Prezentul contine tot viitorul. Astfel umanitatea are o singura cale. Daca prezentul este creat perfect, atunci viitorul va fi perfect. Nu este vorba de prefectiunea prezenta amanata pana la o perfectiune viitoare, ci este perfectiunea prezenta constienta, care genereaza constiinta viitorului perfect.
Perfectiunea nu poate fi facuta, ea este sau nu este. Omul are libertatea de a allege si schimba alegerile sale; traieste in prezentul perfect si viitorul este in accord complet cu realizarile prezentului, sau traieste in amintiri si viitorul perfect este o amintire a unui rai pierdut.. Astfel viitorul nu poate lua o alta directie. Porunca sau emanatia constiintei in claritatea perceptiei este :”sa nu-ti faci griji pentru viitor” ( ingrijorarea pentru ziua de maine este irelevanta constiintei). Traieste sincer in present si viitorul va trebui sa fie ceea ce este prezentul. Lamentarea, frustarea si exclusivismul ca atitudine nu este traire in present ci refuzul prezentului nascut din lipsa perceptiei inteligente a plenitudinii si frumusetii lumii asa cum este ea. Aceasta degenerare nu se rezuma la o singura rasa sau credinta ci la toate. In istoria pamantului exista civilizatii umane care s-au mentinut in armonia prezentului si plenitudinii sale de max intensitate si dinamica la nivelul unor realizari foarte inalte si au lasat mostenire noua realizarile lor. Cateva grupuri de oameni urmaresc si astazi atingerea acestor realizari superioare si a constiintei elevate in adevar si constitue “noii vizionari” iar viziunea lor este completa. Dar aceste grupari, desi se constituie ca organizme regenerate ale constiintei umanitatii, chiar prin prezentarea realizarilor lor, nu sunt lasate sa devina un far calauzitor pentru rasa umana aflata in mers spre un punct mai inalt al civilizatiei de catre sistemul “democratiei” care de fapt este sistemul maselor manipulate prin promisiuni niciodata oanorate. Inca mai trebuie aratat ca greselile catorva acceptate de majoritate pot coplesit si conduce masele la uitarea de sine pentru o mare durata de timp si conduc omenirea intr-o fundatura. Gandirea umana trebuie sa se intoarca acolo unde a luat o cotitura gresita si sa realeaga directia ordinii care este pacea. Gandirea umana cand se ridica la cea mai inalta intelegere este una cu gandirea care a adus la lumina lumile. Exista miriade de lumi dar gandita una singura din care ele au evoluat. Forma gandita este forma vizibila si energia inteligenta infinit de inteleapta (Spiritul) o condenseaza pana la nivelul de a fi simtita sau obiectivata (completa si perceptibila cu toate simturile, fapt evidentiat de fizica cuantica). Insusi omul este gandul prim (intrupat) din care au derivat toate celelalte, el insusi intrega frumusete, energie si toata linistea. Omul daca denumeste ceva si iubeste poate sa aduca in manifestare. Ceea ce omul iubeste cu adevarat si prin asta doreste sa aduca in manifestare (sa arate lumii posibilitatea ) este dorinta inimii lui. Cand acest lucru este inteles, cunoastem ca nimeni din afara noastra nu ne poate impiedica sa implinim aceasta, sau sa fure dorintele inimilor noastre; in fata lor nu exista opozitie. Intrebarea este ce ne impiedica totusi daca percepem opzitia? Vointa noastra este canalizata in alta directie prin educatie sau reformare sociala si profesionala. Cand punem in accord dorinta inimilor noastre cu forta vointei (nu exista fiinta sincera cu ea insasi care sa nu cunoasca dorinta inimii sale), o forta incomensurabila se pune in miscare pentru implinirea ei. Am denumit asta “angajament personal” Considerati acum implinita dorinta inimii si comportati-va ca atare; lasati sa treaca prin mintea si corpul vostru unite in constiinta ordinii numai imaginea dorintei inimii care este Adevar. Mediteaza numai asupra dorintei adevarate a inimii tale stiind ca ea nu face rau nici unui om si este cea mai nobila, nemurirea fiecarui om. Mereu si mereu tot ce ai mai nobil, exprima! Cand dorinta inimii este implinita complet parasiti perceptia mizeriilor si dezordinilor produse de tradarea sinelui uman, v-ati intors acasa, v-ati regasit sinele adevarat a ceea ce sunteti si a-ti parasit odata pentru totdeauna desertul parerilor, preocuparilor si obsesiilor. Caile batute duc nicaieri si la nimic. Calea unica este calea implinirii dorintei inimii tale care este adevar. Nimeni altcineva nu a parcurs-o si nici nu poate sa o parcurga in locul tau. Greseala este de a urma, sau a cauta, ignorand ceea ce ai deja, adevarul inimii tale. Dorinta inimii tale este harul tau, nu trebuie decat sa-l primesti si sa-l exprimi in faptele tale. Gandirea care compara este o gandire pervertita de la sensurile sale esentiale..Aceasta exprienta a fragmentarii si pervertirii gandirii are consecinte degradatoare asupra corpului biologic uman producand disfunctiuni fiziologice si disolutia sa, Orice idée a ta despre tine are impact asupra intelectului, psihologicului si fiziologicului, exprimandu-se corporal ca functiune sau disfunctiune. Orice disfunctiune este consecinta unei idei gresite a ta despre tine exprimata in constiinta ta si este o autodepreciere, minimizare sau maximizare a fiintei proprii. Cand existi nu simti nevoia psihologica de a deveni mai mare sau mai mic, mai important sau mai modest; te exprimi in accord cu dorinta inimii tale fara sa ingradesti exprimarea dorintei inimilor semenilor tai. Fiecare fiinta umana este responsabila numai de exprimarea proprie si astfel recunoastem ca exista doar dreptate si perfectiunea exprimarii constiente sau inconstiente. Niciodata nu este prea tarziu sa-ti recunosti responsabilitatea care incepe prin a afirma faptul ca tu esti sursa a ceea ce esti sau nu esti, a ceea ce ai sau nu, a ceea ce exprimi sau nu, a ceea ce emani ca fiinta, bucuria de a fi sau nemultumirea ca nu esti conform unor exigente generate de ignorarea a ceea ce esti sau acceptarea unor realitati facute de altii in folosul lor. Sunt foarte multe individualitati umane care au constiinta propriei divinitati, dar vigilenta ne arata ca unii o folosesc in beneficiu personal pe seama celorlalti semeni, dar marea majoritate o folosesc in beneficiul comunitatii umane indrumand individualitatea sa-si releve si parcurga cu rabdare propria ei cale prin unirea mintii si corpului intr-un singur punct care este reflexia intregii creatii, constiinta umana, ”focul launtric”, sursa oricarei creatii si creaturi. Intarind caramizile comunitatii umane intrega civilizatie evolueaza. Interesul ingust si meschin nu duce la evolutie ci disolutie. Daca ne sperie asta atunci fiecare poate sa o impiedice prin revenirea la adevarul a ceea ce este si exprimarea lui faptica. Cine suntem este problema insuficientei dar ce suntem este relevant comunitatii umane. Este dur si de loc mangaietor faptul ca suntem mijloacele pe care le folosim in existenta si nu scopurile pe care le afirmam. Mijlocul este scopul si nu scuza, nici nu iarta, este fapta care nu exista decat in present si ea da forma viitorului sau deformeaza orice viitor generand batranete sau poate altceva, regenerare, vindecare, o lume mai buna pentru copii nostrii. Perfectiunea procesului prezentului nu poate fi modelata de pervertirea gandirii sau de manipularea la nesfarsit a cunoasterii violentei si conflictului, a reprimarii, el reflecta perfect actiunea noastra in lume si viata si asta ascundem pentru ca ne da de gol sau desconspira ceea ce suntem, fantome intre fantome ale unui trecut demult apus, trecutul intunericului si nepasarii, umbra fatalitatii care ne urmareste peste tot. Fantomele sunt efemere dar pot perturba o lume intrega; sunt mesagerii tuturor disfunctiilor corporale cand li se acorda atentie si realitate; fara a fi vazute asa cum sunt ne sperie si astfel le hranim si le dam forma propriilor frici. Cand puterea discriminarii o folosim rational ea este distinctie, putem distinge adevarul ca adevar si falsul ca fals, intelepciunea este intrupata. Este greu, este foarte greu sa ramanem in taria care distinge atata timp cat suntem avizi de afirmare personala. Afirmarea personala este manifestarea inconstientei propriei realitati. Iata de ce oamenii liberi nu sunt in perceptia sociala vip-uri sau modele. Sunt nebagati in seama desi merita toata stima, parca ar fi invizibili sau inexistenti. De mult nu mai fac greseala dragostei cu de-a sila increzatori in destinul uman al fericirii. Pentru fiecare fiinta umana incepe destinul umanitatii cand acesta este in inima sa. Se spune ca destinul nu poate fi schimbat si asa este atata timp cat este alegerea unui model in existenta. Modelul nu poate fi altfel de cum este si astfel destinul nu poate fi schimbat. Orice alegere de model este o continuitate sub alta forma cu acelasi final. Transmutatia sau transformarea este necunoascuta, nu avem repere ale infaptuirii sale si asta este un impediment al recunoasterii schimbarii la fata sau a actiunii noastre in existenta, iar acest impediment conduce la intoarcerea la vechile metode care pana la un moment dat pareau sa aiba rezultate positive in existenta individului, dar care apoi se disipau fara putinta de mentinere a lor. Metodele genereaza doar jumatati de drumuri.
Cine vede intelege, cine aude pricepe si va vedea, cine simte este, vede si aude.
Perfectiunea nu poate fi facuta, ea este sau nu este. Omul are libertatea de a allege si schimba alegerile sale; traieste in prezentul perfect si viitorul este in accord complet cu realizarile prezentului, sau traieste in amintiri si viitorul perfect este o amintire a unui rai pierdut.. Astfel viitorul nu poate lua o alta directie. Porunca sau emanatia constiintei in claritatea perceptiei este :”sa nu-ti faci griji pentru viitor” ( ingrijorarea pentru ziua de maine este irelevanta constiintei). Traieste sincer in present si viitorul va trebui sa fie ceea ce este prezentul. Lamentarea, frustarea si exclusivismul ca atitudine nu este traire in present ci refuzul prezentului nascut din lipsa perceptiei inteligente a plenitudinii si frumusetii lumii asa cum este ea. Aceasta degenerare nu se rezuma la o singura rasa sau credinta ci la toate. In istoria pamantului exista civilizatii umane care s-au mentinut in armonia prezentului si plenitudinii sale de max intensitate si dinamica la nivelul unor realizari foarte inalte si au lasat mostenire noua realizarile lor. Cateva grupuri de oameni urmaresc si astazi atingerea acestor realizari superioare si a constiintei elevate in adevar si constitue “noii vizionari” iar viziunea lor este completa. Dar aceste grupari, desi se constituie ca organizme regenerate ale constiintei umanitatii, chiar prin prezentarea realizarilor lor, nu sunt lasate sa devina un far calauzitor pentru rasa umana aflata in mers spre un punct mai inalt al civilizatiei de catre sistemul “democratiei” care de fapt este sistemul maselor manipulate prin promisiuni niciodata oanorate. Inca mai trebuie aratat ca greselile catorva acceptate de majoritate pot coplesit si conduce masele la uitarea de sine pentru o mare durata de timp si conduc omenirea intr-o fundatura. Gandirea umana trebuie sa se intoarca acolo unde a luat o cotitura gresita si sa realeaga directia ordinii care este pacea. Gandirea umana cand se ridica la cea mai inalta intelegere este una cu gandirea care a adus la lumina lumile. Exista miriade de lumi dar gandita una singura din care ele au evoluat. Forma gandita este forma vizibila si energia inteligenta infinit de inteleapta (Spiritul) o condenseaza pana la nivelul de a fi simtita sau obiectivata (completa si perceptibila cu toate simturile, fapt evidentiat de fizica cuantica). Insusi omul este gandul prim (intrupat) din care au derivat toate celelalte, el insusi intrega frumusete, energie si toata linistea. Omul daca denumeste ceva si iubeste poate sa aduca in manifestare. Ceea ce omul iubeste cu adevarat si prin asta doreste sa aduca in manifestare (sa arate lumii posibilitatea ) este dorinta inimii lui. Cand acest lucru este inteles, cunoastem ca nimeni din afara noastra nu ne poate impiedica sa implinim aceasta, sau sa fure dorintele inimilor noastre; in fata lor nu exista opozitie. Intrebarea este ce ne impiedica totusi daca percepem opzitia? Vointa noastra este canalizata in alta directie prin educatie sau reformare sociala si profesionala. Cand punem in accord dorinta inimilor noastre cu forta vointei (nu exista fiinta sincera cu ea insasi care sa nu cunoasca dorinta inimii sale), o forta incomensurabila se pune in miscare pentru implinirea ei. Am denumit asta “angajament personal” Considerati acum implinita dorinta inimii si comportati-va ca atare; lasati sa treaca prin mintea si corpul vostru unite in constiinta ordinii numai imaginea dorintei inimii care este Adevar. Mediteaza numai asupra dorintei adevarate a inimii tale stiind ca ea nu face rau nici unui om si este cea mai nobila, nemurirea fiecarui om. Mereu si mereu tot ce ai mai nobil, exprima! Cand dorinta inimii este implinita complet parasiti perceptia mizeriilor si dezordinilor produse de tradarea sinelui uman, v-ati intors acasa, v-ati regasit sinele adevarat a ceea ce sunteti si a-ti parasit odata pentru totdeauna desertul parerilor, preocuparilor si obsesiilor. Caile batute duc nicaieri si la nimic. Calea unica este calea implinirii dorintei inimii tale care este adevar. Nimeni altcineva nu a parcurs-o si nici nu poate sa o parcurga in locul tau. Greseala este de a urma, sau a cauta, ignorand ceea ce ai deja, adevarul inimii tale. Dorinta inimii tale este harul tau, nu trebuie decat sa-l primesti si sa-l exprimi in faptele tale. Gandirea care compara este o gandire pervertita de la sensurile sale esentiale..Aceasta exprienta a fragmentarii si pervertirii gandirii are consecinte degradatoare asupra corpului biologic uman producand disfunctiuni fiziologice si disolutia sa, Orice idée a ta despre tine are impact asupra intelectului, psihologicului si fiziologicului, exprimandu-se corporal ca functiune sau disfunctiune. Orice disfunctiune este consecinta unei idei gresite a ta despre tine exprimata in constiinta ta si este o autodepreciere, minimizare sau maximizare a fiintei proprii. Cand existi nu simti nevoia psihologica de a deveni mai mare sau mai mic, mai important sau mai modest; te exprimi in accord cu dorinta inimii tale fara sa ingradesti exprimarea dorintei inimilor semenilor tai. Fiecare fiinta umana este responsabila numai de exprimarea proprie si astfel recunoastem ca exista doar dreptate si perfectiunea exprimarii constiente sau inconstiente. Niciodata nu este prea tarziu sa-ti recunosti responsabilitatea care incepe prin a afirma faptul ca tu esti sursa a ceea ce esti sau nu esti, a ceea ce ai sau nu, a ceea ce exprimi sau nu, a ceea ce emani ca fiinta, bucuria de a fi sau nemultumirea ca nu esti conform unor exigente generate de ignorarea a ceea ce esti sau acceptarea unor realitati facute de altii in folosul lor. Sunt foarte multe individualitati umane care au constiinta propriei divinitati, dar vigilenta ne arata ca unii o folosesc in beneficiu personal pe seama celorlalti semeni, dar marea majoritate o folosesc in beneficiul comunitatii umane indrumand individualitatea sa-si releve si parcurga cu rabdare propria ei cale prin unirea mintii si corpului intr-un singur punct care este reflexia intregii creatii, constiinta umana, ”focul launtric”, sursa oricarei creatii si creaturi. Intarind caramizile comunitatii umane intrega civilizatie evolueaza. Interesul ingust si meschin nu duce la evolutie ci disolutie. Daca ne sperie asta atunci fiecare poate sa o impiedice prin revenirea la adevarul a ceea ce este si exprimarea lui faptica. Cine suntem este problema insuficientei dar ce suntem este relevant comunitatii umane. Este dur si de loc mangaietor faptul ca suntem mijloacele pe care le folosim in existenta si nu scopurile pe care le afirmam. Mijlocul este scopul si nu scuza, nici nu iarta, este fapta care nu exista decat in present si ea da forma viitorului sau deformeaza orice viitor generand batranete sau poate altceva, regenerare, vindecare, o lume mai buna pentru copii nostrii. Perfectiunea procesului prezentului nu poate fi modelata de pervertirea gandirii sau de manipularea la nesfarsit a cunoasterii violentei si conflictului, a reprimarii, el reflecta perfect actiunea noastra in lume si viata si asta ascundem pentru ca ne da de gol sau desconspira ceea ce suntem, fantome intre fantome ale unui trecut demult apus, trecutul intunericului si nepasarii, umbra fatalitatii care ne urmareste peste tot. Fantomele sunt efemere dar pot perturba o lume intrega; sunt mesagerii tuturor disfunctiilor corporale cand li se acorda atentie si realitate; fara a fi vazute asa cum sunt ne sperie si astfel le hranim si le dam forma propriilor frici. Cand puterea discriminarii o folosim rational ea este distinctie, putem distinge adevarul ca adevar si falsul ca fals, intelepciunea este intrupata. Este greu, este foarte greu sa ramanem in taria care distinge atata timp cat suntem avizi de afirmare personala. Afirmarea personala este manifestarea inconstientei propriei realitati. Iata de ce oamenii liberi nu sunt in perceptia sociala vip-uri sau modele. Sunt nebagati in seama desi merita toata stima, parca ar fi invizibili sau inexistenti. De mult nu mai fac greseala dragostei cu de-a sila increzatori in destinul uman al fericirii. Pentru fiecare fiinta umana incepe destinul umanitatii cand acesta este in inima sa. Se spune ca destinul nu poate fi schimbat si asa este atata timp cat este alegerea unui model in existenta. Modelul nu poate fi altfel de cum este si astfel destinul nu poate fi schimbat. Orice alegere de model este o continuitate sub alta forma cu acelasi final. Transmutatia sau transformarea este necunoascuta, nu avem repere ale infaptuirii sale si asta este un impediment al recunoasterii schimbarii la fata sau a actiunii noastre in existenta, iar acest impediment conduce la intoarcerea la vechile metode care pana la un moment dat pareau sa aiba rezultate positive in existenta individului, dar care apoi se disipau fara putinta de mentinere a lor. Metodele genereaza doar jumatati de drumuri.
Cine vede intelege, cine aude pricepe si va vedea, cine simte este, vede si aude.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu