Este expresia interpretarii unei stari traite si este generata de considerarea mintii ca activitatea memoriei, sau activitatea cunoscuta ca dialog interior, a vorbi de unul singur.
Cand aceasta framantare informationala (generata de cautarea de sine din moment ce ni s-a spus ca suntem si ne consideram rataciti de propriul sine) inceteaza, traim starea de "minte goala". Atentionez ca aceasta stare nu este obtinuta prin efort, efortul fiind el insusi o framantare, nu este o stare generata de incremenirea fortata a gandirii, nici de "statul la panda" ca sa nu gandim, sau rezultatul efortului "de a face mintea tacuta". Mintea facuta tacuta este minte moarta. Este complet o alta stare a constiintei. Se spune ca "ti-a pus Dumnezeu mana in cap" si acesta expresie careia i s-a dat semnificatia unui "noroc" neasteptat consider ca la 'golirea mintii" se refera. Toate poverile inceteaza iar ceea ce este se releva ca ceea ce este. Orice separare fixa si permanenta intre gandire si realitate se prabuseste. Gandirea ia cunostinta de sine distingandu-se de nongandire si infaptuieste constientizarea deplina a faptului ca gandirea este tot ce se petrece, miscare in materie, un proces material. Acest gand adanc ingropat in constiinta umanitatii aduce sanatate si ordine in gandire. Realitatea separata de gandire este in mod fundamental incognoscibila si asta exclude orice abordare pe categorii fixate de 'gandire si nongandire". Gandirea si nongandirea nu sunt nume de lucruri ci temeiuri pentru o perceptie inteligenta. Intreaga miscare a gandirii in continutul sau care este in memorie trece continuu in mediu devenind lucru sau nongandire, realitate. Mintea este totul si orice separatie intre minte si corp, gand si gandire inceteza. Orice diferenta este interprtare formala a aceluiasi lucru si desconspira scopul celui care o foloseste si responsabilitatea sa, modul in care isi modeleza propria energie si modalitatea in care se deformeza. "Universul este mental, totul este spirit" sau "minte" pe intelesul tuturor. Fiinta umana este unica prin unicul sau atribut acela de gand. Gandul nascut din fiinta umana este gandul nascut din iubire si pentru fiinta umana. Gandul impotriva fiintei umane este gandul strain nascut din uitarea de sine sau ura sinelui uman sau corpul sau feminin si masculin, femeia umana si barbatul uman. Corpul poate fi copiat dar copia nu poate gandi si astfel de corpuri se numesc clone care doar repeta informatii sau actiuni prestabilite ca program. Se vorbeste de libertatea de gandire dar acesta libertate este doar atributul omului. Ganditi din libertate , nu ganditi liber! Asta daca ganditi! Viteza gandului uman este infinita. "Daca iubire nu este nimic nu este", unde "nimic" se refera la mintea intreaga, sanatoasa si creativa. Starea de 'minte golita' este denumita si 'constiinta elevata" In aceasta stare de constiinta orice conflict interior inceteaza, orice suferinta inceteaza orice durere inceteaza, orice gand este obiectivat instantaneu cu aparitia sa. Gand, realitate nu mai sunt elemente separate ci un aspect unic, mintea este corpul, gandul este un proces complet. Intreaga cunoastere universala se mnaifesta in gandire si este continuta in memorie, inclusiv cunoasterea falsului sau cunoasterea psihologica despre cum suntem. Memorarea de informatii este expresia ignorarii a ceea ce memoria este si a fragmentarii gandirii. Important este ca nici o parte a ceea ce isi are originea in memorie sa nu lipseasca constientizarii ca atare. Ceea ce este un singur proces de gandire, tratat ca fiind despicat in doua (cunoscuta asociere a gandirii unui receptor radio) produce distorsionarea oricarei perceptii, iar acesta distorsionare blocheaza accesul la inteligenta. Continutul a ceea ce gandim trece in memorie, iar ceea ce este in memorie trece continuu in