"Traversarea unui interval de timp inseamna schimbarea constiintei oamenilor care traiesc in acel interval de timp intr-o constiinta pe care au avut-o sau pe care o vor avea in conditiile dinainte de "caderea din rai".
Aceasta este o exprimare sintetica a constiintei raportandu-se la miscarile sale, la transformarile sale. Paradoxul este ca acesta stare "de dupa caderea din rai " este o impresie si ca in fapt inseamna caderea in prezent si nu una trecuta; o actiune prezenta, clipa de clipa, desfasurata prin rutina aservirii " modelelor comportamentale ale caderii" care se evidentiaza constiintei drept "inutilitatile ideatice ale dominatiei aproapelui si lumii". Parcurgerea unui inteval de timp, bucla temporala a "caderii din rai" (semnificatia raiului este starea de libertate a constiintei), nu insemna noi rutine si ritualuri, nici noi sisteme socilale, ci actiuni ale constiintei libere de orice constrangeri atat in exprimare cat si in fapte. Exprimarea nevoilor sau constrangerilor nu este exprimarea libertatii constiiintei. In starea de "cadere"constiinta copiaza fapte si nu vorbe, in starea de libertate exprimarea este o fapta si astfel harul responsabilitatii se manifesta. Este de inteles acum de ce "maestrii" evitau sa exprime vreo critica sau acuzatie la adresa cuiva, sau evitau sa participe la barfele rautacioase. Este povestea revelatoare a "maestrului" care a fost pus in fata unei analize asa zis obiective ale unui criminal in serie si intrebat ce parere are a afirmat ca " se spala de trei ori pe zi". Nu exista fiinta umana care sa nu aiba parti bune si exprimandu-le pe acestea intarim partea buna din el. "Nu judeca" se refera la a nu barfi nicidecum la irationalitate comportamentala sau indiferenta perceptuala. Libertatea de a avea opinii nu este libertatea de a manipula rautatea, minciuna, sau premarirea propriei persoane. Subiectivismul este o responsabilitate nicidecum arbitarul sau indiferenta libertinajului. A da glas consecintelor nu inseamna rezolvarea lor. A deslusi sau elucida minciuna ca minciuna si adevarul ca adevar nu este fragmentare sau separare, este tot una cu a vedea lumina ca lumina si umbra ca umbra. Nu se poate misca un obiect apucandu-l de umbra sa. Nici constiinta nu se poate misca manipuland emanatiile sale. Libertatea, iubirea, compasiunea sunt stari ale constiintei de dinainte de exitenta caderii sale in umbra informatiilor mincinoase, inchipuirilor despre sine sau 'intunericul fricii si neincrederii in sine". Moartea nu insemna parcurgerea unui inteval de timp ci ramanerea in acel interval, in aceeasi rutina sau modalitate temporala. Viata este cea care ne elibereaza de falsitati si interpretari gresite, ne curata informational de deseurile strecurate in memorie de cei rautaciosi care ingreuneaza mintea si subjuga atentia. Atentia este elementul libertatii noastre; unde ne este atentia acolo suntem. Atentia nostra este aservita nevoii si durerii si astfel activitatea mintii este acumulativa si revendicativa. Mintea eliberata de obsesia acumularii si revindecarii, este mintea originala unica si universala. Astazi asistam la moartea universalului si implozia umanului, adica la sfarsitul buclei temporale a "caderii din raiul dumnezeiesc" si "invierea omului". Aceasta nu o poate face decat "lumina mintii" sau constiinta. Noi, ca si colectivitate sociala, nu am traversat intervalul temporal al epocii lui Moise in care lipsa constientei de sine era suplinita prin regulamente si indicatii pretioase care aveau drept obiectiv o societate rglementata de o autoritate exterioara si dogmatica carre nu a putut conduce omenirea la constienta propriei libertati atata timp cat nu exista intelegerea sursei acestor indicatii, claritatea interioara. Daca analizam normele comportamentale sociale, ele se bazeaza pe legile lui Moise (vechiul testament) si asta releva faptul ca nu am ajuns in epoca lui Cristos (noul testament) in care este exprimata libertatea constiintei in fata oricaror consecinte ale incalcarii si manipularii ei. (Recunoastere, iertare, vindecare si iubirea aproapelui-creatia). Evident ca in omenire exista aceasta actiune cristica care se manifesta neoficial, discret si cocreativ, fara impunere si obligatiile unor false responsabilitati. Masa critica a oamenilor care manifesta aceasta epoca de pace si prietenie, responsabilitate si angajament personal in existenta proprie ca urmare a parcurgerii intervalului de timp prin schimbarea propriei constiinte de sine va atinge in 2012 proportia de aur in ansamblul umanitatii care va genera miscarea in constiinta a intregii omeniri, intrarea in "era noastra" la propriu. Aceasta nu este o actiune colectiva de gen revolutie ci raspunsul individual la complicata fundatura in care a ajuns societatea. Ceea ce se opune este pretentia individului de a fi unicul capabil sa rezolve problema pentru ceilalti si aceasta pretentie este totalitarismul politic social care se manifesta astazi sub masca majoritatilor "democratice" in spatele carora se ascund cativa manipulatori si spirite controloare. Este o poveste in care destinul spiritual al Romaniei este acela al "noului ierusalim"(metaforic evident), intruparea intr-o colectivitate umana a constiiintei cristice in manifestare colectiva , intruparea lui Crist manifestat colectiv, sau o colectivitate umana care manifesta constiinta lui Cristos sau libertatea constiintei sinelui uman. Ceea ce este relevant este ca ceea ce " se intampla", manifestarea totalitarismului evidentiat sub masca "majoritatii democratice" si recunoasterea lui ca atare este etapa eliberarii constiintei sociale romanesti de fasul dogmaticii politice manipulate de cativa controlori sau paznici-gardieni care tin sub obroc adevarul a ceea ce este, opunandu-i "imaginea falsa de sine". In parlamentul Romaniei un deputat la judecata suspendarii a adus cuvantul Domnului ca atitudine rationala in asemenea situatie (cu biblia in mana) si a fost ironizat de seful senatului care invoca puterea majoritatii cand nici propriul colegiu electoral nu a castigat la alegeri ceea ce nu ii da dreptul sa ocupe functia respectiva conform cu propriile afirmatii. Suntem evident comparativ in momentul in care poporul trebuie sa aleaga intre un om si o gasca. Omul este singur, gasca numeroasa. O gasca se formeaza prin cardasie, au comun doar interesul propriu meschin si indiferenta crasa. Oare "poporul" va alege din nou adeptii violentei, urii, denigrarii ca mijloc de atingere a intereselor proprii si impunerea lor comunitatii? Nu cred ca istoria se repeta ci controlorii doresc repetitia istoriei in care ei sunt privigiliatii din poveste sau la putere. Puterea nu este violenta si confundarea ei cu violenta este ruinatoare atat pentru individ cat si colectivitati. Suntem ceea ce gandim si rostim, astfel exprimarea copilariei "cine zice ala este ca magarul din poveste" se evidentiaza ca puritatea constiintei copilariei noastre, iar parcurgerea intervalului "caderii", se rezuma la revenirea la puritatea constiintei copilariei si asumarea individuala a gandirii si propriilor rostiri. "Lumea" crede ce spun manipulatorii fara sa realizeze ca se desconspira ca ceea ce vor sa faca si nu ca ceea ce este. Politica demonizarii este politica demonilor. Somnul ratiunii creeaza monstri. Ati observat ca oamenii responsabili sau "de stat" nu demonizeaza ci desconspira? Pitagora a afirmat ca populatia sa nu aleaga conducatori care au burta mai mare decat capul (si stomacul si capul au aproximativ acelasi volum, cca. 1800-2000 cm cubi cand omul este sanatos) si acesta afirmatie a dus la incendierea propriei scoli. Oare de ce a declansat o astfel de reactie violenta? Simplitatea desconspirarii are forta realitatii. Si astazi putem folosi acest reper imagistic cand votam! Ati observat ca cei cu burta mare sau cei care fac burta mare imediat dupa alegerea lor s-au desconspirat ca mincinosi, lipsiti de integritate, nu se tin niciodata de promisiuni? Supraponderalii si obezii nu se pot conduce pe ei insisi, darmite o populatie! Conducatorii bolnavi, frustati (grasi) nu trebuie sa fie investiti cu conducerea societatii pentru ca nu poate fi decat o conducere bolnava. Sanatatea este darul divin si ar trebui sa fie criteriu in alegeri. Ce fel de legi pot da niste indivizi obezi? Legi obeze sau care duc la obezitate, deformare sociala, daca le respecti! Nu ne simtim reprezentati de politicieni si acest simt este un simt bun, dar nu inteleg de ce-i alegem cand se arata obezi de la inceputul campaniei electorale? Sau nu inteleg de ce daca dupa ce au pus mana pe deciziile colective si se ingrasa ca porcii mai dam credit vorbelor lor. Nu sunt fanul vreunei personalitati politice dar sunt fanul sanatatii (armoniei) mintii si corpului care nu poate fi ascunsa sau manipulata prin imagini ale falsului, este la vedere. Desigur obezii vor vota obezi si astfel majoritatea obezilor nu mai poate fi declarata drept conducatoare; este ca si cum ai vota ca "boala sa conduca corpul"! Intre corpul individual si cel social nu exista decat asemanare si diferenta dar legitatile divine (naturale) sunt aceleasi in functionarea lor. Obezitatea, supraponderalitatea si pervertirile sexuale sunt boli ale psihicului, mintii si corpului si este nefiresc sa le votam conducatoare in societate daca se autodesconspira ca dominatoare in constiinta, mintea si corpul individului care revendica mandatul vostru; trebuiesc tratate la spital sau de milioanele de vindecatori spirituali. Sper ca aceste consideratii (pentru mine interioare) vor inceta sa mai tolereze intoleranta bolnavilor, pentru ca de dat foc nu au la ce sa-mi dea.
Aceasta este o exprimare sintetica a constiintei raportandu-se la miscarile sale, la transformarile sale. Paradoxul este ca acesta stare "de dupa caderea din rai " este o impresie si ca in fapt inseamna caderea in prezent si nu una trecuta; o actiune prezenta, clipa de clipa, desfasurata prin rutina aservirii " modelelor comportamentale ale caderii" care se evidentiaza constiintei drept "inutilitatile ideatice ale dominatiei aproapelui si lumii". Parcurgerea unui inteval de timp, bucla temporala a "caderii din rai" (semnificatia raiului este starea de libertate a constiintei), nu insemna noi rutine si ritualuri, nici noi sisteme socilale, ci actiuni ale constiintei libere de orice constrangeri atat in exprimare cat si in fapte. Exprimarea nevoilor sau constrangerilor nu este exprimarea libertatii constiiintei. In starea de "cadere"constiinta copiaza fapte si nu vorbe, in starea de libertate exprimarea este o fapta si astfel harul responsabilitatii se manifesta. Este de inteles acum de ce "maestrii" evitau sa exprime vreo critica sau acuzatie la adresa cuiva, sau evitau sa participe la barfele rautacioase. Este povestea revelatoare a "maestrului" care a fost pus in fata unei analize asa zis obiective ale unui criminal in serie si intrebat ce parere are a afirmat ca " se spala de trei ori pe zi". Nu exista fiinta umana care sa nu aiba parti bune si exprimandu-le pe acestea intarim partea buna din el. "Nu judeca" se refera la a nu barfi nicidecum la irationalitate comportamentala sau indiferenta perceptuala. Libertatea de a avea opinii nu este libertatea de a manipula rautatea, minciuna, sau premarirea propriei persoane. Subiectivismul este o responsabilitate nicidecum arbitarul sau indiferenta libertinajului. A da glas consecintelor nu inseamna rezolvarea lor. A deslusi sau elucida minciuna ca minciuna si adevarul ca adevar nu este fragmentare sau separare, este tot una cu a vedea lumina ca lumina si umbra ca umbra. Nu se poate misca un obiect apucandu-l de umbra sa. Nici constiinta nu se poate misca manipuland emanatiile sale. Libertatea, iubirea, compasiunea sunt stari ale constiintei de dinainte de exitenta caderii sale in umbra informatiilor mincinoase, inchipuirilor despre sine sau 'intunericul fricii si neincrederii in sine". Moartea nu insemna parcurgerea unui inteval de timp ci ramanerea in acel interval, in aceeasi rutina sau modalitate temporala. Viata este cea care ne elibereaza de falsitati si interpretari gresite, ne curata informational de deseurile strecurate in memorie de cei rautaciosi care ingreuneaza mintea si subjuga atentia. Atentia este elementul libertatii noastre; unde ne este atentia acolo suntem. Atentia nostra este aservita nevoii si durerii si astfel activitatea mintii este acumulativa si revendicativa. Mintea eliberata de obsesia acumularii si revindecarii, este mintea originala unica si universala. Astazi asistam la moartea universalului si implozia umanului, adica la sfarsitul buclei temporale a "caderii din raiul dumnezeiesc" si "invierea omului". Aceasta nu o poate face decat "lumina mintii" sau constiinta. Noi, ca si colectivitate sociala, nu am traversat intervalul temporal al epocii lui Moise in care lipsa constientei de sine era suplinita prin regulamente si indicatii pretioase care aveau drept obiectiv o societate rglementata de o autoritate exterioara si dogmatica carre nu a putut conduce omenirea la constienta propriei libertati atata timp cat nu exista intelegerea sursei acestor indicatii, claritatea interioara. Daca analizam normele comportamentale sociale, ele se bazeaza pe legile lui Moise (vechiul testament) si asta releva faptul ca nu am ajuns in epoca lui Cristos (noul testament) in care este exprimata libertatea constiintei in fata oricaror consecinte ale incalcarii si manipularii ei. (Recunoastere, iertare, vindecare si iubirea aproapelui-creatia). Evident ca in omenire exista aceasta actiune cristica care se manifesta neoficial, discret si cocreativ, fara impunere si obligatiile unor false responsabilitati. Masa critica a oamenilor care manifesta aceasta epoca de pace si prietenie, responsabilitate si angajament personal in existenta proprie ca urmare a parcurgerii intervalului de timp prin schimbarea propriei constiinte de sine va atinge in 2012 proportia de aur in ansamblul umanitatii care va genera miscarea in constiinta a intregii omeniri, intrarea in "era noastra" la propriu. Aceasta nu este o actiune colectiva de gen revolutie ci raspunsul individual la complicata fundatura in care a ajuns societatea. Ceea ce se opune este pretentia individului de a fi unicul capabil sa rezolve problema pentru ceilalti si aceasta pretentie este totalitarismul politic social care se manifesta astazi sub masca majoritatilor "democratice" in spatele carora se ascund cativa manipulatori si spirite controloare. Este o poveste in care destinul spiritual al Romaniei este acela al "noului ierusalim"(metaforic evident), intruparea intr-o colectivitate umana a constiiintei cristice in manifestare colectiva , intruparea lui Crist manifestat colectiv, sau o colectivitate umana care manifesta constiinta lui Cristos sau libertatea constiintei sinelui uman. Ceea ce este relevant este ca ceea ce " se intampla", manifestarea totalitarismului evidentiat sub masca "majoritatii democratice" si recunoasterea lui ca atare este etapa eliberarii constiintei sociale romanesti de fasul dogmaticii politice manipulate de cativa controlori sau paznici-gardieni care tin sub obroc adevarul a ceea ce este, opunandu-i "imaginea falsa de sine". In parlamentul Romaniei un deputat la judecata suspendarii a adus cuvantul Domnului ca atitudine rationala in asemenea situatie (cu biblia in mana) si a fost ironizat de seful senatului care invoca puterea majoritatii cand nici propriul colegiu electoral nu a castigat la alegeri ceea ce nu ii da dreptul sa ocupe functia respectiva conform cu propriile afirmatii. Suntem evident comparativ in momentul in care poporul trebuie sa aleaga intre un om si o gasca. Omul este singur, gasca numeroasa. O gasca se formeaza prin cardasie, au comun doar interesul propriu meschin si indiferenta crasa. Oare "poporul" va alege din nou adeptii violentei, urii, denigrarii ca mijloc de atingere a intereselor proprii si impunerea lor comunitatii? Nu cred ca istoria se repeta ci controlorii doresc repetitia istoriei in care ei sunt privigiliatii din poveste sau la putere. Puterea nu este violenta si confundarea ei cu violenta este ruinatoare atat pentru individ cat si colectivitati. Suntem ceea ce gandim si rostim, astfel exprimarea copilariei "cine zice ala este ca magarul din poveste" se evidentiaza ca puritatea constiintei copilariei noastre, iar parcurgerea intervalului "caderii", se rezuma la revenirea la puritatea constiintei copilariei si asumarea individuala a gandirii si propriilor rostiri. "Lumea" crede ce spun manipulatorii fara sa realizeze ca se desconspira ca ceea ce vor sa faca si nu ca ceea ce este. Politica demonizarii este politica demonilor. Somnul ratiunii creeaza monstri. Ati observat ca oamenii responsabili sau "de stat" nu demonizeaza ci desconspira? Pitagora a afirmat ca populatia sa nu aleaga conducatori care au burta mai mare decat capul (si stomacul si capul au aproximativ acelasi volum, cca. 1800-2000 cm cubi cand omul este sanatos) si acesta afirmatie a dus la incendierea propriei scoli. Oare de ce a declansat o astfel de reactie violenta? Simplitatea desconspirarii are forta realitatii. Si astazi putem folosi acest reper imagistic cand votam! Ati observat ca cei cu burta mare sau cei care fac burta mare imediat dupa alegerea lor s-au desconspirat ca mincinosi, lipsiti de integritate, nu se tin niciodata de promisiuni? Supraponderalii si obezii nu se pot conduce pe ei insisi, darmite o populatie! Conducatorii bolnavi, frustati (grasi) nu trebuie sa fie investiti cu conducerea societatii pentru ca nu poate fi decat o conducere bolnava. Sanatatea este darul divin si ar trebui sa fie criteriu in alegeri. Ce fel de legi pot da niste indivizi obezi? Legi obeze sau care duc la obezitate, deformare sociala, daca le respecti! Nu ne simtim reprezentati de politicieni si acest simt este un simt bun, dar nu inteleg de ce-i alegem cand se arata obezi de la inceputul campaniei electorale? Sau nu inteleg de ce daca dupa ce au pus mana pe deciziile colective si se ingrasa ca porcii mai dam credit vorbelor lor. Nu sunt fanul vreunei personalitati politice dar sunt fanul sanatatii (armoniei) mintii si corpului care nu poate fi ascunsa sau manipulata prin imagini ale falsului, este la vedere. Desigur obezii vor vota obezi si astfel majoritatea obezilor nu mai poate fi declarata drept conducatoare; este ca si cum ai vota ca "boala sa conduca corpul"! Intre corpul individual si cel social nu exista decat asemanare si diferenta dar legitatile divine (naturale) sunt aceleasi in functionarea lor. Obezitatea, supraponderalitatea si pervertirile sexuale sunt boli ale psihicului, mintii si corpului si este nefiresc sa le votam conducatoare in societate daca se autodesconspira ca dominatoare in constiinta, mintea si corpul individului care revendica mandatul vostru; trebuiesc tratate la spital sau de milioanele de vindecatori spirituali. Sper ca aceste consideratii (pentru mine interioare) vor inceta sa mai tolereze intoleranta bolnavilor, pentru ca de dat foc nu au la ce sa-mi dea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu