur si simplu pentru ca suntem ascultati si crezuti asa cum copii procedeaza pana la o varsta cu parintii lor. Daca urmariti un copil de doi ani veti constata ca sunteti ascultati, crezuti neconditionat si nu suntem lasati fara raspuns, fapt care ar trebui sa ne responsabilizeze. Ce face ca un copil sa poata comunica si apoi sa piarda acesta calitate? Evident copilul nu are o identitate, o idee despre sine insusi pe care sa o apere sau impuna celorlalti, functioneaza sincer si pur in raport cu propria perceptie complexa. Raspunde spontan, sincer in raport cu perceptia sa, nu are "un timp de prelucrare sau premeditare a raspunsului", nu traieste timpul psihologic.Astfel viteza de prelucrare si raspuns informational este foarte mare apropape instantanee, gandirea lui lucreaza la viteza maxima. Este confirmat experimental ca viteza de functionare a creierului copiilor este de cel putin 5 ori mai mare decat a oamenilor maturi. Acum ar trebui specificata varsta copiilor din lotul cercetat pentru ca este evident ca influenteaza rezultatele cercetarii datorita faptului ca odata cu educatia sau formarea familiala si sociala copilul isi pierde spontaneitatea, libertatea exprimarii sau sinceritatea. Ideea de identitate este periculoasa pentru ca ne limiteaza expresia potentialului  si incetineste procesul total al gadirii fragmentandu-l artificial in parti in conflict;  ceea ce sunt si ceea ce nu sunt, ceea ce am si ceea ce nu am sunt expresiile acestei fragmentari imaginare.  gandirea ca proces total este libera continand orice element ce ar putea teoretic sa-i fie necesar. Gandirea este procesul prin care se exprima intrega cunoastere iar intreaga cunoastere este continuta in memorie. " Daca ceva exista, il cunosc"; aceasta este atitudinea exploratorului, inventatorului, celui ce scoate la lumina constiientei potentialul continut in memoria sa totala, nefragmentata., a celui care daruieste ceva ce exista dar nu era exprimat inca in lumea sa. Societatea oficiala este expresia increderii in fiinta umana? Fara incredre exista uman? Fara incredere exista curaj, libertate? Suspiciunea nu este vigilenta ci premeditare! Increderea nu este investitie in lume ci in fiinta launtrica care nu iti cere dovezi sau demonstratii ale existentei tale Fiinta launtrica este radacina misterioasa a copacului vietii, iar misterul este cea mai inalta stiinta, misterul creatiei, a constiintei si intentiei. Putem intoarce caruta de la datoria dorintei la dorinta datoriei. Unica datorie neonorata este datoria fata de tine insuti. Datoria nu este suverana de aceea poti sa nu o onorezi.  In existenta fiecaruia, fiecare este suveranul. Pierderea suveranitatii este pierderea existentei. Putem recastiga oricand suveranitatea cand intelegem cum o pierdem, sau cum o vindem pe nimicul devenirii a altecva decat suntem.Universul nu este niciodata alceva decat este si noi suntem asemena lui si asta insemna pace cu tine insuti si cu universul intreg. Ceea ce suntem se releva, nu relevam, nu decidem. Smerenia este starea gandirii in care totul se releva. Momentul de nonemisie, de discontinuitate, de receptivitate este  poarta catre revelatia imensitatii, a necantaritului, a sublimului mister al fiintei umane.