mediu devenind lucru sau realitate. Ati observat cum manipulatorii constiintelor repeta obsesiv aceeasi informatie, zic ei "mesaj" impofida oricaror contraargumente ale bunului simt? Vor ca modelul de realitate care le convine sa fie auzit, implicit memorat de toata lumea astfel ca din memoria colectiva sa modeleze realitatea colectiva dupa placul lor. Colectivitatea realizeaza intotdeuna prea tarziu pacaleala ("ati mintit poporul cu televizorul"). Desigur ca nu instrumentul minte, ci utilizatorul. Daca nu ne "lasam utilizati" nu o sa mai mintim. Dupa acesta pauza exemplificativa sa ne intrebam ce este inaintea procesul complet intreg si nesfarsit al gandirii sau al cunoasterii memorie? evident este inteligenta. Inteligenta este expresia perceptiei si viceversa. Inteligenta perceptiei gandeste si gandirea este memorata si memoria obiectivata. Repetia informatiei este doar in memorie, pentru obiectivarea ei. Cei care repeta nu gandesc. Dar daca repetam doar lucruri frumoase, bune si folositoare, vom modela frumos, bun si folositor propria circumstanta existentiala. Dar se pare ca este mult mai usor sa facem invers, sa repetam acuzatii, boli, conflicte, nevoi si suferinte. De ce? Afirmam anterior ca tratarea sau considerarea gandirii ca despicata in doua (ca informatii care apartin si informatii care nu apartin propriei memorii si ni se comunica, ni se dau "mesaje" ) produce distorsionarea oricarei perceptii. Perceptia distorsionata blocheaza accesul la inteligenta. Fara acces la inteligenta suntem rataciti pe domeniul memoriei sau trecuttului (tot ceea ce stim apartine de drept trecututlui), folosim eronat capacitatile creatoare prin orientarea lor excesiva spre trecut (sau dorinte) si aceasta modalitate comportamentala este denumita primitivism al gandirii sau egocentrism": amintirea placerii sau durerii asociata unei perceptii vizuale, olfactive, auditive, etc, evocate de o circumstanta, de o situatie. Acesta activitate este exploatata de pornografia ilustrata, fime, politica, etc. Asocierea binelui sau raului, placerii sau durerii unei imagini exterioare ne blocheaza accesul la "binele propriu". Ne diminuam existenta la bine si rau, la placere si durere, traim linear ignorand sfera perceptiei prezente in totalitatea sa. Acest primitivism al gandirii, excluderea propriului intreg, este un cerc vicios in care ne invartim fara sa ajungem undeva Confundand conceptualizarea cu procesul spiritual sau inteligenta creativa, confundam totul. Gandirea primitiva este gandirea reflexiva in care orice este de tip descriptiv. Este gandirea care gandeste comunicarea (premeditarea, inainte de a medita sau a percepe inteligent o circumstanta) si blocheaza orice relatie.Relatia blocata ( cu tot ce este inconjuratorul nostru, egoismul) conduce in mod obligatoriu la conflict, la izolare, la suferinta psihologica, durere si boala. Gandirea primitiva interpreteaza perceptia (banuiala, teama de durere) si blocheaza inteligenta ca actiune in situatie. Teana ca sursa a primitivismului in gandire distorsioneaza orice perceptie si acesta distorsionare blocheza accesul la inteligenta perceptiei. Egoismul ca manifestare generalizata a primitivismului in gandire (psihologia apararii existentei si pozitiei personale sau interesului in existenta) se releva prin experimentarea lui ca excludere a inteligentei creatoare (Dumnezeu) din actiunile personale. Gandirea exclusivista sau selectiva nu poate fi surmontata decat prin implozia gandirii (a mintii) in sine insasi prin care i se releva totalitatea sa ca proces in existenta si sursa sa inteligenta sau fericirea creativa. Etapa reflexiva ca expresie a primitivismului exclusivist din gandire (asocierea, premeditarea si interpretarea) si chiar etapa exploatarii acestui primitivism generalizat de catre "iluminati" inceteza cand inaintea oricarei actiuni este meditatia sau accesarea inteligentei . Inteligenta nu este apanajul unor elite educate sau programate pentru asta ci este apanajul fiecaruim om cand percepe ceea ce este asa cum este, fara banuieli, premeditari si justificari. Singura transformare sau schimbare la care avem acces este ceea ce numim "noi insine". Aceasta este dreptatea divina in sensul ca nu putem schimba pe altcineva, fiecare este liber daca este si responsabil in fata propriei constiinte si nu fata de o autoritate exterioara lui (cunoscutul efort pentru imagnea personala falsa sau cum ne-ar place sa fim vazuti de ceilalti, demonstratia valorii personale sau moartea). Resposabil in fata propriei constiinte esti responsabil in fata lumii intregi, esti responsabil in fata propriei inteligente vii. Un exemplu de responsabilitate activa puteti descoperii in atitudinea si programele priectului Venus care releva blocajele conceptuale si exprima solutiile constientei referitoare la resurse si modalitati de evolutie a gandirii de la primitivism la cocreatie. Gandirea nu este creatoare fiind o creatie, o substanta modelata, o expresie a inteligentei in continua transformare si evolutie si ea poate numai sa cocreeze adica sa nu se mai opuna propriei evolutii si insanatosiri renuntand la depozitele informationale depasite moral si uzate material sub expresia batranetii sau temporalitatii ei. Gandul nu este temporal si efortul eternizarii lui este efortul propriei degradari sau uzuri asa cum experienta evidentiaza. Viteza de gandire este esentiala,, adica perceptia, sa stii ceea ce percepi simultan cu perceptia pentru ca astfel nu mai ai nevoie de banuieli, interpretari sau premeditari, comparatii si dosare. Aceste instrumente sunt instrumentele gandirii aflate in nonperceptie sau intunericul din constiinta, sau teama. Fara teama de nonperceptie sau nimic constiinta strabate zidul interpretarii perceptiei si regaseste libertatea ei esentiala. Nu poti sa faci libertate adica ceea ce esti. Cand acest efort de a face specific egocentrismului se sfarseste traiesti la propriu revelatia misterului inimii sau constiintei, "mirabila samanta", reflexia intregii creatii. Putem spune ca si constiinta inceteaza iar reperele existentiale si de expresie se transforma sau se releva ca ceea ce sunt si au fost intotdeauna, sublimul a ceea ce fiinta umana este cand falsul descriptiv si interpretativ inceteaza sa fie dominant in actiuni. Putem repara orice greseala imediat ce am facut-o si astfel mintea poate vindeca cand inceteaza sa mai imbolnaveasca din teama de boala, adica nu mai imbatraneste incercand sa se eternizeze. Efortul de a faece eternitate si nemurire este efortul prin care realizam efemeritatea, iar efemeritatea este reperul oricarei informatii actiuni false. Aceste actiuni ale minciunilor isi au functiunea pana la un moment dat, pana omul are nevoie de stimulente in actiunile sale precum copii si singura lor functiune nu este alta decat aceea de vaccin impotriva virusilor informationali din adn. Odata vaccinati prin experienta minciunii si consecintele devastatoare ale ei nu ne mai imbolnavim de minciuna. Inteligenta perceptiei numita si claritate interioara, sau lumina constiintei intrebata ce sa facem a raspuns simplu: "nu faceti ce vi-i sila, nu mintiti". Cand nu cunosti , recunoaste, ai perceptia la dispozitie; nu face ce tie nu-ti place. Intrebarea mea este daca ne place sa condamnam, sa criticam, sa barfim, sa catalogam si sa ierarhizam? daca da, suntem la vacinare, consecintele ne vaccineaza lecuindu-ne. Odata lecuiti ce ne ramane? Iarta si Iubesteti apropele ca pe tine insuti!" aceasta atitudine este starea de gratie sau gratierea de care te bucuri tu insuti. Cand atentia ta este captata de greseli, defecte si mizerii vei suporta consecintele lor. Fara indrazneala si curaj nu iti poti elibera atentia, energia, nu poti golii mintea.
Cand aceasta framantare informationala (generata de cautarea de sine din moment ce ni s-a spus ca suntem si ne consideram rataciti de propriul sine) inceteaza, traim starea de "minte goala". Atentionez ca aceasta stare nu este obtinuta prin efort, efortul fiind el insusi o framantare, nu este o stare generata de incremenirea fortata a gandirii, nici de "statul la panda" ca sa nu gandim, sau rezultatul efortului "de a face mintea tacuta". Mintea facuta tacuta este minte moarta. Este complet o alta stare a constiintei. Se spune ca "ti-a pus Dumnezeu mana in cap" si acesta expresie careia i s-a dat semnificatia unui "noroc" neasteptat consider ca la 'golirea mintii" se refera. Toate poverile inceteaza iar ceea ce este se releva ca ceea ce este. Orice separare fixa si permanenta intre gandire si realitate se prabuseste. Gandirea ia cunostinta de sine distingandu-se de nongandire si infaptuieste constientizarea deplina a faptului ca gandirea este tot ce se petrece, miscare in materie, un proces material. Acest gand adanc ingropat in constiinta umanitatii aduce sanatate si ordine in gandire. Realitatea separata de gandire este in mod fundamental incognoscibila si asta exclude orice abordare pe categorii fixate de 'gandire si nongandire". Gandirea si nongandirea nu sunt nume de lucruri ci temeiuri pentru o perceptie inteligenta. Intreaga miscare a gandirii in continutul sau care este in memorie trece continuu in mediu devenind lucru sau nongandire, realitate. Mintea este totul si orice separatie intre minte si corp, gand si gandire inceteza. Orice diferenta este interprtare formala a aceluiasi lucru si desconspira scopul celui care o foloseste si responsabilitatea sa, modul in care isi modeleza propria energie si modalitatea in care se deformeza. "Universul este mental, totul este spirit" sau "minte" pe intelesul tuturor. Fiinta umana este unica prin unicul sau atribut acela de gand. Gandul nascut din fiinta umana este gandul nascut din iubire si pentru fiinta umana. Gandul impotriva fiintei umane este gandul strain nascut din uitarea de sine sau ura sinelui uman sau corpul sau feminin si masculin, femeia umana si barbatul uman. Corpul poate fi copiat dar copia nu poate gandi si astfel de corpuri se numesc clone care doar repeta informatii sau actiuni prestabilite ca program. Se vorbeste de libertatea de gandire dar acesta libertate este doar atributul omului. Ganditi din libertate , nu ganditi liber! Asta daca ganditi! Viteza gandului uman este infinita. "Daca iubire nu este nimic nu este", unde "nimic" se refera la mintea intreaga, sanatoasa si creativa. Starea de 'minte golita' este denumita si 'constiinta elevata" In aceasta stare de constiinta orice conflict interior inceteaza, orice suferinta inceteaza orice durere inceteaza, orice gand este obiectivat instantaneu cu aparitia sa. Gand, realitate nu mai sunt elemente separate ci un aspect unic, mintea este corpul, gandul este un proces complet. Intreaga cunoastere universala se mnaifesta in gandire si este continuta in memorie, inclusiv cunoasterea falsului sau cunoasterea psihologica despre cum suntem. Memorarea de informatii este expresia ignorarii a ceea ce memoria este si a fragmentarii gandirii. Important este ca nici o parte a ceea ce isi are originea in memorie sa nu lipseasca constientizarii ca atare. Ceea ce este un singur proces de gandire, tratat ca fiind despicat in doua (cunoscuta asociere a gandirii unui receptor radio) produce distorsionarea oricarei perceptii, iar acesta distorsionare blocheaza accesul la inteligenta. Continutul a ceea ce gandim trece in memorie, iar ceea ce este in memorie trece continuu in mediu devenind lucru sau realitate. Ati observat cum manipulatorii constiintelor repeta obsesiv aceeasi informatie, zic ei "mesaj" impofida oricaror contraargumente ale bunului simt? Vor ca modelul de realitate care le convine sa fie auzit, implicit memorat de toata lumea astfel ca din memoria colectiva sa modeleze realitatea colectiva dupa placul lor. Colectivitatea realizeaza intotdeuna prea tarziu pacaleala ("ati mintit poporul cu televizorul"). Desigur ca nu instrumentul minte, ci utilizatorul. Daca nu ne "lasam utilizati" nu o sa mai mintim. Dupa acesta pauza exemplificativa sa ne intrebam ce este inaintea procesul complet intreg si nesfarsit al gandirii sau al cunoasterii memorie? evident este inteligenta. Inteligenta este expresia perceptiei si viceversa. Inteligenta perceptiei gandeste si gandirea este memorata si memoria obiectivata. Repetia informatiei este doar in memorie, pentru obiectivarea ei. Cei care repeta nu gandesc. Dar daca repetam doar lucruri frumoase, bune si folositoare, vom modela frumos, bun si folositor propria circumstanta existentiala. Dar se pare ca este mult mai usor sa facem invers, sa repetam acuzatii, boli, conflicte, nevoi si suferinte. De ce? Afirmam anterior ca tratarea sau considerarea gandirii ca despicata in doua (ca informatii care apartin si informatii care nu apartin propriei memorii si ni se comunica, ni se dau "mesaje" ) produce distorsionarea oricarei perceptii. Perceptia distorsionata blocheaza accesul la inteligenta. Fara acces la inteligenta suntem rataciti pe domeniul memoriei sau trecuttului (tot ceea ce stim apartine de drept trecututlui), folosim eronat capacitatile creatoare prin orientarea lor excesiva spre trecut (sau dorinte) si aceasta modalitate comportamentala este denumita primitivism al gandirii sau egocentrism": amintirea placerii sau durerii asociata unei perceptii vizuale, olfactive, auditive, etc, evocate de o circumstanta, de o situatie. Acesta activitate este exploatata de pornografia ilustrata, fime, politica, etc. Asocierea binelui sau raului, placerii sau durerii unei imagini exterioare ne blocheaza accesul la "binele propriu". Ne diminuam existenta la bine si rau, la placere si durere, traim linear ignorand sfera perceptiei prezente in totalitatea sa. Acest primitivism al gandirii, excluderea propriului intreg, este un cerc vicios in care ne invartim fara sa ajungem undeva Confundand conceptualizarea cu procesul spiritual sau inteligenta creativa, confundam totul. Gandirea primitiva este gandirea reflexiva in care orice este de tip descriptiv. Este gandirea care gandeste comunicarea (premeditarea, inainte de a medita sau a percepe inteligent o circumstanta) si blocheaza orice relatie.Relatia blocata ( cu tot ce este inconjuratorul nostru, egoismul) conduce in mod obligatoriu la conflict, la izolare, la suferinta psihologica, durere si boala. Gandirea primitiva interpreteaza perceptia (banuiala, teama de durere) si blocheaza inteligenta ca actiune in situatie. Teana ca sursa a primitivismului in gandire distorsioneaza orice perceptie si acesta distorsionare blocheza accesul la inteligenta perceptiei. Egoismul ca manifestare generalizata a primitivismului in gandire (psihologia apararii existentei si pozitiei personale sau interesului in existenta) se releva prin experimentarea lui ca excludere a inteligentei creatoare (Dumnezeu) din actiunile personale. Gandirea exclusivista sau selectiva nu poate fi surmontata decat prin implozia gandirii (a mintii) in sine insasi prin care i se releva totalitatea sa ca proces in existenta si sursa sa inteligenta sau fericirea creativa. Etapa reflexiva ca expresie a primitivismului exclusivist din gandire (asocierea, premeditarea si interpretarea) si chiar etapa exploatarii acestui primitivism generalizat de catre "iluminati" inceteza cand inaintea oricarei actiuni este meditatia sau accesarea inteligentei . Inteligenta nu este apanajul unor elite educate sau programate pentru asta ci este apanajul fiecaruim om cand percepe ceea ce este asa cum este, fara banuieli, premeditari si justificari. Singura transformare sau schimbare la care avem acces este ceea ce numim "noi insine". Aceasta este dreptatea divina in sensul ca nu putem schimba pe altcineva, fiecare este liber daca este si responsabil in fata propriei constiinte si nu fata de o autoritate exterioara lui (cunoscutul efort pentru imagnea personala falsa sau cum ne-ar place sa fim vazuti de ceilalti, demonstratia valorii personale sau moartea). Resposabil in fata propriei constiinte esti responsabil in fata lumii intregi, esti responsabil in fata propriei inteligente vii. Un exemplu de responsabilitate activa puteti descoperii in atitudinea si programele priectului Venus care releva blocajele conceptuale si exprima solutiile constientei referitoare la resurse si modalitati de evolutie a gandirii de la primitivism la cocreatie. Gandirea nu este creatoare fiind o creatie, o substanta modelata, o expresie a inteligentei in continua transformare si evolutie si ea poate numai sa cocreeze adica sa nu se mai opuna propriei evolutii si insanatosiri renuntand la depozitele informationale depasite moral si uzate material sub expresia batranetii sau temporalitatii ei. Gandul nu este temporal si efortul eternizarii lui este efortul propriei degradari sau uzuri asa cum experienta evidentiaza. Viteza de gandire este esentiala,, adica perceptia, sa stii ceea ce percepi simultan cu perceptia pentru ca astfel nu mai ai nevoie de banuieli, interpretari sau premeditari, comparatii si dosare. Aceste instrumente sunt instrumentele gandirii aflate in nonperceptie sau intunericul din constiinta, sau teama. Fara teama de nonperceptie sau nimic constiinta strabate zidul interpretarii perceptiei si regaseste libertatea ei esentiala. Nu poti sa faci libertate adica ceea ce esti. Cand acest efort de a face specific egocentrismului se sfarseste traiesti la propriu revelatia misterului inimii sau constiintei, "mirabila samanta", reflexia intregii creatii. Putem spune ca si constiinta inceteaza iar reperele existentiale si de expresie se transforma sau se releva ca ceea ce sunt si au fost intotdeauna, sublimul a ceea ce fiinta umana este cand falsul descriptiv si interpretativ inceteaza sa fie dominant in actiuni. Putem repara orice greseala imediat ce am facut-o si astfel mintea poate vindeca cand inceteaza sa mai imbolnaveasca din teama de boala, adica nu mai imbatraneste incercand sa se eternizeze. Efortul de a faece eternitate si nemurire este efortul prin care realizam efemeritatea, iar efemeritatea este reperul oricarei informatii actiuni false. Aceste actiuni ale minciunilor isi au functiunea pana la un moment dat, pana omul are nevoie de stimulente in actiunile sale precum copii si singura lor functiune nu este alta decat aceea de vaccin impotriva virusilor informationali din adn. Odata vaccinati prin experienta minciunii si consecintele devastatoare ale ei nu ne mai imbolnavim de minciuna. Inteligenta perceptiei numita si claritate interioara, sau lumina constiintei intrebata ce sa facem a raspuns simplu: "nu faceti ce vi-i sila, nu mintiti". Cand nu cunosti , recunoaste, ai perceptia la dispozitie; nu face ce tie nu-ti place. Intrebarea mea este daca ne place sa condamnam, sa criticam, sa barfim, sa catalogam si sa ierarhizam? daca da, suntem la vacinare, consecintele ne vaccineaza lecuindu-ne. Odata lecuiti ce ne ramane? Iarta si Iubesteti apropele ca pe tine insuti!" aceasta atitudine este starea de gratie sau gratierea de care te bucuri tu insuti. Cand atentia ta este captata de greseli, defecte si mizerii vei suporta consecintele lor. Fara indrazneala si curaj nu iti poti elibera atentia, energia, nu poti golii mintea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu