23 mai 2012

taria

Tăria spiritului este capacitatea de a nu reactiona la provocari, la atacuri si santaje.
Credeti ca este usor? Emotia este manifestarea acestei incapacitati si slabiciuni a spiritului. Este o intrebare care afecteaza o evidenţă: de ce nu arde apa? Raspunsul "pentru ca este o cenusa, rezultatul unei arderi", poate fi considerat profan pentru ca nu cunoastem si nu avem in perceptie acest proces de ardere. In cartile oculte (cifrate), dar si in vocabularul popular, emotiile sunt asociate cu apa ca semnificatie; "trebuie sa treci peste marile ape" sau "vezi ca te-a luat apa" sunt expresii care se refera la drumul initiatic al spiritului in primul caz sau la pierderea directiei emotionale exprimata popular in cea de a doua situatie. Emotia este rezultatul unei arderi ca si apa? Ce este sigur si evident este ca oamenii traiesc puternic emotional, chiar cauta sa-si provoace emotii puternice, sunt incantati de puterea emotiilor lor.  La fel de evident este ca acest mod de existenta provoaca arderea propriului corp, percepem batranetea ca pe un corp decrepit parca ars, zbarcit si fara vitalitate. Este o ardere launtrica care se exteriorizeaza? O astfel de existenta este evident efemera, incompleta. Nu inteleg de ce plangem atat dupa ea in timp ce o producem. Poate cand o producem nu suntem constienti de produs! Ca si cum am lucra la o fabrica si nu stim ce producem. Este la fel de evident pentru mine ca nu cunoastem un alt motor de actiune, altul decat emotia. Dar ce este emotia? Evident reactie la ceva, la ceva ce nu ne face placere : provocarile, atacurile si santajele la adresa propriei fiinte asa cum o percepem, a constiintei de sine asa cum este ea. Noi cautam permanent placerea si respingem permanent neplacerea. Cand obsesia placerii inceteaza, respingerea neplacerii isi pierde sensul si este abandonata ca necesitate si efort personal. Ce se intampla atunci? Ce ramane daca nu mai exista emotii si nici placeri? Se sfarseste viata? Evident ca nu, dar asta nu putem afla decat daca avem "tărie".  Descopăr cu bucurie că cel putin trei dintre prietenii blogului au aceasta calitate a spiritului si imi iau libertatea de ai aminti aici, Dan, Gyl, Oly, (in ordine alfabetica), despre care am aflat ca si-au luat fraiele propriei existente in maini, că isi creeaza un "spatiu de iubire" in care sa se retraga din desert. Sunt convins ca ei inteleg ce vreau sa spun prin "tăria spiritului", mai ales ca au facut demersul autoconducerii "de unii singuri", fara gasti sau altfel de organizatii care nu ar fi fost altceva decat o gramada de slabiciuni in cautarea "tariei". Numai dupa ce cunosti taria proprie si libertatea, asocierea ta nu este o asociatie de slabiciuni, sau o gramada de slabiciuni. De abia ne descurcam cu slabiciunile personale ca sa reusim sa ne descurcam cu o gramada de slabiciuni. Comunitatea umana implica chiar daca nu si evident o actiune la care participa oameni liberi. Desigur ca "tăria" exista si cand apelati la ea tot ce misca in tara asta se revolta si vă atacă. Iata de ce cand apelezi la "tarie" urmează probele ei, provocarea, atacul si santajul. Putem noi sa nu raspundem lor nici macar cu gandul? Da, putem! ZAMBETUL IN FATA LOR SI HAZUL NEPUTINTEI LOR IN FATA TARIEI SPIRITULUI NOSTRU face existenta mai intensa si mai frumoasa, mai plina, mai vioaie. Radeti fratilor cat mai mult căci rasul este medicul omului. Radeti de tot ce vrea să vă sperie, conditioneze si controloze, sau si mai abitir de toti cei ce vor să vă starnească mila prin plânsul lor. Aveti vigilenta trează mai ales in faţa celor ce vor să vă induioseze, este un apel meschin la bunatatea naturala a fiintei prin care vă atrag in rezolvarea unor situatii care nu sunt responsabilitatea voastra si astfel vă pierdeti responsabilitatea si  vi se fură timpul si prezenta. Doar discernamantul va conduce si el spune ca este folositor să fii diponibil cu disponibilitatea si indisponibil cu indisponibilitatea. Cand cineva este indisponibil faţă de propria fiinta si spune că nu poate să facă ceea ce lui ii face bine (desi este universal posibil) faţă de cine vă arătati disponibilitatea bunătatii si ajutorului? Ce hrăniti cu bunatatea voastră? "Tăria" nu raspunde slăbiciunii si este compasiune pentru că nu loveste pe cel slab care loveste in aproapele său si in sine. Dacă nu stiu, invatati-i, dacă nu pot ajutati-i, daca nu vor, feriti-vă de ei. Cum stim că nu vor? Simplu, sunt aceia care desi nu au facut ceva iti explica că nu este bine sau bun ceea ce ii comunici. Cel care vrea este sincer si iti spune că nu stie dar ca vrea sa cunoască făcând. Există doar autovindecare, părăsirea falsului. Mintea vindecă cand ideile nu o domină. Mintea liberă este stăpâna ideilor nu sclava lor. Mintea libera este iubirea si nu poate fi aservita intereselor după cum este evident pentru intraga populatie umana care igonoră cu gratie evidentele.

6 comentarii:

  1. Nu asta era ideea, ci sunt curios dacă ai făcut o introspecţie şi ştii de ce scrii. Nu cumva asta subminează tot ce spui aici? Nevoia asta de a împuia urechile lumii cu tot felul de truisme.. de unde vine?

    P.S.
    Eu zic să lăsăm formalismele.
    Pe internet nu există vârstă şi nici oameni, doar idei. Iar respectul nu se arată adresându-ne cu Dvs....

    RăspundețiȘtergere
  2. Exprimarea la plural este in fata unei multimi, nicidecum in fata unei persoane dintr-un respect formal! In ceea ce priveste curiozitatea ta este plictiseala de ceea ce stii deja si doresti ca raspunsul meu sa-ti confirme concluzia trasa inainte de a intreba. Da, am perceptia subminarii ca expresie a paradoxului. Esti convins ca ceea ce tu percepi, percep toti ceilalti? Esti victima propriilor perceptii sau sursa lor? Dincolo de perceptie este "locul" pe care-l intuiesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Autoconducerea de unul singur, sau a ne da seama ca nu putem sa nu fim responsabili de viata noastra, decat imaginandu-ne ca responsabilitatea noastra se afla in mana unor circumstante "exterioare"

    RăspundețiȘtergere
  4. Cautam "lucruri marete" si truismele ne macina nedandu-le atentie! Reprezentarea libertatii este inchisoarea ei. Dorim binele si obiectivam raul. Binele nu este exterior; este fiinta completa careia nu-i lipseste plenitudinea comuniuni. Forma umana nu este o obiectivare ci o prezenta; fara aceasta prezenta forma biologica se degradeaza si descompune.

    RăspundețiȘtergere